Tribuna, mai 1907 (Anul 11, nr. 96-121)

1907-05-01 / nr. 96

Anul XI Arad, Marti, 1|14 Maiu 1907 Nr. 96. ABONAMENTUL ft an an.................................24 Cor. Pe jumătate an .... 12 . Pe 1 lună..............................2­4 Nrul de Duminecă pe un an 4 Cor. Pentru România și America 10 Cor. Pentri România și străinătate n­ii de zi pe an 40 franci. REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA Deák Ferenc­ utca nr. 20. INSERŢIUNILE se primesc la admi­nistraţie. Manuscripte nu se înapoiază. Telefon pentru oraş şi comitat 502 Deschiderea sinodului eparhial aradan. P. S. Sa­rl episcop Ioan I. Papp a de­schis ieri la orele 12 sinodul eparhiei Ara­dului cu următorul discurs: „ Hris­tos a înviati. Domnilor deputaţi! Bucurie mai rară cuprinde sufletul unui părinte, când în greul vieţii zilnice, provocat de împreju­rări neatârnătoare de la putinţa şi voinţa lui, şi când sub povara celor mai serioase îngrijiri de viitorul casei şi familiei sale, se vede deodată în­­cunjurat de fiii săi iubiti, cari dând ascultare gla­sului părintesc au grăbit din apropiere şi depărtare la căminul părintesc cu scopul curat şi dorinţa ferbinte ca prin prezenţa lor să liniştească, să-l mângâie şi convingă pe părintele lor, că nu este singur atunci, când vorbă este de delăturarea în­grijirilor, de împărţirea respunderii, procurarea mijloacelor pentru prevederea trebuinţelor zilnice ordinari şi a celor extraordinari, impusă lui şi re­spective familiei lui de spiritul dominant. O asemenea bucurie mai rară cuprinde şi su­fletul meu în această zi de praznic al sinodali­­tăfii bisericei noastre, când după intervalul unui an sinodal Vă văd, domnilor deputaţi, adunaţi iarăş în jurul meu, aici la locul reşedin­ţei episcopeşti, întocmai cum se adună fiii la că­minul părintesc. Bucuria şi mângâierea mea îşi află motivul nu numai în faptul, că după un atare interval ne putem saluta împrumutat de norocoasa revedere, dar deosebit pentru aceea, că am convingerea firmă, că a măsurat îndemnului inimei curate şi a angajamentului primit de la alegătorii Dvoastră aţi venit şi acum cu dorul ferbinte de a mă sprijinî şi prin conlucrarea în înţelegere şi dragoste frăţească a mă ajutora în nizuinţele mele privitoare la întărirea şi desvoltarea instituţiunii noastre sfinte, a bisericei noastre naţionale care tocmai sinodalitatea ei este chemată săi deie putere de existenţă şi vieaţă şi să-i fie scut de apărare şi ocrotire între toate împrejurările vieţii. De aceea văzându vă adunaţi în jurul meu, vă întimpin cu toată bucuria şi vă salut din inimă cu salutul creştinesc »Hristos a înviaţi. Vă salut şi mă bucur de prezenţa D voastră, D­ar deputaţi deosebi acum, când nu numai avem să ne dăm seamă de situaţia în care ne aflăm, dar avem datorinţa deosebită de a ne cu­getă cu multă seriozitate şi a cumpeni cu multă înţelepciune şi precauţiune cele ce avem de urmat, ca astfel în faţa situaţiei grele, să aflăm acel punct de mânecare, pe care purcezând să putem da seamă posterităţii de consecinţele pro­­cedurei noastre. Se ştie anume, că guvernul actual de stat a reluat firul început de sub guvernul de mai nainte, relativ la reformarea învăţământului în şcoal­e poporale peste tot şi deosebi se ştie aceea, că Ex. Sa­ul conte Apponyi, actualul mi­nistru de culte şi învăţământ a prezentat dietei ţării un proiect relativ la regularea raportului de drept al şcolilor noastre elementare confesionale şi la regularea respective ameliorarea salarilor în­văţătorilor noştri doa atari şcoli. Proiectul de sub întrebare întocmai ca şi pro­iectul prezentat de guvernul din 1904, atingând în mod jignitor şi vătămător drepturile autonome ale bisericei noastre, Ex. Sa Domnul Mitropolit al nostru, deloc după apariţiunea acelui proiect, în înţelegere cu episcopii sufragani, a chemat la reşedinţa sa Consistorul mitropolitan, care a elaborat o reprezentaţiune, pe care la însărcinarea acelui Prea venerat Consistor, episcopatul nostru a prezentat-o Dlui ministru de rezort în persoană, cerând şi cu cuvântul luarea acelui proiect dela ordinea zilei şi prelucrarea lui de nou cu ascul­tarea autorităţilor confesiunilor susţinătoare de şcoli şi respective ştergerea, eventual mitigarea acelor dispoziţiuni din proiect, cari vatămă drep­turile autonome ale bisericei noastre. Reprezentaţiunea de sub întrebare, care pe calea sa, se va prezentă la timpul său Măritului nostru Congres naţional, a rămas fără efectul dorit, şi după ce proiectul a trecut prin Dieta ţării cu puţine modificări, unele mai mulţumi­­toare, altele mai asprite decât cum erau în tex­tul proiectului prezentat, acesta a fost înaintat Casei de sus, unde în zilele de pertractare s’a prezentat şi episcopatul nostru şi-a luat poziţii de apărare a drepturilor bisericei noastre, jignite şi ştirbite prin acel proiect. Deşi în punctul de apărare atât coreligionarii, cât şi connaţionali noştri au observat o ţinută unitară cu noi, dar numărul nostru total a fost prea mic şi argumentele noastre prea puţin socotite pentru a împiedecă curentul pornit de puterea spiritului dominant şi sprijinit de numărul cel mare al membrilor conduşi de dorul realizării ce transpiră din litera şi spiritul acelui proiect. Deşi astfel episcopatul nostru, în deplină cu­noştinţă a dreptului ce compete şi a datorin­­ţei ce impune chemarea şi poziţia sa în biserică şi stat şi-a ridicat glasul său, deşi astfel avem liniştea conştiinţei, că ne-am făcut după putinţă, dar cu toată căldura inimei datorinţa, de a apără interesele bisericei noastre faţă de dispoziţiunile gravaminoase din acest proiect, ne-am întors totuşi de la locul de apărare cu sufletul mâhnit şi cuprins de cele mai serioase îngrijiri pentru soartea viitoare a şcolilor noastre confesionale şi astfel şi pentru creşterea religioasă-morală şi culturală a credincioşilor noştri, cari formează baza de existenţă şi putere de vieaţă şi desvoltare a bisericei noastre pe bazele ei naturale şi pozitive asigurate în sfintele ei canoane ,şi­­ legile fun­damentale ale statului. Îngrijirea de soarte a şcoalelor noastre confe­sionale este şi trebue să ne fie mare nu de aceea, că proiectul de sub întrebare va deveni în cu­rând lege sancţionată, ci îngrijirea noastră îşi are baza ei în faptul, că pentru susţinerea acestor şcoli cu caracterul lor confesional ni­ se cer jertfe nouă şi mari, pe cari poporul nostru nu le poate suportă, căci nu sunt în proporţie cu starea lui materială şi culturală. Şi îngrijirea noastră creşte nu numai prin fap­tul, că dieceza încă nu dispune de capitale ori fonduri, din venitul cărora să poată acoperi mă­car o parte a trebuinţelor ivite, dar creşte şi prin aceea, că nu putem prevedea greutăţile ce ni­ se pot face prin dispoziţiunile speciale relative la executarea legii şi cu atât mai puţin putem pre­vedea consecinţele reflectării la ajutorul de stat pus în prospect. Este cu adevărat grea situaţia în care am ajuns, dar oricât de grea ni­ se prezintă ea, noi nu desnădăjduim, ci din contră avem credinţa în Dumnezeu, avem această anghilă tare şi neclă­­ită, care a fost scutul şi limanul părinţ­­or noştri între toate împrejurările vieţii şi este tăria şi mângâierea noastră astăzi. Pe baza acestor credinţe deci să ne întărim în speranţa, că deşi episcopatului nostru nu i-a succes a mitiga dis­poziţiunile, cari le-am aflat jignitoare pentru inte­resele bisericii noastre, dar Dumnezeu, care dis­pune şi conduce soartea indivizilor şi a popoa­relor va determină voinţa înaltului guvern ast­fel, că întru executarea şi aplicarea legii se ia atari măsuri, prin cari să ne convingă, că prin proiectul de sub­întrebare nu urmăreşte alt scop, decât luminarea şi deşteptarea cetăţenilor şi prin luminare şi deşteptare ajungerea lor la o stare mai mulţumită şi la cinstea ce-i compete, unui popor de ordine cum este poporul nostru care prin ascultarea şi supunerea sa tradiţională faţă de legi şi stăpânire, a dovedit în tot trecutul său, că este nu numai element de ordine, dar este popor cu credinţă, cu dragoste şi alipire către stat şi către patrie întocmai ca şi către bi­serica şi neamul său. O altă împrejurare, care ne face îngrijiri mai serioase este şi aceea, că în districtul Consisto­­rului Brădan avem o mulţime de parohii, cari de ani de zile stau vacante şi pentru cari, de ani de zile deşi la ordinul nostru special, Consisto­­rul concernent a dispus şi s’au şi publicat con­cursele, acele totuşi nu s’au putut îndeplini din lipsa de reflectanţi, pentrucă contingentul ce-l dă institutul nostru abia este suficient pentru pre­vederea numărului parohiilor, care devin vacante an de an prin moarte şi strămutare. Am atins aceste 2 momente, pentru că Ven. Sinod luând cunoştinţă de ele să combineze modalitatea procedurei ulterioare. Dintre alte afaceri mai importante, de cam­ che­mat este să se ocupe Ven. Sinod în sesiunea sa actuală ating aci cumpărarea unui domeniu de 1275 jugăre catastrale în comuna Sânpetrul sâr­besc și al altui domeniu mai mic de 800 jugăre socotite cu 1100 st.­­ din comuna Cermeiu, cumpărate ambele pentru dieceză, care ca atare nu are astăzi decât fondul general stătător din pretenţiuni cu puţină speranţă de încassare şi care şi altcum este angajat la edificarea localită­ţilor consistoriale. La cumpărarea ambelor acestor domenii, întâm­plate de altcum cu vot nominal unanim al tutu­ror participanţilor la şedinţa plenară, Consistorul nostru a fost îndemnat şi condus nu numai de dorinţa urmărită de zeci de ani, ca să asigure întrigritatea capitalelor fondurilor diecezane pen­tru toate timpurile prin învestirea lor în realităţi, dar şi de dorinţa, că dieceza ca atare măcar şi numai după un anumit period de ani să devină în posesiunea unei averi din a cărei venit să poată prevedea diferitele trebuinţe culturale şi re­ligioase-morale ale bisericei. Poate că deocamdată să nu ne aflăm socoteala de rentatibilitate în măsura combinată, un lucru însă nu­­ putem nesocoti, că corporaţiunile mo­rali numai cu greu pot ajunge la cumpărarea de atari realităţi. Consistorul a avut deci în vedere şi faptul, că preţul pământului s’a urcat şi se urcă mereu şi în fine, că pot veni vremuri, când dieceza ca corporaţiune morală, şi astfel mână moartă să nu aibă dreptul de a cumpără atari realităţi. Faţă de toate aceste cred să ating şi faptul îmbucurător, că în timpul dela sesiunea anului trecut până acum s’a reparat şi sfinţit catedrala noastră şi s’a predat destinaţiunei sale. De încheiere trebue să ating necesitatea arză­toare, ca încă în sesiunea sinodală de acum să se studieze temeinic suma venitelor fondurilor diecezane, ca astfel să­ ne putem orienta în pri­vinţa susţinerii şcoalei de fete, cari reclamă mari sacrificii, şi totodată să constatăm posibilitatea, să aflăm modalitatea şi măsura de ameliorare a le­­furilor funcţionarilor dela administraţiunea centrală şi a profesorilor dela institutul nostru ped.-tedl., a căror condiţiuni de traiu s’au îngreoiat prin scumpetea ce creşte progresiv în acest oraş, deo­sebi în cei din urmă trei ani. Dar studiarea izvoarelor de venit ale fondurilor diecezane o reclamă deosebi necesitatea impera­tivă de a spori şi îndeplini catedrele de profesori la institutul nostru ped.-tedl., ca astfel prin înmul­ţirea lor învăţământul să se poată preda m­ai co­­respunzător trebuinţelor vieţii de acum şi a celor ce se vor desvoltă în viitor. După toate acestea, renoind şi aici rugăciunile din sfânta biserică, prin cari am cerut şi cerem darul şi binecuvântarea lui Dumnezeu asupra noastră şi asupra consultărilor şi lucrărilor noa­stre, declar sesiunea ordinară a Sinodului nostru eparhial pentru anul 1907 de deschisă. Liga pentru votul universal a avut azi întrunire. După mai multă discuţie s’a luat decisul de a se porni acţiune cu apa­rat mare pentru introducerea sufragiului universal secret, după comune. Intre monarhia noastră şi Sârbia, conform unei declaraţiuni a ministrului sârb

Next