Tribuna, 1959 (Anul 3, nr. 2-53)

1959-01-10 / nr. 2

sAptAmînal de cultura Anul III, nr. 2 (101) Cluj, 10 ianuarie 1959 Proletari din toate țările, uniți-văl 12 pagini 50 bani Realități si c­ifre I­ntre 27 și 29 decembrie s-au desfășurat­­ la București lucrările sesiunii Marii Adunări Naționale. Organul suprem al pu­terii populare a dezbătut și aprobat bugetul de stat pe anul 1959. Bugetul statului nostru nu este o înșiruire seacă de cifre. In el se găsește exprimată în limbajul cifrelor întreaga politică internă și externă a partidului și statului nostru de­mocrat-popular, iar în spatele fiecărei cifre stă munca creatoare și entuziasmul milioane­lor de oameni ai muncii — muncitori, țărani, intelectuali — care își făuresc o viață nouă, fericită. In Marea Adunare Națională s-au adunat reprezentanți autentici ai poporului muncitor pentru a trece în revistă realizările înfăptuite și a trasa noile sarcini ce se cer a fi îndeplinite în cadrul grandiosului plan de construcție socialistă. Bugetul de stat al Republicii Populare Ro­mâne pe anul 1959 este un buget al muncii pașnice, creatoare, a poporului nostru, orien­tat spre dezvoltarea continuă a economiei naționale și ridicarea nivelului de trai al celor ce muncesc. El asigură mijloacele ne­cesare îndeplinirii sarcinilor trasate de plenara C.C. al P.M.R. din 26—2& noiembrie 1958, cu privire la intensificarea sistemului de indu­strializare socialistă a țării și la lărgirea bazei tehnico-materiale a agriculturii. Din analiza datelor bugetului reiese cu claritate faptul că statul nostru democrat­­popular are ca obiective principale construc­ția economiei socialiste și munca cultural­­educativă în scopul ridicării nivelului de trai material și cultural al celor ce muncesc. Din totalul sumei de 51.033 milioane lei prevăzută la cheltuieli în buget, pentru fi­nanțarea economiei naționale s-au alocat 28.898,1 milioane lei, la care se mai adaugă 9.993,4 milioane lei din resursele proprii ale întreprinderilor și organizațiilor economice de stat. Urmînd în mod consecvent politica leninistă de industrializare, bazată pe dezvoltarea cu precădere a industriei grele și în primul rînd a industriei constructoare de mașini, se prevăd importante investiții tocmai în aceas­tă direcție. Astfel, volumul de investiții în 1959 este cu 15% mai mare decît în 1958, iar producția construcțiilor de mașini va crește cu peste 12% față de 1958. In 1959 și 1960 vor intra în funcțiune importante obiective industriale (hidrocentrala V. I. Lenin de la Bicaz, Fabrica de îngrășăminte azo­­toase de la Roznov, Fabrica de celuloză din stuf de la Brăila, Uzinele sodice de la Go­vora și Borzești, etc.) și va începe construirea unor noi și importante întreprinderi (Fabrica de fibre sintetice-reten ■ de la Săvinești, Centrala electrică de termoficare de la Plo­ești, complexe pentru industrializarea lem­nului, etc.). In industria constructoare de mașini, un accent deosebit se va pune pe sporirea producției de utilaj pentru rafinării și pentru industria chimică. In 1959 sunt prevăzute a se realiza produse noi de înal­tă tehnicitate, printre care locomotive Diesel electrice, nave de tonaj mai mare, combine perfecționate pentru recoltat porumb — și altele. Industrializarea socialistă asigură înzestra­rea agriculturii cu o bază materială puter­nică ce permite dezvoltarea și consolidarea sectorului socialist, care reprezintă peste 55% din suprafața agricolă a țării, și spo­rirea producției agricole. Volumul mijloace­lor destinate agriculturii este de 5,7 milioane lei. Cheltuielile social-culturale prevăd suma uriașă de 11.928,4 milioane lei destinate pentru învățămînt, știință și cultură, sănă­tate, cultură fizică și sport, asigurări sociale, prevederi sociale și plata alocației de stat pentru copii și a ajutorului familial de stat. Mergînd pe linia indicației leniniste cu privire la simplificarea și ieftinirea aparatu­lui administrativ de stat, partidul și guver­nul se îngrijesc în permanență de perfec­ționarea și raționalizarea aparatului de stat. Astfel, și în bugetul pe anul 1959, chel­tuielile pentru întreținerea organelor puterii și a administrației de stat, a organelor ju­decătorești și procuraturii, reprezintă doar 2,9% (1.475,2 milioane lei) din totalul chel­tuielilor bugetare. Succesele obținute pînă în prezent în con­struirea socialismului, ca și prevederile dez­voltării economiei și culturii pe anul 1959 sunt o lovitură dată tuturor calomniatorilor din țările imperialiste, ca și „teoriilor” con­trarevoluționare revizioniste care neagă con­ducerea partidului și rolul statului în crea­rea noii societăți. (Continuare In pag. 2-a) ION CETERCHI ROMUL LADEA: Maternitate ©@SM­ © S8 £ Omul a descoperit metalul, omul a invidiat păsările, omul a creat științele, a construit tehnica... A pătruns în microcosmos, a eliberat atomul... Dar a rămas apăsat de clopotul atmosferei, lîngă resemnatul telescop, lîngă hîrtiile pe care s-au adunat ecuațiile se­colelor, lingă truda și migala lui Galilei, Newton, Țiol­­kovski, dedesubtul cosmosului dezarmant. Ce „macros­­cop“ îl mai putea ajuta? Și iată-ne azi, contemporanii unei istorii fantastice, trimițînd străvechiul metal în infinitul amețitor, aspirînd la navigația în galaxii. Științele, îmbrățișate, au creat cosmonautica, virtuala patroană a secolului douăzeci. A doua poartă a necunoscutului a fost deschisă, din nou de către inginerii și savanții sovietici, deținători necontestați ai atîtor priorități... Cu unsprezece kilomtri pe secundă, o tonă și jumătate de metal pămîntesc a fost proiectată în cosmos, de­venind cea de a zecea planetă a soarelui. Acum treizeci de ani nu știam de existența lui Pluton. Azi îi trimitem un frate mai mic. Saltul extraordinar al științei derivă de la atom și electron. Microcosmosul ne-a dat cheia științei nucleare, a telemecanicii, a electronicii. Metamorfoza migăloasă a motorului, de la rudimentarul automobil, deșirat, pînă la fastuosul TU 114, a pregătit formidabila putere ne­cesară demarării spre univers, obținerii celei de a doua viteze cosmice (11,2 km/sec) capabilă să zmulgă un corp de sub imperiul gravității terestre. Este uluitor cum s-a putut concentra în cîteva sute de kilograme metal o putere motorică de ordinul zecilor de milioane de cai... Capabilă a propulsa pe sute de mii de kilometri și a lansa pe o orbită eternă celălalt metal, o tonă și jumă­tate, sensibilizat, ce ne-a transmis referințele cosmice, șaizeci și două de ore în șir, prin semnalele lui com­binate, care a lansat nourașii de sodiu, care ne-a pro­curat date neprețuite despre compoziția chimică a ga­zului interplanetar, despre magnetismul și despre speci­ficul său, despre rolurile meteorite, precum și harta răs­­pîndirii lor. A concentra atîta aparataj, a suplini (în cadrul aceleiași greutăți utile) mîna și creierul uman prin rețelele electronice trebuitoare conducerii atîtor mii de operații automate, — denotă o extraordinară finețe constructivă și o răbdare experimentală, dedicată miligramului, ce se întinde de-a lungul multor ani în urmă. „Megamotorul“, ca și epocalul său combustibil, materialul, rezistent la uriașe temperaturi, ce îmbracă racheta, „șoseaua" ei telemecanizată, — aceste fracțiuni ce servesc o asemenea operă, deopotrivă de armonioasă și fantastică, pe care încă acum zece zile am fi ezitat să o credem realizabilă sub ochii noștri, — sunt ele niște minuni, miracole, din momentul imperfecțiunii lor la Cape Canaveral și a succesului lor în Răsărit? Ce forță a făcut posibil saltul în univers? Forța aceasta mereu trează, de peste patru decenii, care a învins frigul, foametea, care a cicatrizat brațul ostașului roșu și l-a avîntat din nou în luptă, care a croit o lume nouă și a consolidat-o construind uzine, orașe, desțe­lenind zeci de milioane de hectare, care a zdrobit fas­cismul și care și-a adjudecat prioritatea în toate dome­niile vieții, forța aceasta este voința, spiritul invincibil al poporului sovietic. Este lumina care acum patru dece­nii a inundat pămîntul, care astăzi, în anul 1959, memo­rabil, a pătruns în cosmos, inaugurînd o eră cu totul nouă în istoria omenirii. Nu sîntem departe de călătoria în „vecinătățile" pla­netare. Odată cu asigurarea reîntoarcerii pe pămînt a rachetelor, odată cu crearea condițiilor biologice, echi­valente celor terestre, pe bordul cosmonavelor (prin atmosferă artificială și „blindaj" împotriva razelor cos­mice și a temperaturilor neobișnuite), odată cu cuceri­rea Lunei (de pe suprafața căreia decolarea e mult ușurată, grație atmosferei rarefiate) — pasul definitv al omului în infinitul ce-l dezarma va fi realizat. Vom transforma Luna într-un Vnukovo. Vom împînzi profun­zimile galaxiei cu corolarul civilizației și forței omenești. Iar peste ani, cînd profețiile acestea vor fi realizate, și peste secole, dincolo de uriașele perfecționări ce vor fi fost adăugate cuceririlor de azi, va rămîne o dată de neuitat — 2 ianuarie 1959 ■— și o întîietate memora­bilă,­ neștirbită, aceea a tehnicii sovietice, a comunis­mului — eliberator al tuturor energiilor disponibile, umane și naturale. Avem astăzi un reper în cosmos — și punctul luminos, cu fascicolele sale luminoase, împarte necunoscutul imens în mii de felii, mai ușor studiabile, mai puțin vagi, mai precis delimitate. Primele fisuri în porțile, crezute inaccesibile, ale marelui infinit, au fost produse. De către noul bolid interplanetar ce poartă la bord drapelul leninist. ROMULUS RUSAN iíí-Áih

Next