Tribuna, iunie 1907 (Anul 11, nr. 122-144)

1907-06-02 / nr. 122

Pag. 2 de stat. Intre punctul de vedere de până acum al Austriei şi între felul cum afirma­tive s’a resolvat e o diferenţă de 47 mili­oane capital, ceea ce înseamnă pentru Un­garia un câştig de 1.88 milion camătă anuală, socotită a 4 procente. * Pragmatica de serviciu a funcţionarilor camerei a fost primită din partea comisiei eco­nomice, care a ţinut ieri şedinţă, sub prezidenţia lui Justh.* Trenul electric între Pojon şi Viena. In chestia trenului electric ce este să se con­struiască între Pojon şi *Viena s’a prezentat ieri o deputaţiune a oraşului Pojon la mi­niştrii Wekerle, Kossuth şi Apponyi. Mi­nistrul preşedinte a primit deputaţiunea foarte bine şi în răspunsul său a luat po­ziţie făţişe pe lângă construirea acestei linii. Kossuth însă i-a făcut pe delegaţi să aştepte o jumătate de oră, pentru că per­­tracta cu Polónyi şi pe urmă Ie-a răspuns nervos, că va purcede guvernul cum va afla de bine. * Durere patriotică. »Budapesti Hirlap« dela 13 c. scrie un articol de fond despre »Temps* dela Paris... începe astfel: »In săptămâna asta ziarul »Temps« obișnuitul articol de fond ni­ l’a consacrat nouă, dar nu-i mulțumim, pentru că nu-i nici o mulţumire de dânsul. Articolul acesta este unul dintre inspi­raţiile perverse cu care Viena luptă din străină­tate împotriva noastră. Articolul menţionat e in­titulat Francisc Iosif şi Ungaria şi cuprinsul lui falsificat şi intortochierile intenţionate sunt pro­prii a închide dinnaintea lui »Temps« porţile os­pitalităţii maghiare«. Pe trei coloane organul lui Apponyi se jă­­lueşte în contra scriselor marelui ziar european, care între altele spune că onorabila coaliţie a dat cu vârf în îndesat măsura incapacităţii sale de a munci serios pe teren politic ! * Ideea păcei a cuprins tot mai mult teren de la ultima conferenţă de Haga. Dovadă este şi împrejurarea, că în anul acesta vor fi reprezen­tate la conferenţă 47 state cu mai mult de 200 delegaţi. La cea din urmă conferenţă au fost re­prezentate numai 26 state. Boemii despre cari auzisem în Viena numai cuvinte de batjocură şi de dispreţ, şi-au ridicat un teatru naţional prin subscripţie publică benevolă. In câteva luni s’au adunat două milioane. S’a clădit un palat strălucit. După câţiva ani însă un foc nemilos a distrus întreagă clădirea. Boemii nu au descurajat — au subscris din nou liste. In decurs de câteva săptămâni s’au adunat alte două milioane — punând fiecare dinarul său, cel bogat miile, cel sărac creiţăraşii agonisiţi din greu. Şi părerea mea s’a schimbat în urma celor ce am văzut. Batjocuririle auzite la adresa boemilor s’au prefăcut în laude, căci un neam care-şi preţuieşte cultura atâta e vred­nic de laudă. Să nu fim noi în stare să dăm cel puţin a zecea parte din dragostea boemilor faţă de lite­ratura lor, limbei şi literaturii noastre ? Să nu ne ştim lu­ exemplu dela alte neamuri, cari au avut să sufere asemeni nouă? De aceea să folosim momentul. Şi să facem paşi înainte. Să băgăm de seamă cât suntem de înapoiaţi, căci recunoscând aceasta ne este numai în favorul nostru — vom căută medicina trebu­incioasă. Să dăm de medicamente. Să ne consultăm. Fiecare, care-şi simte puterile, să ia parte activă. Momentele, pe cari le trăim cer fapte pozitive şi pe terenul acesta. Să le facem deci. După­ cum s’a anunţat deja prin gazete, dnul Bârsan va aduce o serie întreagă de noutăţi te­atrale. Partea cea mai mare ne este necunoscută. O singură piesă: »Strigoii* lui Ibsen, o cu­noaștem. Să le vedem, să le cetim, să le comentăm. Sunt atâtea întrebări de rezolvat la o piesă tea­trală. Nici una nu e lipsită de pete. Nici chiar soarele nu este ramură de aur. Să găsim ce este bun în ele, ce este de a doua mână. Dacă este o piesă teatrală de valoare literară vom învăţă din ea. Chiar şi dacă va fi jucată slab, ceea ce nu credem. Dacă piesa e slabă — şi atunci vom învăţă ceva, cum nu se scrie o piesă teatrală, ce nu este dramatic într’ânsa, cari sunt părţile negative ale frumosului. Dar e vorba să se discute lucrurile acestea. Să nu aplaudăm ca o ceată inconştientă de clacă sâmbriaşă. Intr’asta zace întreg farmecul unei re­prezentanţii teatrale. Să guşti frumseţile, să ob­servi defectele, să compari calităţile uneia au ale celeilalte, să tragi concluzii — asta este şcoala teatrului. Sute şi sute de probleme. Dar, pentru D-zeu, să nu tăcem tăcerea peştelui! Asta e tă­cerea celui mărginit, care face­ o faţă interesantă, simulând inteligenţa cea mai desăvârşită. Chiar şi dacă ne vom face protrivnici de păreri, e de zece­­ori mai bine decât apatia omorîtoare. De va frunzări cineva jurnalele şi revistele noa­stre peste câteva zeci de ani şi va afla discuţii, vehemente chiar, va zice, a pulsat o vieaţă în oamenii ăştia, se interesau de ceva mai înalt, nu îşi afundau capul numai în mizeriile efemere ale zilei. E drept, să nu ne batem capul cu ce se va spune despre noi. Noi să fim convinşi despre dreptatea luptei noastre. Şi vom fi numai astfel, dacă vom lupta şi pe terenul acesta cultural Deschideţi deci porţi largi teatrului românesc! Să nu descurajăm. Trupa noastră e mică, e ne­însemnată pentru un neam ca al nostru. Dar pi­cătură cu picătură se adună şi străbat piatra cea mai solidă. Să ne cuprindem de dragostea de neam şi vom merge înainte. Frazele frumoase, de cari facem, vai, de atâtea ori abuz, să le punem în practică. Să luăm drept busolă ţinuta deputaţilor noştri. Cu aceeaş per­­severanţă să lucrăm şi în direcţie culturală. Să ne pătrundem de convingerea, că nu sprijinim nu­mai pe dl Zah. Bârsan şi trupa sa, dacă mergem la teatru, ci că este datoria noastră cea mai sfântă să fim de faţă la manifestaţiile acestea de înain­tare. Aşa făceau şi boierii români de prin 1833, când au fondat »Societatea filarmonică« în frunte cu loan Câmpineanu şi loan Eliade-Rădulescu, având ca profesor de declamaţie pe Aristia, unul dintre primii actori români. In 1819 loan Văcărescu scria un prolog pen­tru teatrul românesc, în care spunea prin graiul bătrânului Saturn : »V’am dat teatru, vi-l păstraţi Ca un lăcaş de muze, Cu el curând veţi fi vestiţi Prin veşti departe duse. In el năravuri îndreptaţi Daţi ascuţiri la minte: Podoabe limbii voastre daţi Cu româneşti cuvinte ti Versurile sunt slabe pentru urechile noastre »TRIBUNA* 15 Iunie n. 1907. — Atâţia emigranţi într’o săptămână. — » Magyarország«, organ kossuthist, scrie în primul articol dela 13 iunie următoarele: »Numărul de mai sus însemnează că a­­tâţia cetăţeni au emigrat din Ungaria în America în săptămâna din urmă a lunei Maiu. Numărul acesta ne arată, că emi­grarea din Ungaria în loc de a scădea, creşte în proporţii ameninţitoare... 6342 oameni pe săptămână... Asta pe an face 330.000. Cum plusul de naşteri pe an e cam 200.000, proporţia de mai sus a emi­grărilor însemnează, că poporaţia Unga­riei scade pe an cam cu 130—150 mii suflete.« Comentar nu mai facem din parte-ne, în­registrăm numai că ziarul guvernamental deplânge pe ungurii mulţi cari se duc şi nu se mai întorc. Constată însă că dintre ro­mâni cei mai mulţi —­ se întorc! Intre emigranţii de mai sus au Români. . . . 356 E de însemnat, că cei 6342 sunt numai emigranţii cari au sosit la New-York. E de­stul de mare însă şi numărul celor cari au plecat în alte părţi ale lumii. Slovaci . . . . 3331 Unguri . . . . 1073 Croaţi . . . . 952 Germani . . . 636 Afasersa Vaida. Sălbatica agresiune îndreptată de haita kossuthistă împotriva dlui Vaida a produs un resens colosal în România. Ziarele bu­­cureştene, preocupate zilele trecute de a­­legeri, dau acum din ce în ce mai multă atenţie acestei chestii, publicând rapoarte lungi despre cele petrecute. Iată amănunte: Mare meeting naţionalist în Capitală. Incidentele scandaloase petrecute în camera un­gurească, a căror victimă a fost deputatul român Alexandru Vaida-Voevod, a stârnit o profundă şi legitimă indignare printre românii din regat. Studenţimea universitară din Capitală, care totdeauna a avut ca ideal chestia naţională, a convocat pe cetăţeni la un mare meeting de protestare în sala Dacia, pe Duminecă 3 iunie, la orele 3 p. m., pentru a protestă contra brutalităţilor săvârşite în parlamentul maghiar. Vor lua parte la meeting toate societăţile stu­denţeşti din Capitală şi Iaşi, precum şi delega­­ţiuni de macedoneni, basarabeni şi transilvă­neni. După meeting va avea loc o procesiune pe stradele Capitalei.* Comitetul societăţii studenţilor în medicină a hotărît ca Duminecă după prânz, într’o şedinţă solemnă, să proclame membru de onoare al so­cietăţei pe dl dr. Vaida-Voevod. * Telegrama studenţilor în medicină: »So­cietatea studenţilor în medicină din Bucureşti, unind glasul ei de protestare la simţământul de indignare al tuturor oamenilor civilizaţi faţă de călcarea dreptului celui mai sfânt, vă asigură de iubirea ei profundă«.* Felicitări lui Vaida. Comitetul cercului »Pre­sa* a dispus trimiterea următoarei telegrame: Dlui Al. Vaida-Voevod: »Cercul »Presa* al ^ziariştilor din România tri­mite energicului şi adevăratului patriot Alexan­dru Vaida, expresiunea întregei lor admiraţiuni şi înfierează sălbatica înscenare îndreptată în contra sa. »întreaga presă română urmăreşte cu atenţie activitatea sa şi-i urează să iasă triumfător din lupta întreprinsă, asigurându-l de întregul ei sprijin.* Telegramă din Tulcea. Din Tulcea i­ s’a tri­mis următoarea telegramă : «De te-ar mai huidui şi scoate afară cu forţa ba şi chiar ucide, dar adevărul neîncetat mai spune-i sus şi tare! Asta nu ţi-e numai dreptul, ci chiar datorinţa pentru binele neamului româ­nesc. (ss) Tulea, Stinghe, Vasilescu, Ţăranu de la »Banca generală română«. O telegramă călduroasă au trimis apoi şi ro­mânii ardeleni. Nu o putem publica din cauze de­­ procuror.*

Next