Tribuna, februarie 1905 (Anul 9, nr. 21-39)

1905-02-01 / nr. 21

Nr. 21. Inul­ IX. Arad, Marți 114 Februarie 1905 ADMINISTRAȚIA Arad, Deak Pe. «nCx­a. Hl. 2ft INSKWTn.'NII * «* U4« •iM jJHl !■»•*’«.» .«»Ml . , . A I*/, k 1 * Duftrtt * x ‘f par* i h .le Inimn ,Vt4laiNNSinifiilftr hi ** (««ri «meri « M plAi •«) A/­*« 'fwitmnv per tr« or»* *• ■*** V­rtaon 9dr»:w­iiit ur »­ . REDACȚIA Ar*4, Deák Perencz­u. Nr. X abonamentul p*ntru Austro-UngarU: nn­­ ............ 20 om pwî J 5 an ....................... 10 ccr pke Vr 4 an 5 cor­­*e o lunA............................ *2 c« W­r? dr'Duminecâ ji­e ao 4 cor. .flVBfcni RouiAma fi *iri*»ritate pc ** 40 franci »u no Inapolitzic Biruinţele recente. Rugatu ne­am lui D-zeu şi Cel prea milostiv a ascultat glasul rugii noastre. Inspiraţi de o însufleţire divină ne-am în­ceput campania de alegeri şi ce pot face Ara­­danul, poate admira întreaga lume româ­nească. Străinilor le-am arătat, cine suntem, dar alor nostrii, ce putem săvârşi. Trei cer­curi ale comitatului nostru sunt representate prin deputaţi români: d-nul Dr. I. Suciu, Dr. St. C. Pop şi directorul jurnalului no­stru , Ioan Russu-Şirianu, dar la viitoarele alegeri cel din Radna şi Iosăşel cu ori­ce preţ vor să-­şi aibă şi ei deputaţi cu pro­gram naţional român. Şi dacă au fost când­va momente înălţătoare în uniforma­ ne­istorică discarpatină, istoricul cu mintea-i în­ţeleaptă va­ găsi, de bună seamă deosebit de importante aceste biruitul electorale ale noastre, dar politicianul le va afla din toate punctele de vedere instructive. Intre ele în­deosebi ultima biruinţă va pune la dispo­ziţie chiar norme de conduită în politica românească. Geneza biruinţelor acestora e niţel mai veche, decât proclamarea activităţii parla­mentare la noi, înţelegând cu atât de mare closă de dreptate fruntaşii noştri, că deşteptarea po­porului nostru trebue făcută de jos în sus, tabloul campaniei parlamentare s’a început la noi prin o serie de frumoase, interesante mozaicuri, prin lupte la alegerile comunale şi cele comitatense. S’au purtat lupte înver­şunate, cari din punct de vedere al tacticei au meritat, să fie cunoscute de noi toţi, cel de dincoace; ca atare jurnalul nostru le-a şi presentat publicului românesc. Vălul, ce acoperea ochii Românilor fu rupt, bruma pieri din câmpul de senti­mente al inimelor, alungată de razele rede­­şteptâtoare ale soarelui cel nou, ce se ivise pe orizont. Încetul cu încetul se trezi dorul românesc în inimile înstrăinate în urma în­­ţelinirii ogorului nostru politic prin pasivitate. Ogorul l-am desţelenit, ca după sămănarea griului cel roditor să putem aştepta o recoltă mănoasă. Când s’a hotărît, ca să întrăm şi noi în luptă, mai aveam de uscat numai nişte balti şi mocirle, ce până acum să în­­căpăţinaserâ faţă de străduinţele noastre. Şi. . . osana întru cel de sus .. . lucrul şi-a avut spor binecuvântat; roada a fost îmbel­şugată. Azi, când cu drag putem privi mănoasa recoltă, vedem, c’are dreptul proverbul: Cum vei ara, aşa vei sămăna. Lupta a fost luptă de titan, cu atât mai strălucită însă biruinţa. Aşteptatu-s’a cineva — pur cazul, că nu cunoaşte străduinţele noastre , că du­­pă­ ce atâtea cercuri neaoşe româneşti româneşti nu le-am­ putut recâştiga, aştep­­tatu-s­a, repet la strălucita victorie, ce Vineri a repurtat-o directorul ziarului nostru în Chişineu faţă de guvernamentalul Csukav ? Una din cele mai ideale biruinţi! Românii din cercul Chişineului pot fi mândri de aşa frumoasă învingere. Ş-apoi să fi văzut atâta chin şi cânt, bubuit de treascuri etc., să fi fost martor la aşa însufleţire! înregistratorul obiectiv al acestor biru­inţe electorale în mod necesar va trebui să ajungă la convingerea şi să şi-o însemne, ca şi macsimă în luptele noastre politice : a) deşteaptă po­porul bun acesta şi vrednic, atunci totdeauna va va fi cu tine ; b) Ara­­danii în campania electorala şi au făcut datoria (M.) Deputaţii nostrii. Campania electorală pornită de noi în urma decisului dela confe­rinţa din Sibiiu s’a terminat având în consi­deraţie împrejurări, cari au dominat în decur­sul acestei campanii, în mod strălucit. Iată-ne deputaţii: Dr. Ioan Suciu (Boroşineu), V. Da­mian (Baia-de-Criş), Dr. T. Mihali (Ileanda­­mare), Dr. A. Novac (Sasca-m.), Dr. St. C. Pop (Siria,), Dr. A. Vlad (Orăştie), Ioan Russu-Şi­­rianu (Chişineu), Dr. Nicolae Comşa (Cristian). In Cehul­ Silvaniei va fi balotagiu între dl G. Pop de Băseşti şi baronul Bornemissa. * ,Kossuth Ferencz în Viena. Duminecă înainte de amiaz a fost Kossuth Ferencz în audienţă la regele. Faptul acesta îl comentează foile maghiare aducând mari elogii casei domnitoare, că în fine i-a înţe­les, eu aş zice, a fost silită să-î înţeleagă pe Unguri. Kossuth natural a predat M. Sale dorinţele opoziţiei coaliate, cari vreau inde­pendenţa Ungariei, uniunea personală, ceea ce aşa de greu le cade şi peste tot vor voi să o impedice cel dela Viena. Iată unde duce o politică mioapă ! * ULRICH OMORÎTORUL. (LEGENDĂ GERMANĂ). De zeci de ani o lume ’ntreagă geme Şi de durere plânge chiar şi Rinul, De când grozavul Ulrich, Palatinul, Urcat-a tronu-î plin de scumpe steme : Supuşii plâng şi-o lume ’ntreagă-i teme,— Că-i foc de crud. Pe chipul lui nici n’a lucit vr’o dată A zimbetului şi-a blândeţii rază, Spre pradă şi omor stă ’n veci de pază, Nici un străin în juru-i nu s’aratâ Că-l iea pe loc cea moarte ne’ndurată, Pe cât aud. In luptă-i leu, şi dus­e svonu’n ţară, Că el nebiruit e totdeauna, Că sfarmă tot şi muge ca furtuna, Când sângeros s’asvârle ca o fiară Şi prin duşmani împarte foc şi pară Şi morţi destui. Dar într’o zi — aşa povestea spune — Voind puterea’n lume să-şi arate, Serbări dădu măreţe şi bogate . .Şi se grăbiră craii să s’adune Şi petrecură mult ca’n zile bune, La Curtea lui. Şi-a opta zi pofti să se măsoare Cu el în luptă dreaptă ori-şi-cine : Veniră crai, dar nu te merse bine, Că jos din şea, ca penele uşoare Ii prăvăli cu lancea-n lucitoare, La întâiul zbor. Şi se ’nsera, şi sta să se sfârşască Cea luptă ce ’ncepuse dimineaţa : Izbând’aşa n’avuse’n toată viaţa Vre-un craiu, ca’n luptă dreaptă să I trântească. Atâţi viteji, ce stau să se mândrească Cu faima lor. Şi acum simţi şi Ulrich bucurie : Că-i cel mai brav ! — strigase adunarea, Cu-a lui izbânzi să ’ncheie vru serbarea4 . îşi şi chemase paju’n grab’să vie, Ca să-i ridice greaua armărie, Ca’n foc arzând. Şi crainicul acuma se găteşte, Sfîrşitul astei lupte să-l vestească, Toţi crai­ au şi pornit să fericească Pe ’nvingător, când iatâ’n trap soseşte Un nou venit, şi’n mijloc drept s’opreşte, — Să lupte vrând. In fier călit încinsă-n a lui faţă Şi’n zale lucii trupul i­ se îndoaie. Pe coifu-i greu, de pene cade-o ploaie, Şi stă nepăsător şi se resfaţă De uimirea tutulor, şi par’că’n viaţă Tot mândru-a stat. — „Tîrziu venişi să te măsori cu mine, Viteze craiu, din plaiuri ne aflate ?... Eî bine, iată, te primesc, fârtate !... r­eviste politice. „Patres conscripts pu­rurea ne dau sfaturi, căci, vezi Doamne, cei ac­tivişti au apucat pe căi lăturalnice, adică el nu ştiu sta acasă, nu ştiu să lase poporul în prada sli­dinilor, că el îndeamnă poporul, să nu se lase sedus de banii demonului. Fiind însă activiştii atât de păcătoşi poporul s’a răsbunat alegând 8 naţionalişti pentru dieta ţării. Mare păcat! Un advocat român să lumineze poporul!? Aceasta e trădare! Foile pasiviştilor au fost foc şi pară pe Iun­ge-te pe şea ş’aţin’te bine !­ — Şi Ulrich, crunt rîzând, în goană bine, Ca un turbat. Un zăngăt surd... Şi lancea-n ţăndări­e zboară. De furie răcneşte cavalerul, îşi zvîrle lancea ruptă, scoţind fierul. Şi zăngăt surd răsun’a doua oară ; Ş’uimiţî sunt toţi. Că la pământ întins e Palatinul !... Iar craiul ce­ l’a’nvins, stă de-l priveşte : — „Viteze Ulrich mândru-T glâsueşte, Jos la pământ ţi’nghite-acum veninul !“ Să birueşti nu te-a lăsat destinul, Că, vezi, nu poţi !­­ “ Şi, făr’ să­­ mai arunce o privire Porneşte’n trap şi nevăzut se face .. . Mirată’n jur, mulţimea toată tace, Şi toţi sunt prinşi de frică şi uimire, Că Ulric cel puternic peste fire Stă’n praf culcat... Dar, înecat de furie’ncet s’ardică Infrîntul craiu şi, crunt spumând, se jură, Să nu mai puie pâine ’n a lui gură, Pân’ce, tăiat, n’o ţine strîns de chică Cel cap al craiului ce făr’ de frică La ruşinat !... Şi n’apucă să mântuie cuvântul, Că’n fug’abia suflând un om soseşte : — „Măreţe craiu, cel­ ce te-an’vins, priveşte.

Next