Tribuna, noiembrie 1906 (Anul 10, nr. 204-223)
1906-11-01 / nr. 204
Anul X. Arad, Mercuri 1,14 Noemvrie 1906. Nr. 204. REDACȚIA Duk Ferencz-utcza nrul 20. ABONAMENTUL Pe un an ............... 20 cor. Pe jumătate an .. 10 . Pe 1 lună......... 2 firli de Duminecă pe an 4 coroane. Pentru România şi America 10 coroane. Pentru România şi străinătate ■umerii de zi pe an 40 franci. ADMINISTRAŢIA Deák Ferencz-utcza nrul 20. INSERŢIUNILE cu un şir garmond: prima dată 14 bani; a doua oară 12 bani; a treia oară 8 bani de fiecare publicaţiune. Manuscripte nu se înapoiază. Telefon oraş şi comitat 502. „Stat naţional şi instrucţie poporală“. (P.) In cursul dezbaterii budgetului cultelor în comisiunea financiară a Dietei, actualul ministru de culte, contele Apponyi Albert, a declarat că nu vrea să dea un program al politicei sale culturale. A observat numai atâta, că deocamdată va stărui în două direcţii principale: îmbunătăţirea, perfecţionarea instrucţiei poporale şi executarea parţială a art. XX din 1848. Şi de fapt, budgetul său în aceste două direcţii arată progres mai însemnat, deorece pentru şcoalele poporale de stat şi ajutorarea bisericilor protestante prevede colosale suhe. Sub ce fel de escepţii pot cădea acestea, despre asta nu vorbim acuma. Ne vom spune părerile la timpul seu la dezbaterea parlamentară a budgetului. Fapt e, că dl Apponyi n’a vroit să dea în comisiunea financiară un program. Desigur pentru motivulde a nu se tulbura — cum a zis dânsul — prin aţâţarea nemulţumirilor, pacea stărilor noastre publice«. Dar pentru că totuşi să nu lase lumea politică desorientată, aşa se vede, a pus la cale pe consilierul ministerial Halász Ferencz, şeful secţiei instrucţiunei poporale din ministerul de culte, să dea dânsul un fel de program. Şi Halász a şi corăspuns însărcinării sale. El publică un studiu sub titlul »Stat naţional şi instrucţie poporală« în dudi nri 9—10 din »Népmivelés«. In acest studiu, ce se estinde pe 23 pagini, dă într’un chip la Bănffy asalt şcoalelor noastre, trădând o ură şi intoleranţă fără seamăn faţă de aceste şcoale. Le discută dreptul la existenţă şi fără orice dovedire le acuză cu tendinţe dujmănoase statului. Dacă vreun ziar ar publica acestea atacuri ordinare din peana vreunui ziarist de a douazecea mână, le-am înţelege. Dar aceste atacuri din gura unui funcţionar public, din gura şefului secţiunei instrucţiei poporale a ţării, sunt cu atât mai îngrijitoare şi revoltătoare, cu cât, bine o ştim, că Halász e în stare să facă prin inspectorii săi volnicii şi că e gata în interesul statificării şcoalelor să violeze libertatea instrucţiunii şi să folosească toate mijloacele omnipotenţei statului împotriva şcolilor noastre. Noi îl cunoaştem pe dl Halász, şi o ştim că nu numai ordinaţiunea lui Lukács, ci toate atacurile îndreptate împotriva şcolilor noastre vin dela dânsul. Şi, până ce omul acesta va sta în fruntea instrucţiei poporale a Ungariei — care agită într’un chip criminal contra autonomiei bisericilor noastre — pân’atunci în ţara aceasta nu va fi pace. El bate la uşa fiecărui nou venit ministru cu proiectele sale plăcute şovinismului, de a călca în picioare toate drepturile rezervate în legi bisericilor noastre. Mânat de o ambiţie bolnavă şi îmbătat de gândul de a se face celebru, el, nici în samă nu ia interesele juste, bazate pe legi, a milioanelor de cetăţeni, ci călcându-se în picioare cu armata sa de inspectorii tulbură pacea şi liniştea internă a bisericii şi a poporului nostru şi ca un corsar ţine în continuă frământare poporul român. Bine ştiind că împotriva noastră puterea de stat uzează bucuros de toate mijloacele sale, a plasat prin diacii săi cu duiumul articole în ziarele din Budapesta, ca să câştige în opiniunea publică maghiară aderenţi ideii sale predilecte de statificare şi să aţâţe focul urei împotriva şcolilor şi bisericilor noastre. Ca şi înainte de prezentarea proectului Berzeviczy (a cărui autor a fost tot Halász) aşa şi acuma începe prepararea opiniei publice. Intre secţia dlui Halász şi de es. »Budapesti Hírlap« este aşa zicând o formală legătură. Şi se poate afirma că aproape toate articolele ce apar în »Budapesti Hirlap« în direcţiunea aceasta, sunt scrise de funcţionarul ce stă sub mâna lui Halász. Faţă de o astfel de agitaţie organizată şi sprijinită în mod oficial împotriva bisericilor noastre, nu putem face altceva, decât să atragem atenţiunea autorităţilor noastre bisericeşti şi să le recomandăm că pentru a petrece cu atenţiune şi a studia desvoltarea lucrurilor, autorităţile noastre bisericeşti să esmită bărbaţi cu pregătiri pedagogice corespunzătoare, să institue adecă un comitet spre scopul acesta, ca orice primejdie să nu ne afle nepregătiţi. Recomandăm apoi atenţiunii binevoitoare atentatul acesta şi acelor cercuri cărora le zace la inimă pacea şi liniştea acestei ţări — pentru că noi declinăm orice răspundere pentru urmările agitaţiunii ce se face cu concursul stăpânirii. Aşa vedem că ministrul de culte se sileşte după un plan bine determinat să tulbure pacea internă a bisericii noastre. Avem ştire positivă, că Apponyi după intrarea sa în minister, a dat în cel mai mare secret ordin pentru a se prelucra omiiosul proect Berzeviczy. Că în ce direcţie lucrează, ne-o arată aceasta clar studiul lui Halász. Deşi lucrarea lui Halász în definitiv nu este decât o resumare e cărţii sale »Állami népoktatás« (Instrucţie poporală de stat) totuşi vom face din motivele cuvenite, cunoscut cetitorilor noştri acest studiu, pe deo parte pentru că evenimentele să afle publicul nostru pregătit, pe de altă parte pentru a deştepta şi a ţinea viu interesul general faţă de primejdiile naţionale ce ascund în proectele de reforme a instrucţiunii poporale. E nevoe de aceasta cu atât mai vîrtos, că acum dl Halász e şi mai cutezant şi într’un mod cu totului oficial declară, că »scopul şcoalelor poporale în Ungaria este că pe acest teritor să fie o naţiune în limbă şi sentimente unitară, naţiunea maghiară, încercările şi tendenţele de contopire, maghiarizare sunt deci din partea oficială indiscutabile. O astfel de ţintă i se pune instrucţiunei poporale, care fără violarea umanismului, libertăţii învăţământului şi a libertăţii personale, nu se poate pune. De drepturile noastre istorice nici mai făcând pomenire. Intre astfel de împrejurări, nu se îmbie oare de la sine întrebarea, că activitatea unui astfel de om care se poartă cu o ură atât de hotărâtă împotriva instrucţiei confesionale, este ori nu compatibilă cu postul ce-l ocupă de şef al secţiei instrucţiunii poporale ? Aceasta este un fapt, care tolerat într’un stat de drept este ceva nu se poate mai compromiţător. Dar oricum ar sta lucrurile, noi credem că poporul român va şti da la aceste stăruinţe, răspunsul cuvenit domnului Halász şi şefului său, ministrului de culte contelui Apponyi. Intoleranţi culpabili. Dacă faţă de Coroană leii kossuthişti s’au îmblânzit şi sunt gata a vota tot ce M. Sa le cere şi ce în trecut au combătut, apoi trebue să recunoaştem, că faţă de naţionalităţi îşi păstrează aceeaşi intoleranţă culpabilă pe care au avut-o cănd erau în opoziţie. În privinţa asta nu e nici o deosebire între ei: Lengyel Zoltán ori Nagy György nu e mai puţin agresiv decât Apponyi şi Kossuth. O dovadă vine despre aceasta sunt cele petrecute în şedinţa de la 8 c. a Dietei, când kossuthistul Nagy György, fiind vorba despre favorurile ce statul ar acordă diferitelor intreprinderi, a propus că dacă »proprietarul întreprinderii ar manifesta atitudine contrară statului şi constituţiei şi ar ajunge osândit pentru asta, să i se detragă favorul«. Nu suntem între cei capabili a crede că nouă guvernul ne-ar acordă vre-un favor, orice lucru folositor am întreprinde. Cine nu ştie însă, ce însemnează în ţara noastră »atitudinea contrară statului şi constituţiunei?« Prin urmare că ce uşor e să ajungi osândit pentru »agitare« contrar »ideii«. Prin urmare aceia dintre fruntaşii naţionalităţilor, cari ţin să lupte împotriva nefericitului curent şovinist de azi, nici nu se pot gândi la vre-o întreprindere economică contând pe favoruri cari li se acordă uşor celor »cu buze maghiare«. Iată o mare nedreptate. Intoleranţa culpabilă se manifestă însă în următoarele cuvinte rostite de Nagy: »Guvernul trebue să rupă cu politica giugiulitoare de până acum faţă de naţionalităţi... Să Pentru castele, vile, sanatoare, spitale, hotele, fabrici, laboratoare, gări, casarme, biserici, şcoale, comude şi orașe mici, cea mai ieftină iluminare e ceea ce se poate face cu gazul Benoid. Flacăra ce corespunde la 50 lumini costă pe oră numai 16 filleri. Telefon 561. Telefon 561. Magyar Benoid-gáz Részvénytársaság. Arad, Pécskai út 1311-4. Fără adierii ! Orice primejdie eschisă! Cea mai simplă manuare! Epistole de recunoştinţă din patrie şi străinătate. Patente din patrie şi străinătate. Nenumărate premieri. Cei interesaţi primesc desluşiri detailate. ------ ■■ ■ Prospect gratuit, fără nici un contrat.