Tribuna, decembrie 1909 (Anul 13, nr. 261-285)
1909-12-01 / nr. 261
13 Decemvre n. 5$Yv »TRIBON A măgiri răbdarea e pusă la grea cumpănă, argumentarea convingătoare din numita broşură are un bun efect şi nu mai lasă nici o urmă de îndoiala. Problema a doua ce se ridică de anonimul autor este aceea a dinasticismului şi al firului radiţional în politica noastră. Asupra acestui punct este de observat, că în adevăr în anii din urmă a plutit oarecare incertitlue în privința conduitei politice viitoare, dar micile nemulţămiri, date la iveală în presă, sau la întruniri, nu aveau un caracter catoric. O manifestare directa și oficială în potriva direcţiei din trecut nu s’a făcut din nici o parte şi nici ostilităţi antidinastice nu s’au putut remarca în rîndurile românilor. Chestiunea e mult prea simpla decât să nu fie just înţeleasă* de orice om politic dela noi. Nu este cap normal, care să nu şi dea seama, că a renunţa la politica din trecut şi a nu mai conta pe sprijinul Dinastiei, ar însemna pentru noi o sigură sinucidere. Pot ele să se schimbe, mijloacele şi tactica, dar credinţele rămân aceleşi, ca singurele mântuitoare pentru noi. Mai atinge apoi autorul o chestiune de înalt ordin politic, aceea a unităţii noastre culturale. Surprins de violenţa de limbaj, cu care un cunoscut personaj de la noi a apostrofat pe fraţii din România pentru modul cum ştiu să sprijine cauza noastră, anonimul are deplină dreptate să ne ceară tact şi moderaţiune în acest punct. A crede că România nu veghiază, că nu este un sprijin moral şi cultural puternic, este o greşală. Dar a aştepta de la fraţii noştri mai mari totul, înseamnă a ne nesocoti forţele noastre proprii, cari sânt suficiente, pentru a da lupta aici acasă cu calamităţile zilnice. Pentru toate aceste idei şi îndemnuri, pe care le cuprinde broşura din Bucureşti trebuie să fim mulţumitori autorului. Cititorul broşurei va rămâne surpins de gândirea atât de curată şi de adâncă, cu care e îndrumat spre căile bune şi e îndemnat să respecte numai tradiţia, aceasta veche şi nemincinoasă căite a popoarelor. El va mai găsi şi alte pagini frumoase aci, despre unirea în simţire a românilor de pretutindeni şi despre necesitatea de a cultiva sistematic această unire. Se vor asculta oare toate aceste sfaturi de actualitate? Şi vor aduce ele foloasele cuvenite ? Aşa credem. Diplomaţia şi chestiunea de naţionalitate. Agilul condei simbriaş al grasdiiauiei ungureşti, fancezul Raoul Chelard, publică intr’un număr recent al ziarului »B. H. un articol cu titlul de sat, în care se sileşte a arăta, că în sferele diplomaţiei europene, de o vreme încoace, dominează cu totul altfel de păreri cu privire la multele chestiuni de naţionaliate din statele poliglote ale Europei, ca până ajums. Cu un aparat rabulistic, ticluit, cu o deplasată ingeniositate, întru toate pe placul ungurilor, năimitul scriitor politic spune că în politica internaţională şi în diplomaţie, chestiunea de naţionalitate e privită cu apatie. Revirimentul acela în părerile diplomaţilor s’ar data dela îndrăzneaţă hotârîre a revoluţionarilor turci, cari au proclamat Turcia stat constituţional şi i-au deschis calea evoluţiei politice palamentare. Cine a venit în atingere cu cercurile diplomatice — zice R. Oh — a putut să se convingă, că diplomaţii cari abia cu câţiva ani înainte se en'ususmaiî încă pentru naţionalităţi şi erau gata să jure ci, datoria de căpetenie a guvernelor lor este eliberarea naţionalităţilor din statele cu populaţie amestecată, azi se gândesc cu totul altfel. Piatra triunghiulară a politicii internaţionale ezi că, integritatea Turciei constituţorale trebuie menţinută. Aceasta se va putea însă numai dacă se va păstra şi mai departe eghemonia rasei turceşti, susţinătoare de stat, peste celelalte naţionalităţi şi dacă iredentismul grecilor, bulgarilor şi românilor se va înfrâna cu mijloacele necesare. Dacă pentru Turcia principiul acesta se recunoaşte ca firesc şi îndreptăţit, nu se va putea pune în aplicare un alt principiu nici cu privire la chestiunea de naţionalitate din Ungaria, deoarece şi Ungaria şi Austria, unite pe baza dualismului şi a parităţii, e o necesitate europeană tot atât de însemnată ca şi menţinerea Turciei constituţionale. Ni pare tuturora un lucru firesc, că în noul parlament din Constantinopol, elementului turc, în interesul unităţii de stat a Turciei, i se asigură prerogative. Astfel de avantajii i se cuvin, nu cu mai puţină îndreptăţire, şi rasei ungureşti. Revenimentul ce s’a ivit în părerile diplomaţilor cu privire la chestiunea de naţionalitate — spune autorul — se vădeşte şi din o altă împrejurare. In apus chestiunile financiare şi economice ies tot mai mult în planul întâi, pe când cele politice cad pe planul al doilea Aspiraţiîe raselor mici resfirate şi desmembrate încep să plictisească opinia publică europeană şi diplomaţia, fiindcă în dosul svârcolirilor iredentiste se găseşte de obicei, ca mobil, necesitatea unui împrumut de stat, ori nevoi financiari1. Pe vremea crizei provocate de anexiune, de pildă, la Belgrad domnea o adevărată furie din pricina atitudinei pasive a presei franceze. Cauza acestei pasivităţi a fost, că corespondenţii economici oficioşi ai Franţei raportau că mişcarea sârbească nu e decât un act de grandomanie şi că Serbia n’are nici putere şi nici bani pentru a putea uni pe sârbi într’o Mare Serbie. Din magazia sa de argumente sofistice, perfect aspirată, autorul mai scoate şi pilda Gedd, care ar suferi şi ea de boala grandidéei. Gecia nu se mulţămeşte, spune el, cu bogatele sale provincii, ca Morea, Tesalia şi Grecia-de-odi, nici cu insulele sale Corfu, Zanis, Naxos, şi Teno?, ci râvneşte Ceta şi provinciile greceni din Macedonia, pe cari voieşte să le încorporeze într’o Mare Grecie. Toate dezastrele îndurate de greci, atât morale cât şi materiale, sânt a se atribui nefastei lor grandomanii. Azi puterile opun Greciei avertismentul să se calmeze. Nu pot fi toţi grecii ai Greciei. Dacă vei munci, vei uita grand idée şi te vei întări. Ar fi de dorit, încheie autorul, ca oamenii pe liftei unguri şi presa ungurească, în viitor, când li se va da vreo ocazie de a apela în chestiunea naţionalităţilor la judecata Europei, apelul să şi întemeieze pe aceste nouă puncte de vedere ale diplomaţiei internaţionale. In chipul acesta ei vor fi asaltaţi mai curând, decât dacă vor invoca numai argumente de colorit naţional sau din domeniul dreptului constitţional unguresc. Clădirea aceasta de argumente sofistice, întemeiată pe o minciună, se va prăbuşi singură în faţa celui mai naiv cititor al nostru chiar. Sânt absolut eterogene luptele naţionaliste, nu numai în Serbia şi Grecia, cari sânt state naţionale şi aspiraţiunile lor râvnesc cuceriri în afară de hotarele ţării, dar chiar şi în imperiul otoman. Aspiraţiunile naţionalităţlor din Ungaria nu exclud eghemonia politică a ungurilor sele realizânduse, nu ci ar ruina situaţia economică a Ungariei, ci dimpotrivă, unind toate popoarele ei în scopul prosperării comune, ar da o înflorire trainică situaţiei economice a ţârii. Aspiraţiunile naţionalităţilor din Ungaria nu primejduiesc integritatea statului ungar şi nici pe o monarchiei, ci tocmai din garanţiile liberei desvoltari naţionale a popoarelor din monarchie, vor răsări şi garanţiile menţinerii ei ca o supremă ncesitate europeană. In sferele diplomaţiei europene se cunoaşte tot atât de limpede rostul năzuinţelor popoarelor nemaghiare din Ungaria precum se ştie că chiar ungurii sânt cei chinuiţi de o grandomanie fără de seamăn. Ecoul prigonirilor ce îndurăm, va fi deci din ce In ce mai viu în lumea diplomatică, şi dacă bărbaţii politci unguri nu văd aceasta, e că ochii îi sânt prea împăingeniţi de grandomania lor de rasă. Şi e un serviciu foarte păgubi tor serviciul dlui Raoul Chelard, care aţâţă acest spirit de grandomanie, în loc să potolească, în schimbul paralelor ce primeşte pentru colaborarea d-sale la ziarele ungureşti. ....... . Pag. 3 Administraţia casei şcoalelor şi a bisericilor din România şi-a construit un local propriu în strada Karl Lueger. Măreţul palat, care a costat suma de 750.000 de mii de lei, este gata de la sf. Dumitru. Ambele administraţii şi-au strâmbat aici de câtva săptămâni birourile. Inaugurarea lui s’a făcut er», Duminecă, cu o deosebită solemnitate. Intre anii, au asistat la această ceremonie dnii I. I. C. Brătianu, ministru preşedinte, d. Spini Haret, ministru al cultelor, apoi dnii P. Gîrboviceanu şi Mihail Popescu, administratorii casei bisericilor şi şcoalelor, precum şi alte persoane oficiale. La serbare au luat parte şi foştii miniştri ai instrucţiunei publice. Direcţia casei şcoalelor a luat hotârîrea de a se aşeza în noul palat bustul dlui P. Poni, fondatorul acestei instituţii. * Statuia lui Cuza. Din Iaşi ni se scrie că d. Grigore Ghyka Deleni, preşedinte, d. A. D. Heiban vice-preşedine şi d. Gheorghe Şerban, casierul comitetului statuiei lui Cuza-Vodă, au trimes suma de 25.000 mii lei la Florenza d-nului profesor scuptor Rafaello Romanelli — al doilea vărsământ după angajament. Primul vărsământ s’a făcut în Iași astă vară în suma de 22.000 lei, în mânile sculptorului. Statuia marelui Domnitor înaltă de 3 metri jumătate este deja turnată în bronz şi foarte reuşită. — Acuma se lucrează la statuiele celor patru iluştri colaboratori ai Domnitorului: Const. Negri, Mihail Kogâlniceanu, general Ion Florescu şi Nicolae Kreţulescu, care vor fi tot de bronz de o înălţime de 2 m. 25 şi aşezate în jurul statuiei principale. Toate aceste vor fi aduse în Iaşi pe la începutul lui April. * Regina Elisabeta a României la curtea Bulgară. Ni se telegrafiază din București . Regele Ferdinand pleacă azi în străinătate. La gara Belgrad va fi salutat de principele Alexandru, moștenitorul tronului sârbesc. Pe de altă parte la palat se fac preparative pentru primirea reginei României a cărei vizită a fost anunţată. Suverana României va fi găzduită în apartamentele decedatei principese Maria Luiza. * Recruţii evrei şi interpelarea dlui Iorga. In urma interpolării dlui N. Iorga în Cameră cu privire la atitudinea rezerviştilor evrei faţă de armata română, aceştia au adresat camerei deputaţilor următorul îndrăzneţ protest, iscălit de câteva sute de rezervişti evrei: Domnule Preşedinte, D. Nicolae Iorga, care cumulează calitatea de deputat, cu cea de reprezentant al unei grupări turbulente, de un antisemitism feroce, a adresat o interpelare dlui prim-ministu şi minstru de interne prin care între altele, afirmă că circulă memorii de invitarea rezerviştilor evrei la nesupunere (?!!) Ne grăbim a declara în faţa reprezentanţilor naţ unei române, că cele ce afirmă d. lorgs în ceea ce ne priveşte pe noi rezerviştii, este absolut inexact, subiectul interpelării fiind inventat numit în sopul de a servi tendinţele grupării d-sale, tendinţe cari sânt în opoziţie cu interesele generale ale ţării. Profităm de prilejul ce ni s’a oferit de cătră d. Iorga, de a declara în mod solemn înaintea domniei voastre, că noi foşti militari, aparţinând tuturor armelor, fideli jurământului prestat în faţa drapelului, vom fi întotdeauna gata de a ne da tributul de sânge pentru apărarea integrităţii teritorului statului român, căruia aparţinem prin naştere şi prin îndeplinirea cu sfinţenie a tuturor obligaţiunilor cetăţeneşti. Cu cel mai profund respect dar, vă rugăm domnule preşedinte, a pune în vedere dlor deputaţi această declaraţiune, în ziua când d. Iorga îşi va desvoiti interpelarea anunţată, căci ţinem