Tribuna Poporului, ianuarie-iunie 1897 (Anul 1, nr. 1-122)
1897-01-28 / nr. 17
Anul I Arad, Marţi 28 Ianuarie (9 Februarie) 1897 Nr. 17 REDACŢIA ARAD, STR. AULICH (ADAM) ABONAMENTUL Pentru: Austro-Ungaria: pe 1 an fl. 10; pe 1/2 an fl. 5; pe 1/1 de an fl. 250 ; pe 1 lună fl. N-rii de Duminecă pe an fl. l.lO. Pentru România■ şi străinetate: pe an 40 franci. Manuscripte nu se înapoiază. ADMINISTRAŢIA ARAD, STR. AULICH (ADAM) INSERŢIUNILE: ne 1 şir garmond: prima dată 7 cr.; a doaua oară 6 cr. a treia oară 4 cr. şi timbru de 30 cr. de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte. Scrisori nefrancate nu se primesc. PUNCTE DE ORIENTARE iii. Principiul egalei îndreptăţiri, pe care se întemeiază politica noastră naţională, nu poate fi combătut şi răsturnat în nici într’un mod şi cu nici un fel de argumente. Recunoaşterea şi realizarea lui e asigurată de la sine prin chiar raţiunea de stat. Adversarii noştri s’au şi ferit şi se feresc a ataca posiţiunea noastră pe basa acestui principiu. Ei căutau a ne atribui tendenţe politice pe care nu le avem. Mai ales ne presentau ca pe unii cari tindem la descompunerea actualei organisaţiuni a statului în favorul unui imperiu „daco-român“. Maghiarii, pe cari trebue să-i socotim cei dintăiu între adversari, nu obosesc a lucra pentru acreditarea acestei legende şi a presenta prin toate părţile, unde ei pot străbate, aspiraţiunile poporului român în lumină revoluţionară. Conducătorii politicei maghiare proced astfel din consideraţiuni ale politicei lor. Căci produsă convingerea aceasta despre politica română, cercurile politice normative ale Europei centrale vor sancţiona sistemul de guvernament actual al Ungariei, care ţine în greu elementele desordinei. Să nu uităm, că prin aristocraţia lor şi prin posiţiunea ce ocupă ei în stat, Maghiarii pot străbate mai uşor în cercurile politice normative şi pot informa lumea politică mai cu înlesnire decât noi, cei apăsaţi. Pe lângă aceasta bărbaţii de stat ai Ungariei au ştiut să acrediteze în afară ţeara condusă de denşii ca un stîlp puternic al politicei de pace, şi poporul maghiar e considerat astfel ca un factor în politica internaţională. Noi Românii, în aceste situaţiuni şi pentru a detrage orice teren priincios unor informaţiuni greşite şi nouă stricăcioase, avem un singur mijloc probat: să nu scăpăm ţinta noastră politică din vedere şi să nu ne abatem nici o linie din calea dreaptă care duce la ea. Căci e evident: orice abatere din partea noastră este o armă în mâna adversarilor, şi putem fi siguri, că ei se folosesc cu prisos de ea. Ştim foarte bine că printre noi nimeni nu se ocupă cu gândurile fantastice a realiza „imperiul daco-român“, precum avem şi convingerea că adversarilor noştri, pe lângă toată posiţiunea lor avantagioasă, nu le-a succes să producă impresiunea că poporul român n’ar fi un element de ordine. Dar, în posiţiunea noastră gingaşe şi grea, în care ne aflăm, şi umbra unei bănueli poate să ne strice, şi trebue să păzim cu cea mai mare rigoare ca atitudinea noastră să nu poată fi presentată într’o lumină nefavorabilă pentru scopurile politicei noastre naţionale. Mult s’a greşit în timpul din urmă în contra acestei referinţe. Din numeroasele caşuri, pe cari le-am putea cita, ne mărginim pentru astăzi la două. Două importante evenimente, cari ating de-a dreptul cestiunea română, s’au petrecut de doi ani încoace: actid de graţie pentru cei condamnaţi în procesul Memorandului şi vizita Maiestăţii Sale împăratului la Bucureşti. Aceste evenimente, mari şi epocale, urmate curănd una după alta, trebuia pe fiecare din noi să-l pună pe gânduri, şi pe toţi să ne facă a ne socoti bine care să fie atitudinea poporului în faţa lor, îndeosebi conducerea partidului, care se găsia acum în faţa unei situaţiuni cu desăvîrşire schimbate prin factori politici hotărîtori, puternici şi nouă foarte bine-voitori — nu putea face un pas fără a se fi asigurat mai înainte de consimţămăntul poporului. Căci factorul constituţional suprem, Coroana, la care noi apelasem, nu numai că a intervenit, ci gloriosul ei purtător se duce la Bucureşti pentru ca să dea dovezi de afecţiunea şi amiciţia ce o păstrează pentru fraţii noştri din regat şi despre încrederea ce are în denşii. Legăturile intime ce au fost manifestate cu ocasiunea acestor serbări că există între ambele ţări şi Iluştrii lor Domnitori, trebuiau să înveselească şi inimile supuşilor români ai Maiestăţii Sale împăratului Rege Francisc Iosif. Cu câtă uşurătate s’au nesocotit la noi aceste împregiurări ale situaţiunii schimbate dovedesc faptele, asupra cărora noi nu voim să stăruim mai mult decât o trebuinţă pentru dovedirea afirmaţiunii noastre. La intervenţiunea Coroanei noi am răspuns mai întâiu cu o şovăire, apoi cu manifestaţiuni fără rost şi în fine cu o criză în comitetul dirigent al partidului, însoţită de o ceartă urîtă şi urmată de paralisarea acestuia. Pentru visita Monarchului nostru la Bucuresci ne-am pregătit cu o campanie strajnică contra guvernului Maiestăţii Sale Regelui Carol I! Şi în timpul când întreaga presă europeană — afară de cea rusească — făcea elogii regatului român şi poporaţiunii sale pentru splendida şi însufleţită primire ce a aflat în toată ţeara împăratul Austriei şi Regele Ungariei, presa noastră era deprimată, se ţinea rece şi reservată, întocmai ca cea rusească, ba organul autorizat al partidului naţional îşi permisese să insereze cu această ocasiune glume proaste şi insulte la adresa României şi a cetăţenilor săi! Iată cum se poate scăpa din vedere ţinta politicei noastre, şi iată cum se pot servi la asemenea ocasiuni arme adversarilor noştri. Credem a fi de prisos a dovedi îndeosebi, că prin procedeuri de felul acesta trebue să ajungem a ne înstrăina şi amicii noştri şi a perde bunăvoinţa lor. Orientul în flăcări. Agenţia „Havas“ primeşte din Atena ştirea, că două treimi din partea locuită de creştini a oraşului Canea simt in flăcări. Focul a ajuns până la mitropolia grecească. Mulţime de creştini s-au refugiat pe corăbii străine. Numărul celor omorîţi se evaluează la 400. Turcii au atacat şi pe marinarii francezi, cari au debarcat pe uscat pentru a apăra şcoalele catolice. Guvernul din Atena a trimis două vase de răsboiu pentru apărarea grecilor. După alte versiuni, în Santorin, un sat din Creta, toţi locuitorii creştini, în număr de peste 1500, au fost măcelăriţi. Vasele de răsboiu din Toulon au primit ordin să plece în apele levante. Priviri peste Leitha. Chestia boemă a revenit în Austria la ordinea zilei, întreaga presă de peste Leitha, germană şi slavă, o discută cu pasiune. Germanii şi în special jidano-liberalii, sunt escerbaţi la culme de noua turnură ce au luat lucrurile din Boemia, pe când Slavii se bucură şi găsesc de bun augur pentru causa lor naţională, ultimele declaraţii şi acte ale guvernului austriac relative la regatul boem. Şi în adevăr sunt de mare importanţă schimbările întâmplate în politica ministerului Badeni în chestia Boemiei. De unde până mai săptămâna trecută Germanii austriaci sperau, după cum pretind pe basa unor promisiuni formale ale şefului guvernului, că în Boemia se vor lua măsuri ca elementul german din această ţeară să fie menţinut, dacă nu chiar întărit în posesiunile sale politice, prin aşa numita lege a Curiilor, după care Dieta provincială avea să fie compusă şi să voteze după Curii naţionale, şi tot asemenea să fie menţinută supremaţia limbii germane în justiţie şi administraţie, deodată lucrurile se schimbă în mod radical. La redeschiderea dietei din Praga, representantul guvernului, locoţiitorul contele Condenhove a declarat, că legea Curiilor se amână şi în acelaşi timp a pus în vedere, că se va presenta un proiect de lege pentru o mai dreaptă representare a poporaţiunii în Dietă. Din acest proiect de lege Germanii fără doar’ şi poate vor perde, iar Cehii, elementul cel mai numeros din ţeară, vor câştiga. Imediat după aceasta declaraţie, care pe Germani ’i-a consternat, car’ pe Cehi ’i-a înveselit, ziarele austriace ne-au adus ştirea despre ordonanţa guvernului, în basa căreia limba cehă, atât în Boemia cât şi în Moravia, este decretată de limbă oficială, egal îndreptăţită cu cea germană, la toate autorităţile judecătoreşti, şi administrative din cele două provinţe, ba va fi chiar admisă şi în corespondenţele oficiale cu ministerele, afară de ministerul apărării teritoriale. Foile slave ştiu mai departe se spună, că acestor importante concesiuni în curând vor urma altele, tot atât de favorabile elementului slav din Austria. Nu este căderea noastră să cercetăm care au fost motivele ce au îndemnat pe contele Badeni, la o atât de repede şi radicală schimbare a politicei sale. Poate să fie şi poate să nu fie adevarat că scopul ce urmăreşte ar fi câştigarea Cehilor tineri pentru proiectata noua transacţie cu Maghiarii. La toată întâmplarea nu putem admite că partidul Cehilor tineri ar fi consimţit să primească concesiunile de mai sus, sacrificând Maghiarilor interesele Austriei. Nici nu ne facem ilusia că prin demersurile aceste chestia naţionalităţilor din Austria s’a resolvat şi că în viitor pace şi armonie va domni între popoarele ei. Din contra, este de prevăzut, că pentru moment cel puţin, luptele naţionale se vor înăspri, căci Germanii, crezându-se scurtaţi în drepturile lor, fără îndoeală nu vor privi cu capul plecat la isbânzile Cehilor. Dar’ în fine aceste sânt întrebări, cu care nu noi, ci cei direct interesaţi au sâ-’şi spargă capul. Pe noi din alt punct de vedere ne interesează mai de aproape ultimele evenimente întâmplate în chestia boemă. Vechi tineri, care represintă astăzi politica naţională a poporului lor şi care cu drept cuvânt pot sâ privească de succesul lor concesiunile dobândite, constitue unul din celea mai radicale partide din Austria. Stând pe basa unui program foarte înaintat, ei au făcut ani de-a rândul crâncenă oposiţie guvernelor austriace. Şi revindecările lor nu s’au mărginit numai pe terenul naţional şi pe basa egalei îndreptăţiri, nu, ci mai presus de toate ei au susţinut revindicări de drept public atacând actuala organisaţie a monarchiei. Ba oposiţia lor a trecut din cadrul politicei interne şi precum ştiut este. vechii tineri s’au arătat a fi poate unici, dar’ foarte resoluţi adversari ai politicei externe oficiale a monarchiei noastre, în consecvenţă şi guvernele austriace, cu deosebire dela căderea contelui Eduard Taffe încoace,i-a tratat ca pe oposanţii cei intransigenţi. Şi din pricina lor multă asprime a trebuit să îndure poporul ceh. Un sever regim poliţenesc a apăsat ani de-a rândul asupra Boemiei, persecuţii de multe feluri au răbdat nu numai conducătorii, dar chiar şi tinerimea boemă, şi ştim că guvernul principelui Windischgrătz a mers până la proclamarea stării de asediu din pricina agitaţiilor vechilor tineri. Şi astăzi? Astăzi, ca printro baghetă magică situaţia s’a schimbat. Fără ca Cehii tineri sâ fi lăsat ceva din programul şi din revindicările lor au devenit agreabili guvernului, care îi caută, negociază cu ei şi le face concesiuni importante. Dar’ această stare de lucruri nu e în fond surprinzâtoare, şi cu deosebire în Austria nu. Anul trecut s’a repetat acolo aproape acelaşi fenomen. Mult huiduiţii antisemiţi, combătuţi şi ponegriţi atâta vreme de toţi patrioţii patentaţi, au devenit deodată capabili de a guverna. însuşi Maiestatea Sa a recunoscut patriotismul şefului lor, şi ei rînd pe rînd au cucerit, ca în sbor administraţia Capitalei şi reşedinţă împăratului şi majoritatea în Dieta provincială a Austriei-de-jos. Toate aceste dovedesc mai presus de toate un lucru. O causă dreaptă, susţinută cu bărbăţie şi destoinicie, de mase mari sau chiar de popoare intregi, numai temporar se poate sup