Tribuna, octombrie 1908 (Anul 12, nr. 218-243)
1908-10-01 / nr. 218
Pag. 2 binele pe care e în stare să-l facă, şi să ne păstrăm bunul cumpăt. După toate semnele lucrurile se vor desfăşura fără de sguduire şi Rusia se va împăca în cele din urmă cu gândul că nu mai are ce să caute nici la Dunăre, nici peste Dunăre. Dacă ar fi însă, ca să ne înşelăm, grele vremi ne aşteaptă şi pe noi şi pe maghiari şi ei mult vor avea să se căiască de toate relele ce nu au făcut zănaticii sprijiniţi de dânşii. Barabás iar îşi dă în petec. Faimosul Barabás, care paradase ca viceprezident al Delegaţiunii maghiare, a scris intr’un ziar al tinerilor turci dn Constantinopol un articol in contrar Austriei. In articol se jeluieşte că mâinile Ungurilor in politica externă sunt legate şi Austria face cum îi place. Aduce apoi elogii Turcilor... Vorba românului: Tot sacul îşi găseşte petecul. * Deputaţiunea bosniacă la M. Sa împăratul. Ieri la orele 10 a. m. M. Sa a primit o deputaţiune compusă din 12 membri ai societăţii naţionale croate din Bosnia şi Herţegovina. In fruntea deputaţiunii s-a aflat Dr. Mandici, primarul oraşului Sarajevo. El a adresat M. Sale un discurs exprimând omagiile şi recunoştinţa croaţilor din ţerile anexate pentru actul anexării »care îi apropie cu un pas* însemnat de idealul lor naţional. In răspunsul Său M. Sa a dat deputaţiunii asigurarea solicitudinii Sale. * Ministrul de externe în clubul kossuthist, încă un »succes patriotic«: Dnul Aehrenthal va face mâine. Miercuri, o vizită clubului kossuthist probabil pentru a »capacita« pe deputaţi pentru nouă cheltueli budgetare. Ziarele kossuthiste jubilează pentru »succesul« acesta, întrebăm: cam câte milioane de impozite nouă va costa acest »succes«?* acestor provincii la Imperiul otoman, deoarece stăpânirea iei asupra acelor provincii a fost şi mai lungă şi mai proaspătă decât a Ungariei. In baza aceluiaşi titlu România va putea reclamă Ardealul cucerit de Mhal Viteazul. Ungaria ar purta reclamă legendara ţara Atelkuţu, stăpânită de urdiile fino-ugrice nainte de năvălirea lor in această ţară. Fireşte, cavalerii drepturilor istorice nu vor să ştie de singurul titlu al unei anexări ce poate exista: Identitatea naţională şi culturală, singură care poate creia o solidaritate trainică şi adevărata între locuitorii aceleiaşi ţări. Ungurii revendică Bosnia. Presa ungurească şi pe urma ei oamenii politici unguri ridică o nouă revendicare caraghioasă. In baza unor pretinse drepturi istorice, iei cer ca provinciile anexate Bosnia şi Herţegovina să fie alipite Ungariei. Foarte bine, numai cât în baza aceluiaş drept istoric, Turcia poate cere realipirea toate în minte, a trebuit să descopere aceasta ca să i se limpezească toată starea lucrurilor. Şi rând pe rând gloata de grinduri, unele mai învălmăşite decât altele se ciocneau în căpuşorul rotund, micuţ şi buclat al drăgălaşei Viorica; fulgerarea lor pare că îi aprindea fruntea, tâmplele îi svâcneau și pare că cineva îi le strânse dintr’o dată în două cercuri de fier. A, da, scrisoarea asta așa parfumată, ce miros grețos. O aruncă cât colo. Resculă, se duse în dreptul ferestrei. Pe geam zărește o pereche, mergând strâns la braţ; aplecat drăgăstos spre ea, el îi vorbea, îi vorbea. Ochii Vioricei se umezesc ş-o lacrimă îi pică pe obraz. Un nod de plâns i se urcă în gât. Ea, ea era nefericită, acum avea pe deplin conştiinţa aceasta. Pentru aceia era el aşa apatic de obiceiu, când sta tăcut ceasuri întregi, fără sâ-i spue un cuvânt. Mohorât şi fără dispoziţie, veşnic agasat. Pentrucă iubea pe alta. Idealul, icoana purtată cu sfinţenie în minte şi în suflet. De aceia închidea el uneori ochii când o săruta pe ea, pentrucâ îşi închipuia că sărută pe cealaltă. Un sughiţ dureros îi sbuciumă pieptul! Se trânti pe canapea şi plânse ca foc, plânse ca amar pe ruinele amorului ei frânt. Cutie blăstămată! Acolo în biroul lui, acolo îşi ferecase el taina iubirei lui, de acolo îşi lua el paterică .TRIBUNA« Din Bucovina* * Asupra situaţiunei politice deplorabile în care sunt fraţii noştri din Bucovina ne vor lămuri următoarele şire apărute în fruntea ziarului »Apărarea Naţională« dela 11 Oct. nou. Puţine zile înainte a apărut sub numele: »A doua scrisoare deschisă către tot românul din Bucovina« o foaie volantă edată de domnii: Dori Popovici, secretar general al partidului, Zaharie Percec, conducătorul actual al partidului, Mihai Bocea, George Sârbu şi Tanase German, prin care numiţii domni, ca actuali gerenţi ai comitetului executiv al partidului naţional aduc obştimei la cunoştinţă că: »Comitetul naţional central, întrunit în ziua de 4 Octomvrie a. c. în şedinţă, ratifică toate păsurile întreprinse de către comitetul executiv pentru a aduce la îndeplinire moţiunea votată in şedinţa plenară din 27 Iulie a. c. dând mai multor domni procură generală de a continuă şi aduce la capăt tratativele începute cu partidul democratic întru perfecţionarea împăcării poporului român din Bucovina. Totodată se află aceşti domni în vedereaîncercărilor făcute de deputatul Constantin Isopescu şi consorţii săi de a zădărnici mersul firesc al afacerilor din partid, necesitaţi, de a stigmatiza procedura acestui deputat şi a celor, cari l-au sprijinit in acţiunile sale, hotărând destituirea din funcţiunile lor ca membri ai comitetului executiv a domnilor: 1. deputat Constantin Ispescul- Grecul. 2. profesor Grigori Halip. 3. exarch loan Procopovici. 4. consilier Onesim Ţurcan. 5. consilier Emilian Isopescu. 6. vicesecretar Dr. Constantin Hostiuc. 7. comisar Vespasian Grigorovici. Faţă de această samovolnicie nemaipomenită în ţărişoara noastră şi pusă la cale de nişte oameni nelegitimaţi, cam sub cuvânt că ar procontinuie minciuna să simuieze dragostea. Acolo îşi plângea ei poate dragostea pierdută, aci unde se tot închidea mereu, pentru ca să fie liniştit cu aducerile aminte. Nu o putea uita pe cealaltă. Amorul vajnic îi săpase adânc în suflet, imaginea aceleia şi pentru a cercă să o uite, a luat-o pe ea, — dorinţa de a o înlocui pe ceal’altă, după cum ii scriă în scrisoarea de despărţire. De acolo venea dragostea aceea, pentru ochii albaştri. Sigur idolul Dumnealui o fi avut ochi albaştri. Ori unde mergea, unde zărea ochi albaştri, totdeauna acelaşi refren; cât îmi plac ochii albaştri, mai ales la copii; — asta aşa ca să o deruteze, să nu crează ea că la copile mari. Şi când o mângâia pe ea, de câte ori nu-i spusese că-mi place ochii tăi că la lumină une ori din verde, bate în albastru. Da, în dorul celorlalţi îi da şi ei un pic de mângâiere, în milă, de pomană. In sincrim nervos i se scutura tot trupul de plâns şi un moment o apucă furia să-şi scoată ochii, pentru ca în lumină, uneori, din verde bate în albastru. Să nu semene cu ai aceleia, vre-o cochetă ori rafinată care a ştiut să zăpăcească capul unui om aşa să-l facă şi însurat să se ferece singur în odae, să plângă mereu un dorul ochilor albaştri. Dova pacificarea românilor bucovineni, de facto sunt însă conduşi de apucături particulare, înăspresc cu atât mai mult relaţiunile existente destul de încordate, ne simţim determinaţi a protestă cu toată energia contra acestor enunţiaţiuni samavolnice şi a declară că: 1. Nici deputatul Isopescu Grecul şi nici aderenţii săi nu au lucrat nicicând contra pacificării românilor bucovineni, ci cu toate puterile totdeauna toţi s’au întrepus pentru perfecţionarea acestui postulat general; 2. că comitetul executiv al partidului naţional in şedinţa sa din 5 Octomvrie a c. dela care in urma situaţiei fireşti au lipsit numai trei membri, a votat dlui Isopescu-Grecul deplină încredere şi mulţumită pentru activitatea sa politică de până acuma; 3. aregarea dreptului, de a destitui pe numiţii şepte domni din funcţiunile lor ca membri ai »Comitetului executiv« constitue o samovolnicie fără samă din partea celor, ce au subscris foaia valoantă amintită. In acest comitet aceşti şapte nu au fost chemaţi de domnii, cari au aflat de bine a elimină, ci de marea adunare din Suceavă din 21 Februarie 1907. Afară de acestea tot concluzul luat de campania Dori Popovici,— Zaharie Percec, — George Sârbu — şi salahorii ior M. Bocea şi Tanase Gherman nu are nici cea mai mică legalitate, fiind chemaţi in comitetul naţional executiv cu vot decisiv din toţi cari au participat la şedinţa din 4 Oct. a. c. afară de dl Dori Popovici numai dl Tanase Gherman şi incă un alt domn; 4. că toată acţiunea aceasta, pusă la cale de campania numită, nu are alt rost, decât a mări sciziunea existentă în rândurile românilor cu scopul vădit, de a procură inscenatorilor ei avantaje materiale şi morale. Rugăm pe toată suflarea românească, îndeosebi pe inteligenţa noastră de prin sate, să binevoiaşei a urmări afacerile sine irra sed cum studio şi a nu se lăsă seduşi in chestia pacificării românilor de nişte tineri neexperiaţi, cari în afaceri politice nu posed altă calitate, decât a-şi atrage atenţiunea asupra lor prin o politică de scandal şi de explozie catastrofală. Jurnalele politice »Apărarea Naţională« eventual »Apărarea Neamului« vor apărea şi mai departe ca organe ale partidului naţional şi orice enunciaţiune contrară nu are alt scop, decât a mistifica publicul cititor. Rugăm pe toţi aderenţii noştri să nu comunice neadevărurile şi calomniările, cari vor fi răspândite în contra noastră în mod nepublicistic, căci noi suntem gata a respunde la toate interpelaţiile şi a urmări fără cruţare pe orişice calomniator. In ameţeala plânsului ei amar, i se năzări că aude paşi şi cineva o strigă încet: Viorico Ifee ridică dintr’odată, turburată şi speriată să nu o surprindă cineva. încuie repede aşa şi când se întoarse, un smoc de raze în bătaia apasului trecând prin geam, o lumină toată, răsfrângându-i silueta fină şi delicată în consola din colţ. Cu ochii roşiţi şi părul în desordine se găsi totuşi aşa de atrăgătoare şi drăguţă în nenorocirea ei. Măgulită, zâmbi o clipă chipului din oglindă şi potrivindu-şi acele din păr privi languros în ochii înlăcrămaţi, oftând cu regret. Ce păcat că nu iubise şi ea anal ca ochi căprui! S’ar fi închis şi ea în odaia ei, să-şi plângă idealul pierdut în valorile omenirei şi aşa ar fi fost quit. Dar acum, cum va mai da ea cu ochii de el, ce să facă ? Să-i spue, să-i arunce în faţă toată infamia manoperei Ini, de care ea avea perfectă cunoştinţă acum, când descoperise enigma firei Ini ciudate şi neînţelese, îşi aducea aminte de toate amănuntele vieţei lor intime şi întru toate găsea strilpită între ei fantoma celeilalte. Şi el, el, desperatul care se aruncase să prinză în braţe pe cea mai drăguţă copilă ca să i sluiască drept mângăere, ea fata mândră care respinsese atâţia pentru că în nălucirile ei fecioreşti, acesta i se păruse câ întruchipează pe cel aşteptat cu tot sufletul. Cel dintâi atelier de pietre monumental» aranjat cu putere electrică. Gerstenbrein Tamás ésT'sajSSjjrs Fikilsitlfi proprie fii urniri, gmbt, snynit, lamftrate., din pietre de mormint Biajpzias mafli in Kolonivár, Foren o* Jilosolyi 29. ______Filiale: várad, lamese»» Déva şi Bánpstak. Kelossvár, Dézsán, ut. 21. 14 Oct n. 1908