Tribuna, 1982 (Anul 26, nr. 1-51)
1982-01-07 / nr. 1
Proletari din toate țările, uniți-vă!fi G29.290 DIRECTOR FONDATOR: IOAN SLAVICI (1884) SAPTAMINAL DE CULTURĂ, editat de CONSILIUL CULTURII ȘI EDUCAȚIEI SOCIALISTE Pentru victoria spiritului novator Opțiunea pentru spiritul novator este semnul benefic sub care începe acest al doilea an al actualului cincinal. Aceasta este perspectiva ce se desprinde din structura planului unic de dezvoltare economico-socială, în primul rând prin sublinierea necesității ca și în continuare să se mențină un ritm relativ înalt de dezvoltare a tuturor sectoarelor economiei naționale — calea sigură de creștere a nivelului de trai —, ceea ce, firește, presupune lupta pentru o înaltă eficiență economică, valorificarea maximă a resurselor materiale și umane, cultivarea permanentă a creativității. Mai mult, se înțelege că o asemenea perspectivă obligă la înlocuirea opticii cantitative asupra proceselor economice și sociale cu una în care să prevaleze caracterul calitativ. Este vorba de o optică nouă, cuprinsă de responsabilitate și spirit revoluționar, ce respinge automulțumirea și rutina, care nu se mulțumește cu puțin, ci urmărește totdeauna realizări de performanță, anume nu o performanță de dragul performanței, ci una obținută cu o cheltuială cît mai mică pentru a realiza un venit național cît mai mare. Astăzi, economia românească trebuie să-și integreze în forme cît mai eficiente realizările științei și tehnicii contemporane. Or, chiar în acest spirit, tovarășul Nicolae Ceaușescu preciza că trebuie „să se acționeze cu toată hotărîrea pentru introducerea neabătută și cît mai rapidă, în toate sectoarele, a cuceririlor științei și tehnicii înaintate. Se impune, deci, să acordăm o atenție mai mare îmbunătățirii activității de cercetare științifică și tehnică, de scurtare a perioadei cercetare-producție, de asimilare mult mai rapidă a noilor produse și noilor tehnologii“. Eforturile preconizate de partid în această direcție își au nu numai o motivație economică, ci și o fundamentare principală în lumina faptului că socialismul, ca orînduire socială superioară, trebuie să integreze și să asimileze organic tot ceea ce este mai avansat în creația umană, tot ceea ce omul făurește mai prodigios în știință și tehnică. Acesta nu este numai un deziderat subiectiv, ci și o necesitate obiectivă, căci numai în condițiile folosirii unei tehnici la nivel mondial, socialismul își poate realiza sarcina de a obține o productivitate a muncii superioară, pășind mai ferm pe trepte de civilizație mai înaltă. într-o asemenea concepție, noțiunile de perfecționare și dinamism se află într-o strînsă conexiune cu cea de creativitate. In cadrul preocupărilor permanente ale partidului pentru perfecționarea societății noastre, în cîmpul dinamicii acțiunilor politice, creativitatea se manifestă prin valorificarea rațională, optimă și operativă a posibilităților materiale și spirituale latente sau ivite pe parcurs în vederea sporirii continue a eficienței activității social-economice. Promovarea consecventă în întreaga activitate productivă a laturilor calitative cere imperios stimularea mai puternică a creativității maselor, capacitatea de a regindi orice problemă în raport cu noile condiții, cu necesitatea realizării progresului social. Receptivitatea față de nou constituie esența perfecționării societății socialiste. Preocupările pentru perfecționare, pentru afirmarea creativității și promovarea noului stat într-o strînsă interdependență cu activitatea efectivă de întîmpinare a sarcinilor construcției socialiste. Așa cum perfecționarea vieții economice și sociale, creativitatea, afirmarea noului nu reprezintă un scop în sine, ci țintesc să creeze pretutindeni condiții propice înfăptuirii programului partidului de dezvoltare a patriei, tot astfel atingerea acestui măreț obiectiv creează la rîndul lui premise favorabile pentru ca activitatea de perfecționare, de stimulare a creativității și a noului să fie desfășurată în continuare cu vigoare sporită, pe un front și mai larg, întreaga activitate economică și socială trebuie să stea sub semnul afirmării spiritului revoluționar, al gîndirii și acțiunii îndrăznețe, conștienți fiind că numai astfel pot fi înlăturate greutățile și neajunsurile existente. Așa cum arăta, nu o dată secretarul general al partidului tovarășul Nicolae Ceaușescu, trebuie să acționăm cu hotărîre pentru a pune toate mijloacele de care dispunem în slujba formării revoluționare a maselor, pentru dinamizarea spiritului viu, creator, înnoitor, de luptă împotriva a tot ce e vechi, pentru afirmarea noului în toate domeniile de activitate. Mesajul de Anul Nou adresat întregului popor, la posturile de Radio și Televiziune, de către tovarășul Nicolae Ceaușescu este un îndemn clarvăzător pentru realizarea importantelor sarcini pe anul în curs, pentru învingerea tuturor greutăților, pentru lichidarea lipsurilor, întărirea răspunderii și exigenței în întreaga viață economică și socială a României. Cuvintele președintelui țării rezumă principalele obiective care ne stau în față în acest an și de a căror realizare depinde înaintarea țării noastre pe drumul socialismului, dezvoltarea neîntreruptă a patriei noastre, ridicarea bunăstări materiale și spirituale a întregii națiuni, întărirea independenței și suveranității României socialiste . Mesajul de Anul Nou subliniază dorința de pace a poporului nostru, „contribuția României pentru soluționarea conflictelor existente numai și numai pe calea tratativelor, pentru eliminarea forței și amenințării cu forța din viața internațională“. TRIBUNA 62.3.2<?0 1C<iC ) ^ * tc !2.r ^//gjvb Anul XXVI, 7 1 (1307) ION MĂRGINEANU Putea-voi scrie? putea-voi scrie un poem al fericirii pe pămînt de setea glonțului umbrit lumină-n lacrimă răsfrînt Putea-voi stinge c-un poem incendii lungi îmbătrînind planeta ce-o purtăm un trup căzuți in jertfă find pe rind? putea-voi să adaug doar un centimetru de sărut Păcii ca Patrie mereu cu un poem lovit, durut putea-voi scrie un poem doar cu iubirea coaptă-n lut? RACHED ELIAS DAO AD Flori de pace Unde creșteți, oare, albe flori de pace, spuneți-mi, corola cînd vi se desface? Unde e dumbrava care vă învouă să v-adune, calde, mimile amîndouă. Strînge pentru mine aripată de cîteva din ele și le du solie. Leagă-le-n beteală pentru-ntîia dată și mai dă-le lumii, s-o văd împăcată. Pune-se ’naintea celui ce se-ntină, împărțind Pămîntul, semânind ruină. De le-o rupe însă mina spurcăciunii, să-i ajungă moartea și blestemul Înmnii. TEODOR BOGŐI Al VII-lea Congres A.I.C.T. Teatrul, critica și publicul In luna noiembrie, la Tel Aviv, beneficiind de un cadru organizatoric excelent, a avut loc cel de al șaptelea Congres internațional al criticilor de teatru. Pe ordinea de zi a acestei importante manifestări teatrale mondiale, cu un pronunțat caracter lucrativ, au figurat un incitant colocviu cu tema Teatrul și noul public. Adunarea generală a asociației și vizionări de spectacole. In cadrul colocviului, desfășurat de-a lungul a mai multe zile, s-au susținut, pe de o parte, aproximativ treizeci de comunicări, in care tema a fost abordată din unghiuri dintre cele mai diferite, vorbindu-se deopotrivă, cu egală competență și pasiune, despre funcția socială a teatrului, despre cantitatea și calitatea publicului, despre funcția repertoriului, despre rolul criticii în formarea noului public, despre ceea ce are caracteristic noul public în Israel, Brazilia, Finlanda, Coasta de Fildeș, Islanda, Brazilia, Mexic, Italia, România, Canada, Ungaria, Marea Britanie, Japonia ș.a.m.d. Pe de altă parte, fiecare expunere a fost completată cu noi puncte de vedere, ea fiind urmată de regulă de dezbateri profunde, deseori polemice. Mai toți delegații la Congres, critici și cercetători reprezentînd aproximativ treizeci de țări, au ținut să-și exprime opiniile în legătură cu subiectul pus în discuție, să arate că nu sunt dispuși să piardă ceea ce domnul Michael Handelzaltz, președintele Asociației israeliene a criticilor de teatru, a considerat, în cuvintele sale de bun sosit, a fi o ocazie de deliberare, o ocazie de a compara experiența vieții teatrale, de a dovedi că critica teatrală este pretutindeni „un element natural“, că pentru ea, ca și pentru teatru, publicul se confundă cu însăși nevoia de a fi. Așa stînd lucrurile, e limpede că interesul criticilor a fost, cu adevărat, polarizat de colocviu, că nu o dată cele trei-patru ședințe de lucru cîte au figurat în programul unei zile nu au fost de ajuns pentru a da satisfacție tuturor acelora ce ar fi dorit să-și exprime opiniile referitoare la problemele supuse atenției, în acest climat, dominat de confruntări intelectuale, de meditații despre prezentul și viitorul teatrului, de firești divergențe. Adunarea generală a Asociației internaționale a criticilor de teatru, ținută spre finalul Congresului, atunci cînd criticii au reușit să se cunoască și să lege prietenii, a constituit un moment de prim ordin al întrunirii găzduite la City Hotel, în imediata apropiere a Mării Mediterane (cît de liniștită și albastră sub un soare de sfîrșit de vară!), impunîndu-se nu numai ca un lucid prilej de bilanț, ci și ca o opțiune pentru o nouă activitate. Au fost prezentate, așadar, trei rapoarte: Raportul moral asupra activității A.I.C.T. de Andre Camp (din care publicăm cîteva extrase), Raportul financiar de trisorierul general Roland Mehl și Raportul comisarilor de Georges Schleker. A fost ales, prin vot secret, un (Continuare în pag. 9) ION COCORA