Tribuna, decembrie 1909 (Anul 13, nr. 261-285)

1909-12-01 / nr. 261

13 Decem­­vre n. 5$Yv »T­RIBON A­­ măgiri răbdarea e pusă la grea cumpănă, argumentarea convingătoare din numita bro­şură are un bun efect şi nu mai lasă nici o urmă de îndoiala. Problema a doua ce se ridică de anoni­mul autor este aceea a dinasticismului şi al firului radiţional în politica noastră. Asu­pra acestui punct este de observat, că în adevăr în anii din urmă a plutit oarecare incertitlu­e în privința conduitei politice vii­toare, dar micile nemulţămiri, date la iveală în presă, sau la întruniri, nu aveau un caracter cat­­oric. O manifestare directa și oficială în potriva direcţiei din trecut nu s’a făcut din nici o parte şi nici ostilităţi antidinastice nu s’au putut remarca în rîn­durile românilor. Chestiunea e mult prea simpla decât să nu fie just înţeleasă* de orice om politic dela noi. Nu este cap nor­mal, care să nu şi dea seama, că a renunţa la politica din trecut şi a nu mai conta pe sprijinul Dinastiei, ar însemna pentru noi o sigură sinucidere. Pot ele să se schimbe, mijloacele şi tactica, dar credinţele rămân aceleşi, ca singurele mântuitoare pentru noi. Mai atinge apoi autorul o chestiune de înalt ordin politic, aceea a unităţii noastre culturale. Surprins de violenţa de limbaj, cu care un cunoscut personaj de la noi a a­­postrofat pe fraţii din România pentru mo­dul cum ştiu să sprijine cauza noastră, ano­nimul are deplină dreptate să ne ceară tact şi moderaţiune în acest punct. A crede că România nu veghiază, că nu este u­n spri­jin moral şi cultural puternic, este o gre­­şală. Dar a aştepta de la fraţii noştri mai mari totul, înseamnă a ne nesocoti forţele noastre proprii, cari sânt suficiente, pentru a da lupta aici acasă cu calamităţile zil­nice. Pentru toate aceste idei şi îndemnuri, pe care le cuprinde broşura din Bucureşti tre­buie să fim mulţumitori autorului. Cititorul broşurei va rămâne surp­ins de gândirea atât de curată şi de adâncă, cu care e în­drumat spre căile bune şi e îndemnat să respecte numai tradiţia, aceasta veche şi ne­­mincinoasă căite a popoarelor. El va mai găsi şi alte pagini frumoase aci, despre uni­rea în simţire a românilor de pretutindeni şi despre necesitatea de a cultiva sistematic această unire. Se vor asculta oare toate aceste sfaturi de actualitate? Şi vor aduce ele foloasele cuvenite ? Aşa credem. Diplomaţia şi chestiunea de naţionalitate. Agilul condei simbriaş al gras­d­iiauiei ungu­reşti, f­ancezul Raoul Che­lard, publică intr’un număr recent al ziarului »B. H.­ un articol cu titlul de sat, în care se sileşte a arăta, că în sfe­rele diplomaţiei europene, de o vreme încoace, dominează cu totul altfel de păreri cu privire la multele chestiuni de naţionali­ate din statele po­liglote ale Europei, ca până ajums. Cu un apa­rat rabulistic, ticluit, cu o deplasată ingen­iositate, întru toate pe placul ungurilor, năimitul scriitor politic spune că în politica internaţională şi în diplomaţie, chestiunea de naţionalitate e privită cu apatie. Revirimentul acela în părerile diplomaţilor s’ar data dela îndrăzneaţă hotârîre a revoluţionarilor turci, cari au proclamat Turcia stat constituţional şi i-au deschis calea evoluţiei politice pa­lamen­tare. Cine a venit în atingere cu cercurile diploma­tice — zice R. Oh — a putut să se convingă, că diplomaţii cari abia cu câţiva ani înainte se en'ususmaiî încă pentru naţionalităţi şi erau gata să jure ci, datoria de căpetenie a guvernelor lor este eliberarea naţionalităţilor din statele cu po­pulaţie amestecată, azi se gândesc cu totul altfel. Piatra triunghiulară a politicii internaţionale e­­zi că, integritatea Turciei constituţ­orale trebuie men­ţinută. Aceasta se va putea însă numai dacă se va păstra şi mai departe eghemonia rasei tur­ceşti, susţinătoare de stat, peste celelalte naţiona­lităţi şi dacă iredentismul grecilor, bulgarilor şi românilor se va înfrâna cu mijloacele necesare. Dacă pentru Turcia principiul acesta se recunoaşte ca firesc şi îndreptăţit, nu se va putea pune în aplicare un alt principiu nici cu privire la che­stiunea de naţionalitate din Ungaria, de­oarece şi Ungaria şi Austria, unite pe baza dualismului şi a parităţii, e o necesitate europeană tot atât de însemnată ca şi menţinerea Turciei constituţionale. Ni pare tuturora un lucru firesc, că în noul par­lament din Constantinopol, elementului turc, în interesul unităţii de stat a Turciei, i se asi­gură prerogative. Astfel de avantajii i­ se cuvin, nu cu mai puţină îndreptăţire, şi rasei ungureşti. Revenimentul ce s’a ivit în părerile diploma­ţilor cu privire la chestiunea de naţionalitate — spune autorul — se vădeşte şi din o altă împre­jurare. In apus chestiunile financiare şi econo­mice ies tot mai mult în planul întâi, pe când cele politice cad pe planul al doilea Aspiraţ­iîe raselor mici resfirate şi desmembrate încep să plictisească opinia publică europeană şi diplo­maţia, fiindcă în dosul svârcolirilor iredentiste se găseşte de obicei, ca mobil, necesitatea unui îm­prumut de stat, ori nevoi financiari1. Pe vremea crizei provocate de anexiune, de pildă, la Belgrad domnea o adevărată furie din pricina atitudinei pasive a presei franceze. Cauza acestei pasivităţi a fost, că corespondenţii eco­nomici oficioşi ai Franţei raportau că mişcarea sârbească nu e decât un act de grandomanie şi că Serbia n’are nici putere şi nici bani pentru a putea uni pe sârbi într’o Mare Serbie. Din magazia sa de argumente sofistice­, per­fect aspirată, autorul mai scoate şi pilda G­edd, care ar suferi şi ea de boala grand­idée­­i. G­e­­cia nu se mulţămeşte, spune el, cu bogatele sale provincii, ca Morea, Tesalia şi Grecia-de-odi, nici cu insulele sale Corfu, Zanis, Naxos, şi Te­no?, ci râvneşte Ceta şi provinciile greceni din Macedonia, pe cari voieşte să le încorporeze în­tr’o Mare Grecie. Toate dezastrele îndurate de greci, atât morale cât şi materiale, sânt a se atri­bui nefastei lor grandomanii. Azi puterile opun Greciei avertismentul să se calmeze. Nu pot fi toţi grecii ai Greciei. Dacă vei munci, vei uita grand idée şi te ve­i întări. Ar fi de dorit, încheie autorul, ca oamenii pe liftei unguri şi presa ungurească, în viitor, când li­ se va da vre­o ocazie de a apela în chestiunea naţionalităţilor la judecata Europei, apelul să şi­­ întemeieze pe aceste nouă puncte de vedere ale diplomaţiei internaţionale. In chipul acesta ei vor fi asa­ltaţi mai curând, decât dacă vor invoca numai argumente de colorit naţional sau din do­meniul dreptului constit­ţional unguresc. Clădirea aceasta de argumente sofistice, înte­meiată pe o minciună, se va prăbuşi singură în faţa celui mai naiv cititor al nostru chiar. Sânt absolut eterogene luptele naţionaliste, nu numai în Serbia şi Grecia, cari sânt state naţionale şi aspiraţiunile lor râvnesc cuceriri în afară de ho­tarele ţării, dar chiar şi în imperiul otoman. As­­piraţiunile naţionalităţ­lor din Ungaria nu exclud eghemonia politică a ungurilor s­­ele realizânduse, nu ci ar ruina situaţia economică a Ungariei, ci dimpotrivă, unind toate popoarele ei în scopul prosperării comune, ar da o înflorire trainică situaţiei economice a ţârii. Aspiraţiunile naţiona­lităţilor din Ungaria nu primej­duiesc integritatea statului ungar şi nici pe o monarchiei, ci tocmai din garanţiile liberei desvoltari naţionale a po­poarelor din monarchie, vor răsări şi garanţiile menţinerii ei ca o supremă n­cesitate europeană. In sferele diplomaţiei europene se cunoaşte tot atât de limpede rostul năzuinţelor popoarelor nemaghiare din Ungaria precum se ştie că chiar ungurii sânt cei chinuiţi de o grandomanie fără de seamăn. Ecoul prigonirilor ce îndurăm, va fi deci din ce In ce mai viu în lumea diplomatică, şi dacă bărbaţii polit­ci unguri nu văd aceasta, e că ochii îi sânt prea împăingeniţi de grandoma­nia lor de rasă. Şi e un serviciu foarte păgubi­­ ­­ tor serviciul dlui Raoul Chelard, care aţâţă acest spirit de grandomanie, în loc să­­ potolească, în schimbul paralelor ce primeşte pentru colabora­rea d-sale la ziarele ungureşti. ....... . Pag. 3 Administraţia casei şcoalelor şi a bise­ricilor din România şi-a construit un local propriu în strada Karl Lueger. Măreţul palat, care a costat suma de 750.000 de mii de lei, este gata de la sf. Dumitru. Ambele administraţii şi-au strâ­mbat aici de câtva săptămâni birourile. Inaugu­rarea lui s’a făcut er», Duminecă, cu o deosebită solemnitate. Intre a­nii, au asistat la această ceremonie dnii I. I. C. Brătianu, ministru preşedinte, d. Spini Haret, ministru al cultelor, apoi dnii P. Gîrbovi­­­ceanu şi Mihail Popescu, administratorii casei bi­sericilor şi şcoalelor, precum şi alte persoane ofi­ciale. La serbare au luat parte şi foştii miniştri ai instrucţiunei publice. Direcţia casei şcoalelor a luat hotârîrea de a se aşeza în noul palat bustul dlui P. Poni, fondato­rul acestei instituţii. * Statuia lui Cuza. Din Iaşi ni se scrie că d. Grigore Ghyka Deleni, preşedinte, d. A. D. Hei­ban vice-preşedin­e şi d. Gheorghe Şerban, ca­sierul comitetului statuiei lui Cuza-Vodă, au tri­mes suma de 25.000 mii lei la Florenza d-nului profesor scuptor Rafaello Romanelli — al doilea vărsământ după angajament. Primul vărsământ s’a făcut în Iași astă vară în suma de 22.000 lei, în mânile sculptorului. Statuia marelui Domnitor înaltă de 3 metri ju­mătate este deja turnată în bronz şi foarte reu­şită. — Acuma se lucrează la statuiele celor pa­tru iluştri colaboratori ai Domnitorului: Const. Negri, Mihail Kogâlniceanu, general Ion Florescu şi Nicolae Kreţulescu, care vor fi tot de bronz de o înălţime de 2 m. 25 şi aşezate în jurul statuiei principale. Toate aceste vor fi aduse în Iaşi pe la începutul lui April. * Regina Elisabeta a României la curtea Bulgară. Ni­ se telegrafiază din București . Re­gele Ferdinand pleacă azi în străinătate. La gara Belgrad va fi salutat de principele Alexandru, moștenitorul tronului sârbesc. Pe de altă parte la palat se fac preparative pentru primirea reginei României a cărei vizită a fost anunţată. Suverana României va fi găzduită în apartamentele decedatei principese Maria Luiza. * Recruţii evrei şi interpelarea dlui Iorga. In urma interpolării dlui N. Iorga în Cameră c­u privire la atitudinea rezerviştilor evrei faţă de ar­mata română, aceştia au adresat camerei deputa­ţilor următorul îndrăzneţ protest, iscălit de câteva sute de rezervişti evrei: Domnule Preşedinte, D. Nicolae Iorga, care cumulează calitatea de deputat, cu cea de reprezentant al unei grupări turbulente, de un antisemitism feroce, a adresat o interpelare dlui prim-ministu şi minstru de interne prin care între altele, afirmă că circulă memorii de invitarea rezerviştilor evrei la nesu­punere (?!!) Ne grăbim a declara în faţa reprezentanţilor naţ unei române, că cele ce afirmă d. lorgs în ceea ce ne priveşte pe noi rezerviştii, este absolut inexact, subiectul interpelării fiind inventat numit în s­opul de a servi tendinţele grupării d-sale, tendinţe cari sânt în opoziţie cu interesele ge­nerale ale ţării. Profităm de prilejul ce ni s’a oferit de cătră d. Iorga, de a declara în mod solemn înaintea dom­niei voastre, că noi foşti militari, aparţinând tu­­turor armelor, fideli jurământului prestat în faţa drapelului, vom fi întotdeauna gata de a ne da tributul de sânge pentru apărarea integrităţii terito­­rului statului român, căruia aparţinem prin naştere şi prin îndeplinirea cu sfinţenie a tuturor obliga­ţiunilor cetăţeneşti. Cu cel mai profund respect dar, vă rugăm domnule preşedinte, a pune în vedere dlor de­putaţi această declaraţiune, în ziua când d. Iorga îşi va desvoiti interpelarea anunţată, căci ţinem

Next