Tribuna, martie 1905 (Anul 9, nr. 40-62)

1905-03-01 / nr. 40

Anul IX. Nr. 40. Arad, Marți 114 Martie 1005 REDACȚIA Arad, Deák Ferencz-p. Nr. S­. ABONAMENTUL pentru Austro-Ungaria: M BIS «I­ ... ...................... 20 CM. I* */t an ....................... ... 10 cot .* lM an ................ ... .. 5 cer. m o km*............................. 2 cot. N-rl de Dumineci pe an 4 cof. v Pominia si strim­b­atc pe as 40 trend Manaasript« cm M toapoiari. ADMINISTRAȚIA Arad, Denk Perene*-«. N».* INSEimUNUi: al un sir ^irmond : p«nu Ml H fcaftl; a 4a«ia oarft if fefmi; a tr""i ««r? 1 h ie flecartp pmbifakfc»*» Attt i^umentei«. (At sl «iMft: • aA* rant ft *c plart findat« la A**»*. Mftfon p«ntra ora« ți eoeoWattr* flcrteoil pefraocftte it* m primis 0 nouă primejdie. Viena, io Martie a. c. Vin a vă semnala o nouă primejdie ce se ivește pe orizontul politicei pentru popo­rul nostru. In cursul audientelor bărbaţilor politici maghiari, la împăratul alaltăeri a fost pri­mit şi contele Apponyi. El a propus M. Sale un nou mod de a resolvi chestia armatei. Se ştie că în starea actuală a crizei numai punc­tul acesta forma încă greutăţi în calea for­mării unui cabinet. Opoziţia cere cu ori­ce preţ comanda ungurească în armata noastră şi tocmai punc­tul acesta întimpina o rezistenţă hotărîtă înnaintea coroanei. In vreme ce în celelalte chestii să ajunsese cel puţin pentru un mo­ment la o înţelegere prealabilă, aici conivenţa părea exclusă din amândouă părţile şi criza, ajunsese la un «punct mort». Acuma,contele Apponyi propune o so­­luţiune care va mulţumi amândouă părţile. Ungurii vor ceda în aparenţă renunţând (de­sigur numai de­ocamdată şi nici­decum în chip definitiv) la comanda ungurească, dar în schimb vor avea o chestie care în reali­tate înseamnă maghiarizarea regimentelor din Ungaria. Concesia aceasta de­sigur el o con­sideră ca o nouă fază ce pregăteşte şi con­duce cu necesitate la comanda ungurească. Nu cunoaştem încă noua soluţiune dar ea este uşor de ghicit. Iată ce scrie «Neue Freie Presse» cu privire la acest nou argument: «Amănuntele soluţiunei nu se cunosc încă. Totuşi se zvoneşte că sa găsit o modalitate în rezolvirea chestiunii care nu va atinge de loc valoarea militară a armatei, iar totuşi se va face un pas în­semnat înainte pe domnul cătră scopul ur­mărit cu deosebire de opoziţie, prin adop­tarea limbii ungureşti: maghiarizarea ţinu­turilor locuite de naţionalităţi» . Care poate fi această misterioasă solu­­ţiune ? Dacă ne amintim că ideia a pornit dela contele Apponyi, nu poate fi greu de ghicit. Ea a fost propusă de organul lui Apponyi, de «Budapesti Hírlap» unde s’a pledat în mai multe rînduri, pentru ea. Aceste arti­cole au apărut pela sfîrşitul marei obstruc­­ţiuni de sub Héderváry şi Tisza. In ele se cerea ca regimentele originale din Ungaria să fie distruse în compoziţia lor actuală. Ele să nu mai formeze nişte unităţi de limbă In cari limba majorităţii să fie limba instruc­ţiei (Regimentssprache). După propunerea lui «Bud. H.» contigentul de soldaţi­­nema­ghiari să fie astfel repartizat în regimente încât în fiecare regiment elementul ungu­resc să fie In proporţie de 50°/0. Avînd un­gurii majoritatea cel puţin relativă în sinul fiecărui regiment în parte şi tuba regimentului va trebui să fie cea ungurească în toate re­gimentele recrutate din Ungaria. Dacă afară de aceasta cele mai multe regimente vor fi staţio­nate prin garnizoane ungureşti în timpul ser­viciului militar, soldaţii nemaghiari vor în­văţa de voie de nevoie ungureşte şi vor do­bândi «o ideie justă despre puterea şi pre­stigiul statului unguresc». Ei nu vor mai în­drăzni să se î­­potriveiască mai târziu sta­tului şi culturii ungureşti înţelegând că ori­ce aşa, cum sunt altele. Cu câtă dragoste se ştie lega de tine, şi tot atunci comite un ceva atât de straniu, atât de neobicinuit şi In sine fără orî­ce sentiment mai nobil, în cât te îngrozeşti, ceea­ ce stă într’o contrazicere ne­espiicabilă cu manifestarea pasionată a iubire! sale de fiică. Minţeşte, dar nu din interes, ci din instinct, denunţările ei făcute fără voie şi luate din aer, povestirile ei sunt atât de­­detaiate, în­cât îţi vine să crezi, că este imposibil, ca ea să te fi compus, şi pentru aceasta cară şi cară îl crezi, iar rezultatul e — neînţelegeri teribile, pedep­sirea nevinovaţilor şi ceartă nereparabilă în întreaga nemaţenie. Şi în aceea vârstă poetică, când un farmec misterios pătrunde sufletul tu­turor fetelor, dânsa, numai dânsa rămâne ne­­pătrunsă de acest farmec. Mamă-sa şi-aduce­­aminte cu uimire, ce altă şiiinţă era ea în vârsta aceasta. Şi totuşi, la aparenţă şi ea arată aceaşi glorie, care se radiază în vârsta aceasta după fruntea fie­cărei fete. Toate îi stau într’ajutor să înşele, şi toată fiinţa e­ este o minciună mare. Aici totul e o minciună, minţeşte natura, minţeşte viaţa şi minţeşte moartea. Pentru că fiinţele aceste nici prin jertfirea vieţii lor nu pot dovedi, că ar avea dreptate. Femeia imbecilă e în stare să-şi dea viaţa cu o uşurătate de necrezut ca şi cum geniul rasei prin uşorarea sinucidere­ ar fi să­dit un oare­care scop de selecţiune de sine în aceste materii la văzut preţioase şi pline de viaţă, dar fără nici un preţ pentru scopurile mai înnalte de rasă. Totul, chiar im­prejurările esterne are sinucidere! iar sunt puse la cale cu o pasă cu un rol oare­care, prin minciuna ne­împotrivire este zadarnică faţă cu o putere atât de covîrşitoare. Imprăştiindu-se pe acasă, el vor duce cu el limba ungurească care în curînd va fi răspândită în cele mai depăr­tate cătune din munţii Ardealului. El vor împrăştia pe acasă şi respectul, teama de nebiruinţă, putere­a statului unguresc şi «agi­tatorii» naţionalităţilor nu vor mai găsi teren prielnic agitaţiil­e lor. Dacă aceasta este soluţiunea lui Apponyi — conclusiunile sale din «Bud. H.» şi încă o propunere făcută anul trecut în delegaţiuni fac să apară aceasta foarte probabil — atunci ce va rupe în mod brusc ultima legătură de simpatie dintre poporul nostru şi armată, instrucţia făcută In limba naţională a solda­ţilor şi compoziţia regimentelor pe baza ţi­nuturilor geografice, a fost­ un element de putere pentru armata noastră. Ele Iniezneau instrucţia, măreau deci valoarea militară a armatei şi îndulceau amarul anilor de «că­tănie» prin faptul că soldaţii zmulşi dela ve­trele lor nu să simţeau atât de străini între compatrioţii şi conaţionalii lor. Tot contele Apponyi a propus anul trecut în delegaţiuni ca soldaţii nemaghiari din regimentele «ungurene» să primească instrucţia în limba maghiară atunci când vor cunoaşte limba ungurească. Propunerea a fost acceptată în delegaţiuni şi de atunci bieţii soldaţi Români când au nenorocirile de a mărturisi că înţeleg câte­va cuvinte un­gureşti, sunt chinuiţi cu instrucţia ungurească, pe care nu o înţeleg aproape de loc. Pro­punerea aceasta a lui Apponyi, pe atunci puţin luată în seamă de presa noastră, in­dică soluţiunea de acuma în mod forte trans, conştie grupând adese întâmplările într’un eve­niment duios şi tragic. Din împrejurarea, că psichiastrul ştie şi spune, că femeile aceste sunt bolnave, scapă multe de închisoare spre plăcuta lor surprin­dere. Dar fiind­că nu stupiditatea lor le împe­­decă să înţeleagă, că­­sunt stupide, văd în psi­chiastru sau un om pe carele dînsele l’au tras frumos pe sfoară, ori o unealtă gata, care sub titlul de stupiditate le scoate din hal; iar în procedură însăşi văd o instituţiune modernă aflată de cultura, ce progresează, direct pentru ca doamnele şi domnişorii vinovaţi prin trînsa să scape de urmările conflictului cu codul penal, chiar aşa ca şi cum s’a inventat cocainul contra durerilor corporale. Sanatorul nu-i pătează o­­noarea. Ba, după cum cred dînsele, fiind insti­tuţiune modernă a claselor mai înnalte, îţi câşti­gă chiar o cvalificaţiune socială. O foaie umoristică a adus odată o figură de tot originală, pe un cutare Weiss, pe care-l fumigau toţi ca pe un atare, când de-odată un prietin de a lui Weiss arăta societăţii, că Weiss nu este numai un simplu Weiss, ci este un astfel de Weiss, care pentru oare­care afacere, în care figurau Monte-Carlo, dame de orfeu şi o istorie cu cambii, a fost deja şi în sanatoriu internat ca idiot, şi la moment se ocupară toţi de dânsul şi pe astfel cvalificatul îl primiră acum în societate. Ajungând odată în sanatoriu, doresc înda­tă să iasă de acolo. Zic, că sunt reţinute pe nedrept. Acum dînsele strigă mai tare, „cu mintea deplină în balamuc“ şi uită, că cu mintea sănătoasă acum ar şedea în puşcărie. FEMEI IDIOATE. De Dr. Oláh Gusztáv, directorul institutului de psichiatrie. Să nu credeţi, că e vorba de fiinţele naive, pe cari D-Voastră aveţi obiceiul a le lăuda, că „sunt nişte suflete foarte bune sărmanele“ şi apoi loc vă şi gândiţi la mărginitul lor cerc de vederi cu hainele de copii şi cu sticlete de compoturi, ci să vă aduceţi aminte de femeile despre cari vă obicinuiţi a zice : — Apoi, doctore dragă, dacă şi femeia asta este stupidă, atunci toate femeile rele sunt stupide, atunci multe femei s’ar putea trimite în sanatoriu. Apoi, zău, s’ar putea, o recunosc. Dar să ’nţelege, eu fiind psichiastru, înti chestia de aceste nu sunt competent, pentru­ că D Voastră mai aveţi o frază predilectă, că psichiastrul desco­pere în fie­care om ceva defect de intelectuali­tate, când, vezi, perfect nici aşa nimeni nu poate fi. E un lucru curios, dar într’adevăr aşa e, că noi psichiastrii ne închipuim, că la de aceste ne înţelegem mai bine, precum şi ingi­nerul e de credinţa, că dânsul se înţelege mai bine la facerea podurilor, de­cât alt onorat pu­blic mare. Apoi fiţi buni şi lăsaţi-ne pe noi în credinţa aceasta. Noi ştim, că aici e vorba d® o boală. Şi mai ştie încă cine­va, muma bolnavei. Dar, că peste ce calvarie­ de suferinţe trec părinţii, până­­ce se conving, câ fiica lor e bolnavă, e greu chiar s’o şi închipui. Ci văd, că fiica lor nu este într’adevăr stricată, pentru­ că nu e stricată

Next