Tribuna, septembrie 1906 (Anul 10, nr. 164-183)
1906-09-02 / nr. 164
Nr. 164. Ultime ştiri. Vărsări de sânge. Varşovia, 14 Septemvrie. Cu prilejul năvalei ce miliţia a dat asupra Ovreilor din Siedlitz, au fost omorâţi 172 Ovrei iar răniţi 450. Arestaţi au fost 280. Bucovinenii şi Ardelenii în Bucureşti. Serbările. — Sfinţirea steagului societăţei «Carmen». — Banchetul de la Expoziţie — Serbarea junilor. — Concertul Coral. — Escursia la Sinaia. Ziua de Duminecă la Expoziţie a fost o zi de vis şi de triumf. In natură şi în oameni era aceeaşi strălucire, acelaşi zîmbet înviorător, aceeaşi măreţie scânteietoare. Pe toate străzile capitalei domina o însufleţire, care nu s’a mai văzut decât de vre-o trei zile, de când ne-au sosit fraţii de peste hotare. Era o curgere necurmată de lume care se îndrepta des de dimineaţă spre Expoziţie, ca să asiste la repetiţia generală a corurilor în massă şi la sfinţirea steagului societăţei corale »Carmen«, ce trebuiau să aibă loc în arenele romane. Repetiţia corurilor. Până la ora 9 şi jumătate societăţile corale au sosit pe rînd în arenele romane. Apoi, dl Kiriac dădu semnalul începerei repetiţiunei generale a corurilor cu acompaniamentul orchestrei Teatrului Naţional. Publicul adunat în arene ascultă cu mulţumire gingaşele şi drăgălaşele cântece populare ale corurilor şi aplauda cu mare îndemn după fiecare execuţie. Pe la orele 10 sosi el dr. Istrati, apoi, pe rînd, diferite personalităţi distinse. Sfinţirea steagului. La orele 11 fără un sfert se începu ceremonia sfinţirei steagului societăţei corale »Carmen«, de către P. S. S. Nifon Ploeşteanul, asistat de diaconii Serafim Georgescu şi Marin Vulpescu. Steagul era ţinut de dl Stătescu, casierul soc. »Carmen«. El e foarte frumos şi întrupează în simbolurile şi emblema lui românismul şi cântecul. Răspunsurile la serviciul divin au fost date, foarte reuşit, de către corul din Lugoj, pus sub conducerea dlui I. Vidu. Cuvântările. După terminarea serviciului divin şi a sfinţirei steagului, dl Leon Ghica a ţinut o scurtă cuvântare şi a întins steagul dlui Kiriac, inimosul conducător al corului »Carmen» şi organizatorul grandioaselor serbări corale. Apoi, a rostit o cuvântare dl Grig. Teodosie, vice-preşedintele soc. »Carmen«, care a spus în esenţă: Societatea »Carmen« a avut datoria sfântă de a-şi întrupa aspiraţiunile într’un simbol: steagul care s’a sfinţit. In jurul lui trebue să se strângă cu toţii pentru răspândirea muzicei în toate stratele, cultivarea simţământului naţional şi strângerea legăturilor între cei ce poartă aceeaşi simţire ca şi soc. »Carmen«. După aceea, a luat cuvântul dl dr. Istrati, care a spus: »Aci de faţă sunt reprezentaţi românii aceia, cari prin cântec au năzuit să ne dea viaţa românească aşa cum e ea în realitate. Neamul nostru şi-a pus întotdeauna dorurile în cântece duioase, în doine şi nu e alt popor, care să se asemene în această privinţă cu atâta putere cu noi. Dar cântecele şi doinele noastre au fost rostirile de suferinţă ale neamului; să rugăm pe Dumnezeu ca ele să doinească de acum înainte numai bucurie. Cuvântările au fost primite ca aplauze şi urale. După terminarea cuvântărilor, s’a procedat la baterea cuelor. Cuele sunt de argint şi poartă numele sprijinitorilor societăţei. Înfrăţirea steagurilor. Apoi garda de onoare a steagului societăţei »Carmen« se scoborî de pe scenă împreună cu steagul, unde avusese loc sfinţirea. In incinta arenelor erau aşezate în semicerc toate corurile sosite de peste munţi, precum şi cele din ţară şi cari iau parte la serbări. Steagul, nou sfinţit, fu închinat în faţa fiecărei grup coral, şi alipit de steagul societăţei respective. Cu acest prilej toate corurile au cântat pe rînd câte un verset. Această parte a ceremoniei a fost din cele mai mișcătoare. Defilarea. In urmă a avut loc, tot în incinta arenelor, o defilare a tuturor grupurilor pe dinaintea steagului »Carmen«, pe când pe scenă admirabilul cor lugoşan cântă »Deşteaptă-te Române«. Cu acest prilej s’au făcut adevărate ovaţii săliştencelor, a căror frumseţe distinsă a stârnit senzaţie, precum şi chipeşilor lor tovarăşi. Cel din urmă a defilat corul din Lugoş şi în care timp corul »Carmen« sub conducerea măestrului Kiriak, a cântat vesela »Lugoşana«. C’aşa joacă pe la noi Câte unu, câte doi Iacă, iar aşa ! Mai frumos ca pe la voi! Acest cântec a stârnit un entuziasm viu şi dl Kiriak a fost călduros felicitat. La ora 12 fără un sfert serbarea de dimineaţă a fost terminată. Banchetul. La ora 12 şi jumătate a avut loc la ospătăria ţărănească un banchet la care au participat toţi preşedinţii şi delegaţi societăţilor corale din ţară şi de peste hotare. Autoastat dnii: Leon Ghica, Paulian dirigintele corului »Doina« din T.Severin, care a propus întrunirea la Severin, în fiecare an, a tuturor corurilor reprezentate acum în expoziţie, Kiriak, care la această propunere, a mai adăugat ca întâlnirile să se facă şi la Sinaia, Craiova, apoi în Lugoş, etc. Banchetul s-a terminat la ora 1 şi 45 minute. Cortejul junilor. La ora 3 porni din arene pe aleea Moldovei o cavalcadă de juni, curcani tineri, curcani bătrâni şi junii albi. Ei înaintau semeţi pe caii lor în costumele lor pitoreşti, reprezentând în ansamblul cortejului o nuntă ţărănească în Transilvania. In urma călăreţilor, veneau în căruţe ţărăneşti împodobite cu brad alţi juni cu femeile lor. Călăreţii trăgeau focuri în aer şi chiuiau voiniceşte. Publicul îi primi cu urale şi strigăte de veselie. Cortejul făcu ocolul expoziţiei, pe aleea Independenţei, prin faţa pavilionului austriac până la arene. Cavalcada a caracterizat perfect imaginea unei nunţi ţărăneşti cu un belşug mai mare de voioşie şi măreţie, în Arenele romane. La orele 3 vastele Arene romane erau tixite, până la cel din urmă loc care se putea ocupa, fie şi în picioare. Aproape 5000 de persoane veniseră să asiste la serbare şi ar mai fi venit încă dacă ar fi mai încăput. Entuziasmul şi însufleţirea acestei mulţimi de oameni, toţi cuprinşi de acel tainic sentiment de nesfârşită fericire al întâlnirei între fraţii condamnaţi să trăiască despărţiţi, nu avea margini. Era o mare pestriţă de costume din cele mai variate, care oferea ochiului un tablou fermecător. Din toate privirile scăpărau scântei de adâncă bucurie, din toate gurile aclamaţiuni de voie bună, în sfârşit era numai această mulţime, prin varietatea ei şi prin animaţiunea ce o domină, un spectacol pe care rar e dat unui muritor să-l vadă. Serbarea junilor braşoveni. Intrarea lor în arene e primită cu aplauze şi ovaţiuni cari zgu-duiau văzduhul, încât acoperea şi zgomotul focurilor de revolver pe cari junii le trag după cum e datina la sărbătoarea Paştilor în Braşov. Pitorescul convoi defilează pe dinaintea publicului, în ordinea următoare, lăutarii cântând felurite arii de voie bună, vătafii călări, junii obicinuiţi, curcanii tineri cu beţe galbene, curcanii bătrâni împodobiţi cu albastru şi junii albi cu lente roşii. In urma lor, veniau briştile şi trăsurile împodobite cu frunze verzi, şi trase de cai. Erau 16 căruţe şi 8 brişti. Călăreţii descălicară, trăsurile şi caii sunt scoşi afară şi toţi junii iau loc în mijlocul arenelor, făcând front în faţa legei regale. Se formează un cerc uriaş. In mijloc părintele Savu din Braşov şi şase curcani ţinând şase brazi îmbodobiţi cu aur şi cu steaguri. D-rul Istrati şi generalul Wartiade vin la părintele Savu şi-i strâng mâna. Părintele Savu ţine apoi o scurtă cuvântare aducând elogii d-rului Istrati pentru opera sa. Aplauze îndelungate consfinţesc meritele comisarului general. Apoi, părintele Saftu dă binecuvântarea junilor şi câteva minute mai în urmă o horă uriaşe se întinde, cât ţine cercul Arenelor. Jocul acesta în tactul clarinetului şi al cobzei, cari se auzeau mai tare dintre instrumentele lăutarilor produce admiraţia spectatorilor. Era un spectacol minunat ţinuta mândră a jucătorilor prinşi de mână şi mişcările lor ritmice, făcute în acelaşi timp, conduşi parcă de un miraculos resort mecanic. In acest timp, la mijlocul horei, vătafii, adică şefii de grupe, ofereau jucătorilor buzduganul spre a-l arunca în aer. Buzduganul acesta e o bucată de plumb, grea ca de vreo 3 kgr, având la unul din capete o gămălie, iar la celalalt o sfârlează. Jocul constă în aruncarea buzduganului cât mai sus şi prinderea lui cu o mână. Fiecare-l azvârlea de câte trei ori. Cei care-l aruncau mai sus şi-l prindeau apoi, erau aplaudaţi şi li se făceau ovaţîuuni. Buna dispoziţie era însă tot atât de mare ca şi bunul simţ al mulţimei: ea nu cruţa aplauze nici celor cari dădeau greş. Nesfârşite ovaţiuni s’au făcut lui Dumitru Mănuilă, vătaful curcanilor, care a aruncat şi prins buzduganul de şase ori în şir, cu o preciziune şi siguranţă uimitoare. Serbarea junilor din Braşov luă sfârşitul în mijlocul unei însufleţiri nemaipomenite, dânduse foc producţiunilor corale. »TRIBUNA« Concertele. Reşiţa-Montană. Concertele au fost deschise de corul de 100 persoane din «Reşiţa-montană» de sub conducerea dlui învăţător Iosif Velcean cu bucata «Urare României» de Costescu. Acest cor este unul dintre cele mai bune din Banat, al doilea, după cum dl Velcean e al doilea dirigent, locul prim ocupându-l maestrul Vidu. «Urarea României» a fost îndelung aplaudată, dar cântarea cu care a electrizat corul din Reşiţa tot publicul a fost «Răsunetul Ardealului» neîntrecuta şi duioasa compoziţie a dlui Vidu. Potopul de aplauze a tălmăcit în deajuns însufleţirea imensă produsă de resignatele versuri: Codrule, ce te mândreşti ? Astăzi, mâne cine ştie Codru-i fi, ori vr’o pustie... Nu sunt cuvinte, prin cari să se descrie entuziasmul imensului public, ridicat la mari înălţimi deja de la început de prea bine instruitul cor al reşiţenilor, Bocşănenii şi Bozovicenii. Reuniunea de muzică din Bocşa a răpit publicul cu «Despărţirea Basarabiei» de dl Perian. Marşul de dl St. Paulian a fost aplaudat cu frenezie. Dirigentul Marcu, preşedintele reuniunea învăţătorilor din dieceza Caransebeşului, a obţinut aclamări şi aplauze bine meritate. «Reuniunea de cântări din Bozovici-Dalboseţ», cor mixt de 90 persoane, dirigiat de domnii Ilie Ruva funcţionar, a executat: «Dulce Bucovină» de A. Popovici şi «îmi place» de I. Vidu. Bucata întâia a fost cântată numai de corul bărbătesc, dirigiat de dl preot Imbrescu, care în reverenzi fiind, a fost frenetic aclamat la apariţia sa. Corul mixt, condus de dl Ruva, a cântat a doua bucată, care a plăcut foarte mult. Corul din Cacova. Corul ţărănesc din Cacova, dirigiat de harnicul învăţător Traian Linţa, a fost mult aplaudat. Costumele frumoase ţărăneşti desfătau ochiul în aceeaşi măsură, în care «Marşul plugarilor» de Porumbescu, executat cu multă precisie din partea ţăranilor dlui Linţa, desfăta urechia «Cadrilul» lui Porumbescu, cântat la început, a plăcut şi el, dar «Marşul plugarilor» a fost, care a fermecat publicul. Felicitămi pe dl Linţa, care stă în fruntea unui atât de instruit cor ţărănesc, Corul din Beiuş. «Reuniunea de cântări din Beiuş» cu un cor numai de 20 persoane a cules aplauze nesfârşite. Dirigiat acest cor mixt de profesorul I. Buşiţa, a ştiut să răpească cu totul miile de ascultători prin două cuvinte, cu cari se termina «Marşul regal» al mult regretatului Muzicescu. Aceste cuvinte au fost: «Trăiască România!» Spuse aceste cuvinte de corul din Beiuș, unde liceul românesc e aproape maghiarizat, au avut efect de o mie de ori mai mare, decât dacă le-ar fi spus un maestru al retoricei. Nu mai erau aplauze cele ce se auzeau. Era un Pag. 3.