Tribuna, 1965 (Anul 9, nr. 1-51)
1965-01-07 / nr. 1
W '6 ir ANUL IX, nr. 1 (414) SAPTAMINAL DE CULTURĂ 7 ianuarie 1965 Proletari din toate țările, uniți-vă1 12 pagini, 1 leu ai întîi despre contemporaneitate Discuțiile în jurul problemelor muzicii — numai formal incitate de articolele apărute cu trei luni in urmă în paginile revistei noastre, căci disputa are, în cadrul Uniunii Compozitorilor și din păcate cu prea rare confruntări în publicistică, o istorie de aproape un deceniu — nu pot fi izolate de curentul larg al dezbaterii generale asupra realismului, cu sau fără limite, în arta contemporană. Deocamdată constatăm limitele strivite — cu tot caracterul de magazin general de probleme și poziții — in care se desfășoară discuțiile despre muzică, vădind adeseori exclusivismul impenetrabil al principalilor interlocutori, o evoluție printr-un labirint de probleme și nu atît ia probleme, în care ideile tind să fie folosite ca proectile balistice. Problemele însă există, trepidează sub scoarța disputelor, se vor ieșite la suprafață și cer nu atît răspunsuri și soluții gen „rețetă", ci cursul celei mai fecunde revărsări în albia largă a creației autentice, nestăvilită de prejudecăți subiective, de maniere personale și exclusiviste de a înțelege dezvoltarea muzicii noastre deopotrivă în cadrul național și în context internațional. Noile modalități de expresie nu s-au impus niciodată prin justificări teoretice, ci prin puterea de convingere a operei efective și mai ales a capodoperei, iar modalitățile învechite, depășite de evoluția realităților umane, oricît de impenetrabil închistate de rigoarea academismului, au părăsit inevitabil scena pe măsură ce au încetat să mai aibă efectiv o funcție socială. Cursul tot mai larg al dezvoltării școlii noastre muzicale e dat, implicat în condițiile de care beneficiază. Se cuvine să-l întrezărim deslușit pentru a nu irosi forțe prețioase; și în acest sens, să strângem discuția in problemele concrete de creație, mai puțin în ipoteze teoretice și in aluziile subiective ale polemicii. Problema contemporaneității intr-un fel sau altul in centrul dezbaterilor actuale. In cadrul ei și cu referire la ea se sondează limitele posibile ale realismului, se tinde în fond spre definirea unui concept mai larg, mai cuprinzător și profund, și ca atare mai activ in înțelegerea fenomenului artistic complex, al realismului socialist, in strânsă legătură cu unele fenomene progresiste și de valoare certă din arta contemporană occidentală care nu pot fi definite unitar și care, prin faptul că înscriu o prezență artistică indubitabilă, nu numai că nu pot fi ignorate, dar se cer inventariate lucid ca valori ale schimbului activ caracteristic năzuinței spre unitate spirituală a lumii contemporane progresiste. Tocmai de aceea nu trebuie să pierdem din vedere înțelegerea exhaustivă a noțiunii de contemporaneitate, cu toate laturile cu care ni se înfățișează în și ca realitate. Contemporaneitatea este o problemă de orientare generală a artei (Continuare în pag. a 10-a) ILIE BALEA MARGARETA NEMEȘ: Țărănoi (pictură pe sticlă)