Tribuna, noiembrie 1907 (Anul 11, nr. 241-264)

1907-11-01 / nr. 241

Pag. 4, nici aceştia nu se lasă la găiseni. In cale ne ies învăţătorii amândoi cu vr’o 20 alegători pe cari li expedează cu trăsura şi ne spunea, că toţi i-au promis să voteze cu lista curat naţională. Şi să fie zis spre lauda lor, că s’a ţinut de vorbă. Preoţii şi aici n’au prea desvoltat aşa muncă mare, bagsamă au cugetat, că e mai uşor a şedea cu pipa în dinţi decât a învăţa pe un prost,­­ că prostu i sfredelul dracului, după cum zice unul din domnii preoţi. După ce ne-au ajuns trăsurile din Măsea şi cu măderătanii laolaltă eram peste 20 de trăsuri încărcate de alegători. Aşa mergând pe sub viile agrişenilor, aceia stăteau şi se mirau întrebându ne, că unde mergem aşa cu grămada; iar noi ne miram de prostia lor, că ei nici mă­car aceea nu ştiu că ce se întâmplă azi în satul lor. Ne întrebau că noi n’am avut de lucru de mergem a bolânda pe sate ? Iar noi găisenii le răs­pundeam, că e mai scumpă cauza pentru care luptăm azi, decât orişice lucru din câmp ori din deal, — ei râdeau de noi — şi nu voiam să cre­dem, că ei sunt aşa de înapoiaţi să nu priceapă cauza pentru care ne luptăm. După ce ne-am dat în vorbă cu ei, le-am spus că ce bine ar fi pentru noi paurii, dacă la co­mitat n’am alege notar, care e supus la toţi, ci tot oameni, cari nu-s în slujbe şi care nu-i frică să zică nu, când e vorba de a vota nouă sar­cină pe umerii poporului, când Ie spuneam de acestea, ei ziceau, că ior nu le spune nimeni aşa ci ca să voteze pe domnu notarăş, că el le poate mai mult ajuta decât ori şi­ cine. Aşa au şi făcut agrişenii, pe lângă toate că vedeau cum ne învârtim noi ca să nu se în­tâmple vre-o blăstămăţie, că suntem mâncaţi de ele, ei totuşi au votat toţi cu lista oficioasă a domnilor — nici chiar preoţii şi învăţătorii lor cu lista curată — n’au vrut nici să se despartă de iubitul lor notarăş, numai proprietarul I. Fră­­ţilă a votat cu lista curat naţională. Ba ziceau unii dintre ei, că e mai mult notarăşu lor decât şubaşul I. Mihuţ. Dacă conducătorii şi cei cari se ţin învăţaţi judecă aşa, atunci ce să zicem de cei săraci şi proşti ? In localul de alegere n’am putut vedea pe preoţii din Agriş numai până ce au votat. La vot, aşa credem noi, au venit nu ca să ajute cauzei româneşti, ci ca nu cumva fără voturile lor să cadă iubitul lor notarăş, căci dacă era altcum, apoi aduceau cu ei barem vre-o 5 ale­gători. Părintele Motorca a fost toată ziua la baia de var, că doar e mai întâiu aceea decât chiar şi sfânta slujbă. Dar să nu uităm, că părintele vrea să arondeze drumul pentru a căra peatră pe ei şi aşa trebue ca să pregătească calea după acuma. Ai uitat părinte cum te sfârticai când şi împodobită tot cu aur şi cu petre scumpe, în mătăsuri şi ’n catifele, iar acolo, unde sta­ţia pitită, iar un dulap de cristal, din care vezi fără ca să fii văzută, iar la o parte eră întinsă şi în­cărcată de toate bunătăţile masa cea mare, pe care ardeau lumânări de-ţi luau vederea. »Care va să zică — de asta vă eră vouă!? — grăi Lia încrudită. — De asta vă ardea! — Aici vă ducea gândul!« (Va urma.) POEZII POPORALE. In cel vârvuţ de opcină Este o cruce de cetină. Pe din jos de cetinea Este-o mândră floricea. »Du-te mândruţ şi o ia Uită de dragostea mea!« C’amu-i vremea de duci ai, De când la inimă ’mi stai. Num’on an de ar mai trece Nimic nu ne despărţeşte. Nici mă-ta, nici tatăl-o Nici vlădicu din Chişou (Ghisău) Nici mă-ta, nici ai tăi fraţi, Nici Vlâdicu din oraş. De-o ţineâ giulişu lung De-acea ne-om iubi mai mult; De-o ţineâ giulişu mare De-acea ne-om iubi mai tare. »TRIBUNA« te-am ales pe d-ta membru? Atunci nu ţi-a fost ruşine de noi, ne ai chemat în casă, ai stat toată ziua intre noi. Acuma însă n’a fost vorba de d ta, n’ai avut lipsă de noi şi aşa nu s’a plătit să stai între noi. Căci d-voastră şi cu d-voastră şi alţii mulţi dintre conducători numai atunci vă îngurluiţi pe lângă noi când aveţi lipsă de noi, după cum scria mai într’unul din unii »Tribuna«, d­na Silvia Vidu, s’o trăiască D-zeu, că tare mare drept are. Astăzi nu mai este păstor, care să asculte de cuvintele lui Hristos: »Păstorul cel bun, sufletul şi-l pune pentru oile sale«. Noi ne-am dedat să cinstim feţele sfinţite şi când vorbim cu un preot să luăm pălăria din cap, dar să nu creadă nimenea, că nu ne e nă­caz atunci, când vedem că jidovul, care ne otră­veşte cu beaturile lor şi nu-i milă de sărăcia noastră, vă zice »mă popă« şi »servus vlăguica nost!« Oare cu cât e mai cinstit jidovul, care acum 10—20 ani a venit cu zdrenţe în sat, decât şu­başul cel umilit şi petecos, care e silit să mânce mălaiu, că pânea trebuie să o deie domnilor! ? Notarăşul a zis către un jidov când a venit părintele la voi, că »ez a mi paprik«. Mi-a fost cam jinău pe vorba asta, că n’am înţeles chiar bine ce înseamnă şi am întrebat pe învăţătorul nostru şi el mi-a spus. Aşa m’am simţit după ce mi a spus, ca şi când mi-ar fi băgat cuţitu în inimă. Străinu să poartă zice, ceea ce noi doară nu putem să zicem cu toate că de pe spatele noastre trăieşte. Oare agrişenii n’o văd şi n’o simţesc aceasta? Şi oare domnii preoţi nu se tem, că într’o bună dimineaţă se vor trezi, că turma li-e înjumătăţită?! Dacă cred domnii din Agriş că străinii le sunt buni prieteni, atunci să-şi aducă aminte de pur­tarea iubitului lor prietin Gregus, notarăş ţipat, care când se cetea numele iubitului nostru de­putat, făcea larmă şi tot într’una zicea: »Csicsó­­nénak három lánya« şi multe altele cu gând să căsenască şi să se smintească cei ce luau în seamă voturile, şi nici la admoniarea preşedin­telui n’a vrut să tacă. Şi când un alegător din Galşa i-a zis să tacă, a sărit asupra lui cu gura mare şi­­ a suduit, şi era gata să se bată laolaltă, norocu a fost că paurele nostru a fost mai cu minte decât domnu şi a tăcut, a lăsat să­­ suduie domnu cum i-a plăcut. Vedeţi dară dlor preoţi, ce prieteni aveţi şi cât de tare vă iubesc, că nici nu vă bagă în seamă; bag seamă ei ştiu că dv. nu vă supăraţi pentru ei umblă să ne împiedece la toate lucrările noastre.... Dar las’, că peste 3 ani iară avem alegeri şi atunci vom vedea, că cum v’o ajută prietinii cei buni ai dv. Vă temeţi dlor preoţi, că vă scăpătaţi dela osul de jos — congrua — de vă depărtaţi aşa tare de noi?! Că şi părintele Drăgucea, la darea de seamă a deputatului n’a vrut să vină cu noi pe jos, ci a venit cu notarul, s’a temut că-l vede firiirău ş’apoi n’o avea os să roadă. Părintele Terebenţ deşi are familie grea şi odată i-a de­­tras congrua pentru o vorbire, totuş stă cu noi la rudă. Oare dacă n’o fi congruă, ce o fi atunci? Veţi peri? Doamne multe-s păcatele noastre, şi mult­e până le vom ispăşi. Galşa, 1907.­­. Boar, eco­nom. * Este vorba de alegerea la congregaţie. Este ştiut că vrednicii noştrii deputaţi şi va­canţa din anul acesta au folosit-o pentru lumina­rea neamului. Cred că nu exagerez când afirm că între cei dintâiu a fost Magn. Dl Vasile Gol­­diş, care a cutreerat întreg cercul până în creerii munţilor pe la Slatina, Roşia etc. Şi a făcut-o asta în vederea alegerilor la congregaţie care erau în prag. Pretutindenea a însufleţit poporul cum nu­mai Magnificenţa Sa ştie. Dar ironie a sorţii: toc­mai în cercul Magnificenţei Sale a fost dat să cadă total lista naţională în urma purtării detes­tabile a unor pretinşi conducători. Acum să trec la mărturisirea faptelor părintelui Vesa, fapte, cari sunt identice cu a multor preoţi. Când a venit notarul în comuna noastră (Ro­şia) ca să corteşiască a venit cu doamnă cu tot şi a descins deadreptul la casa ospitalieră a pă­rintelui Vesa unde au benchetuit împreună până la mezul nopţii. După ce a corteşit notarul cum numai ei ştiu să cortesiască, eu am reţinut poporul ca să re­duc la adevărată valoare promisiunile acestuia şi am delegat din mulţime doi oameni ca să învite şi pe părintele la sfătuirile noastre. Părintelui i-a fost mai dragă pretinia notarului (evreu) decât turma ce o păstoreşte şi aşa n’a venit. In ziua alegerii a venit apoi să-şi spele cinstita-i faţă, pe care într’adevăr i-a spălat-o fără săpun delegatul clubului naţional, dr. Alex. Marta. Nici în ziua alegerii n’a avut timp să se ocupe de alegere, el a plecat în afaceri personale la Zam. Şi acum auzi lume. După ce a vorbit deputatul cercului în adunări publice, dupăce a conferat cu el deputatul personal, dupăce s’a făcut de ştire cu doba în comună, dupăce am trimis după el doi delegaţi, spune că el n’a avut nici o ştire! Aha, acuma înţeleg părintele. Ai aşteptat să ne proşternem cu toţii înaintea sfinţiei taie. Ai aş­teptat să vină Magua ca deputatul să te roage personal. Ai aşteptat mai presus de toate să-ţi vină sutuţa de zloţi în chimir. Le-ai ştiut toate părinte. Dar ai gândit să fie şi curechiul întreg şi capra sătulă. Şi ai crezut mai ales că vei îmbăta de astădată lumea cu apă rece. La toate acestea părinte noi am fost aşteptaţi. N’am fost însă aşteptaţi ca aşa brusc să dee cu piciorul o faţă sfinţită în partidul naţional. Dacă însă ai făcut greşala aceasta, nu ne aşteptam să scorneşti scuze aşa de compromiţătoare pentru însuş Sfinţia Ta. Dar în urmă ne mângăiem: ia astfel de scuze trebue feţe ca ale Sfinţiei Tale! Roşia. 8 Nov. 1907. Iosif Stanca, înv. 14 Nov. a. 1907 Din Bihor. Din cercul Cureţele. Pretorele Tempe­­lean Dezső eroul zilei din 24 Octomvrie a. c. Publicul cetitor este prea îndătinat cu ce­tirea nedreptăţilor săvârşite din partea administra­­ţiunei; dar’ când slujbaşii români, crescuţi cu prescură românească şi cu stipendii, întrec pe străini în săvârşirea nedreptăţilor, te pune în mi­rare şi mâhnire nemărginită; acel slujbaş e Tem­­pelean Dezsö, care acuma şi limba maicei sale a uitat-o, ba ce e mai mult, prin săvârşirea de nedreptăţi pe conta naţiunei voieşte a să sus­ţinea în postul ce-l are. Eu zic şi cu mine toată suflarea românească, că cel ce are lipsă să fie slujbaş, să-şi câştige post prin vrednicie, iar nu prin asuprirea neamului său ori prin lăpădarea limbei maicei sale. Eroul zilei, Tempelean Dezső, ca comisar la alegerea de membri a împărţit alegătorii în două tabere. Tabera care eră destinată pentru dînsul şi colegul său Erssey au dus-o în ocolul notărăşiei, iar tabera noastră care era pe partea domnilor Dr. Ioan Iacob, advocat şi Alexa Ardelean din Beiuş, a postat-o în stradă, şi aşa erau de des­părţiţi alegătorii de nici că se puteau vedea unii pe alţii. La 9 ore comisarul Tempelean Dezső se pre­zintă la tabera noastră în stradă, însoţit de un scrietoraş ungur, şi prin o vorbire ungurească a declarat alegerea de deschisă, provocând pe alegători să-şi aleagă din sinul lor bărbaţii de încredere, şi postat fiind scrietoraşul ungur, care nici nu e alegător — în faţa comisarului Tempelean Dezső, desfăcu o ţidulică şi ceteşte numele bărbaţilor de încredere: câţiva jidani şi un român fără carte. In zadar a cerut poporul ca să li spună româneşte, că numai atâta a zis tot ungureşte că el vorbeşte în limba oficioasă (pfui!) Se duse la dînsul o deputaţiune din persoanele Dr. Popoviciu, Dr. Iacob, advocaţi, Lazar Popo­­viciu, preot în Saca şi loan Dan din Budureasa pentru ca să ne alegem şi din partea noastră doi bărbaţi de încredere, dar nici că a ascultat dreapta cerere a susnumiţilor, ba în mod necuviincios a respins comisia vorbind numai ungureşte cu dînşii. Văzând noi volnicia dînsului, ne-am decis ca să părăsim locul de alegere şi poporul indignat s’a îndepărtat care încotro. Deşi eram noi în majoritate totuşi am fi rămas în minoritate şi am fi păţit-o şi noi precum s’a întâmplat la Bunţeşti, şi ne-am îndepărtat dela alegere cu aceea hotărîre, ca să apelăm la forurile competente, unde vom arăta »hărnicia« comisa­rului Dezső. La acest cerc aparţin 16 comune curat româ­neşti, dintre cari numai comuna Cabeşti s’a purtat scandalos în frunte cu notarul, Iosif Pap, cassar şi popa Tempelean tată lui Dezső. Dintre preoţi a luat parte şi s’au purtat cinstit următorii: Simion Sabo, preot în Meziad, Lazar Popoviciu, preot în Saca, Nicolae Popovici, preot

Next