Tribuna, noiembrie 1904 (Anul 8, nr. 207-226)

1904-11-02 / nr. 207

Pag. 4 O altă tristă, dar foarte firească urmare a acestei abnormităţi pedagogice este nesi­guranţa totală a învăţătorului. învăţătorul confesional, dacă voeşte a-şi împlini obliga­­mentul ce i­ se impune faţă de limba ma­ghiară, va fi necesitat să neglige celelalte obiecte de învăţământ şi atunci va fi disci­plinat din partea autorităţii sale confesionale, dacă însă va face destul acesteia, nu va putea să atingă ţinta fixată instrucţiunii în limba maghiară şi atunci îi va destitui co­­misiunea administravă. Din punct de vedere pedagogic este de escepţionat şi­t-ul 13 al proiectului, care dispune, ca atunci, când 20% dintre elevii unei şcoale nemaghiare ar avea ca limbă maternă limba maghiară, în cazul acesta şi limba maghiară are a se folosi ca limbă de propunere. Cum se va putea face aceasta ? învă­ţătorul va propune materialul de învăţă­mânt pentru cele 20% în limba ungurească, celorlalţi elevi va propune acelaş material de învăţământ, spre pildă, în limba românească. El aşadară în decursul unui an şcolar va trebui să absoalve un pens de două­ ori atât de mare, ca şcoalele cu limba de propu­nere ungurească, sau mai bine zis, acelaşi sens va trebui să absoalve de două ori. Excelenţa Voastră, aşa credem, veţi recu­noaşte, că aceasta este absolut imposibil. (Va urma). Serbii şi Berzeviev. — De la raportorul nostru special. — Vârşeţ, la 12 Octombre 1904. Publicul cetitor va fi ştiind, că con­cetăţenii noştri Sârbi sunt divizaţi politi­ceşte în două tabere: «în radicali şi libe­rali». In principiu, acestea două partide, sunt una şi diferă numai în ceea ce priveşte tactica, modul realizării programului politic. Azi sunt în majoritate radicali, cari năzuiesc din resputeri a trezi poporul din letargia în care căzuse în timpurile din urmă. Cioc­nirile între partide sunt dese şi de aici şi o ură oarecare personală. Cu toate acestea sunt de acord din­dată ce e vorbă de un interes general al poporului, din care fac parte. Ura, pisma în atari împrejurări dis­pare şi duhul împăciuitor se revarsă asupra tuturora. Am fost martorul ocular al unui atare eveniment, şi fiindcă el ne atinge şi pe noi Românii mai de-aproape, mă voi încerca a-l descrie. De vre­o câteva săptămâni încoace, pe străzile şi în locurile publice ale Verşe­­ţului, se puteau vedea bărbaţi din ambele partide conferind cu o seriositate până aici ne mai văzută şi doamnă de imitare. Cei iniţiaţi întru câtva în afacerile Sârbilor, erau în curaj, că aici se petrece ceva. Presu­punerile erau bazate. Cu câteva zile mai târziu în toate colţurile oraşului se putea ceti un afiş, care avea următorul text: Fraţi Sârbi! Poporul Sârb din Ungaria dorind a se ex­prima contra proiectului, care voeşte a modi­fica art. XXXVIII ex. 1868 şi art. XXVII din 1876 relativ la organele şcolare şi şcoalele po­porale, noi subscrişii ţinând cont de aceasta do­rinţă, convocăm pe toţi Sârbii din Ungaria la o adunare poporală ce se va ţinea joi la 28 Oct. (10 Nov.) a. c. în Vârşeţ, în curtea catedralei gr. or. dar întru cât timpul ar fi nefavorabil în sala de gimnastică a şcoalei confesioanale sâr­beşti, începerea se fixează pe ora 1 p. m. ORDINEA ZILEI: Trimiterea unei reprezentaţiuni parlamen­tului în chestiunea modificării art. XXXVIII ex. 1868 şi art. XXVII din 1876 relativ la organele şcolare şi şcolile poporale. Fr­aţi Sârbi! Să ne adunăm cât de mulţi, ca să rădicăm glasul de cetăţean împotriva proiectului, care vatămă autonomia şi biserica noastră naţională, principiile fundamentale ale acestor instituţiunî, ne împedecă desvoltarea limbii materne, care ne e garantată prin legile ţării şi dreptul po­poarelor. La revedere la adunare. Vârşeţ, la 12 Octombre, 1904. In numele comitetului aranjator, afişul a fost semnat de 17­ persoane marcante din Verset, radicali şi liberali. După apariţie, am vorbit cu mai mulţi corifei, cari toţi erau de părerea că foru­rile administrative nu vor concede ţinerea adunării, cu provocare la ordinaţiunile lui Hieronymi, cari nu permit gruparea cetă­ţenilor Ungariei după naţionalităţi. Sau în­şelat Dumnealor. In presără întrunirii, un aranjer, mă surprinde cu ştirea, că,căpitanul poliţiei din loc ai permis ţinerea adunării, deşi şovăise până în momentul din urmă. Se svoneşte, că ministrul președinte fiind întrebat în aceasta chestiune ar fi răspuns, «că nu are nimic în contră». A doua zi cerând unele detailuri d-lui Tomici, redac­torul «Zastavel», îmi răspunse povestindumi cazul Pechy-Madarász. Bătrânul republican Madarász, deputat în camera ungurea­că cu program kossuthist, pe la începutul erei constituţionale, de câte ori lua cuvântul în parlament promitea a atinge cote verzi şi uscate, de facto insă se marginea a da în casa domnitoare. Pechy, preşedintele de atunci al parlamentului, îl întrerupea dar mai târziu consecvent îi detrăgea cuvântul. Prietenii de principii ai lui Madarász îl acla­mau şi erau convinşi, că e un prea bun orator, care însă nu se poate manifesta din pricina terorizării guvernului. Părerea aceasta ajungând la urechile preşedintelui, cu proxima ocaziune nu îl mai întrerupe, ci îl lasă să-­şi facă cheful. Şi ce să vezi? Moşneagul ca de regulă, nepregătinduse, după ce îşi îmblăteşte frazele obicinuite şi vede că preşedintele nu să mai acaţă de el, în lipsa de idei se aşează frumos pe scaunul său în hohotul general al parla­mentului. Din acest timp Madarász nu mai atacă aşa vehement casa domnitoare. Aşa se vede, îmi zicea dl Tomid, că ministrul Tisza voia să ne deie de gol, cum a făcut Pechy cu Madarász. Deşi nu s’au făcut toate pregătirile ne­cesare, în ziua adunării, imediat după prânz, o mulţime de popor venit chiar şi din colţurile celea mai îndepărtate ale Băna­tului, să postează în cea mai mare ordine şi linişte lângă biserica catedrală, aşteptând sosirea inteligenţei. Pe faţa tuturor se putea vedea, că lucrurile Ie merg spre rău şi o lovitură nouă vrea să le doboare existenţa. In urma numărării ce s a făcut prin per­soane demne de încredere, s-a constatat că au fost de faţă mai mult de 4000 de sârbi. Inteligenţa era bine reprezentată. Din de­părtare au sosit d-nul Tomic, redactorul «Zastavel», Dr. Gavansky, Dr. St. Ioanovici, Dr. Radivojevici, Dr. Topalovici, protopopul Stoisk­i, preoţii loanovici etc. Din loc erau de faţă preoţii Maloşev, Lveici, Milici, apoi Dr. S. MHetic, Dr. Rancin, Dr. Hadţey, Dr. Gyuric, Dr. Nicolajevicî şi muţi alţii a căror nume nu mi-a succes a-l eroa. Adunarea a deschis-o Dr-ul Rancin, medic militar trecut în pensiune, cu rangul de colonel, care propune de preşedinţi pe D-nui: Dr. St. loanovici, I. Malosev radicali­s » şi M. Georgevici liberal. După o scurtă dar însufleţită vorbire, preşedintele loanovici, dă cuvântul Dr-ului Slavco MHetici, fiul marelui naţionalist sârb Svetozar Miletici, care la urcare este viu aclamat, fiind D-Sa un om foarte popular, simpatic şi un aprig luptător al neamului său. A vorbit drăguţ şi a stors lacrămi din ochii publicului. Ţăranii şi cu el întregul public l-a ascultat cu cea mai mare aten­ţiune. La finea vorbirii, care a ţinut mai bine de trei pătrare de oară, a propus ur­mătoarea moţiune, pe care eu o reproduc în extras întocmai pe cum mi­ s'a comuni­cat prin factorii competenţii: „Având în­ vedere, că în temeiul textului şi spiritului legii electorale unele din popoarele ţării nu pot face parte din parlament, care , %I tiu mai reprezintă adevărata voinţă a poporului, ele tre­­bue să se rostească prin adunări poporale precum este şi acea de azi. Având în vedere, că proiectul lui Ber­evic­y, nu isvoreşte din motive culturale ci curat politice, că pretorii fiind designaţi de organe ale şcolilor, acestea pentru viitor sunt degradate în instituţiuni poliţieneşti; Având în vedere,, că dacă proiectul va de­veni lege, vom avea şcoale în cari învăţătorii nu-şi vor înţelege discipolii şi vice-versa, aşa că aceea ce a fi numim şcoală, mâne va trebui să-i z b­em­ casă de nebuni; Având în vedere, că pruncii noştri sunt ex­puşi a-şi pierde simţul naţional şi moral, ei fiind lipsiţi de cunoştinţele elementare. Care se pot câş­tiga numai în limba maternă, cu timpul vor tre­bui să se prăpădească şi econom­iceşte; Având în vedere, că limba maternă se poate desvolta numai în şcoalele susţinute de poporul care vorbeşte aceeaş limbă, cea ce se vede şi din ati­tudinea guvernului de a fi, care pentru câţiva copii al impiegaţilor căilor ferate din Croaţia a deschis şi susţine cu mari jertfe şcoli ungureşti. Având in vedere, că proiectul nu vrea să cultveze ci să maghiar­ismze, şi că ţinteşte la o Ungarie unitară cu un singur popor, ceea­ ce e nefiresc, findcă toate naţ­onalităţile împreună for­mează Ungaria şi nu singură rasa maghiară . Având în vedere, că naţionalităţile sunt părţi integrante ale omenirei şi că o luptă contra lor e luptă contra omenirei; Având în vedere, că adunarea pătrunsă de ideia că săvîrşeşte o muncă binefăcătoare, e de părerea că apără interesul şi însuşi statul atunci când se opune proiectului lui Ber­eviczy, care fără trebuinţă provoacă nelinişte şi luptă între na­ţionalităţile patriei. Având în vedere că poporul sârbesc e gata în tot momentul a se lupta pentru o independenţă mai mare a ţării şi că dejudecă pe toţi aceia, cari nesocotesc acest ţel şi în deosebi pe aceia cari impoartă din străini sămânţa neliniştirii patriei, Adunarea Sârbilor din întreaga Ungarie în­­trunită la 10 Aoemvrie 2104 st. n. în Vârşeţ, protestează în mod sărbătoresc împotriva proiec­tului periculos şi antipatriotic relativ la şcoale alcătuit prin ministrul Ber­evic­y; cere parlamen­tului ca să-l ia de la ordinea filei şi să îndrume guvernul să conflecţioneză un nou proiect, care să corespundă cerinţelor pedagogiei moderne, culturei şi drepturilor civilor din ţară precum şi dreptu­rilor tuturor naţionalităţilor. Un glas puternic eşit din inima aior patru mii de oameni strigă cu însufleţire : »primim« »sa trăiască Dr.-ul Miletici*. Preşedintele de Ioanovici în urma ace­stui vot unanim declară resoluţiunea de primită. Au mai vorbit părintele Maluşev şi învăţătorul Klicin, cari explicând rostul mo­­­ţiunei, varsă în inima ascultătorilor spe­ranţa unui viitor mai fericit. ..T R I B U N A­Xr. 207.

Next