Tribuna, 1959 (Anul 3, nr. 2-53)
1959-01-10 / nr. 2
sAptAmînal de cultura Anul III, nr. 2 (101) Cluj, 10 ianuarie 1959 Proletari din toate țările, uniți-văl 12 pagini 50 bani Realități si cifre Intre 27 și 29 decembrie s-au desfășurat la București lucrările sesiunii Marii Adunări Naționale. Organul suprem al puterii populare a dezbătut și aprobat bugetul de stat pe anul 1959. Bugetul statului nostru nu este o înșiruire seacă de cifre. In el se găsește exprimată în limbajul cifrelor întreaga politică internă și externă a partidului și statului nostru democrat-popular, iar în spatele fiecărei cifre stă munca creatoare și entuziasmul milioanelor de oameni ai muncii — muncitori, țărani, intelectuali — care își făuresc o viață nouă, fericită. In Marea Adunare Națională s-au adunat reprezentanți autentici ai poporului muncitor pentru a trece în revistă realizările înfăptuite și a trasa noile sarcini ce se cer a fi îndeplinite în cadrul grandiosului plan de construcție socialistă. Bugetul de stat al Republicii Populare Române pe anul 1959 este un buget al muncii pașnice, creatoare, a poporului nostru, orientat spre dezvoltarea continuă a economiei naționale și ridicarea nivelului de trai al celor ce muncesc. El asigură mijloacele necesare îndeplinirii sarcinilor trasate de plenara C.C. al P.M.R. din 26—2& noiembrie 1958, cu privire la intensificarea sistemului de industrializare socialistă a țării și la lărgirea bazei tehnico-materiale a agriculturii. Din analiza datelor bugetului reiese cu claritate faptul că statul nostru democratpopular are ca obiective principale construcția economiei socialiste și munca culturaleducativă în scopul ridicării nivelului de trai material și cultural al celor ce muncesc. Din totalul sumei de 51.033 milioane lei prevăzută la cheltuieli în buget, pentru finanțarea economiei naționale s-au alocat 28.898,1 milioane lei, la care se mai adaugă 9.993,4 milioane lei din resursele proprii ale întreprinderilor și organizațiilor economice de stat. Urmînd în mod consecvent politica leninistă de industrializare, bazată pe dezvoltarea cu precădere a industriei grele și în primul rînd a industriei constructoare de mașini, se prevăd importante investiții tocmai în această direcție. Astfel, volumul de investiții în 1959 este cu 15% mai mare decît în 1958, iar producția construcțiilor de mașini va crește cu peste 12% față de 1958. In 1959 și 1960 vor intra în funcțiune importante obiective industriale (hidrocentrala V. I. Lenin de la Bicaz, Fabrica de îngrășăminte azotoase de la Roznov, Fabrica de celuloză din stuf de la Brăila, Uzinele sodice de la Govora și Borzești, etc.) și va începe construirea unor noi și importante întreprinderi (Fabrica de fibre sintetice-reten ■ de la Săvinești, Centrala electrică de termoficare de la Ploești, complexe pentru industrializarea lemnului, etc.). In industria constructoare de mașini, un accent deosebit se va pune pe sporirea producției de utilaj pentru rafinării și pentru industria chimică. In 1959 sunt prevăzute a se realiza produse noi de înaltă tehnicitate, printre care locomotive Diesel electrice, nave de tonaj mai mare, combine perfecționate pentru recoltat porumb — și altele. Industrializarea socialistă asigură înzestrarea agriculturii cu o bază materială puternică ce permite dezvoltarea și consolidarea sectorului socialist, care reprezintă peste 55% din suprafața agricolă a țării, și sporirea producției agricole. Volumul mijloacelor destinate agriculturii este de 5,7 milioane lei. Cheltuielile social-culturale prevăd suma uriașă de 11.928,4 milioane lei destinate pentru învățămînt, știință și cultură, sănătate, cultură fizică și sport, asigurări sociale, prevederi sociale și plata alocației de stat pentru copii și a ajutorului familial de stat. Mergînd pe linia indicației leniniste cu privire la simplificarea și ieftinirea aparatului administrativ de stat, partidul și guvernul se îngrijesc în permanență de perfecționarea și raționalizarea aparatului de stat. Astfel, și în bugetul pe anul 1959, cheltuielile pentru întreținerea organelor puterii și a administrației de stat, a organelor judecătorești și procuraturii, reprezintă doar 2,9% (1.475,2 milioane lei) din totalul cheltuielilor bugetare. Succesele obținute pînă în prezent în construirea socialismului, ca și prevederile dezvoltării economiei și culturii pe anul 1959 sunt o lovitură dată tuturor calomniatorilor din țările imperialiste, ca și „teoriilor” contrarevoluționare revizioniste care neagă conducerea partidului și rolul statului în crearea noii societăți. (Continuare In pag. 2-a) ION CETERCHI ROMUL LADEA: Maternitate ©@SM © S8 £ Omul a descoperit metalul, omul a invidiat păsările, omul a creat științele, a construit tehnica... A pătruns în microcosmos, a eliberat atomul... Dar a rămas apăsat de clopotul atmosferei, lîngă resemnatul telescop, lîngă hîrtiile pe care s-au adunat ecuațiile secolelor, lingă truda și migala lui Galilei, Newton, Țiolkovski, dedesubtul cosmosului dezarmant. Ce „macroscop“ îl mai putea ajuta? Și iată-ne azi, contemporanii unei istorii fantastice, trimițînd străvechiul metal în infinitul amețitor, aspirînd la navigația în galaxii. Științele, îmbrățișate, au creat cosmonautica, virtuala patroană a secolului douăzeci. A doua poartă a necunoscutului a fost deschisă, din nou de către inginerii și savanții sovietici, deținători necontestați ai atîtor priorități... Cu unsprezece kilomtri pe secundă, o tonă și jumătate de metal pămîntesc a fost proiectată în cosmos, devenind cea de a zecea planetă a soarelui. Acum treizeci de ani nu știam de existența lui Pluton. Azi îi trimitem un frate mai mic. Saltul extraordinar al științei derivă de la atom și electron. Microcosmosul ne-a dat cheia științei nucleare, a telemecanicii, a electronicii. Metamorfoza migăloasă a motorului, de la rudimentarul automobil, deșirat, pînă la fastuosul TU 114, a pregătit formidabila putere necesară demarării spre univers, obținerii celei de a doua viteze cosmice (11,2 km/sec) capabilă să zmulgă un corp de sub imperiul gravității terestre. Este uluitor cum s-a putut concentra în cîteva sute de kilograme metal o putere motorică de ordinul zecilor de milioane de cai... Capabilă a propulsa pe sute de mii de kilometri și a lansa pe o orbită eternă celălalt metal, o tonă și jumătate, sensibilizat, ce ne-a transmis referințele cosmice, șaizeci și două de ore în șir, prin semnalele lui combinate, care a lansat nourașii de sodiu, care ne-a procurat date neprețuite despre compoziția chimică a gazului interplanetar, despre magnetismul și despre specificul său, despre rolurile meteorite, precum și harta răspîndirii lor. A concentra atîta aparataj, a suplini (în cadrul aceleiași greutăți utile) mîna și creierul uman prin rețelele electronice trebuitoare conducerii atîtor mii de operații automate, — denotă o extraordinară finețe constructivă și o răbdare experimentală, dedicată miligramului, ce se întinde de-a lungul multor ani în urmă. „Megamotorul“, ca și epocalul său combustibil, materialul, rezistent la uriașe temperaturi, ce îmbracă racheta, „șoseaua" ei telemecanizată, — aceste fracțiuni ce servesc o asemenea operă, deopotrivă de armonioasă și fantastică, pe care încă acum zece zile am fi ezitat să o credem realizabilă sub ochii noștri, — sunt ele niște minuni, miracole, din momentul imperfecțiunii lor la Cape Canaveral și a succesului lor în Răsărit? Ce forță a făcut posibil saltul în univers? Forța aceasta mereu trează, de peste patru decenii, care a învins frigul, foametea, care a cicatrizat brațul ostașului roșu și l-a avîntat din nou în luptă, care a croit o lume nouă și a consolidat-o construind uzine, orașe, desțelenind zeci de milioane de hectare, care a zdrobit fascismul și care și-a adjudecat prioritatea în toate domeniile vieții, forța aceasta este voința, spiritul invincibil al poporului sovietic. Este lumina care acum patru decenii a inundat pămîntul, care astăzi, în anul 1959, memorabil, a pătruns în cosmos, inaugurînd o eră cu totul nouă în istoria omenirii. Nu sîntem departe de călătoria în „vecinătățile" planetare. Odată cu asigurarea reîntoarcerii pe pămînt a rachetelor, odată cu crearea condițiilor biologice, echivalente celor terestre, pe bordul cosmonavelor (prin atmosferă artificială și „blindaj" împotriva razelor cosmice și a temperaturilor neobișnuite), odată cu cucerirea Lunei (de pe suprafața căreia decolarea e mult ușurată, grație atmosferei rarefiate) — pasul definitv al omului în infinitul ce-l dezarma va fi realizat. Vom transforma Luna într-un Vnukovo. Vom împînzi profunzimile galaxiei cu corolarul civilizației și forței omenești. Iar peste ani, cînd profețiile acestea vor fi realizate, și peste secole, dincolo de uriașele perfecționări ce vor fi fost adăugate cuceririlor de azi, va rămîne o dată de neuitat — 2 ianuarie 1959 ■— și o întîietate memorabilă, neștirbită, aceea a tehnicii sovietice, a comunismului — eliberator al tuturor energiilor disponibile, umane și naturale. Avem astăzi un reper în cosmos — și punctul luminos, cu fascicolele sale luminoase, împarte necunoscutul imens în mii de felii, mai ușor studiabile, mai puțin vagi, mai precis delimitate. Primele fisuri în porțile, crezute inaccesibile, ale marelui infinit, au fost produse. De către noul bolid interplanetar ce poartă la bord drapelul leninist. ROMULUS RUSAN iíí-Áih