Tribuna, februarie 1909 (Anul 13, nr. 24-47)

1909-02-01 / nr. 24

Pag. 4 După ce se căsătoreşte, în 1842 se retrage cu familia pe moşia sa, din Down (J. Beckenham) cu firma voinţă şi dorinţă, de­ a aduce lumină în chestia formării şi originii speciilor. A strâns dovezi peste dovezi. A cercetat şi a chibzuit timp îndelungat şi a ajuns la convingerea, că speciile sunt ca şi indivizii, se nasc şi mor, adecă dispar. Va să zică speciile se află într’o continuă schim­bare, sau cum se zice în termin ştiinţific, evo­luează. Dar concluzia aceasta — enunţată de altfel şi de alţii, între ei Lamarck cu deosebire — nu l-a mulţumit câtuşi de puţin. Cu cât afla mai multe lucruri, cu atât i­ se păreau toate mai de neînţeles, căci scrutând a dat peste noui în­trebări, cari aşteptau explicare. — Cari sunt cau­zele, cari fac ca speciile să treacă prin aceasta evoluţie? Şi dacă evoluează speciile, de ce spe­ciilor nouă le rămân dela cele vechi numai forme, însuşiri şi caractere, din cari pot trage folos ? Întrebări de aceste şi altele de felul acestora l-au frământat de-acum înainte. Se zice, că în aceste împrejurări ar fi dat din întâmplare peste cartea unui anumit Malthus, unde între altele a obser­vat fraza »lupta pentru trau. Şi se mai zice, că ar fi exclamat atunci: am aflat; aceasta este fraza ce-o căutam. După o adâncă şi minuţioasă ana­tomie a lucrurilor a aflat în fine şi cauzele ce îi erau necunoscute. Pretutindeni, încă trău îţi îndreptezi numai ochii, vezi un singur lucru lupta pentru existenţă. Toate sunt supuse acesteia. Toate vieţuitoarele sunt ri­vale unele altora, căci fiecare tinde într’acolo, să-ţi asigure mai bine traiul. E prin urmare o emulaţie între ele, o adevărată luptă, în care in­divizii cei mai tari, cu însuşiri mai distinse, cu caractere mai potrivite pentru împrejurările vieţii triumfă, iar cei mai slabi, neapţi pentru trai cad şi dispar. Şi precum e aceasta la indivizi aşa e şi la specii: unele dintre ele se sting şi rămân numai acelea, cari sunt mai apte pentru a vieţui mai departe. Se face deci o anumită alegere în­tre specii, aceasta e selecţiunea naturală, ca ur­mare a luptei pentru traiu. Dar şi speciile astfel alese, trecute prin selecţiune, se schimbă şi ele, căci totul se transformă, toate se prefac cu în­cetul, fiind supuse toate variaţiunii; iar carac­terele astfel schimbate se moştenesc din tată în fiu, de la organism la organism, conform legii eredităţii. Iată cum a ajuns Darwin să afle prin expe­rienţe îndelungate şi... şi printr’o logică măiastră şi îndrăzneaţă cauzele evoluţiei: selecţiunea naturală, variaţiunea şi ereditatea. (Va urma.) simte palpitaţii noui, necunoscute celora ce nu sunt sau n’au fost soldaţi. Lumea crede că noi soldaţii nu avem inimă decât ca să ne batem în războaie, şi nu ştie că inima soldatului nu numai că nu îmbătrîneşte niciodată, dar că reîntinereşte şi se deschide de dragoste sinceră, la atenţiuni drăgălaşe şi cu acestea, inima noastră simte mult mai mult decât beţia teribilă a războiului.... Oh, cine nu este soldat, nu va înţelege dragostea ce mă leagă de acest băiat! Nu, nu poate pricepe. Ca s’o înţeleagă, ar trebui să petreacă multe nopţi în bivuac, să facă multe marşuri în luna lui Iulie, să stea de multe ori în avantposturi pe o ploaie torenţială, să sufere de foame şi de sete şi să aibă totdeauna alături un prieten ca să-ţi puie pe umeri mantaua sa ca să nu-ţi fie frig, care să-ţi şteargă hainele, care să-ţi dea o gură de apă, care să-ţi dea o bucată de pâne, lipsindu-se pe el, ca să te ajute pe tine. Servitor! slugă! Mulţi îi zic astfel! Oh, (zise făcând o mişcare de indignare şi de supărare) este o insultă! Da!... căci omul acesta când apare în prag şi mă salută uitându-se în ochii mei cu privirea lui blândă şi supusă, simt că atât semnul ce îl fac eu ca să lase mâna în jos, cât şi salutul său, sunt pline de respect.. Şi omul acesta mă pără-— Pleacă, plecă... este târziu... Ii întinse mâna; soldatul i-o strânse cu pu­tere. —■ Drum bun... şi aduţi aminte de mine... Aduţi aminte de ofiţerul tău... Ordonanţa voi să răspunză, dar în loc de o vorbă scoase un gemet; strânse din nou mâna, se întoarse, se uită la uşă, se­ uită la­­ ofițer care sta tot întors în altă parte, făcu un pas îna­inte.... — Ah, d-le locotenent! strigă suspinând și fugi pe uşă. Ofițerul rămase singur. Se uită împrejur, se uită la uşă, apoi puse coatele pe masă, razemă capul pe mâini şi două lacrimi groase i­ se făcură în ochi, luciră o clipă acolo şi alunecară pe o­­braji în jos, repede, ca şi cum le-ar fi fost frică să nu fie văzute. Ofiţerul îşi trecu mâna peste ochi, se uită la ţigară, se stinsese. Ah, de data asta erau lacrime adevărate; îşi lăsă fruntea pe braţ şi Ie lăsă să curgă, lacrimi multe calde. Trad. de Pompiliu Robescu. »TRIBUNA* Festivităţile Asociaţiunii din Arad. Noaptea de bal. Arad, 11 Februar. Balul românesc dela Arad! Mult aşteptat a fost şi izbutit într’un chip care a întrecut aştep­tările. O sală fără podoabe şi decoruri de prisos, dar făcând să strălucească în razele bogate, ale candelabrelor mari, ploaia de scântei ale dia­mantelor ce rivalizau cu ochii frumoşi ai român­celor noastre. O sală selectă, o întrecere de ele­ganţă în care predomina sever, fracul impecabil şi uniformele sobre ale ofiţerilor români delicat, încurajaţi prin presenţa reverenţioasă a câtorva colegi străini în frunte cu comandantul lor, dl general Fekete cu doamna. O noapte de vie animaţie în care arta coreo­­grafică a avut cel mai splendid triumf în prelu­diile valsurilor armonioase ale muzicei militare şi orhestrei române din Orăştie, cari porneau în­flăcărat tineretul dispus să danseze, la infinit. O biruinţă a nemuritorului vals ce aminteşte frumos pe cel mai pătimaş rege al lui, neuitatul Srauss. După o pauză scurtată de tinerii nerăbdători, valsul s’a început cu şi mai multă antrenare, după orele unu, durând până dimineaţa la orele şase. S’a jucat Romana frumosul quadrille româ­nesc, în două coloane, de peste şasezec­i de pe­rechi, admirabil condusă şi ireproşabil dansată de toţi. O seară neuitată pentru toţi românii cari ve­niţi şi din părţi depărtate au fost răsplătiţi cu prisos, în ceasurile acelea vesele, în cari a dom­nit cea mai perfectă dispoziţie, cea mai entuziastă animaţie. Şi dacă în afară de majoritatea celor ce au dus cu sine frumoasele impresii ale balului din Arad, vor fi fiind persoane cu oare­care »con­­tre-coeur« nu mă îndoiesc că singur faptul de a fi găsit aşa frumos strâns la un loc un public românesc ca cel de la balul de Joi seara, va fi compensat lipsa de umor ce forţamente trebue să contrabalanseze colţurile mai slab luminate ale­sește, — mă lasă, — pleacă, — n-o să-l mai văd niciodată!... Ba nu! O să mă duc să-l văd, când s-o libera; știu numele satului său, o să întreb, o să-l caut, o să-l strig pe nume. — Nu mai cunoști pe ofițerul tău ? — D-tră, d­omnule loco­tenent ! Aici! o să-mi răspunză foarte mișcat. — Da, da, îmi era dor de tine, vream să te mai văd. Vino, dragul meu soldat, îmbrăţişază-mă. In minutul acela, auzi pe scară un pas uşor, rar şi neregulat, că cine­va care suie scara pipă­ind, pe întunerec. Ascultă, fără să întoarcă ca­pul ; pasul se apropie; simte cum i­ se strânge inima; se întoarce, iată-l, soldatul. Faţa îi era schimbată şi ochii roşii; salută, veni un pas mai nainte şi se uită la ofiţer. Ofi­ţerul sta cu capul întors de ceialaltă parte. — Die locotenent, eu plec. — Drum bun, răspunse strîngându-şi buzele la orice vorbă şi uitându-se mereu în altă parte; drum bun.... umblă sănătos... întoarce-te acasă... muncește.... fi tot de treabă.... cum ai fost până acum... — D-le locotenent! făcu soldatul tremurându-i glasul și făcând un pas spre el, marilor petreceri. Dar nu am putut ghici legeri­­tatea nici unei umbre care să fi întunecat fetele zâmbitoare şi graţiile fermecătoarei azistenţe din cari am remarcat pe: Doamnele: Doamna general Fekete de Bela­­falva, Letiţia Oncu, Zina Moga născ. baronesa Pop, Iustina Şerban, Ileana Velici (Chişineu), d-na Ştefan Pop, d-na major Florian, d-na căpitan Şerb, d-na Vasil­e Beleş, d-na Dr. Laurenţiu Luca, d-na Marilina Bocu, d-na Hortensia Veliciu, d-na Dr. Ioan Nemeth, d-na Dr. Aurel Lazar (Oradea­­mare), d-na Hortensia Chilezan (Modoş), d-na Dr. Traian Şincai (Vinga), d-na Dr. Lazar Chebeleş (Pecica), d-na Vasile Papp, d-na Romul Cărăbaş (Timişoara), d-na Constantin Cismaş (Lugoj), d-na văd. Hermina Vuia, d-na Oh. Popovici, d-na Ilie Şoimuşan, d-na Axente Secula (Şiria), d-na Dr. Oh. Vesa (Socodor), d-na Sofia Halmajan (Boroşineu), d-na Victoria Magdu (Timişoara), d-na Maria Despa (Dumbraviţa), d na Elena Micluţa (Poenariu), d-na Sida Şevici (Siria), Emilia Micluţa (Cheruiş), d-na loan Popescu (Torac), d-na Sofia Neamţu, d-na văd. Bejan (Sligojnic), d-na Cor­nel Burza, Ileana Iancu (Zarand), d-na loan Papp (Lipova), d-na Victoria Antonescu, d-na Lazar Florian (Calşa), d-na Vasile Tomuţa (Totvărădia), Rafila Comşa (Lugoj), d-na Orosz (Lipova). Domnişoarele: Ella Moga, Florica Şerban, Flo­­rica Bonis, Melania şi Lucreţia Ionescu, Minerva, Letiţia, Tulia şi Livia Dumitrescu, Constanţa Iancu (Zarand), Aurica Iancu (Otlaca), Aglaia şi Zoe Popp, Aneta şi Gabriela Tomuţa, Emilia şi Iuliana Vesa (Socodor), Nora Kiss (Oradea-mare), Veturia Orosz (Lipova), Sofia Popovici (Bichiş), Lenea Şerban (Bichiş), Ghina Pop (Beiuş), Sofia Popo­vici (Bichiş), Agnita Duk­aş (Pecica), Mărioara Mercea (Alperh), Roza David (Roşia), Eleonora Comşa (Lugoj), Silvia Tămăşdan (Pecica), Anuţa Dabici (Dorgoş), Cristina Popovici (Bichiş), Fiii Murăşanu, Elena Ştefu. Dintre notabilităţile militare pe dnii General Fekete de Belafalva, colonele Dietrich, Tegerhau­­ser, locotenent-colonelii Winkler, Herbay, majorii Kalivoda, Boeru, Florian şi Standeisky, medicul de stat Dr. Moga etc. Dintre notabilităţile civile din­ G. Vercescu pre­fect de Dolj (Craiova) şi Boniel Paraschivescu advocat (Bucureşti) din România. P. C. Sa Roman R. Ciorogariu, protosîncel şi director seminarial, deputaţii naţionali: dnii Nicolau Oncu, Vasile Goldiş şi Ştefan C. Pop­, Mihaiu Veliciu, Ema­­nuil Ungureanu, Ioan Beleş notar public, Vasile Beleş protopop etc. etc. 14 Febr­­. 1909 Faloriea de spălat cu aburi m 1 m la maşinăriile sale cele mai moderne, aranjată cu puteri electrice, spală, calcă şi curăţă albituri bărbăteşti şi de dame, şi tot felul de lingerie cu preţuri moderate — La o sumă ce trece peste zece cor., pachetul se rttrâsssît® portofranco. —­ Kristály gőzmosó gyár, IColozsvár, Pályaudvar.

Next