Tribuna, decembrie 1908 (Anul 12, nr. 268-289)

1908-12-02 / nr. 268

Pag. 2 ne facem datoria de români. Şi numai în­­deplinindule pe toate, putem sâ ne gândim la o luptă cu oarecare succes în parlament. Şi guvern şi Coroană şi partide ungureşti numai aşa vor fi silite adică să ţină so­coteală de ceea ce vorbesc şi pretind depu­taţii noştri, dacă simt că la spatele acestora stă o naţie perfect organizată politiceşte, pe teren social, cultural şi economic. Să ne gândim la cehi, şi ei s’au impus numai după ce s’au întărit pe toate terenele. Se înţelege, e fatal, că în cei 60 de ani dela emiterea manifestului împărătesc de mai sus, noi n’am avut condiţiile necesare întărirei naţionale in raport cu duşmăniile ce ne-a înconjurat. Asta însă nu trebuie să ne descuraj­eze, ci mai ales să ne îm­bărbăteze şi cu îndoite puteri sa ne aşter­­nem pe lucru. In apărare ! ! Episcopia din Caransebeş. Statutul or­ganic obligă la îndeplinirea scaunului va­cant episcopesc, în restimp de 3 luni de zi­le. Iată că s'au împlinit 3 luni de zile dela moartea episcopului Popea, şi scau­nul episcopesc din Caransebeş tot n'are epis­cop instalat. In 4 Octomvrie sa ales de episcop părintele F. Musta şi guvernul n’a avut vreme să înainteze Majestăţii Sale actul electoral. Ce este aceasta? Lovitura constituţiei noastre bisericeşti. »Drapelul*, mai aproape de Caransebeş ne desvăleşte grozave lucruri, şi adecă, că aprobarea alegerei s’a făcut pendente dela un »harakiri* ce-l cere guvernul dela con­­sistoriul din Caransebeş. Cum adecă, statu­tul organic dispune, ca în vacanţa scau­nului episcopesc, să nu se facă nici o schim­bare, şi guvernul ordonează harakiri, iar consistorul metropolitan, ca şi suprema instanţă bisericească, tractează pe consistorul din Ca­ransebeş ca şi pe un deliquent şi-l îndrumă la »harakiri?« Iată a doua lovitură a consti­tuţiei, căci orice resturnare a dispozi­ţiilor cardinale ale constituţiei, este o lovi­tură de constituţie. Este vorbă de primejdia bisericei întregi, atunci, când i­ se dă lovitura de constituţie, fie din afară, fie din lăuntru, fie combinată, drept ce facem apel la cercurile competente să convoace de urgenţă sinod extraordinar, ca acela să apere constituţia bisericei. * Unirea deputaţilor români şi italieni din Reichtag. Un ziar de dimineaţă anunţă că deputaţii români şi italieni s’au unit într’un club parlamentar comun subt numele »Uniunea latină«. Preşedintele clu­bului italian Conci, şi cel al clubului român Hurmuzaki, vor alterna la preşedinţie. Vor face parte din club deputaţii români şi italieni din toate partidele, astfel că »Unirea latină« va dispune de 19 voturi. La acest club vor adera probabil şi toţi deputaţii ruteni, întemeind Liga slavo-latină care va dispune de 44 de voturi. VOIJA ZIARULUI «TRIBUNA«. O serată, artistică. A fost pe neaşteptate, în sala „Gracei Albe“. Mânată de dragostea caldă a artei şi împinsă de dorul frăţesc, Agatha Bârsescu-Radovici, trage­diana ilustră a României şi-a luat toiagul călător şi împreună cu o trupă, a plecat peste munţi. Vestisă în streini peste mări şi oceane ea a pă­şit graniţa ungară plină de dorul nerăbdător de a-şi cunoaşte fraţii toţi. I-au dat pas stăpânitorii noştri, dar pentru că nu le e înăscut simţământul de ospitalitate şi mai ales de frică nu cumva să învăţăm şi mai bine româneşte, noi surghiuniţii şi apăsaţii ce le curăţim cenuşa, a poftit-o scurt să vie singură, de vrea. Astfel bucuria artistei ca şi a noastră întru câtva, — a trebuit să fie ştirbită. I-a’a îngăduit turneul artistic dar fără artiştii ce-o întovărăşeau, ori, în neputinţa de a şi înjgheba improvizat o trupă, artista urma să-şi mărginească tot reperto­riul frumos în care sosea, la un rexumai înche­gat într’aşa fel ca să se poată prezenta publicu­lui românesc de aci, singură numai, rămânând la puterea talentului său, tot darul de a ne putea da, doar ilusia forţei sale de adevărată, mare tregediană, începând de la Braşov şi urmând apoi prin toate centrele româneşti ale Ardealului, Agatha Eftr­­seseu a cucerit inimile, Înconjurată fiind de cele mai delicate atenţii, cea mai călduroasă dragoste. Ea a lăsat în urmă-i, impresia covârşitoare a ta­lentului rău viguros, ridicând mândria sufletească Adunarea deputaţilor se simte fericită că a pu­tut din nou saluta în mijocul sâu pe iubitul no­stru rege. Ia faţa neliniştei ce cuprinde popoarele din jurul nostru şi a gravelor probleme ale vieţii noastre de stat, ne simţim în jurul tronului mai întăriţi şi mai înălţaţi sufleteşte, căci la clipele de cumpănă ţara are mai mu­lt nevoie ca ori­când de conducerea neşovăitoare şi luminată a viteazului şi înţeleptului ei Căpitan şi Domn. Urind dar Majestăţii Voastre încă lungi ani de domnie glorioasă, pentru întărirea şi propăşirea României, Vă rugăm, Sire, sâ primiţi omagiile noastre de credinţă şi de desăvârşit devotament. Pătrunsă de misiunea statului român ca fac­tor de ordine şi progres în acest post de veghe În gurile Dunării, Adunarea deputaţilor e hotă­­râtă de a sprijini cu toată eneri­a acţiunea gu­vernului Majestăţii Voastre pentru ca prestigiul regatului, drepturile şi interesele naţiunii romăne să nu fie atinse, şi pentru asigurarea păcii gene­rale. Am luat cunoştinţă cu satisfacţiune de asigu­rarea că relaţiunile internaţionale ale României a tuturor românilor ce-au putut-o vedea, în con­vingerea că şi din sânge românesc poate naşte talente atât de strălucite. Plecând din Haţeg, unde fusese primită cu cel mai mare şi mai cald entuziasm s’a îndreptat spre noi, la Arad. Programul serei s’a deschis cu o romanţă de Feşti: „Ideal“ cântată frumos şi cald de tenorul operei locale, dl cav. Ferarri D’Albaredo, acom­paniat la piano de dşoara Gaiţa Hodoş, o drăgă­laşe mosafiră a Aradului. A fost o Introducere potrivită pentru a saluta apariţia dnei Agatha Bârsescu Radovici în Phedra. In lipsa trupei, scenei şi întregului resort teatral, artista a fost, într’adevăr măiastră redându-ne totuşi pe Phedra în toată splendoarea creaţiei sale superioare, fără replice fără alte indicii de­cât scurtul rezumat de pe program care lămurea întrucâtva esenţa rolului artistei. A făcut un efect puternic prin însuşi forţa ta­lentului său de data aceasta totdeodată ingenios, neputând fi ajutată de nici un efect scenic şi cu toate acestea izbutind sâ captive spectatorii la vraja măreţiei sale. In aplauzele izbucnite unanim şi entuziast fie­care se întreba, oare ce va fi ea la piesă, trăind oricum altfel rolul acela pătimaş şi puternic. D-nei Bârsescu a urmat o apariţie surprinză­toare şi neaşteptată, d na Lucia Coama care gră­bind să ia parte la reprezentaţia artistei, în cin­stea ei şi-a oferit graţiosul concurs. La vocea-i cunoscută, dulce şi melodioasă la extrem a cân­tat admirabil, Aria nebuniei Ofelinei din Hamlet. Aplauze frenetice i-au mulţimit. D­na Bârsescu ne-a redat apoi pe Sapho, poeta nefericită, din Sire. Adunarea deputaţilor constată cu toată mulţu­mirea că guvernul Majestăţii Voastre îşi ladreaptă stăruinţa şi îngrijirea patriotică în toate aceste direcţiuni ale operei de guvernământ impusă de cerinţele vremii. După 30 de ani de muncă încordată, spre a reînvia legătura organică Intre vechiul pământ românesc al Dobrogei cu trupul naţiunii, a sosit momentul ca această provincie, redobândiţi ca jertfe de sânge, sâ fia desăvârşit contopită în te­ritoriul naţional prin viaţa cetâţenescă comună subt pavaza constituţiunii noastre. Adunarea deputaţilor îşi exprimă clar convin­gerea că acordarea drepturilor politice egale tu­turor fiilor naţiunii, fără deosebire, va constitui chezăşia cea mai puternică pentru unirea lor în sentimentele de dragoste şi credinţă cătră patria mamă. Stricta şi ferma aplicare a legilor agrare, ocro­titoare atât ale intereselor proprietăţii, cât şi a drepturilor muncii naţionale, fiind o condiţiune indispensabilă a păcii naţionale şi a propăşirii focul său pătimaş şi clocotitor in Sapho, artista dă la lumină darul modulat al artei sale măestre în care apare duioasă şi gingaşe tot atât de sim­plă şi inocentă pe cât de furtunoasă e în pati­mile mari. Versurile frumoase curgeau limpede, d­ar şi frumos ca cristalul, are un organ pe cât de viguros în sălbăticiunea orgiei patimilor pe atât de curat în ingeniositate. Ascultând-o In Sapho nu am putut decât să regretăm că nu ne-a fost cu putinţă să o vedem jucând piesa întreagă aşa cum trebuie şi cu atât mai mult în vedea una din creaţiile de frunte ale artistei, în care oricum pentru artistă se sim­ţea greutatea de a-şi mutila rolul pentru a neroda nouă an pic din scânteia focoasă a palimei aceleia sălbatice cu care ne închipuim cum li va fi trăind artista In piesă. Oricum Insă, dna Bârsescu a fost cu atât mai măiastră cu cât a avut totuşi puterea de a ne pune in emoţiile vii ale artei sale desăvârşite. Numai că In chipul cum ni­ s’a prezentat ne-a trezit dorinţa de a revedea cândva, jucând piesele întregi, fie chiar cu diletanţi daci altfel nu s’ar putea, numai să o putem savura aşa după cum valorează. Un punct atrăgător In programul seratei a fost fără îndoială debutul aşa de reuşit al dşoarei Detta Hodoş care aflându-se In treacăt prin Arad, ne a oferit prilejul s’o putem admiră. A cântat foarte frumos. »Impromptu* de Chopin agil, uşor şi perlat lăsându-ne să vedem că e o abilă şi în­deletnicită stăpână a pianului. A fost aplaudată foarte călduroas şi rechiemată In câteva rânduri să biseze. Ne-a cântat apoi mai multe arii naţio­nale cari au stârnit entuziasm şi a transportat »TRIBUNA* 15 Dec. a 1908 Proiectul de adresă a camerei României. Sire, sunt normale şi că Europa întreagă apreciază po­litica ei reală şi paşnică, demnă şi înţeleaptă, dar hotărîtă. Sire, O naţiune conştientă de sine, uu popor tare prin virtuţile-i civice şi savera-i disciplină mo­rală, muncitor şi tenace, subt o conducere pre­văzătoare, energică, şi luminată de aspiraţiunile naţionale, — poate privi cu încredere în faţa greutăţilor interne şi a primejdiilor din afară. Unirea tuturor fiilor ţării, prin aceleaşi drep­turi şi îndatoriri, într’o viaţă cetăţenească co­mună; funcţionarea sinceră a instituţiunilor de­mocratice şi o activă preocupare obştească de interesele superioare ale statului; o egală solici­tudine pentru toate clasele societăţii, care a­­sigură pacea socială şi dreptatea pentru toţi; administraţia orînduită şi cinstită ; magistratura nepărtinitoare, inspirată numai de adevăr şi drep­tate, respectată de toţi; organizarea raţională a muncii naţionale în toate ramurile de activitate productivă şi încurajarea spiritului de iniţiativă şi asociaţie; şcoala pătrunsă de înalta ei misiune de a pregăti tinerele generaţiuni pentru viaţa lor de oameni şi cetăţeni; finanţele îngrijite şi bine chibzuite; o armată puternică, disciplinată şi în­sufleţită de simţul de onoare şi de patriotism, acestea sunt condiţiunile necesare de sănătate de prosperitate şi propăşire ale unei ţări libere, cari în acelaşi timp ii asigură şi prestigiul la a­­fară şi­­ slujesc de scut împotriva tuturor adver­sităţilor.

Next