Tribuna, mai 1905 (Anul 9, nr. 81-101)

1905-05-01 / nr. 81

Pag. 2 necesitatea limpezirii chestiuniel, oare faţă de aceasta nouă fază a tendenţei îndreptate spre eluptarea neatirnării statului ungar, adecă faţă de actuala criză, naţiunea ungară în tota­­litate-I şi In părţile­ constitutive, ce atitu­dine Ia ? On. Dietă! N-am intenţiunea a ostenta îm­potriva fiinţei, declarată prin lege de unitară şi in­divizibilă, a naţiunei politice ungare, ori a ignora aceasta ; dar precum acela, care făcând pe bază de date statistice harta etnografică a Ungariei, arată diferitele rase de popoare cu diferite culori, nu comite nici o crimă impo­­triva unităţii naţiunii ungare, tot aşa, poate, ’mi va fi permis şi mie s’aseamăn harta aceasta etnografică cu harta aseminea colorată, care pe baza rezultatului alegerilor din Ianuarie a. c., osebeşte şi ea, în diferite culori, după partide, cercurile electorale, şi dacă din aceasta comparaţie scot concluziile posibile, dar deodată fac şi atent pe fiecare, să se fe­­riască de deducţii false, scoase din aparenţă greşită. (Voci: Aparenţa?) Asemănând aceste două harte, dacă şi nu cu siguritate matematică — pentrucă doar’ cum s’accentuiazâ şi în proectul no­stru de adresă, numai o parte fragmentară a naţiunei ungare îşi poate manifesta voinţa prin alegeri, dar totuşi considerând, că diferitele rasse de popoare locuesc în masse cât se poate de compacte prin diferitele părţi ale ţării,­­ se pot trage deducţii, ce atitu­dine iau aceste rasse de popoare faţă de chestiunile politice şi de drept public, cari au provocat criza actuală, apare ca şi cum elemen­tul curat maghiar, ori cercurile po­pulate mai ales de Maghiari In majoritatea lor au luat poziţie pe lângă teritorul va­mal independent şi pe lângă aspiraţiile na­ţionale maghiare, iar cercurile, în cari naţio­­ţionalitâţile sunt în majoritate, par a se de­clara pentru baza de drept public 67-istă. (Sgomot.) Preşedintele : Rog linişte ! Ioan Suciu (continuă): Observarea mea modestă este, că deducţiunea din urmă, că ţinuturile locuite de naţionalităţi sunt şi ar fi din convingere pentru susţinerea neschim­bată a bazei 67-iste şi ar fi luat poziţie ho­­tărîtă împotriva aşa numitelor «aspiraţii na­ţionale», cel puţin în contra acelora din ele, cari tind la introducerea teritorului vamal independent, nu corespunde adevărului. (A­­probări­ în stânga. S’auzim S’auzim!) Şi nu corespunde pentru­ că în partea preponde­­rantă a cercurilor electorale locuite de na­ţionalităţi, chestiunea controversată dintre ne­­atîrnarea ţârii şi susţinerea bazei dualistice în forma ei, în care a fost prezintată în cer­curile locuite de Maghiari, nici n’a fost dis­cutată, n’a fost dezbătută şi aşa alegătorii nici n’au putut lua vre-o poziţie. Nu eu o zic, ci de pe băncile din stânga ale acestei on. Camere nu odată, ci de sute ori s’a accentuat, că partidul liberal a considerat cercurile naţionalităţilor de adevărate fortă­reţe de refugiu ale sale. (Aşa-i! în stânga). Cu continua accentuarea aşa numitului «mu­mus» al naţionalităţilor şi a interesului vital al statului maghiar, partidul liberal a con­­fiscat cercurile acelea pe seama intereselor şi dominaţiunei sale de partid. Dacă e a­de­­vărat asta, — iar dacă nu vroim să ne as­cundem în dosul sofismelor constituţionale, ci considerăm stările faptice şi acele cauze speciale, asupra cărora nu vreau să mă estind, pentru c’ar trebui să merg foarte de­parte, la enorare de­ brutaliţi, corupţii etc... trebue să recunoaştem că e adevă­rat, — atunci ce concluzii se pot trage d’aci ? Una este, că atunei, când guvernele liberale cu voturile intrate din cercurile si­gure ale naţioalităţilor, a ţinut oare­ cum­va în frîu spiritul opoziţional, ce se manifesta în cercurile maghiare faţă de interpelaţiunea rigidă a legilor dualiste, atunci In realitate, nu adevăratei voinţi a naţionalităţilor să si­leau să corespunda. A doua deducţie ne­gativă este, că naţionalităţile aparţinătoare naţiunei politice ungare n’au luat posiţie pe lângă baza dualizmului, ceea ce ţin să accen­­tuez ca nu cumva, să apară aşa, ca şi cum naţionalităţile, din principiu, din interes par­ticular, din interes specific, ori din ori­ce alte motive politice ar fi în contra acelor pre­­tenţiuni, cari rees cumva de în adevăr ne­cesare şi legitime pentru interesele vitale ale statului ungar. Dacă m’am ocupat pân’aci cu importanţa sprijinului venit din cercurile naţionalităţilor în ajutorul susţinerii bazei 67-iste, să-mi permi­teţi a desemna pe scurt soartea de cari au fost împărtăşite naţionalităţile sub domnia de 38 ani a partidului liberal Soartea asta n’a dat alt­ceva an. Dietă decât că dela data, de când opoziţia maghiară s’a manifestat tot mai im­petuos faţă de legăturile de drept public şi economice cu Austria, partidul guvernamen­tal s’a silit să legitimeze susţinerea neschim­bată a celor legături, cu pretextul că aces­tea sunt încă tot necesare pentru înfrînarea şi frîngerea naţionalităţilor. (Aşa-i! Mişcare în dreapta. S’auzim ! la mijloc) Şi tot din acest interes a venit mereu cu aşa numitele concesiuni vieneze, pe cari le-a prezintat ca cuceriri interne, pentru a amuţi pretenţiunile naţionale, ce se înşiruiau faţă de Austria. Pentru ilustrarea acestei, după modes­­ta-mi părere, politici de doi bani în trei pungi, mă provo­c­­a reproşul d-lui ministru preşedinte, făcut mi­ se pare în şedinţa de Sâmbătă, când i-a cerut socoteală ven. stângă, de ce nu s’a estins în adresă şi a­­supra chestiunei reformeî învăţământului poporal. A accentuat, ce colosală cucerire n­ţională ar fi fost de i­ se dădea posibilitate să ducă de fapt la îndeplinire proiectul lui Berzeviczy. Un exemplu clasic al acestei tac­tice ne oferă cele întâmplate în şedinţa de erl a partidului liberal. (S’auzim !) Scuzaţi, că mă ocup cu aceasta, dar e vorba de in­teres public. Dreptul de existenţă al parti­dului liberal şi marea chemare ce-i reservă viitorul se silia s’o dovedească colegul meu Hodossy Imre, în discursul ţinut la partidul liberal. Intr’altele — comunicatele ziarului «Az Újság» sunt doar autentice — a zis următoarele descriind prealabil istoricul în­­înfiinţării bazei de drept public (citeşte) : «Ce s’a creat prin asta în imperiul ungar ? A fost restituită heghemonia naţiunei maghiare, a celor 8 milioane de maghiari faţă de ce­lelalte 10—12 milioane de aici». M-opresc aci, on. Dietă şi întreb : co­rect şi patriotic lucru este oare, că atunci când se vorbeşte aici de naţiune politică, când mereu suntem acuzaţi cu atacarea uni­tăţii naţiunei politice, şi când noi sub titlul acesta suntem siliţi să suferim şi temniţă, că acei ce ne-o croesc asta, zic, când au fost împinşi puţin de pe piedestalul pu­terii, să vină de­odată dînşii, şi să se si­lească a descompune în părţile sale naţiu­nea politică ungară? (Mişcare şi contrazi­ceri în dreapta. Aprobări la mijloc.) De ce pune în contrast pe cele 10 milioane ma­ghiari de rassă, cu «ceilalţi» 12 milioane a­­nonimi, cărora nici nume nu li-a dat cole­gul deputat Hodossy. Noi­ protestăm contra acesteia, pentru­ că şi noi formăm naţiunea politică ungară şi în constituţia Ungariei atât în legile fundamentale din 1848, cât şi cele din 68 egalitatea de drepturi e decre­tată pentru toţi cetăţenii statului fără osebire de naţionalitate. Nu este iertat deci a distinge şi a presupune deosebiri de patriotism. Zice mai departe şi aceasta este şi mai gravame­­nalâ, mai supărâcioasă şi mai puţin motivată (citeşte): «Acum faţă de ori­ce mişcare, ce se face în statul ungar, ce se îndreaptă spre dărîmarea heghemoniei rassei noastre ma­ghiare , ne putem sprijini pe întreaga putere armată a Monarchiei, pentru­ că acea­sta e chemată a susţinea legile, a asigura executiva legilor prin urmare a face tot, ce serveşte asigurarea heghemoniei naţiunei ma­ghiare. Intre astfel de împrejurări e chestie de existenţă pentru aceasta naţiune, să ve­dem şi mai departe asigurată baza dualistică». Onorată Dietă! Dacă în adevăr e în in­teresul Ungariei, să­ se introducă teritorul vamal separat, dacă în adevăr e interes a-şi recâştiga toate atributele independenţei de stat, atunci nu recunoaştem şi nu permitem, ca întârzierea acesteia să se adscrie în con­tul patriotismului nostru, în detrimentul no­stru (Aprobări vii şi aplauze în stânga.) Bine­voiţi a Vă aduce aminte de trecut. Când au atacat naţionalităţile patria şi când n’au fost suficiente gendarmeria, şi miliţia împotriva vreunui atac din partea noastră? Şi de ce ar fi nevoe şi de armata Austriei pentru susţinerea statului ungar chiar împotriva noastră a naţionalităţilor? (O voce din stânga: Argument copilăresc a fost. Sgomot. Preşe­dintele sună.) Hock János: Soldaţi austriaci numai la alegeri trebuesc. Preşedintele: Vă rog, nu conturbaţi ora­torul. Ioan Suciu: E cert,­­ dar nu vreau să mă estind acum la aceasta. Tactica fos­tului partid guvernamental a fost, că sub pretextul interesului statului ungar , dar în realitate curat numai din punct de vedere al interesului dominării sale de partid, a­­venit totdeauna în for cu «dulia» naţiona­lităţilor şi apucătura aceasta a trecut apoi cu desăvârşire în convingerea generala şi s’a cristalizat într’un adevărat cult în nefericita noastră patrie. In toate procesele naţionaliste în zădar şi-au accentuat patriotismul, tot­deauna au privit în naţionalist pe trădătorul de patrie, pe duşmanul conjurat al ei. Intru răspândirea acestei opinii în prima linie do­­minaţiunea partidului liberal a ostenit. Am declarat-o aceasta sincer, deschis şi aşa cred, că declaraţiunile mele vor avea efectul, că on­ opoziţie aliată să nu cază în aceiaş greşală, pe care i-o imputăm fostului partid liberal şi nu se va pune prin deducţii cel mult numai de ordine inversă, pe acelaş teren faţă de noi. Pentru­ că eu aşa­ apreciez situaţia, că în privinţa aceasta, având în ve­dere chestiunea de naţionalităţi, dacă fiecare se va cugeta astfel în on. parte din stînga, ca şi Banffy, atunci va subsista următoarea deosebire. Partidul guvernamental rezonează aşa : chiar de este necesară pentru ţeară indepen­denţa vamală, chiar de-i justă tendenţa in­­dependiştilor, dar, tu Maghiarule, înţelege, că ţie timp fisic îţi trebue, până ce vei con­topi naţionalităţile, până le maghiarizezi. Te rog deci, dă-mi pân’atunci răgaz să domnesc şi suspendează-ţi pân’atunci aspiraţiile şi do­rinţele. Iar’ onorata opoziţie aliată, — nu aş vrea să generalisez, dar dacă, durere, toţi ar primi principiile baronului Banffy,­­deşi ,,TRIBUN­A“ Nr. 81

Next