Tribuna, ianuarie 1905 (Anul 9, nr. 1-20)
1905-01-01 / nr. 1
reu sim de momentele acestea, ca să reînchiegem rîndurile de luptă pentru drepturile noastre fireşti şi constituţionale şi cu puteri finite, în frăţească bună înţelegere să organică o acţiune cât mai intensivă pentru revindecarea drepturile noastre naţionale. In frământările cari s'au ivit între membrii partidului naţional, n’au fost divergenţe ■principiale, ci toate au izvorit din focul sacru al zelului de a servi mai cu succes cauza naţională. Şi acum, aici suntem în aeropagul, în forul competent, unde fieşte care delegat îşi espune părerile sale, şi poate să propună mijloacele, care i se par a fi mai acomodate, pentru ajungerea scopului. Onor, conferinţă ! Dorinţa comună este, ca din toate disensiunile ce vor urma, să învingă ce va fi mai bun şi mai folositor. Acest resultat va aduce cu sine aceea ce cu toţii dorim, şi ce va forma cetatea noastră nebiruită: Solidaritatea partidului naţional. In convocatoriul publicat s-au fixat câteva puncte, dar din raportul comitetului electoral al partidului pe care îl va presenta secretariul general, vom afla mai detailate unele puncte, cam apoi împreună cu propunerile, ce se vor presenta din partea D-voastră, vor forma obiectele de discusiune, în comisiunea ce veţi binevoi a esmite.Şi acum salutându-vă de nou, şi urând lucrare rodnică conferenţei electorale, am onoare a declara deschisă conferenţă, şi vă rog să binevoiţi a vă constitui alegând pentru conducerea desbaterilor un birou ad hoc. In Trial ‘mmite părţî a fost întrerupt de puternice, strigăte : Aşa-i! Trăiască, dar la urmă nu mai conteneau strigătele de bucurie şi mulţumire că bătrânul luptător chemând la sfat pe fruntaşii partidului na- I ţional, nu a dat tuturora prilej de reculegere sufletească. Alegerea biuroului. Pentru conducerea, afacerilor conferenţă, se alege cu toate glasurile., president George Pop de Baseşti, vice-president! Dr. T. Mihali şi V. Damian, iar notari Dr. V. Bontescu şi Dr. V. Onişor. Pentru verificarea protocolului se aleg Dr. Beu și Dr. Leményi pentru constatarea celor presenți şi a titlurilor se aleg Dr. Al. Vaida-Voevod, Dr. L. Borda și Aurel C. Domșa. * Raportul secretarului general, Dr. V. Lucaciu, secretar general al partidului național, face următoarea dare de seamă asupra celor petrecute in sinul partidului national în aceşti din urmă 10 ani. * Domnilor ! Cum salutăm în natură după o noapte îndelungată, noroasă şi viforoasă, revărsatul zorilor, aşa salutăm aceasta zi a conferentei electorale, care, după o vreme lungă, plină de suferinţe grele, după trecerea unui vifor, ce părea că din temelii va zgudui clădirea vieţii noastre naţionale, ne întruneşte astăzi, ca în bună înţelegere frăţească să discutăm asupra soartei politice a partidului naţional. Marele filozof Des Cartes, spre confondarea eternă a scepticizmului a stătorit formula neperitoare a existenţei neîndoioase a individului: „cogito, ergo sum“ ; — aşa şi naţiunile, trăind sau plutind printre valurile vieţii, se afirmă prin manifestarea conştiinţei lor naţionale. Avem conştiinţa noastră proprie naţională , aşa dară existăm ca naţiune. Alta chestie e: lupta naţională, campania aceasta nesfârşită a popoarelor, cari vreau să nu- i prindă joc de cinste în concertul naţiunilor. Aici luminează aforizmele din bătrâni: „Deus meus et ius meum“,; apoi: „labor improbus omnia vineit“. Aceste uişi le-am documentat . lorilor noştri am proclamat euv&r.’ui conştiinţei românizmului din unei naţiuni nu se disirimi în acest după toaţi piraţi, sui: _____ lui, ca un popor cu conştiinţa: ţiune, care vrea să trăiască. Asta însă nu va să zică, d-lor că vrem să aruncăm pur şi simplu vălul uitării peste cele trecute, ci chiar din contră, vrem să tragem învăţături folositoare din acele întîmplări, pentru ca să ne cultivăm spiritul de observare, şi să ne oţelim voinţa, pentru combaterea eroică a luptelor, ce ne stau înainte ! Am fi foarte necruţători faţă de inima simţitoare a omenirei, dacă am întreprinde aici enumerarea tuturor volniciilor şi ilegalităţilor cari ne-au împedecat dezvoltarea normală a unei activităţi legale şi constituţionale pe teren naţional, şi cari ne au acoperit cu valuri de suferinţe. Cunoscut lucru e că procuratura regească a continuat o adevărată goană noastre naţionale, şi prin amenzi] secuestrate sistematic din fondul prin înfundarea oamenilor noştri şi dinare şi de stat, am ajuns la ni a mai susţine organul partidului durere a trebuit se videm, că Sibiiu în urma prigonirilor aminti să înceteze. Mai dureros însă decât toal nite din partea sistemului politic, raţiunilor noastre naţionale, nea ireparabilă a mult regretatului profetuluî partidului naţional Dr. 1 Decembre 1902. Precum viaţa lui a fost o de constanţă neînfrântă în apări__ __ naţionale, aşa petrecerea lui la cele eterne a fost o manifestaţiune impunătoare de doliu naţional, şi acum, când cu,,admiraţiune profundă venerăm , memoria lui cu jale şi cu durere îl aclamăm: „In veci amintirea lui“ , în veci să fie ! * putem spune fere, decât că din anii este o pământvonală, o na i . it • «y CARMEN SYLVA # PE DUNĂRE.# 27 APRILIE - 3 MARI 1904 (Urinare). Vaporul nostru însoţit de alte două vapoare, alunecă lin în sus, ca o lebădă ; pe drum întâlnim un remorcher, care trag© după sine trei tancuri încărcate cu benzină. Şi pe ele domneşte o linişte lesne de înţeles, deoarece tancurile cu benzină nu pot avea decât puţini oameni, cărora nu le este îngăduit nici să fiarbă bucate, nici să fumeze nici chiar să aprindă lumină. In aceea zi nu am mai întâlnit decât un vapor foarte mic; călătoriam singuri pe apele cari ar fi pe alocurea adânci de 50 metri, adecă de două ori mai adânci decât Canalul la Manche. Fluviul are uneori o lărgime de unul sau doi chilometri, apoi se îngustează, încât ţi se pare că vaporul e mai lat decât să poată trece pe acolo. Şi în dreapta şi în stânga aceiaşi veşnică privelişte, munţi tăcuţi şi păduri. Munţii sunt formaţi întocmai ca de-alungul Dunărei de sus; astfel locuitorii din Sigmaringen s’au simţit ca duşi de-a dreptul în patria lor. Este minunat de frumos pe o tăcere ca aceasta, numai cu pădure pe amândouă malurile, pădure şi privighetori; şi pe ici pe colo liliac înflorit, mirositor, atârnat pe stânci, dând loc de popas privighetorilor caricântă nesupărate, \ sau mierlelor, cari cred că şi ele cântă foarte frumos ! Colo este ţărmul sârbesc. Ne-am deprins a crede că toţi Sârbii sunt cruzi, pentru că au ucis într’un chip aşa de groaznic pe regele şi pe regina lor. Dar din toate acestea nu vezi nimic, când călătoreşti de-a lungul ţărmurilor; ba din potrivă, populaţia împrăştiată pe aci ţi se pare foarte liniştită. Am constatat şi aici cât de puţin este atins poporul de cele ce se petrec în păturile de sus; lui nu-i pasă cine stâpâneşte, dacă e lăsat în pace, dacă are pământ şi bucate. Poporului îîşi poate fi aproape tot una ; el îşî are nevoile sale care-l apasă şi de aceia de cele mai multe ori rămâne indiferent faţă de cine-l stăpâneşte. Aşa zisa iubire de patrie este adesea meşteşugită în vederea unui răsboiu, care fără de înflăcărarea sufletului ni s’ar părea prea greu. Dacă am cerceta de aproape cât entusiasm simte ţăranul, pe care îl răpim atunci dela ogorul şi dela plugul lui, am cădea la gânduri ciudate. Aceasta se poate vedea mai limpede aci, unde Ungurii s’au închinat cu greu Austriei, până ce la urma urmelor nu i s’au mai supus de loc. Dacă vrei să ajungi a socoti pe un popor ca al tău, trebue să faci ca Romanii cari se aşezau în locu-i, îl pătrundeau cu spiritul lor şi nu mai lăsau din el nimic. Câtă vreme un popor întreg îşi păstrează deplina sa individualitate, putem fi siguri că va veni o zi când va voi să fie singur stăpân pe soartea sa. Sârbii sunt neguţători, porcari şi sunt foarte ursuzi; ei au curţile lor pe cari le zăvoresc şi în cari nu primesc străini. Din păturile mai i înnalte nu cunosc decât câţîva; n’am avut prilej să studiez poporul şi nici acum nu-l pot studia, de la mijlocul învălmăşelilor politice şi a zbuciumărilor interne în viaţa partidului naţional, ] au ieşit la iveală două fenomene, ambele de natură politică, şi ambele de natură a aduce dis-cordie în sînul partidului şi cam dacă după discuţiuni mature nu vor fi deplin lămurite, ar putea să ne răpească tezaurul cel mai scump, indispensabil în lupta neegală ce o purtăm: solidaritatea naţională, întâi s’au văzut cu durere, că unele ele- j mente slabe, cari au trăit numai din oportunizm şi din linguşirea sistemului politic, au cute j zat să-şi ridice ici colea capul şi şi-au luat rolul şi îndrăzneala, de a dezavua în public spiritul şi activitatea partidului naţional, şi a provoca ran fel de prejudiciu fapTun aderenţii sinceri ai partidului.| Aceste elemente, har Domnului, numai în întunerecul nopţii pot trăi, ca cucuveicile, îndată ce se iveşte lumina zilei, şi conştiinţa naţională îşi poate spune cuvântul său firesc: dis- par, se ascund, iar noi, pătrunşi de adevărul doctrinelor noastre naţionale, pătrunşi de dreptatea nebiruită a causei, reprezentată şi exprimată în programul naţional, le punem pe frunte timbrai folosit de străbunii noştri: „Hic niger est, hunei ta romane caveto“, oare-ce călătoresc pe de-a lungul ţărmului aproape nelocuit şi mă bucur că pe aci pădurile sunt însă neatinse. Pe Ungurii de pe malul cel’alt n’am nevoe să-l descriu; ei s’au descris singuri, pe când li- teratura sârbească nu e încă bine cunoscută pentru câ a rămas în bună parte netradusă, Europa ■ are pentru aceste ţări tot atât de puţin interes, ca pentru un ogor a cărui putere de producţiune n’a fost încă încercată. Eu cred că aici se află încă o putere mare nesecată, pe când în apus încep a se vedea urme de istovire. In această călătorie am fost în repeţite rânduri cuprinsă de mirare, că nu vorbim nici una din limbile neamurilor ce ne înconjoară ; vorbim numai nemţeşte, franţuzeşte, englezeşte, cel mult italieneşte, dar’ mai nici un român din Regat nu ştie ruseşte, leşeşte, ungureşte, serbeşte, bulgăreşte, turceşte sau greceşte, ca şi cum popoa- rele vecine n’au jucat nici un rol în desvoltarea Iul. In limba română se găsesc urme din limbile - ' vecinilor; dar’ să le vorbim în adevăr ni sa părut ■ până acum de prisos. Totdeauna noi am căutat să ne arătăm cât se poate mai apuseni. S’ar putea oare explica aceasta prin faptul că Românii s’a ridicat pe ruine romane, și că de aceia are o simpatie puternică pentru celelalte popoare, cari se trag din Romani ? A fost chiar un timp în care Românii au căutat să stârpească din limba lor orice vorbă slavă; dar’ noi ne-am opus energic, pentru că s’ar fi pierdut astfel o parte mare din puterea și originalitatea şi chiar din istoria limbei, care este curioasă din caleafară. Intr’însa se găsesc și sumedenie de cuvinte 1995 * Pag. 2 .TRIBUNA L Nr. 1