Tribuna, 1961 (Anul 5, nr. 1-52)

1961-01-05 / nr. 1

l/ SÂPTĂMÂNAL DE CULTURA Anul V, nr. 1 (205) ■ Cluj, 5 ianuarie 1961 12 pagini 50 bani UN MARE SUCCES AL POPOARELOR . Printre evenimentele importante care au marcat sfirșitul celui de al șaselea decenniu al secolului XX se numără, fără îndoială, și hotărîrea istorică adop­tată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite cu privire la acordarea independenței țărilor și popoarelor coloniale. Popoarele — spunea N. S. Hrușciov in recenta sa declarație cu privire la aceas­tă hotărîre — se pot felicita pentru acest mare suc­ces. Intr-adevăr succesul este mare căci pentru con­știința și onoarea secolului nostru nu există o pată mai rușinoasă decit existența barbară a robiei colo­nialiste. Tocmai de aceea lupta împotriva colonialis­mului, pentru libertate și independență, pentru o viață civilizată și demnă, este unul din fenomenele ce caracterizează esențial epoca nouă deschisă de vic­toriile revoluțiilor proletare. E firesc, așadar, ca pentru întreaga opinie publică mondială care a urmărit cu interes îndelungatele dezbateri de la O.N.L., satisfac­ția pentru victoria obținută să fie imensă. In ciuda furtunoaselor dezbateri, hotărîrea nu putea să mai în­­tîrzie, prin glasul tovarășului Hrușciov care la cea de a cincisprezecea sesiune a O.N.U. a cerut înscrierea pe ordinea de zi a problemei abolirii colonialismului, căpătase expresie voința tuturor popoarelor iubitoare de pace. „Hotărîrea Organizației Națiunilor Unite, pre­cum și declarația propusă la O.N.U. de Uniunea So­vietică — a ratat N. S. Hru­um­­­i­a 0­­ Mă­reție, — au la bază principiul lichidării rapide și to­tale a colonialismului cu toate formele și manifestările lui. Hotărîrea Organizației Națiunilor Unite reflectă esența propunerilor noastre, pătrunse de la un capăt la celălalt de nobilele idei leniniste ale egalității și prieteniei între națiuni și popoare“. Prin însuși faptul adoptării hotărîrii — care, nu trebuie udat, a fost acceptată prin votul majorității covîrșitoare a repre­zentanților țărilor lumii — a fost marcată o mare vic­torie a statelor socialiste care se pronunță ferm pentru eliberarea și renașterea tuturor popoarelor înrobite, o mare victorie a tuturor țărilor și forțelor care se situează pe o poziție consecventă în lupta pentru pace și independența popoarelor. „Marea însemnătate a ac­tualei întăriri a întregului front mondial de luptă îm­potriva colonialismului — arată în continuare N. S. Hrușciov — constă și în faptul că odată cu lichidarea colonialismului se vor nărui zidurile ridicate de impe­rialism între diferite popoare și țări. Totodată se pun temelii și mai solide coexistenței pașnice a statelor cu orînduiri sociale diferite“. Succesul dobîndit este mare căci — așa cum arată Declarația Consfătuirii partidelor comuniste și munci­torești de la Moscova, analizîr­d profund și multilateral problemele fundamentale ale contemporaneității — pră­bușirea sistemului de robie colonială sub presiunea mișcării de eliberare națională este, în ceea ce privește importanța sa istorică, al doilea fenomen după forma­rea sistemului socialist mondial. Nici nu s-a uscat bine cerneala de pe ziarele prin care rotativele răs­­pîndeau in lumea întreagă textul și ecourile Declarației de la Moscova și faptele concrete, viața —­ acest jude­cător suprem — au confirmat din plin tezele istoricului document. Adoptarea hotărîrii cu privire la acordarea independenței țărilor și popoarelor coloniale a demon­strat din plin, încă o dată, că orientarea principală și particularitățile principale ale dezvoltării istorice a so­cietății umane sunt determinate de sistemul mondial so­cialist, de forțele care luptă împotriva imperialismului. Zadarnic încearcă forțele reacționare să stăvilească mersul năvalnic al popoarelor spre libertate și pro­gres. Atracția pe care o exercită socialismul este ire­zistibilă. Ar putea fi oare altfel cînd — în timp ce la Paris miniștrii de război, de externe și finanțe ai celor 15 țări-membre ale coaliției militare agresive N.A.T.O. se întilneau pentru a pune la cale așa-numi­­tul „plan Norstad“, plan american de transformare a N.A.T.O.-ului într-o a patra putere atomică — din Moscova reprezentanții partidelor comuniste și munci­torești lansau vibrantul Apel al păcii? Ar putea fi oare altfel, cind, în timp ce colonialiștii își continuă ac­țiunile mîrșave în Algeria, Congo, Laos, Mozambic, Angola, Kenya, Rhodesia și în alte părți trezind mî­­nia și indignarea popoarelor, la recenta sesiune a Sovietului Suprem al U.R.S.S., Andrei Gromîko spu­­iu: v „M­­t­­ea Sov­ietu.ă •;!­­ ; ,:=te pot acorda astazi popoarelor jart- năzuiesc la o viața independentă nu numai un sprijin moral și politic, ci și un important ajutor tehnico-material. Acest ajutor este atribuit în cadrul unor acorduri prietenești bazate pe egalitatea în drepturi, fără condiții politice, militare sau de altă natură incompatibile cu respectarea prin­cipiului suveranității statelor“. Imperialismul, lipsit de viabilitate, anacronic, se des­tramă, prăbușindu-se. „Lecțiile" pline de ură pe care acest sistem falimentar încearcă să le dea popoarelor din colonii, departe de a-i consfinți victoria, sînt o mărturie netăgăduită a neputinței. Nu este semnificativ faptul că pînă și o țară mică cum este Cuba are po­sibilitatea, în zilele noastre, să opună rezistență im­perialiștilor, apărîndu-și independența? Hotărîrea Adunării Generale a O.N.U. cu privire la acordarea independenței țărilor și popoarelor coloniale — după cum se vede limpede — este un mare succes Rămîne ca popoarele și țările iubitoare de pace să-și conjuge eforturile pentru a obține îndeplinirea cît mai grabnică a însemnatului document. Această nobilă sar­cină reprezintă unul din punctele de seamă cuprinse in testimoniul pe care ni l-a lăsat cel de al șaselea deceniu al secolului nostru. Cu siguranță, în scurtă vreme, omenirea, prin faptele ei, eroice, va putea caligrafia la rubrica de ieșiri a istoriei cuvintele aștep­tate. Puține dar de aur, colonialismul a fost abolit! ADRIAN BARBU Semnificațiile unei consfătuiri „A­” ni se cere decit să scriem frumos și, dacă se poate, strălucitil. Am citat vorbele maestrului Arghezi, rostite zilele trecute la cea de-a III-a Consfătuire pe țară a tinerilor scrii­tori, fiindcă ele sintetizează fericit, într-o formulă magistrală, unele sar­cini care stau astăzi în fața litera­turii noastre actuale. Le-am citat și fiindcă ele s-au resim­țit în majoritatea depozițiilor prilejuite de această consfătuire. Pătrunși de ma­rea responsabilitate a cuvîntului scris și destinat oamenilor înaintați ai epo­cii noastre, tinerii care s-au pronun­țat de la înălțimea tribunei au subli­niat mereu fapt­ul că numai o creație străbătută de spirit de partid, ac­tuală în cel mai adevărat și nobil în­țeles al cuvîntului, bazată pe ideile mărețe ale socialismului biruitor, co­respunde cerințelor unanime ale pu Micului. Poezia, nuvela, schița sau romanul, ori diferitele specii ale dra­maturgiei noastre nu-și vor atinge însă ținta, vor răsuna în gol, dacă me­sajul lor nu va înfățișa­­,frumos și dacă se poate, strălucit“ variatele aspecte ale actualității, vehiculînd idei mărețe, pe măsura epocii în care trăim, îndemn la exigență deplină, cum numai o literatură înaintată ca aceea a realismului socialist, îl poa­te formula față de tinerii și talen­tații slujitori ai condeiului. Trecînd în revistă succesele ob­ținute pe tărîm literar în ultima vreme, analizînd și lipsurile ce îm­piedică uneori creația tinerilor, re­feratul care a stat la baza discuții­lor a subliniat totodată largile pers­pective ce se deschid astăzi în fața scriitorilor. Viața întregii patrii a devenit în anii regimului democrat popular un vast șantier. Pretutin­deni se simte aerul înnoitor al cons­trucției, oamenii trec prin transfor­mări psihologice adînci, faptele și întîmplările petrecute azi depășesc, prin dramatism și măreție, epocile anterioare. Fabrici și șantiere, gos­podării de stat sau colective, uni­versități și școli medii — toate îl așteaptă pe scriitorul tânăr sau vîrstnic. Rămîne ca el să participe intens la aceastfă multiplă operă de coimirujoc, dîndu­-i­ strălucirea nece­­sar­­ă opere durabile, pătrunse de patos înălțător, de elanul spe­cific zilelor noastrre. De aceea, apelu­l la o cunoaștere profundă și detailată a vieții ac­tuale a răsunat, nu o dată, în refe­rat ca și în cuvîntul participanților la consfătuire. ..Primăvara trece întîi pe la Uzi­nele „23 August" — declara, folo­sind, o metaforă sugestivă, muncito­rul Enach­e Marin, invitînd tinerii să cunoască, prin contacte permanente, pe oamenii muncii, făuritorii socia­lismului. Lărgind această invitație generoa­să, am putea spune că primăvara, suflul ei înnoitor, se resimte ori­unde munca de construire a socia­lismului dă sens activității creatoare. A cunoaște pe omul nou, pe eroul pozitiv al zilelor noastre este o prin­cipală condiție a reușitei în creație. Documentările pripite, vizita turis­tică, din goana mașinii, nu vor duce, oricît talent și oricîtă strălucire ima­gistică ar risipi autorul, la opere trainice și reprezentative. „M-am (Continuare în pag. 3-a) TRIBUNA Desen de ION CHIȘU generația A treia Consfătuire pe țară a scri­itorilor tineri care s-a desfășurat zi­lele acestea a scos în relief atît prin Raport cît și prin numeroasele dis­cuții care au avut loc, realizările li­terare ale detașamentului de tineri scriitori și sarcinile ce le revin aces­tora în creația lor de viitor. Tinerii scriitori formați sub au­reola lui 23 August au bucuria de a crește sub grija părintească a par­tiilei, ale cărui îndrumări deschid nebănuite perspective­­ De creație. Cit de emoționant a fost cuvîntul maes­trului Tudor Arghezi care a subliniat atenția pe care statul nostru socialist o acordă scriitorilor: Aveți norocul, din care ne împărtășim ți noi mai puțin tineri, că statul socialist vă poartă în totul de grijă, cu măreție. Ti­nerețea vîrstnicilor n-a cunoscut ase­menea noroc, ci numai indiferența fo­rurilor conducătoare. A fi fost scri­itor era o rușine și pentru familie și pentru societate. Să ne silim să fim la înălțimea generozităților și aten­țiilor de care ne folosim. Nu ni se cere decit să scriem frumos și dacă se poate, strălucit . . . 23 Augut Tov. Nicolae Roman, secretar al C.C. al U.T.M., vorbind despre ti­nerii scriitori crescuți în ideile mar­xi­sm-leninismului, în spiritul revo­luționar al clasei muncitoare, arăta că avem datoria de a zugrăvi cu vigoare și pricepere efortul tinerilor care sînt în primele rînduri pe frontul construc­ției desfășurate a socialismului. De asemenea a mai subliniat necesitatea unei preocupări mai mari ce trebuie să o acordăm î­n viitor literaturii I­f :i?iu­ce.. ii și finele.* — capitel, «ies­ul de­­ K licitor pină acum,­­ a trebui să adîncim tot mai mult cunoașterea noii noastre vieți socia­liste, să stabilim un contact viu cu lupta oamenilor muncii pentru desă­­vîrșirea socialismului, să creăm opere care să fie la înălțimea transformări­lor radicale prin care trece țara noas­tră și la înălțimea exigențelor citito­rilor noștri — constructorii socialis­mului — cărora, după cum spunea Iov. Mih­ai Beniuc, le cresc pe drept, în proporții impresionabil de mari, gusturile culturale?. NEGOIȚA IRIAUE Sentimentul unității Ne intîlneam aproape zilnic, foarte mulți, de mai mulți ani, din toate părțile țării. Unii lipseau o perioadă mai îndelungată și absența ne în­grijora. Unii făceau progrese vizibile și ne bucuram ca de un succes comun. Intre timp, apăreau alții, noi, și ne împrieteneam, continuînd să ne întîlnim și cu ei. Cînd unul dintre noi greșea, simțea privirea deza­probatoare a celorlalți, dojana care, justificată, e o dovadă sigură de prietenie. S-a creat deci o unitate, un spirit tovărășesc. Și continuam să ne întîlnim, deși cu mulți nu ne văzusem niciodată, ne întîlneam în pa­ginile revistelor, bucuroși de revedere, scriitîi­du-ne să observăm dacă ne-am schimbat, colegi de bancă pentru o clipă, pe două coloane alăturate. Zilele trecute ne-am văzut cu adevărat la Consfătuirea scriitorilor tineri. Am avut o senzație ciudată și tulburătoare, a cititorului. Parcă toată litera­tura tînără pe care o citesc în fiecare zi pe parcursul unui an sau a mai multora, literatura care mă entuziasmează pînă la incandescență, care-mi dă mindrii, care-mi dă speranțe, care mă supără cînd se întîmplă să nu reușească, să se tîrască sau să țipe, toată parcă era adunată într-un timp anume și într-un loc anume, acolo în sala consfătuirii. Și am simțit mai puternic, aproape material, din luările de cuvînt, din discuțiile din hol sau de la cină, din privirile participanților, unitatea care ne leagă. Sun­tem­ recunoscători partidului pentru grija ce ne-o acordă. E o recunoștință activă, care nu se rezolvă cu un „mulțumesc", care iradiază din miezul tuturor faptelor noastre. Sîntem legați organic de viața poporului nostru care-și construiește cu succes viitorul: înflăcărați, cîntăm victoriile zilnice ale poporului nostru muncitor. Aceasta e marea noastră mindrie. Să fim, așa cum ne-a sfătuit de la tribuna conferinței mereu tînărul Tudor Arghezi, demni de atenția care ni se acordă. Să înfățișăm acest uriaș adevăr, viața contemporanilor n­oștri. Să creștem odată cu șantierele și conștiințele. Toate acestea, știute și citite de nenumărate ori, le-am simțit aproape material in sala consfătuirii, unindu-ne. MIRON SCOROBETE

Next