Tribuna, 1988 (Anul 32, nr. 1-52)

1988-01-07 / nr. 1

,r­ sLA. JP Proletari din toate țările, uniți-vă! TRIBUNA SAPTAMINAL DE CULTURA, editat de CONSILIUL CULTURII ȘI EDUCAȚIEI SOCIALISTE • DIRECTOR FONDATOR: IOAN SLAVICI (1984) ^ Gînd de recunoștință și prețuire In deosebita complexitate a lumii contem­porane, care se intensifică parcă pe măsură ce ne apropiem de sfîrșitul mileniului prin nu­mărul și gravitatea dezechilibrelor, a perico­lelor ce nu încetează să amenințe întreaga omenire, prezența unei mari personalități im­pusă prin clarviziune politică și spirit edi­ficator este benefică nu numai în limitele poporului căruia îi aparține, dar și la scara întregii planete. în acest fel s-a impus, ală­turi de tovarășul Nicolae Ceaușescu, condu­cătorul iubit al partidului și statului nostru, personalitatea tovarășei academician doctor inginer Elena Ceaușescu, savant reputat, pa­triot și om politic de frunte, militant neobo­sit pentru pacea și construcția pașnică a po­porului nostru, pentru binele întregii uma­nități, spre care, cu un ales florilegiu de sentimente sărbătorești, îndreptăm astăzi un sincer și profund gînd de omagiu, în istoria patriei noastre, lupta eroică a poporului român sub conducerea partidului pentru cucerirea dreptului de a construi în libertate o societate fără exploatare, a dem­nității și progresului, se înscrie, încă din anii grei ai ilegalității și teroarei fasciste, la loc de cinste, numele tovarășei Elena Ceaușescu, comunistă neînfricată și model exemplar­ de dăruire revoluțion­ară. De asemenea, de nu­mele tovarășului Nicolae Ceaușescu, dar și de numele tovarășei Elena Ceaușescu se lea­gă indestructibil­­ glorioasele file de istorie de după Congresul al IX-lea al partidului, ce descriu înfăptuirile fără precedent prin cutezanță și măreție, înfăptuiri așezate sub efigia simbolică denumită „Epoca Nicolae Ceaușescu“. Această strălucită pildă a unei mărețe vo­cații edificatoare, a muncii de zi cu zi pusă în slujba celor mai nobile idealuri ale uma­nității, s-a concretizat în sarcinile de mare răspundere încredințate tovarășei Elena Ceaușescu de către conducerea partidului și statului nostru. Sunt binecunoscute și unanim apreciate îndrumările de înaltă competență, grija statornică arătată problemelor strate­gice ale dezvoltării României socialiste de către tovarășa academician doctor inginer Elena Ceaușescu, membru al Comitetului Po­litic Executiv al C.C. al P.C.R., prim vice­­prim-ministru al guvernului, președintele Consiliului Național al Științei și învățămîn­­tului, precum și președinte al Comitetului Național „Oamenii de știință și pacea“. Îm­pletirea armonioasă între activitatea pe tărî­­mul științei și cea dedicată dezvoltării conti­nue a învățămîntului, culturii și artelor, pro­movarea susținută a unor acțiuni în favoa­rea păcii și dezarmării luminează benefica interacțiune și unitate dintre politic și cele­lalte domenii ale vieții spirituale, într-un re­ciproc și fertil schimb de valori. Toți oame­nii de știință din România afirmă înalte gîn­­duri de apreciere și mîndrie patriotică pro­fund îndatorate orientărilor tovarășei Elena Ceaușescu, în spiritul cărora creația trebuie pu­iă în slujba omului și păcii. In aceeași lumină ne apar și numeroasele titluri știin­țifice și academice cu care alte țări au dis­tins activitatea tovarășei academician doctor inginer Elena Ceaușescu, aprecieri ce se răs­­frîng asupra întregii științe și culturi româ­nești." Se poate afirma astfel, pe drept cuvint, că prin devotamentul nemărginit și prin ab­negația fierbinte față de partidul comunist și patria socialistă, prin umanismul spiritului militant, revoluționar, care îi caracterizează întreaga viață și activitate, tovarășa Elena Ceaușescu întruchipează în mod exemplar cele mai alese virtuți ale neamului românesc, în spiritul tradițiilor noastre de nobilă străvechime, împreună cu întregul popor, cu prilejul acestui moment sărbătoresc închinăm [UNK] un gînd luminat de recunoștință și prețuire tovarășei academician doctor inginer Elena Ceaușescu, urîndu-i ani mulți, multă sănă­tate și putere de muncă, întru gloria și în­florirea multilaterală a României socialiste­ Tribuna Știința și comunismul 2. Congresul al IX-lea al P.C.R. — moment de referință în evoluția științei românești înțelegînd în toată profunzimea sa rolul ști­inței înaintate în evoluția societății omenești pe treptele scării istorice a progresului econo­­mico-social în general, în edificarea și dezvol­tarea noii orînduiri în patria noastră în special, Partidul Comunist Român a acordat o atenție majoră înfloririi științei românești, creșterii aportului ei la cunoașterea proceselor și feno­menelor, a legilor și principiilor care guver­nează mișcarea în universul natural și social, așezării celor mai noi și avansate cuceriri ale cunoașterii umane la baza întregii opere de construire a noii societăți. Făcînd o scurtă incursiune în istoria științei românești, cercetătorul va constata că „oamenii de știință din țara noastră sînt continuatorii unor vechi și bogate tradiții de gîndire și crea­ție științifică, a unei valoroase moșteniri lăsate de iluștrii înaintași, care au adus o contribuție remarcabilă la îmbogățirea tezaurului științei naționale, inclusiv a celei universale.“9. că „creația științifică și culturală are rădăcini ridînci în trecutul îndepărtat al istoriei poporu­lui nostru.“10 Concomitent, acest cercetător va constata că cel de al IX-lea Congres al Partidului Comu­nist Român s-a înscris în conștiința contem­poranilor și în istoria țării, deci și în istoria științei din România ca o răscruce de drumuri și început de eră nouă. Cel de-al IX-lea forum al comuniștilor din patria noastră a proclamat și inaugurat, în primul rînd prin Raportul pre­zentat de tovarășul Nicolae Ceaușescu și prin hotărîrile și orientările adoptate un spirit nou revoluționar dialectic și creator în gîndire și acțiune, o nouă concepție, strategie și politică în domeniul științei. Epoca inaugurată de cel de al IX-lea Congres în domeniul științei se caracterizează înainte de toate prin: 1. Spargerea tiparelor rigide, învingerea con­cepțiilor și atitudinilor dogmatice din gîndire și practică, descătușarea spiritului creator; dez­­morțirea gîndirii și trezirea receptivității față de noul progresist; statornicirea unui climat propice cugetării originale, neîngrădite;­ instau­rarea unui climat de căutare a adevărului obi­ectiv și de atestare a lui prin confruntarea permanentă cu realitatea nemijlocită. 2. Recunoașterea rolului hotărîtor al științei în edificarea și dezvoltarea noii orînduiri, a le­găturilor dialectice reciproce indestructibile dintre socialism și știință. 3. Elaborarea și promovarea unei concepții unitare și a unei strategii și politici coerente de perspectivă privind progresul științei și în­trebuințarea rezultatelor ei. Așa cum demon­stra secretarul general al partidului „Activita­tea științifică din țara noastră trebuie concen­trată spre avîntul neîntrerupt al societății so­cialiste. In această direcție un rol de Seamă re­vine statului socialist, care poartă răspunderea creării și dezvoltării continue a bazei materiale, a cercetării științifice, pregătirii cadrelor ne­cesare, mobilizării eforturilor întregii societăți pentru îndeplinirea sarcinilor desăvîrșirii con­strucției socialiste.“11­4. Elaborarea și promovarea unei concepții și strategii puternic ancorate în realitățiile și trebuințele­ contemporane, de integrare organi­că a științei cu învățămîntul, producția mate­rială și activitatea socială în general, promo­varea unei politici de unire tot mai strînsă a științei care cunoaște, cu știința care acționează și sporirea preocupărilor pentru scurtarea și creșterea eficienței ciclului „cercetare-proiecta­­re-tehnică (tehnologie) nouă-producție-reparti­­ție-schimb-consum“. In condițiile afirmării cu putere sporită a noii revoluții științifico-teh­­nice este mai necesar decît oricînd ca „în toate ramurile economiei naționale, cercetarea știin­țifică și tehnică... să asigure generalizarea și aplicarea largă a soluțiilor tehnice și tehnolo­giilor noi, avansate, care duc la obținerea unor indicatori tehnico-economici superiori, la o eficiență ridicată.“12­5. Perfecționarea sistematică a formelor metodelor de conducere, organizarea și desfă­și­șurarea cercetării științifice. încă la Congresul al IX-lea al partidului tovarășul Nicolae Ceaușescu demonstra că „îndeplinirea cu suc­ces a noilor sarcini ce decurg din dezvoltarea social-economică a țării creează necesitatea îm­­bunătățirii sistemului de organizare a activită­ții științifice, a concentrării cadrelor și a mij­loacelor materiale spre obiectivele cu cea mai mare eficiență.13. 11. Extinderea continuă a ariei de investigare științifică, aprofundarea cercetării perfecționa­rea metodelor și tehnicilor de cercetare. 7. Creșterea aportului oamenilor de știință din țara noastră la îmbogățirea partimoniului științei românești și universale cu noi cunoș­tințe despre universul natural și social. 8. Creșterea potențialului științific al patriei, amplificarea contribuției științei românești la sporirea avuției naționale și la progresul eco­­nomico-social al țării. Secretarul general al partidului are meritul de a fi pus în lumină rămînerea în urmă a ști­inței românești în comparație cu nivelul celor mai înalte cuceriri ale științei mondiale, ca și în comparație cu cerințele pe care construirea și dezvoltarea noii societăți în țara noastră le-a ridicat în fața cercetării și oamenilor ei. Așa cum arăta tovarășul Nicolae Ceaușescu încă în decembrie 1965, în țara noastră au existat ma­nifestări de subapreciere a unor „domenii ști­ințifice de importanță vitală pentru dezvolta­rea industriei și agriculturii“, pentru „întărirea puterii economice a patriei cum sunt: energeti­ca, construcțiile de mașini, electronica, auto­matica, chimia compușilor macromoleculari, fi­zica energiilor înalte, biochimia, genetica, bio­fizica și altele“ ...14 De multe ori „cercetările s-au făcut neținîn­­du-se seama de cerințele dezvoltării bazei teh­­nico-materiale a socialismului din țara noastră. A lipsit un plan de ansamblu care să dea cer­cetării o orientare și o perspectivă clară spre direcțiile cerute de economie și cultură“15. Manifestările de subapreciere, în special a unor ramuri de vîrf ale științelor tehnice, au fost alimentate și de părerea greșită „potrivit căreia importul de utilaje, mașini, procese teh­(Continuare în pag. 3) Aurel Negucioiu f (1620) ANUL XXXII 7 IANUARIE 1988 Zamfir Dumitrescu Omagiu i­ imm­ăvarei lui iuniar Vrmîn­du-i toți îndem­­nul stăruitor și cald să ne-aplecăm conștiința spre­ aceste-nvățămninte Ninge cu lumină, cu dalbe flori de măr și să purtăm de-aceea în pașnicul asalt de parcă s-au mutat toți merii-n cer — la porțile științei garoafa sa fierbinte și de acolo, din nespuse depărtări se-aude gîndul bun de „lerui-lor“ și jerui-Ier să spunem, să zicem „La­­ mulți ani!“ cu sănătate plină și dragoste de țară Ideea-am învățat-o din pilda Ei cea vie și țării sale drepte, ca Om și Cetățean din truda fără preget cu rost contemporan să-i fie clipa-ntr-una eternă primăvară! savant știut al lumii și mamă și soție și țării sale drepte un Om și Cetățean Cornei Ud­rea Spirit novator, revoluționar și creator in promovarea cercetării și invățămintului Actuala revoluție tehnico-­științifică, depășind prin amploare și consecințe tot ceea ce a cu­noscut pînă acum istoria civilizației umane, ca­racterizată printr-o dezvoltare explozivă a cu­noașterii în toate domeniile activității economi­­co-sociale și prin înnoirea în ritm vertiginos a tehnicii, a făcut ca știința să pătrundă tot mai puternic în toate sferele de activitate ale omu­lui, devenind­, un element de neînlocuit al func­ționării societății contemporane, una din formele conștiinței sociale și o forță nemijlocită de pro­ducție, de prim ordin, putînd afecta în cele din urmă însăși existența umană. Exercitînd o pu­ternică influență asupra dezvoltării forțelor de producție, a tuturor laturilor vieții economico-so­­ciale, știința a condus și la creșterea capacității creatoare a omului, principala forță motrice a civilizației. Viața demonstrează cu tărie că în fața oricărei realizări, inclusiv din domeniul științei și teh­nologiei, pe plan prioritar se află omul, cu pre­gătirea, talentul și conștiința sa, care a fost și va rămîne întotdeauna factorul hotărîtor, deter­minant, al progresului și civilizației, al dezvol­tării economico-sociale. Pornind de la convinge­rea că eforturile de dezvoltare a resurselor umane și a celor demo-econom­ice sînt la fel de însemnate și eficiente ca și cele din domeniul economic, partidul și statul nostru, personal se­cretarul general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, au acordat și acordă o atenție deo­sebită dezvoltării resurselor umane, ridicării ni­velului lor de pregătire pe multiple planuri și de participare la înfăptuirea programelor de dezvoltare economico-socială. Așa cum sublinia tovarășul Nicolae Ceaușescu la recenta Conferin­ță Națională a partidului „Nu se poate vorbi de înfăptuirea programelor de dezvoltare intensi­vă, de modernizare fără angajarea puternică a științei, în toate sectoarele de activitate“. Punînd pe primul plan factorul uman, mai ales pe calea activității de cercetare științifică și teh­nologică, ca o primă consecință, se produce re­­voluționarea mijloacelor de producție, care gene­rează profunde mutații în sfera forței de mun­că, schimbînd treptat raportul dintre munca fi­zică și cea intelectuală. Totodată, pe­ măsura creșterii aportului de inteligență și creativitate, încep să apară modificări de amploare în ca­racterul și conținutul muncii, devenind tot mai mult o activitate de creație. La rîndul lor, toate aceste schimbări la un loc și fiecare în parte influențează puternic modul de gîndire, conștiin­ța și atitudinea oamenilor, contribuind în cele din urmă la formarea omului nou, constructor revoluționar al societății socialiste. Intre cei care slujesc astăzi știința româneas­că cu devotament, o contribuție de prim ordin la ridicarea eficienței științei și a învățămîntu­lui și la afirmarea României în forul internațio­nal al ideilor științifice îl aduce tovarășa acade­mician doctor inginer Elena Ceaușescu, membru al Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R., prim viceprim-ministru al guvernului și pre­ședintele Consiliului Național al Științei și în­vățămîntului, care, alături de tovarășul Nicolae Ceaușescu, a participat și participă activ la fău­rirea României socialiste. Eminentă personalitate politică, om de știință de largă recunoaștere in­ternațională, tovarășa Elena Ceaușescu îndru­mă și conduce cu înaltă competență științifică și rigoare revoluționară vasta activitate de cerceta­re științifică și tehnologică din țara noastră, con­tribuind la afirmarea plenară a spiritualității românești, la orientarea cuceririlor geniului uman în folosul păcii și bunăstării tuturor na­țiunilor. Prin prestigioasa operă științifică pro­prie, deschizătoare de noi orizonturi în dome­niul chimiei compușilor macromoleculari și prin activitatea revoluționară, tovarășa Elena Ceaușescu imprimă științei naționale un presti­giu fără precedent datorită creșterii calității­ și eficienței proceselor productive. Inițiind și dez­­voltînd o activitate prestigioasă în domeniul sin­tezei și caracterizării compușilor macromolecu­lari, tovarășa Elena Ceaușescu a creat o adevă­rată școală cu profunde implicații în industria elastomerilor, sporind prestigiul României pe plan mondial. Drept urmare, țara noastră, care înainte de cel de al doilea război mondial nu po­seda o industrie de cauciucuri sintetice, în pre­zent, din acest punct de vedere, se află în rîn­dul țărilor dezvoltate. Punînd în practică teza secretarului general al partidului, conform căreia „socialismul și comu­nismul se pot înfăptui cu succes numai pe baza celor mai noi cuceriri ale științei și tehnicii, ale cunoașterii umane în general“, tovarășa Elena Ceaușescu, în calitatea sa de președinte al Con­siliului Național al Științei și învățămîntului, an­(Continuare în pag. 3) Prof. univ. dr. Gheorghe Marcu

Next