Tribuna, 1988 (Anul 32, nr. 1-52)
1988-01-07 / nr. 1
,r sLA. JP Proletari din toate țările, uniți-vă! TRIBUNA SAPTAMINAL DE CULTURA, editat de CONSILIUL CULTURII ȘI EDUCAȚIEI SOCIALISTE • DIRECTOR FONDATOR: IOAN SLAVICI (1984) ^ Gînd de recunoștință și prețuire In deosebita complexitate a lumii contemporane, care se intensifică parcă pe măsură ce ne apropiem de sfîrșitul mileniului prin numărul și gravitatea dezechilibrelor, a pericolelor ce nu încetează să amenințe întreaga omenire, prezența unei mari personalități impusă prin clarviziune politică și spirit edificator este benefică nu numai în limitele poporului căruia îi aparține, dar și la scara întregii planete. în acest fel s-a impus, alături de tovarășul Nicolae Ceaușescu, conducătorul iubit al partidului și statului nostru, personalitatea tovarășei academician doctor inginer Elena Ceaușescu, savant reputat, patriot și om politic de frunte, militant neobosit pentru pacea și construcția pașnică a poporului nostru, pentru binele întregii umanități, spre care, cu un ales florilegiu de sentimente sărbătorești, îndreptăm astăzi un sincer și profund gînd de omagiu, în istoria patriei noastre, lupta eroică a poporului român sub conducerea partidului pentru cucerirea dreptului de a construi în libertate o societate fără exploatare, a demnității și progresului, se înscrie, încă din anii grei ai ilegalității și teroarei fasciste, la loc de cinste, numele tovarășei Elena Ceaușescu, comunistă neînfricată și model exemplar de dăruire revoluționară. De asemenea, de numele tovarășului Nicolae Ceaușescu, dar și de numele tovarășei Elena Ceaușescu se leagă indestructibil glorioasele file de istorie de după Congresul al IX-lea al partidului, ce descriu înfăptuirile fără precedent prin cutezanță și măreție, înfăptuiri așezate sub efigia simbolică denumită „Epoca Nicolae Ceaușescu“. Această strălucită pildă a unei mărețe vocații edificatoare, a muncii de zi cu zi pusă în slujba celor mai nobile idealuri ale umanității, s-a concretizat în sarcinile de mare răspundere încredințate tovarășei Elena Ceaușescu de către conducerea partidului și statului nostru. Sunt binecunoscute și unanim apreciate îndrumările de înaltă competență, grija statornică arătată problemelor strategice ale dezvoltării României socialiste de către tovarășa academician doctor inginer Elena Ceaușescu, membru al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., prim viceprim-ministru al guvernului, președintele Consiliului Național al Științei și învățămîntului, precum și președinte al Comitetului Național „Oamenii de știință și pacea“. Împletirea armonioasă între activitatea pe tărîmul științei și cea dedicată dezvoltării continue a învățămîntului, culturii și artelor, promovarea susținută a unor acțiuni în favoarea păcii și dezarmării luminează benefica interacțiune și unitate dintre politic și celelalte domenii ale vieții spirituale, într-un reciproc și fertil schimb de valori. Toți oamenii de știință din România afirmă înalte gînduri de apreciere și mîndrie patriotică profund îndatorate orientărilor tovarășei Elena Ceaușescu, în spiritul cărora creația trebuie puiă în slujba omului și păcii. In aceeași lumină ne apar și numeroasele titluri științifice și academice cu care alte țări au distins activitatea tovarășei academician doctor inginer Elena Ceaușescu, aprecieri ce se răsfrîng asupra întregii științe și culturi românești." Se poate afirma astfel, pe drept cuvint, că prin devotamentul nemărginit și prin abnegația fierbinte față de partidul comunist și patria socialistă, prin umanismul spiritului militant, revoluționar, care îi caracterizează întreaga viață și activitate, tovarășa Elena Ceaușescu întruchipează în mod exemplar cele mai alese virtuți ale neamului românesc, în spiritul tradițiilor noastre de nobilă străvechime, împreună cu întregul popor, cu prilejul acestui moment sărbătoresc închinăm [UNK] un gînd luminat de recunoștință și prețuire tovarășei academician doctor inginer Elena Ceaușescu, urîndu-i ani mulți, multă sănătate și putere de muncă, întru gloria și înflorirea multilaterală a României socialiste Tribuna Știința și comunismul 2. Congresul al IX-lea al P.C.R. — moment de referință în evoluția științei românești înțelegînd în toată profunzimea sa rolul științei înaintate în evoluția societății omenești pe treptele scării istorice a progresului economico-social în general, în edificarea și dezvoltarea noii orînduiri în patria noastră în special, Partidul Comunist Român a acordat o atenție majoră înfloririi științei românești, creșterii aportului ei la cunoașterea proceselor și fenomenelor, a legilor și principiilor care guvernează mișcarea în universul natural și social, așezării celor mai noi și avansate cuceriri ale cunoașterii umane la baza întregii opere de construire a noii societăți. Făcînd o scurtă incursiune în istoria științei românești, cercetătorul va constata că „oamenii de știință din țara noastră sînt continuatorii unor vechi și bogate tradiții de gîndire și creație științifică, a unei valoroase moșteniri lăsate de iluștrii înaintași, care au adus o contribuție remarcabilă la îmbogățirea tezaurului științei naționale, inclusiv a celei universale.“9. că „creația științifică și culturală are rădăcini ridînci în trecutul îndepărtat al istoriei poporului nostru.“10 Concomitent, acest cercetător va constata că cel de al IX-lea Congres al Partidului Comunist Român s-a înscris în conștiința contemporanilor și în istoria țării, deci și în istoria științei din România ca o răscruce de drumuri și început de eră nouă. Cel de-al IX-lea forum al comuniștilor din patria noastră a proclamat și inaugurat, în primul rînd prin Raportul prezentat de tovarășul Nicolae Ceaușescu și prin hotărîrile și orientările adoptate un spirit nou revoluționar dialectic și creator în gîndire și acțiune, o nouă concepție, strategie și politică în domeniul științei. Epoca inaugurată de cel de al IX-lea Congres în domeniul științei se caracterizează înainte de toate prin: 1. Spargerea tiparelor rigide, învingerea concepțiilor și atitudinilor dogmatice din gîndire și practică, descătușarea spiritului creator; dezmorțirea gîndirii și trezirea receptivității față de noul progresist; statornicirea unui climat propice cugetării originale, neîngrădite; instaurarea unui climat de căutare a adevărului obiectiv și de atestare a lui prin confruntarea permanentă cu realitatea nemijlocită. 2. Recunoașterea rolului hotărîtor al științei în edificarea și dezvoltarea noii orînduiri, a legăturilor dialectice reciproce indestructibile dintre socialism și știință. 3. Elaborarea și promovarea unei concepții unitare și a unei strategii și politici coerente de perspectivă privind progresul științei și întrebuințarea rezultatelor ei. Așa cum demonstra secretarul general al partidului „Activitatea științifică din țara noastră trebuie concentrată spre avîntul neîntrerupt al societății socialiste. In această direcție un rol de Seamă revine statului socialist, care poartă răspunderea creării și dezvoltării continue a bazei materiale, a cercetării științifice, pregătirii cadrelor necesare, mobilizării eforturilor întregii societăți pentru îndeplinirea sarcinilor desăvîrșirii construcției socialiste.“114. Elaborarea și promovarea unei concepții și strategii puternic ancorate în realitățiile și trebuințele contemporane, de integrare organică a științei cu învățămîntul, producția materială și activitatea socială în general, promovarea unei politici de unire tot mai strînsă a științei care cunoaște, cu știința care acționează și sporirea preocupărilor pentru scurtarea și creșterea eficienței ciclului „cercetare-proiectare-tehnică (tehnologie) nouă-producție-repartiție-schimb-consum“. In condițiile afirmării cu putere sporită a noii revoluții științifico-tehnice este mai necesar decît oricînd ca „în toate ramurile economiei naționale, cercetarea științifică și tehnică... să asigure generalizarea și aplicarea largă a soluțiilor tehnice și tehnologiilor noi, avansate, care duc la obținerea unor indicatori tehnico-economici superiori, la o eficiență ridicată.“125. Perfecționarea sistematică a formelor metodelor de conducere, organizarea și desfășișurarea cercetării științifice. încă la Congresul al IX-lea al partidului tovarășul Nicolae Ceaușescu demonstra că „îndeplinirea cu succes a noilor sarcini ce decurg din dezvoltarea social-economică a țării creează necesitatea îmbunătățirii sistemului de organizare a activității științifice, a concentrării cadrelor și a mijloacelor materiale spre obiectivele cu cea mai mare eficiență.13. 11. Extinderea continuă a ariei de investigare științifică, aprofundarea cercetării perfecționarea metodelor și tehnicilor de cercetare. 7. Creșterea aportului oamenilor de știință din țara noastră la îmbogățirea partimoniului științei românești și universale cu noi cunoștințe despre universul natural și social. 8. Creșterea potențialului științific al patriei, amplificarea contribuției științei românești la sporirea avuției naționale și la progresul economico-social al țării. Secretarul general al partidului are meritul de a fi pus în lumină rămînerea în urmă a științei românești în comparație cu nivelul celor mai înalte cuceriri ale științei mondiale, ca și în comparație cu cerințele pe care construirea și dezvoltarea noii societăți în țara noastră le-a ridicat în fața cercetării și oamenilor ei. Așa cum arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu încă în decembrie 1965, în țara noastră au existat manifestări de subapreciere a unor „domenii științifice de importanță vitală pentru dezvoltarea industriei și agriculturii“, pentru „întărirea puterii economice a patriei cum sunt: energetica, construcțiile de mașini, electronica, automatica, chimia compușilor macromoleculari, fizica energiilor înalte, biochimia, genetica, biofizica și altele“ ...14 De multe ori „cercetările s-au făcut neținîndu-se seama de cerințele dezvoltării bazei tehnico-materiale a socialismului din țara noastră. A lipsit un plan de ansamblu care să dea cercetării o orientare și o perspectivă clară spre direcțiile cerute de economie și cultură“15. Manifestările de subapreciere, în special a unor ramuri de vîrf ale științelor tehnice, au fost alimentate și de părerea greșită „potrivit căreia importul de utilaje, mașini, procese teh(Continuare în pag. 3) Aurel Negucioiu f (1620) ANUL XXXII 7 IANUARIE 1988 Zamfir Dumitrescu Omagiu i immăvarei lui iuniar Vrmîndu-i toți îndemnul stăruitor și cald să ne-aplecăm conștiința spre aceste-nvățămninte Ninge cu lumină, cu dalbe flori de măr și să purtăm de-aceea în pașnicul asalt de parcă s-au mutat toți merii-n cer — la porțile științei garoafa sa fierbinte și de acolo, din nespuse depărtări se-aude gîndul bun de „lerui-lor“ și jerui-Ier să spunem, să zicem „La mulți ani!“ cu sănătate plină și dragoste de țară Ideea-am învățat-o din pilda Ei cea vie și țării sale drepte, ca Om și Cetățean din truda fără preget cu rost contemporan să-i fie clipa-ntr-una eternă primăvară! savant știut al lumii și mamă și soție și țării sale drepte un Om și Cetățean Cornei Udrea Spirit novator, revoluționar și creator in promovarea cercetării și invățămintului Actuala revoluție tehnico-științifică, depășind prin amploare și consecințe tot ceea ce a cunoscut pînă acum istoria civilizației umane, caracterizată printr-o dezvoltare explozivă a cunoașterii în toate domeniile activității economico-sociale și prin înnoirea în ritm vertiginos a tehnicii, a făcut ca știința să pătrundă tot mai puternic în toate sferele de activitate ale omului, devenind, un element de neînlocuit al funcționării societății contemporane, una din formele conștiinței sociale și o forță nemijlocită de producție, de prim ordin, putînd afecta în cele din urmă însăși existența umană. Exercitînd o puternică influență asupra dezvoltării forțelor de producție, a tuturor laturilor vieții economico-sociale, știința a condus și la creșterea capacității creatoare a omului, principala forță motrice a civilizației. Viața demonstrează cu tărie că în fața oricărei realizări, inclusiv din domeniul științei și tehnologiei, pe plan prioritar se află omul, cu pregătirea, talentul și conștiința sa, care a fost și va rămîne întotdeauna factorul hotărîtor, determinant, al progresului și civilizației, al dezvoltării economico-sociale. Pornind de la convingerea că eforturile de dezvoltare a resurselor umane și a celor demo-economice sînt la fel de însemnate și eficiente ca și cele din domeniul economic, partidul și statul nostru, personal secretarul general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, au acordat și acordă o atenție deosebită dezvoltării resurselor umane, ridicării nivelului lor de pregătire pe multiple planuri și de participare la înfăptuirea programelor de dezvoltare economico-socială. Așa cum sublinia tovarășul Nicolae Ceaușescu la recenta Conferință Națională a partidului „Nu se poate vorbi de înfăptuirea programelor de dezvoltare intensivă, de modernizare fără angajarea puternică a științei, în toate sectoarele de activitate“. Punînd pe primul plan factorul uman, mai ales pe calea activității de cercetare științifică și tehnologică, ca o primă consecință, se produce revoluționarea mijloacelor de producție, care generează profunde mutații în sfera forței de muncă, schimbînd treptat raportul dintre munca fizică și cea intelectuală. Totodată, pe măsura creșterii aportului de inteligență și creativitate, încep să apară modificări de amploare în caracterul și conținutul muncii, devenind tot mai mult o activitate de creație. La rîndul lor, toate aceste schimbări la un loc și fiecare în parte influențează puternic modul de gîndire, conștiința și atitudinea oamenilor, contribuind în cele din urmă la formarea omului nou, constructor revoluționar al societății socialiste. Intre cei care slujesc astăzi știința românească cu devotament, o contribuție de prim ordin la ridicarea eficienței științei și a învățămîntului și la afirmarea României în forul internațional al ideilor științifice îl aduce tovarășa academician doctor inginer Elena Ceaușescu, membru al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., prim viceprim-ministru al guvernului și președintele Consiliului Național al Științei și învățămîntului, care, alături de tovarășul Nicolae Ceaușescu, a participat și participă activ la făurirea României socialiste. Eminentă personalitate politică, om de știință de largă recunoaștere internațională, tovarășa Elena Ceaușescu îndrumă și conduce cu înaltă competență științifică și rigoare revoluționară vasta activitate de cercetare științifică și tehnologică din țara noastră, contribuind la afirmarea plenară a spiritualității românești, la orientarea cuceririlor geniului uman în folosul păcii și bunăstării tuturor națiunilor. Prin prestigioasa operă științifică proprie, deschizătoare de noi orizonturi în domeniul chimiei compușilor macromoleculari și prin activitatea revoluționară, tovarășa Elena Ceaușescu imprimă științei naționale un prestigiu fără precedent datorită creșterii calității și eficienței proceselor productive. Inițiind și dezvoltînd o activitate prestigioasă în domeniul sintezei și caracterizării compușilor macromoleculari, tovarășa Elena Ceaușescu a creat o adevărată școală cu profunde implicații în industria elastomerilor, sporind prestigiul României pe plan mondial. Drept urmare, țara noastră, care înainte de cel de al doilea război mondial nu poseda o industrie de cauciucuri sintetice, în prezent, din acest punct de vedere, se află în rîndul țărilor dezvoltate. Punînd în practică teza secretarului general al partidului, conform căreia „socialismul și comunismul se pot înfăptui cu succes numai pe baza celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii, ale cunoașterii umane în general“, tovarășa Elena Ceaușescu, în calitatea sa de președinte al Consiliului Național al Științei și învățămîntului, an(Continuare în pag. 3) Prof. univ. dr. Gheorghe Marcu