Tribuna, iunie 1907 (Anul 11, nr. 122-144)

1907-06-02 / nr. 122

Anul XI. Arad, Sâmbăta, 20 15 Iunie 1­96" Nr. ABONAMENTUL Pt an an...................................24 Cor. #*€ Jumătate an .... 12 • Fe­­­imnă................................2­0 Km­ de Duminecă pe un an 4 Cor. Ferr­ra România si America 10 Cor. Pentru România și străinătate m­ii de zi pe an 40 franci. REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA Deák Ferenc-utca nr. 20. INSERŢIUNILE se primesc la admi­nistraţie. Manuscripte nu se înapoiază. Telefon pentru oraş şi comitat 502. Autoritate. De Ioan Slavici. E mai presus de toată îndoiala, că dl dr. A. Vaida ştie să umble cu pas sigur. Voind să ilustreze adevărul, că prin im­punerea limbii maghiare nu se propagă iubirea între cetăţenii regatului ungar, D-sa a cetit în dietă nişte versuri scrise în limba maghiară, care sunt pline de ocară asupra românilor, şi parodia acestor versuri făcută de un român tot în limba maghiară la adresa poporului maghiar. Aceste manifestaţiuni de iubire cetăţe­nească ar fi rămas însă mai mult ori mai puţin nebăgate în seamă, dacă reprezen­tanţii poporului maghiar nu ar fi făcut un scandal enorm şi dacă soţii de luptă ai dlui Vaida nu şi-ar fi pierdut sărita în faţa acestui scandal. Aşa cum s’au petrecut lucrurile, nu nu­mai luarea aminte a celor mai largi cercuri politice a fost îndreptată asupra versurilor simptomatice, ci totodată şi dl Vaida a fost aprobat de toată lumea, de toate, căci cei ce au îndrăznit a-i grăi de rău — au fost scoşi din rândul oamenilor, de care se ţine seamă. Nu cercetăm cuvintele pentru care dl Vaida timp de câteva săptămâni nu s’a mai prezentat în dietă, destul că în ziua, când Majestatea Sa regele Ungariei, care e din întâmplare şi împărat, a venit la Buda­pesta, ca să serbeze jubileul încoronării sale, a mers vestea, că dl Vaida se va prezenta iar în dietă, ceeace s’a şi întâmplat ziua următoare. Dl ministru preşedinte al Ungariei, pri­mul consilier ungar al Majestăţii Sale Apo­stolice, fiind om umblat prin lume, s’a cam speriat, se vede, când a văzut pe urgisitul reprezentant al românilor, s’a dus la el, i-a dat mâna şi a stăruit, aşa se zice, să plece, ca să nu fie scandal. Dacă primul consilier al Majestăţii Sale Apostolic, care e din întâmplare şi îmbrârat, ar avea câtuş de puţină autoritate, ori dl Vaida ar fi plecat, ori partizanii guvernu­lui şi-ar fi pus frâu şi n’ar fi făcut scandal. Nici dl Vaida n’a plecat însă, nici parti­zanii guvernului nu şi-au pus frâu, şi în ajunul jubileului s’a produs un scandal, care ilustrează stările din Ungaria chiar mai bine decât versurile citite de dl Vaida şi fac din dl Vaida cel mai popular om la români. Iară guvernul prezidat de omul, care a voit şi nu a fost în stare să previe acest scandal, are să facă în Ungaria o reformă electorală, prin care statul ungar intră în rândul ţărilor europene. Nu poate, chiar şi dacă ar fi voind, nu poate, căci nu are autoritate cuvenită, ca să facă vre-un lucru bun. Ori poate că a voit scandalul, dar a ţi­nut să pară a nu-l fi voit, cu atât mai vârtos nu e în stare să facă nimic bun. Rămâne acum să vedem, ce face clubul dietal al naţionalităţilor şi cum va şti să profite de situaţiunea ce i­ s’a creat prin lipsa de cumpătare a majorităţii. Pentru cei ce au zis totdeauna, că zadar­nice sunt toate silinţele de a resolva prin bună învoială cu actualii reprezentanţi ai maghiarilor conflictul dintre poporul ma­ghiar şi ceilalţi cetăţeni ai Ungariei, cele trupa dlui Bârsan. Ar fi prea puţin pentru sco­purile pe cari le urmăreşte chiar şi conducă­torul ei. In decursul a doi ani de zile l-aţi putut ur­mări pe cariera apucată şi aţi făcut-o cu mai multă sau mai puţină tragere de inimă. Dar aţi săvârşit o greşeală, care se va putea preschimbă în bine în rândul acesta: n’aţi dat atenţiunea cu­venită repertorului ales. Nu cred să mă înşel susţinând cele mai de sus. Dacă va fi existat ici şi colo câte un student de liceu, câte un universitar, care a pus in cumpănă calităţile şi defectele pieselor jucate de dl Zah. Bârsan — rezultatul nu este mulţumitor pentru noi. D! Zaharie Bârsan e vestitorul unei puteri mari — a culture! omeneşti. In serviciul cauzei s’a ridicat să servească pe altarul zeiţei teatrului şi — sunt sigur — asa ar fi cel dintâi, care şi ar frânge mânile cu desnâdejde, dacă n’ar vedea că încolţeşte recolta dorită. Dela publicul nostru se aşteaptă mai mult de­cât se apără şi să strălucească cu prezenţa sa la reprezentanţiile teatrale româneşti. Nu e de ajuns numai atât. Să ştie să-şi desvoalte şi gustul pen­tru piesele jucate. Să aibă putinţa să zică: Asta îmi place, asta nu-­mi place! Poate să pară paradoxal dar e adevărat. Pentru toţi intelectualii noştri va fi o serbătoare, când se va fluera prima piesă pe scena noastră. Atunci ne vom putea spune cu mândrie: Ştim pentru cine jucăm teatru. Dar până la prima cădere a unei piese teatrale la noi — mai trebue timp. Suntem numai la în­ceputul începutului, înainte de toate însă să fim în curat cu faptul, petrecute în dieta ungară sunt fără în­doială o mare satisfacţiune, şi dl Aurel Po­­povici poate să le zică fraţilor săi: Aler­gaţi numai după închinătorii lui Kossuth, căci grija lor e să vă alunge dela sine ! N’are să fie în B Ungaria pace şi bunăîn­­ţelegere, nici dreptate şi ordine legală câtă vreme nu se va fi format un partid, care pune interesele comune mai presus de cele particulare şi nu se va fi constituit un gu­vern, care nu e al unui popor, ci al ţării. Se poate lucrul acesta, bine! Nu se poate, are să urmeze altă­ceva. Deocamdată să vedem, dacă domnul Vaida va fi ori nu nevoit să rămâie singur. FOIŢA ORIGINALA A «TRIBUNEI». GRANECA TEATRULA. Al treilea turneu teatral. De Horia Petru-Petrescu. Până când în oraşele apusene vieaţa Thaliei devine în lunile de vară mai liniştită, luând şi muza teatrului concediu, după o muncă mai mult sau mai puţin încordată, până atunci Thalia noa­stră tocmai dimpotrivă, acum se urcă pe scân­durile scenei şi începe să cheme pe ascultători. Lumea întoarsă, cum sunt multe întoarse pe la noi. De data asta se plimbă Thalia a treia oara de braţ cu dl Bârsan. Şi nu le stă deloc rău îm­preună. Se vede, că au legat o căsnicie trainică — ceea ce e de dorit pentru noi. Poate, că am început-o într’un ton prea uşu­ratic pentru seriozitatea temei. Dar mă veţi iertă. De multe ori se spun lucruri foarte seri­oase în forma nevinovată a conversaţiei de toate zilele. Utile cum dulci — ce e folositor cu ce e plăcut laolaltă. Din nou vă va fi dat să ascultaţi pe Zaharie Bârsan jucând pe scenete improvizate. Veţi pu­tea face comparaţie între ce a fost şi­ ce este acuma arta sa dramatică. Vă veţi putea convinge dacă a câştigat ceva trăind sub ceriul Italiei, în nemijlocita apropiere a celui mai mare actor al timpului său, a lui Ermete Novelli, dacă jocul scenic, mimica lui s’a schimbat sau nu. Să nu credeţi însă, că veţi câştigă numai atât luând parte la reprezentaţiile teatrale jucate de Transacţiunea. Tratativele transacţiunei economice s’au întrerupt. Miniştrii austriaci au călătorit la Viena. Conform unei infor­­maţiuni se vor continuă în capitala austri­acă pe la sfârşitul lunei acesteia. Ziarul lui Kossuth »Budapest« scrisese că din cele 12 puncte, 6 au fost deja per­­tractate, triumfând punctul de vedere ma­ghiar. Ziarul litografiat al lui Wekerle »Magyar Távirati Iroda« însă s’a grăbit să constate, că nu este adevărat, că blocul maghiar a obţinut deplină onoare din partea miniştrilor austriaci. ■ Neue Freie Presse« anunţă, că în chestia blocului maghiar s’a întâmplat apro­piere însemnată între cele două puncte de vedere. Conform informaţiunilor, cari tran­spiră, se vede d­e fapt, că au stabilit do­bânda capitalizării la 4.35 procente. Un­garia plăteşte anual 58.37 milioane cor. sub titlul carnetelor şi amortizărei datoriei că teatrul este o putere intelectuală. Ni­ s’au luat şcolile poporale, ni­ se vor răpi mâne-poimâne şi alte instituţii. Să profităm de ocazie, să găsim o contrabalansă doamnă. Teatrul este o şcoală — este şcoala tuturora, a tinerilor ca şi a bătrânilor. In el ne putem închină limbei noastre. E vorba să ştim mâini după cum trebue condeiul şi co­turnul. Dacă nu ne vom entuziasma nici acum de bu­nătăţile teatrului, cu greu vom găsi prilej mai potri­vit pentru înaintare. Suntem avizaţi la puterile noa­stre proprii. Nu ne ajută nimeni — dar absolut nimeni. Aceia, cari ar trebui să ne sară într’a­­jutor, ne sunt ostili pe faţă. Din banii noştri se subvenţionează teatrele ungureşti din Buda­pesta şi provincie. Pe scena teatrului naţional din capitala ţării noastre se joacă piese, în cari suntem batjocoriţi. Şi trebuie să înghiţim, căci nu putem face altceva deocamdată. V’aţi gândit vreodată la asta ? Trecând prin pompoasa operă şi teatru­ naţional din Budapesta, nu v’a cuprins nici când ideia: Şi noi avem dreptul la aşa ceva!? Banii noştri ajutoră şi instituţiile ace­stea ! De aceea, să ţinem cel puţin la teatrul, care începe să se înjghebeze din puterile acestea. Vrem înaintare, vrem cultură şi în acest semn vom învinge. Dar cu apatia noastră să nu ne mai ară­tăm ! Să fie pătruns fiecare de importanţa momen­tului. Să ne ştim entuziasma. Petrecând câteva zile în Praga, anii trecuţi am cercetat şi teatrul naţional boem. O clădire pom­poasă, cu joc excelent, cu public ales.

Next