Tribuna, octombrie 1907 (Anul 11, nr. 216-240)

1907-10-02 / nr. 216

Anul XL Arad, Marţi, 215 Ocomvrie 1907 Nr. 216. ABONAMENTUL Pe an an . 24 Cor. Pe mm. an . 12 « Pe 1 lună . 2 « Anul de Duminecă pe un an 4 Cor. — Pentru România şi America 10 Cor. Nrul de zi pentru România şi străinătate pe an 40 franci. REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA Deák Ferenc-ateza 20. INSERŢIUNILE se primesc la administraţie. Manuscripte nu se înapoiază. Telefon pentru oraş şi comitat 502. Eventuala vacanţă a tronului. (*) De mai multe zile M. Sa împăratul şi regele Francisc Iosif e bolnav. Asupra stării Sale sanitare s’au dat ştiri contradictorii. Sigur e că nu e bine şi pe un bătrân de 78 ani ori ce boală îl repune iute. însuşi ziarele guvernamentale consideră starea M. Sale atât de precară, încât ele pun în perspectivă o eventuală vacanţă a tronului şi astfel — schimbarea pe tron. Astfel Függetlenség« de ieri scrie sub titlul »In ajunul schimbării pe tron« un articol judicios, asupra căruia ne simţim îndemnaţi a ne opri. El scrie: »Francisc Iosif I îşi închide ochii nainte ca drept semn al împăcării depline cu naţia şi a păcii desăvârşite între rege şi naţiune să fi făcut un pelerinagiu la Arad şi să fi trimis cunună pe statuia lui Kossuth, îşi închide ochii nainte de a da garanţiile constituţionale pe cari le-a făcut necesare regimul Fejérváry- Kristóffy, ci despre a căror necesitate ne-a convins tocmai domnia lui Francisc Iosif«. Care va să zică guvernamentalii nu sunt mulţumiţi cu domnia lui Francisc Iosif. Li se pare că »naţiunea« n’are încă destule garanţii constituţionale şi regretă numai un lucru: că Francisc Iosif îşi închide ochii fără a le acorda aceste garanţii.Cel mai constituţional monarh«, cum au zis chiar ungurii până acum lui Francisc Iosif, nu le-a fost destul de binevoitor! Aşa spun kossuthiştii. Deplin mulţumiţi ar fi Kossuth, Barabás şi întreaga ceată a Zoltanilor numai dacă M. Sa ar fi venit la Arad şi alături cu Rákoczy, Kossuth şi Barabás »asztaltársaság«-urile de aici ar fi pelegrinat la locul de osândă a celor 13 generali cari la 1848—49 au sprijinit acţiunea de detronare a Casei de Habsburg pusă la cale de Kossuth, — şi ar fi mers şi la Seghedin, să încoroneze statuia lui Kossuth — guvernatorul. Apoi, pe deasupra, să acorde »garanţii constituţionale« în virtutea cărora Coroana să fie simplă figurantă la jocurile politice ale strânsurii de sub cupola aurită din Budapesta, de unde pe naţionalistul Vaida îl scoaseră cu puterea chiar în ajunul jubileului de încoronare şi constituţionalism maghiar! Câtă ingratitudine! Dar mai trăit apare, între toţi regii Ungariei, unul singur sub care naţiunea maghiară să fi fost tratată cu atâta bunătate, sub care ungurii să fie mai în larg? Ce nu li s’a permis să facă? Care proiect ministerial n’a fost aprobat şi sancţionat? Şi care lege, sancţionată de Maj. Sa, n’a fost nesocotită de unii şi de alţii dintre miniştri, dacă ducerea ei la îndeplinire n’a convenit heghemoniei de rassă maghiară ? Din legea de naţionalităţi câte articole au fost respectate şi sub ce guvern ? Un singur lucru nu le-a permis Maj. Sa: să se atingă de armată... Şi-i văzurăm pe kossuthişti ce făcură: revoluţie în dietă şi tulburare în ţara întreagă. Ce ar fi capabili să facă oamenii aceştia dacă ar avea şi armata pe mână, dacă n’am mai avea oştirea cu steagul negrugalben, ci paza întreagă ne-ar fi eroii de la Pănade ?! Sunt însă nu numai ingraţi kossuthiştii, ci şi perverşi. Ei se arată nemulţumiţi de domnia lui Francisc Iosif I, pentru ca astfel să presioneze asupra viitorului monarh... Şi după cum au înduplecat, la 1867, pe Francisc Iosif să doneze o sumă mare pentru fondul de pensie al honvezilor 48-işti, pentru »a împăca spiritele«, — tot aşa să înduplece în viitor pe Francisc Ferdinand a trimite cunună pe mormântul celor 13 martiri şi pe statuia lui Kossuth. Sperăm însă că dacă Francisc Iosif I a dat porunca de la Chlopy, nici Francisc Ferdinand nu-şi va inaugura domnia plecându-se dorinţii kossthiştilor ingraţi... In sfârşit, Francisc Iosif I venise la domnie în plină revoluţie, era atunci tiner şi a avut să supoarte atâtea lovituri grele ale sorţii: pierderi mari în răsboaie, tragedii familiare... E de înţeles că nu era dispus să se răsboiască într’una şi cu oligarhii Ţării Ungureşti, cari deţin încă, tot ei, puterea peste ţară... Presumptivul moştenitor este însă bărbat în floare, va lua conducerea unei monarhii bine aşezate, cu puternică armată, iar popoarele s’au mai luminat şi ele, nu se mai lasă supuse de oligarhii întovărăşiţi cu demagogia şovinistă kossuthistă... Are deci razăm împotriva nesăbuitelor pretenziuni kossuthiste. Un serviciu la tot cazul ne fac ziarele kossuthiste cari vorbesc — poate nainte de vreme — despre schimbarea pe tron, ne lămuresc asupra caracterului campaniei ce partidul kossuthist va purta cu prilejul schimbării pe tron. Lămuriţi asupra acestui punct, vom şti şi noi şi mai ales ne vom simţi îndemnaţi să căutăm a paraliza acest curent şovinist, cărui dacă nu i s’ar împotrivi nimeni la Viena, desigur că ar da ţara de mal. Pentru că întocmai pe cât sunt de şovinişti şi perverşi, pe atât sunt şi de inconştienţi kossuthiştii ajunşi la putere... Ei nu se gândesc decât la interesele lor egoiste de partid şi la realizarea unor principii de guvernament detestate de lumea cultă şi în contradicţie cu spiritul veacului... La soartea ţării şi a monarhiei nu se gândesc de loc. Cu atât mai puţin vor să ştie de naţionalităţi şi să ţină cont de legătura cu Austria şi cu statele vecine. Iată de ce mai ales în ajun de schimbare pe tron trebue combătute aceste manifestaţiuni şi apucături kossuthiste. Să se ştie, că Zoltanii nu vor fi toleraţi să-şi joace mendrele ! Afacerea Vaida. Asupra stadiului în care se afla această afacere şi a nedumeririlor ce am exprimat, am primit următoarele informaţiuni şi lămuriri : »Desigur, că dacă în ziua de 10 Oct., ori a doua zi, Vaida ar fi venit la dietă, nu i s’ar fi întâmplat nimic. Tot aşa, au să-l lase în pace, ori când ar veni. »Nu de asta este însă acum vorba, ci de mântuirea unui principiu. Dacă Vaida ar întră în dietă nainte de a veni comisia de imunitate, aceasta pe d’o parte n’ar mai veni cu raport asupra cazului Vaida, pe de altă parte venind, raportorul ar putea zice că afacerea s’a tranșat prin revenirea lui Vaida în dietă, unde îşi exercită dreptul fără să-l tulbure cineva. Scandalul ori mişelia dela 7 Iunie s’ar cualifica deci drept un incident asupra căruia s’ar trece la ordinea zilei. »Partidul naţional vrea să i se dea însă deplină satisfacţie asupra infamiei săvârşite contra unui membru al său. Vaida va veni deci numai dându-se această satisfacţie, în plină şedinţă. Ori, dacă nu, să se dea dovadă de o ruşine şi mai mare, că un deputat naţionalist poate fi isgonit din dietă, fără ca simţul parlamentar maghiar să considere aceasta drept o atingere a imunităţii. »Din dilema asta nu-i permis să-i lăsăm să scape pe cei cari au urzit şi săvârşit infamia contra lui Vaida. Pâri aci lămuririle date de, un distins reprezentant al nostru în dietă, lămuriri pe cari le acceptăm întru toate. Cât priveşte acum pe confraţii dela Budapesta, cari se miră de mâhnirea ce noi exprimasem în numărul nostru dela 12 c., amintim confraţilor că nu mai departe de cât chiar în ziua de 10 Oct. ei publicaseră articolul (»O dilemă«) în care se zicea imperativ: »Vaida trebuie să între în parlament... O pretinde asta prestigiul nostru naţional« şi aşa mai departe. La 13 Oct. confraţii scriu însă: »Dacă dl Vaida şi-ar fi făcut intrarea în parlament în ziua de 10 Oct., s’ar fi putut zice că se furişează sub scutul manifestaţiei socialiste«. Raţionamentul acesta ni se pare subiect La 10 Oct. nici confraţii nu l-au adoptat, căci altfel n- ar fi publicat articolul în care se cerea imperios intrarea lui Vaida în parlament şi se spunea că afacerea nu-i iertat să se mai trăgăneze«!... Discuţie nu facem însă, din momentul în care vedem, că în curând trebuie să ne strângem toate puterile şi în frăţească solidaritate să pretindem satisfacţie pentru Vaida şi pentru naţia română inzultată în persoana lui Vaida.