Tribuna, iunie 1909 (Anul 13, nr. 117-139)

1909-06-02 / nr. 117

Pag. 4 dina sa Turcia, înviorarea regiunilor economice cu Austro-Ungaria tinzând la încheiarea unui tra­tat de comerț este obiectul cercetărilor din par­tea Bulgariei. Dacă corespondentul ziarului »No­­woje Wremia« din Sofia a declarat că d. Mali­­nov a spus că Bulgaria va trebui să stăruiască asupra dreptului de a importa animale vii şi oi în Austro-Ungaria a fost şi rău înţeles şi este şi o neexactitate. Mai stranie este pretenţia co­respondentului susmenţionat că d. Malinov ar fi luat această hotărîre în vederea Serbiei şi anume pentru a procura Serbiei o bază favo­rabilă pentru negocierile austro-sârbe. D. Ma­linov va fi călăuzit în negocierile cu Austro-Un­gari numai de interesele Bulgariei iar nici de­cum de interesele străine. Scrisoare din Roma. Din Cameră. — Budgetul războiului. — O moarte tragică. Din Cameră. Unul după altul mai mult sau mai puţin dis­cutate, budgetele diferitelor ministere au trecut prin camera italiană, totdeauna repurtând o mare majoritate, cu toate că discuţia uneori a fost foarte aprinsă. Abilităţii şi fineţii primului-ministru Giolitti se datoreşte succesul acesta, căci este un mare succes să guvernezi cu o cameră aproape pe jumătate opoziţională, şi care are un vice-pre­­şedinte socialist. Budgetul internelor a fost unul dintre cele mai discutate, pentru că oratorii, cu ocazia aceasta au adus iar vorba despre modul cum s’au făcut alegerile, şi discuţia s’a prelungit aprinsă şi ve­hementă. Singur premierul Ciolitti şi a păstrat calmul şi când atacurile oratorilor erau mai vio­lente contra sa, el pe banca ministerială surîdea, cu surisul acela fin şi inteligent, de om sigur de faptele sale. Zilele acestea, s’a discutat budgetul războiului. S-a mărit acest budget cu 100 de milioane din ceea ce era. Necesitatea aceasta de mărire de cheltuieli se resimţea de mult în Italia, şi acum după evenimentele din urmă cari au ameninţat pacea Europei, Italia a văzut că are nevoie de organizarea şi întărirea forţei sale pe apă şi pe uscat. Socialiştii au fost contra proiectului, şi natural au propus mai multe ordine de zi contra, dar toate au fost respinse. Cu curiozitate vă dau aci o moţiune propusă de deputatul Morgari, directorul ziarului socialist »Avanti!«, »Camera, respingând proiectul de lege pentru cheltuielile militare, însărcinează guvernul să pro­­puie o conferinţă internaţională pentru dezarmare». O moarte tragică. De două zile, Roma este subt dureroasa im­presie a unui fapt tragic, care a costat viaţa unui student, soldat de artilerie, în nişte condiţiuni foarte emoţionătoare. Alaltăieri, regimentul din care făcea parte Gio­vanni Mariotti, victima, făcea exerciţii de tir in­direct. Mai mulţi soldaţi au fost destinaţi de şefi, să se ducă la o mare distanţă şi să semnaleze re­zultatul tragerei, cu semnale ce le da cu ajutorul unor steaguri albe. Soldatul Giovanni Mariotti, împreună cu un altul, a fost destinat pentru a face una din aceste semnalări şi s’au dus la lo­cul indicat, pe o colină. In locul acela trece unul din multele apaducte ce aduc apa în Roma; acest apaduct vine de la o distanţă de 18 kilometri de Roma şi aduce renumita Acqua Vergine, care alimentează între alte fântâni, renumita Fontan di Trevi, faimoasa operă de artă a lui Nicola Salvi (1735). Cei doi soldaţi ca să vadă mai bine în de­părtare, se urcară pe un fel de turnuleţ, o zidă­rie ce din loc în loc se face în lungul apaduc­­telor pentru ca la nevoie lucrătorii să se coboare în apaduct pentru reparaţii. Turnuleţul de la bolta ce-l acopere până la apa ce curge în apaduct, are o înălţime de 35 de metri. Deodată, pe când cei doi soldaţi semnalau tirul tunurilor cari bubuiau în fort, bolta turnu­leţului se rupe, se scufundă şi amândoi tinerii precipită în gol. Unul din ei, care sta mai lângă colţ, a rămas cu corpul jumătate afară, celalalt, Mariotti, a căzut în fundul puţului, la distanţă de 25 de metri în apă. Canalul spaductului, are un volum de apa de o înălţime de 2 m. 50, astfel că, nenorocitul Mariotti, s’a văzut într’o clipă vecin cu moartea. Camara­ul lui a început să strie şi a rupt-o da fuga spre fort, povestind nenorocirea. Tirul fu întrerupt, ofiţerii alergară la locul nenorocirei un altul, că care, în goana mare porneşte spre Roma, se năpusteşte la primul telefon ce găseşte la bariere şi cere ajutor; pompierii înhamă şi cu caii în galop, pleacă la puţul în care Mariotti nu era încă mort. Cu puteri din alte lumi, Mariotti s’a ţinut d’asupra apei timp de 2 ore, într’un întunerec de iad. Cine ştie ce forţă i-a dat groaza moartei, ca să se lupte timp de 2 ceasuri cu apa ce­­ tîra spre canal şi să se ţie agăţat de pereţii puţului? I­ s’au aruncat funii, un soldat s’a coborît în puţ, dar totul în zadar. Bietul tânăr striga din besnea apelor murmurătoare: Apelor, mor, şi fa­talmente, a trebuit să moară. Strigătele lui au încetat, pompierii nu au mai găsit pe Mariotti, cu toate cercetările ce au făcut. Corpul nenorocitului student a fost târît de cu­rentul de apă, care are o înălţime de 2 m. 50 Atunci, s’a pus stavilă apaductului, apele au fost date în rîul Ariene şi apaductul s’a secat, şi ieri, după 20 de ceasuri, s’a găsit corpul lui Mariotti, la o distanţă de 4 chilometri de locul nenorocirei, mort Impresiunea este mare în lumea romană, unde sensibilitatea poporului şi a mamelor este aşa de vibrantă; toţi vorbesc de acest fapt şi deplâng consecinţele triste ale unei imprudenţe. Coresp. Dacă a­ţi încercat toate! fi tot nu v'au trecut durerile reumatice cereţi o sticlă de SPIRT DR GHIATl care face să înce­ du­rari» Ha­ron Ha Hints provenite din răceală, teze Imediat orice UU1G1G­UG od.p­­UG Ululţl, junghiuri în coaste şi S ca d. e. . [ în spate, se foloseşte cu rezultat bun, in contra BUTURAIULUI singurul remediu. Preţul unei sticle 60 literi, o sticli mare 1 cor. 20 fil. 3 sticle mari ■ ■ = sau 6 sticle mici se trimit porto franco. ===== Cantităţi mai mici nu esc triniiit prin poştă. Se găseşte şi se poate comandata Szántam Ágoston, lármád­at, Hatvan, Főtér nr. 120. Se expedea că clinic în toata pârtii« ia aia »TRIBU­NA« Situafia politică, învălmăşeala creşte mereu. Hotărîrea de Vineri a comitetului executiv al partidului kossuthist a provocat o mare surpriză în cercurile partidului constituţional şi între liberali. D-nii Wekerle şi An­­drăssy nu sunt învoiţi cu amânarea desnodământu­­lui crizei până la toamnă. Dânşii, precum şi parti­zanii lor, cred că prelungirea crizei e în contra­zicere cu voinţa regelui şi că la toamnă va fi cu mult mai greu să se lămurească criza, deoarece până atunci diverginţele între partidele unite în coaliţie vor deveni tot mai acute, ameninţând cu o complectă anarhie a spiritelor. Un glas optimist se desprinde din învălmăşala ce stăpâneşte de prezent în cercurile politice, glasul d-lui Justh. D. Justh crede că cererile coa­liţiei vor reuşi. La toamnă guvernul austriac va satisface unele pretenţiuni ale Germaniei, cum sunt: sporirea efectivului armatei,construirea mai multor vase de război şi altele. D. Justh speră ca ungurii să poată exploata la toamnă situaţia strîmtorată a guvernului austriac. Se afirmă că zilele acestea Majestatea Sa va a­­corda o nouă audienţă primului ministru We­kerle. După cum se anunţă din Viena, monarhul, îşi va începe vilegiatura obişnuită, cu o săptă­mână mai târziu decum s-a anunţat, deoarece la palatul din Viena se mai speră încă un reveni­­ment favorabil în desfăşurarea crizei. 15 Iunie n. 1909 m omkimL. ARAD, 14 Iunie n 1909. — Noul comitet al Academiei. In şedinţa intimă de Vineri membrii Aca­demiei au procedat la alegerea noului co­mitet şi au fost aleşi domnii: Anghel Sa­­ligny, preşedinte; Chintescu, dr. Istrati şi Gr. Tocilescu, vice-preşedinţi. Locul de se­cretar general îl va ţine dl Gr. Ştefănescu în lipsa dlui D. Sturdza. Această şedinţă a fost prezidată de dl Chintescu. — Achitat. Din Oradea-mare primim o telegramă că senatul de acuză de la tri­bunalul de-acolo a desbătut azi procesul ce se făcuse dlui Constantin Savu pentru publicarea raportului despre un meeting din Bacău şi o telegramă ce a fost adre­sată de-acolo d-nei Anuţa Vlad. După apă­rarea advocatului nostru dl Dr. Aurel Lazăr, tribunalul a pronunţat casarea ur­măririi achitând pe redactorul nostru res­ponsabil. Pentru aceleaşi ştiri şi pentru tex­tul aceleiaş telegrame însă curtea cu juri din Tîrgul-Murăşului a condamnat pe d. Branişte dela »Gaz. Trans.« la 6 luni de zile şi 1000 de cor. Consecinţă şi infor­­mitate în procedeul justiţiei ungureşti, mă rog.. . Medicii români şi congresul din Bu­dapesta. Medicii din Constanţa au trimis pre­zidentului comitetului naţional al medicilor din România o telegramă prin care îl felicită pentru hotărârea luată ca medicii români să nu participe la congresul internaţional din Budapesta. — îmbolnăvirea lui Björson. Se anunţă din Berlin. Despre starea sănătăţii lui Björnson se anunţă că medicii au constatat o bronşită du­blă. După aceea a urmat o paralisie în stângă. Ma­rele scriitor nu şi-a pierdut însă cu toate astea cunoştinţa, a vorbit şi a spus că în curând se va apuca de lucru. Paralizia începe a se reduce. — „Iobăgia“ pusă supt acuză. Aflăm că tribunalul din Oradea-mare a pus pe d. loan Russu-Şirianu supt acuză pentru car­tea »Iobăgia«. —• Promoţîune. D. loan Boca harnicul di­rector executiv al institutului »Ţibleşana« din Caianul mic a fost promovat doctor în ştiinţele juridice la universitatea din Cluj. — Morala lui Birăuţiu. Dacă am voi să re­petăm un titlu devenit stereotip, am zice: Birăuţi iarăşi pe orizon! Şi încă cum ? ca reprezintantul cel mai indignat al cinstei neprihănite şi pângă­rite. Cetiţi, vă rog. Declaraţie. Reînapoiat din Bucureşti, unde am stat mai lung timp, unii prieteni îmi atrag atenţiunea asupra numă­rului 27 al fiţuicei din Caransebeş, «Severinul«, în care sunt provocat să-mi dau seamă despre suma de 1000 coroane, care ar fi incurs la redacţia »Luptei« pentru instruirea analfabeţilor. Declar, că sunt gata a-mi da oricînd socoteala des­pre acei bani, dar numai acelora, cari au contribuit la aceea sumă, eventual oricărui alt român cinstit, dar samsarilor dela »Severinul« — niciodată. Totodată resping cu indignare acuzele perfide ale »Severi­nul­ui«, care ar putea afla cu puţină logică, că dacă nu s’au lipit de degetele şi de sufletul meu ze­cile de mii ale stăpînului »Severinului«, banii diavo-

Next