Tribuna, aprilie 1905 (Anul 9, nr. 63-80)

1905-04-02 / nr. 63

Anul IX Arad, Sâmbătă 2 15 Aprilie 1905 Nr. 03. ADMINISTRAȚIA Arad, Deak Per*acx~u. Nr.» INSERTTiM­UJÎ: «a aa «Ir gannaad : «M dalt M taci; a doua oară 12 batd; a tr~^l »art I k di fiecare pctoHdil*—. Atât almwmentele, cât ^ iaacftl­­ofl* .nat a ae pitii înainte ia ACM, Tolel­» peatra oraș U ecm­itemnw fctttori acfrtocetc mm at primate REDACȚIA Arad, Deak PerenC2-a. Nr.» ABONAMENTUL pentru Anatro-Ungmrta s pt an m ........—.......... 20 cat. jtt l­i *n ............................ 10 cor. j* V« MI ....... —__5 CM. pt o hm*................ — 2 cor. N­U de Duminecă pe an­­ cor. Peatru România si atrâm­itate pe an 48 fraud. Stana teri pta mm m Înapoiază. wnfimreiirfiaaMiBninawnii'iin'MTi ■aaiiiiiiiiiaiiimn'iiiun—laanumanwaimn------------ ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------— ■ ■ 1 ■» 4 mil IX. XUMER de DUMIXECI XI. 14. ON CARTEL NATIONALIST IN PARLAMENTUL UNGAR. Crisa, prin care trece Ungaria şi îm­prejurările, cari o însoţesc, oferă tuturor cea mai bună ocazie a se orienta în mod te­meinic şi a se convinge despre scopul prin­cipal al politicei maghiare. Pentru mulţi, nici până acum nu mai era nici o îndoială, că Maghiarii tind a se urca pe scara com­promisului dela 1867 la o posiţiune domi­nantă în monarchia habsburgică, că el aspiră a deveni singuri stăpâni şi a ocârmui dela Budapesta nu numai partea de dincoaci de Leitha a imperiului, ci şi întreaga politică din afară a monarchiei. Cei­ ce nu se îndoiau nici până acum de aceste scopuri, credeau însă că Maghiarii vor întimpina în drumul lor atâtea pedeci interne şi externe, încât vor fi siliţi să se oprească şi să părăsească aceste idei îndrăzneţe. Crisa de faţă ne dovedeşte că Maghiarii, ca toţi şoviniştii, nu ţin socoteală de pedeci interne sau externe; ei nu sunt accesibili nici pentru cele mai tari argumente, îndată ce aceste nu se po­trivesc cu scopurile lor; ei nu sunt simţitori nici pentru ranele, causate ţării lor proprii prin politica lor; ei nu văd nimic, nu vor să ştie de nimic decât de un singur lucru: realizarea unui stat naţional cu toate atribu­ţiile suveranităţii. Cei mai distinşi economişti dovedesc cu date certe şi cu cifre că des­facerea economică de Austria ar produce astăzi un dezastru. Politicianii maghiari nu pot răsturna aceste dovezi, dar­ răspund că ţara îl va suporta şi îl va învinge. Toţi generalii se unesc în judecata, că despicarea în două a armatei ar însemna o slăbire, o că­dere a imperiului. Şoviniştii speră din contră că armata naţională va spori în mod însem­nat puterea de apărare şi nu se îngrijesc câtuşi de puţin nici de referinţele mari bă­neşti reclamate de o asemenea armată. Astăzi şi una şi alta, şi desfacerea economică de Austria şi armata naţională ar fi fapte îm­plinite, dacă Coroana n’ar fi luat posiţiune contra lor. Maghiarii se văd acum opriţi în loc în realizarea aspiraţiunilor lor, însă ei se folosesc de toate mijloacele de presiune pentru a determina pe bătrânul Monarch la noue concesiuni. Statul ungar suveran însemnează pentru noi Românii precum şi pentru celelalte na­ţionalităţi nemaghiare, nu numai o formare a maghiarisăre, ci şi o înrăutăţire considera­bilă a condiţiunilor de trai. Cultura naţio­nală va fi sugrumată în noul stat şi mai tare, raporturile comerciale vor fi mai rele şi sarcinile mai mari. Căci nu mai poate fi nici o îndoială că armata naţională maghiară va impune statului cheltueli mari, cari n’au de unde eşi decât din punga cetăţenilor. Dezastrul economic care se prevede cu cer­titudine în urma desfacerei de Austria, are să lovească în prima linie pe agricultor, care va fi silit să-şi vândă producte­ mal­efon. Matlekovich calculează în o br0şUrâl ce a apărut zilele aceste, paguba anual^ ce ar resulta pentru Ungaria din reducerea preţu­rilor, la 250 milioane coroane Este­ cu putinţă ca Roma^ şi celelalte popoare nemaghiare să stee in faţa acestor calamităţi mari şi iminente cu mările în sân? Nu, este datorinţa fie­căruia în parte şi a tuturor împreună ca să caute a apăra ţara şi pe sine de aceste rele? Nu ştim dacă­­ printre Români se mai găsesc şi astăzi încă «Pasivişti» convinşi, adecă oameni, cari aşteapta o schimbare a situaţiunei dela aşa zisa «resistenţă pasivă». Dacă totuşi s’ar mai găsi de aceştia numă­rul lor nu poate să fie decât mic şi speran­ţele lor şi mai reduse ca până aci. Politica pasivităţii a avut un înţeleg în anumite îm­prejurări, cari au încetat de mult a mai exista, şi poate nici atunci n’au fost cea mai bună politică din Câte se puteau face. Practicată şi astăzi, ea ar pr­omova direct politica kossuthistă. Nici oportuniştii n’au putut să sporească printre Români în timpul din urmă şi kos­­suthismul va fi opărit şi debilele speranţe ale acestor blânzi politiciani, câţi ar fi astăzi în fiinţă. Când vorbim de oportunişti, ne gândim mai ales la cei vre-o câţî­va depu­taţi români, cari fac parte din suita conte­lui Tisza. N’am voi să supărăm pe aceşti domni cu întrebări politice ce le-am adresa, ştiindu-i şi aşa destul de tăcuţi. Dar ne în­trebăm pe noi: ce misiune d­­e­ ar mai putea avea şcoalele româneşti din Năsăud şi Beiuş sau vre­ o altă instituţie culturală românească, pe care vre­unul din oportu­niştii noştri îşi atribue meritul a o fi scutit de furia vre­unui ministru­­şovinist, atunci când poporul român din Ungaria nu se va mai putea manifesta? Sau este esclusă pu­tinţa ca aceste vremuri să sosească? Şcoala maghiară, armata maghiară şi administraţia maghiară, mai lasă ele loc pentru existenţa unui popor românesc între hotarele regatu­lui ungar suveran? Noi credem că cel mai suprem interes al Românilor este astăzi de a împedeca rea­lizarea aspiraţiunilor kossuthiste. Asupra ace­stui scop trebuesc prin urmare concentrate toate forţele naţionale. Pasivitatea şi oportu­nismul nu numai că nu ating acest scop, ci îl zădărnicesc chiar. Crisa de faţă va în­tări pe Români în convingerea, că numai parlamentul este terenul de luptă, unde s’ar putea dobândi oare-care succese politice. Maghiarii pentru a dobândi succesul politic dorit de dânşii,nu s’au pus nici în grevă şi n’au ales nici oportunişti, ci au trimis în parlament un număr considerabil de depu­taţi naţionali kossuthişti. Acest număr însă n’a fost suficient pentru a da soluţiunea. Pentru a-’şi asigura în toate succesul, partidul kossuthist s’a aliat cu alte partide, deşi aceste sunt constituite pe prin­cipii P°litice, cari diferă în fond de ale kos­­suthiştilor. Este evident că în momentul când nouă Românilor ne-ar succede, prin puterea noastră proprie şi prin alianţă a forma o majoritate în parlament, ne-am fi atins sco­pul politic. Cu legile de faţă şi în împregiu­­rările actuale nu putem spera astăzi la un asemeni resultat, ceea­ ce însă nu ne poate determina a renunţa la ori­ce luptă parla­mentară. Căci este ştiut şi criza de faţă ne-au dovedit cu prisos, că în parlamente şi minorităţile pot provoca voturi hotărîtoare. Ne atingem deci şi atunci scopul politic, când ne va succede a forma în parlament o minoritate. Alegerile din urmă ne-au do­vedit că în pripă şi fără pregătire necesară au întrat 15 Români în parlament. In un articol precedent (Nr. 51 de la 16/29 Martie) ne-am încercat a dovedi prin date certe că mai putem conta la alte 29 mandate. Va să zică am avea o minoritate română cu 84 voturi. Tot acolo am arătat că Slovacii pot obţine cu uşurinţă 35 mandate şi că Saşii dispun de 14 mandate. Unind toate aceste voturi, minoritatea ar număra 93 voturi şi ar representa a patra parte din numărul tuturor deputaţilor. Am indicat şi la Croaţi, cari dispun de 40 voturi, cu cari minoritatea ar putea fi sporită la 143 voturi sau aproape la o treime a parlamentului. Saşii şi Croaţii posed deja numărul man­datelor. La Români şi Slovaci nu se prevăd greutăţi,­­cari i-ar împedeca să-şi completeze numărul lor minimal calculat. Oarecare îngri­jorări şi îndoieli serioase pot să fie numai în ceea­ ce priveşte unirea tuturor acestor mandate, încercările timide cari s’au făcut de vre-o 13 ani încoaci pentru încheierea unei alianţe, între naţionalităţi nu pot să în­lăture aceste îngrijorări şi îndoieli. Pentru scopul ce ne-am propus de astădată însă, nu este indispensabilă o alianţă politică aşa precum a fost ea, concepută în cercurile nostre conducătoare. Nu se cere existenţa unui program politic comun, a cărui alcă­tuire totdeuna va întimpina greutăţi, nici existenţa unei organisaţiuni comune de par­tid, care totdeuna va funcţiona greoiu şi tardiv. Din contră credem că ar promova foarte mult scopul, când fiecare popor îşi va păstra programul şi organizaţiunea sa proprie. Chiar şi în parlament să se păstreze aceste particularităţi prin constituirea de clu­buri şi partide deosebite. Unirea să se caute numai în anumite împrejurări şi la anumite ocazii, şi va afla expresiunea prin un comi­tet compus­­ din delegaţii diferitelor cluburi. In acest mod — practicat de partidele ger­mane din Austria şi acum şi de unele par­­t­de maghiare — formarea unui partid opo­­ziţionist din toţi reprezentanţii alegătorilor nemaghiari, nu poate să nu reuşească. Căci fiecărui prin­ aiţionil's: împu­ nţ» împregiurările in­teresul

Next