Tribuna, decembrie 1904 (Anul 8, nr. 227-246)
1904-12-01 / nr. 227
Pag. 3 Clarificare. Dela un fruntaş al vieţii noastre publice, care a avut rol însemnat în manifestaţia doamnă dela Chişineu, primim urmoarele: In numărul 225 al foii «Tribuna» într'un comunicat întitulat «Clarificare» şi subscris de «Ortodoxul» se zice, că adunarea de protestare din Chişineu aduce omagii şi episcopatului gr.-cat. pentru memorandul di. 19 Iulie 1901. Nr. 207 înaintat guvernului ungar contra proiectului de lege Berzeviczyan şi iscălit de episcopii ortodocşi. Adevărat, că aşa apare din textul adresei publicat în Nr. 224 al «Tribunei». De aici însă nu urmează, că adunarea şi îndeosebi partea inteligentă a adunării n'ar fi ştiut, că Memorandul de datul 19 Iulie 1904 Nr. 207 şi subscris numai de episcopii ortodocşi, într’adevăr este numai opera acestui episcopat, după cum nu urmează nici aceea, că adunarea — în faptă să aducă omagii episcopatului gre cat pentru opera săvârşită numai de episcopatul ortodox. Neînţelegerea provine din descrierea greşită a adresei, şi anume: în punctul al doilea şirul al optălea, după cuvintele «ce au luat în potriva acestui împilător proiect de lege», urmează «și îndeosebi episcopatului gr.-or. român pentru», dar «anume prin» rămâne afară. La punctul al treilea a rămas afară după cuvântul «Memorand» cuvintele «al episcopatului ortodox». Astfel descrisă corect adresa va suna: Punctul al doilea întreg: »Iubirea de biserică şi neam răsărită din trecutul glorios al naţiunei române împodobit cu jertfele pentru apărarea legii şi a neamului românesc, îşi îndreaptă din această adunare faţa sa cătră Prea Sfinţitul Episcopal al bisericei ortodoxe şi gr. cat. română, căruia îi aduce omagiile pentru vrednica ţinută, ce au luat împotriva acelui împilător proiect de lege, şi îndeosebi Episcopatului gr. or. român pentru înnaintarea memorandului din 19 Iulie 1904, Nr. 207 M. la ministerul de culte şi instrucţiune din Budapesta«. Punctul al treilea întreg sună : »Adunarea recunoaşte de expresiunea credinţei şi voinţei sale opera monumentală, ce o constitue în viaţa noastră bisericească şi naţională acest Memorand al episcopatului ortodox«, mărginească la discutarea chestiunilor veterinare şi medicale, a problemelor agriculturei şi industriei casnice şi în sfîrşit a repartizărei birurilor. Sub Plehve se luase zemstvurilor şi aparenţa unei independenţe chiar în chestiuni cu totul secundare. însuşi Witte a găsit că scopul originar al acestor consilii este incompatibil cu principiul statului absolutist... Zemstvurile vedeau bine că cu organizarea lor vor pierde simţurile în jurul căruia s’ar putea odată, în timpuri mai favorabile, să se cristalizeze o autonomie mai largă ; dar, de altă parte, simţeau că nu mai pot aştepta aceste timpuri. Era vorba deci ca acum, printr’o acţiune repede, să se folosească de toate mijloacele recunoaşterea, în urma războiului, de cătră cercurile conducătoare, că actualul sistem nu mai poate fi îngreunat; agitaţia produsă printre populaţiune din cauza mobilizărilor; dispariţia lui Plehve şi numirea lui Sviatopolk-Mirski, om înţelept şi binevoitor. Negreşit că în zemstvuri se află şi oameni cari sunt contra unei înlocuiri pripite a autocraţiei printr’un sistem reprezentativ; în zemstvuri tocmai se ştie cât de puţină încredere se poate pune în simţul politic al ţăranului rus. Dar chiar dacă fructele nu sunt coapte deplin, trebuia să fie prinse, ca să nu dispară pentru totdeauna în depărtări neguroase. Astfel şi aceste elemente plecară la congresul din Petersburg şi se făcură solidari cu manifestaţia colegilor lor mai sanguinici... Sub Plehve lucrurile se înnăspriseră aşa de mult, încât sau trebuia să se îngroape cu zemstvurile orice speranţă de viitor, sau să se aleagă trecerea imediată la sistemul reprezentativ, cu toate pericolele sale ce nu trebuie tăgăduite. Majoritatea inteligenţei ruse preferă cu drept cuvânt răul din urmă mai mic şi astfel se explică manifestaţiile surprinzătoare, declaraţiile de solidaritate cu cererile zemstvurilor, ale atâtor bărbaţi cu vază, serioşi, culţi, ce ocupă funcţiuni şi demnităţi, sunt profesori la şcoli superioare, etc. Dacă Sviatopolk-Mirski posedă în adevăr dibăcia pe care i-o atribue amicii săi, atunci ar trebui să caute a da atâtea garanţii pentru menţinerea independenţei fiecărui consiliu judeţean, încât totalitatea zemstvurilor să capete convingerea că situaţia schimbându-se, o aşteptare nu mai poate apărea ca o primejdie. Guvernul are acum să aleagă, sau în o colaborare cinstită cu zemstvurile să creeze un stadiu de trecere, care să conducă la sistemul reprezentativ, sau într’o ultimă furtună să se măsure cu puterea mișcărei interne. E probabil că se va alege prima alternativa. Curentelor ce nu pot fi stăvilite, trebie să li se creeze o albie, pentru ca să nu distrugă tot în calea lor... La congregaţie. Facem apel la toţi membrii români ai congregaţiunei comitatului Arad ca pe ziua de 21 Decembre n. să fie toţi la şedinţă. In presară se va ţine obicinuita conferenţă la oţel »Vas«. Din străinătate, mişcarea reformatoare din Rusia. „National Zeitung“ scrie următoarele: .. .Firul telegrafic a anunţat că sute de avocaţi, medici şi ziarişti s-au asociat, prin manifestaţii publice, la cererile formulate de conferinţa neoficială a zemstvurilor, ţinută în Petersburg Această conferinţă, oficial oprită, de fapt tolerată, consta cam din o sută de membri ai consiliilor celor 36 de guvernamente din interiorul Rusiei, cărora li se tăiase în aşa chip favoarea deosebită a dreptului de admninistraţie autonomă, încât consiliile trebuiau să se * 011 conflict Austro-turc. Se vorbise încă de zilele trecute despre un viu conflict ce s’ar fi produs între Austria și Turcia din causă că aceasta din urmă a voit se impue la taxa timbrului poșta austriacă. Cabinetul din Viena era atât de iritat în cât dăduse ordine ca mai multe vase de război să fie gata pentru a şi pleca în apele turceşti. Acum în privinţa naşterii acelui conflict circulă mai multe versiuni. Cea mai nouă ar fi următoarea: Autorităţile pe baza nouei legi a timbrului, reclamau taxa timbrului pe pachete. Poşta austriacă refuza vama la rândul ei refuza pachetului consulatului austriac, şi atunci se întâmplă distrugerea lor. Din această cauză urmă o violentă ceartă între consul şi cavaziî lui şi zapciî turci. Aceştia au făcut uz de arme. Câţiva cavaşi au fost răniţi. După ştirile cele mai noi, conflictul ar fi acum pe cale de aplanare. Aceasta s’ar face în modul următor: Turcia va dispune destituirea directorului oficiului vămilor, şi al secretarului general al oficiului vamal, şi va trage la răspundere pe majorul de jandarmi Hussein. In felul acesta se crede că conflictul care la început se pă „TRIBUNA“ Nr. 227. rea a fi atât de grav, se va sfârşi prin destituirea funcţionarilor superiori de mai sus amintite. Deşi flota Balticei se află acum la 1OO0 kilometri de teatrul de răsboî, totuşi ea nu apasă câtuşi de puţin asupra hotârîrilor consiliului superior de răsboi din Tokio. Aici sunt mai mult preocupaţi de resultatele cari se aşteapte de la întreprinderile şi atacurile furioase ale generalului Nogi la Port-Arthur. Tunurile grele de asediu montate pe colina de 203 metri, cucerită cu multe jertfe, au nimicit mai întreagă flota rusă blocată în port. Cu toate astea resistenţa garnizoanei n’a putut fi până acum înfrântă. Apropierea escadrei Balticei sileşte pe Japonezi să se ocupe de eventualitatea când Rosdestwensky ar sosi în Marea galbină nainte de ce ar cădea Port-Arthurul. In acest cas negreşit, că comunicaţia dintre Corea şi Japonia ar fi îngreunată. Drept aceea la Tokio ţinând cont de această eventualitate, intendenţa caută cu mare zor să transporteze proviziuni pentru mai multe luni, ca la cas, că admiralul Togo ar sucomba, armata terestră să se poată subţinea timp mai îndelungat şi să opereze cum îl va da norocul, până ce se va decide definitiv cine să aibă supremaţia pe apele Extremului Orient: Rusia ori Japonia. Presupunând că flota lui Togo ar deveni înfrântă cu desăvârşire, ceea ce este mai mult ca improbabil, considerând din ce material se compune forţa maritimă a Rusiei, atunci armatele japoneze n’ar avea alta de făcut decât a se retrage în Corea, iar Port-Arthurul ar deveni deblocat, prin ce partia pentru Japonia ar fi perdută fără nici un pic de speranţă de a fi recâştigată. Eroismul, spiritul de jertfă, dreptatea causei vor face însă, — să sperăm că Japonia să fie scutită de atari urmări regretabile şi o vor seconda-o să umilească pentru multe zeci de ani fudulia unor nemernici imperialişti ruşi, cari au violat în mod cutezător dreptul ginţilor şi şi-au bătut joc de conceptul sfânt al dreptăţii. Din parte-le Ruşii comit tot posibilul să repare ruşinea, ce le întunecă renumele militar de pân’aci. Escadra lui Rosdestwensky nici n’a sosit la Port-Arthur, aşa că nu se poate şti, dacă este slabă ori destul de tare pentru a-şi măsura forţele cu escadra lui Togo, când imperialiştii din Petersburg, cari compun banda satrapului Alexeiev se ocupă cu idea de a mai trimite şi a treia flotă în Extremul Orient. Nu se ştie ce va fi în stare să facă atât flota Balticei, cât şi a treia flota rusă, dacă peste tot ţarul se va putea decide să mai trimită la Port-Arthur şi o a doua expediţie argonautică, mai ales în caşul când flota Balticei ar suferi pe Marea galbină o înfrângere ireparabilă. De asemenea nu se ştie afară de admiralitatea japoneză, ce valoare are întreaga flotă japoneză. Dacă acestea sunt chestii, la cari nu se poate da un răspuns sigur, apoi aceea este incontestabil, că flota rusă de la Port- Arthur, de care Rusia a legat atâtea speranțe la începutul campaniei, mai ales când comandamentul asupra ei îl luase generalul Macharof, nu mai există.