Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1897 (Anul 1, nr. 123-248)
1897-11-26 / nr. 225
26 Noemvrie (8 Decemvrie) 1897 TRIBUNA POPORULUI Nr. 225 - Pag. 1185 Mişcare lăudabilă. Spusesem într’un număr recent, că cu prilejiul convenirii sociale aranjiate de tinerimea română aradană, se vor ţine şi conferinţe instructive. Seria acestor conferenţe a şi fost inaugurată Sâmbăta seara, când d. Traian V. Teran a ţinut o prea frumoasă disertaţie asupra poesiilor lui Eminescu, scoţând în relief îndeosebi elementul naţional din satirele eroice. Felicităm cu căldură pe tinerul conferenţiar şi dorim ca exemplul dat de d-sa să afle cât mai mulţi imitatori. * Confiscare din cauţia „Foii Poporului“. Citim înTribunal : Procurorul din Cluj s’a îndrăgostit de cauţia foilor noastre. La intervenirea lui, corniţele Sibiiului a dat earăşi ordin să se confişte din cauţia de astă-dată a Foii Poporului 32 fl. 25 cf., spese de procese, pe cari se zice că, nu le-au putut încassa dela d-nii George Moldovan şi Ioan Şerb din Poiana. Această volnicie tot la §-ul 16 al patentei absolutiste din 1852, care a devenit se vede Nothparagraph pentru a ne putea ataca cautia foilor. * Invitare. Societatea de lectură .Andreiu Şaguna“ invită cu toată onoarea la şedinţa publică, ce se va ţinea Sâmbătă la 29 Nov. st. v. în memoria marelui archiereu Andreiu, în sala cea mare a noului edificiu seminarial, începutul la 7 oare seara. — Ofertele benevole, incurse în favorul societăţii se vor evita cu mulţămită pe cale publică. — Program. 1. , Cuvânt de deschidere*, rostit de preş. Dr. Ioan Stroia. 2. , Cântec de seară“, de Nic. Popovici, chor. 3. ,Onoarea şi duelul din punct de vedere moral, dev.preş. Lazar Tritean, cleric an. III. 4. ,Potpouri, executat de orchestra societăţii. 5. „Dragostea învrăjbită“, de G. Coşbuc, declamată de Iosif Comanescu, cleric an. II. 6. „1. Rüfner IV. Livraison“, duett de flaute, esecutat de George Henţia, cleric an. II, şi Emil Tăchilă, cleric an. 1. 7. „Dor şi jale“, disertaţie de Terenţie Popovici, cleric an. III. 8. a) „Sună buciumul de alarmă“, marş de de Ioon R. Simionescu, chor. b) ,Zorirea*, de C. Attenhofer, chor. * „O moşie românească e de vânzare şi ar fi bine şi de dorit ca un Român să o cumpere. E moşia de 62 jugere catastrale din hotarul Hosufalcului (Satulung) lângă Şomcuta-mare, dimpreună cu o casă frumoasă din 5 odăi culină cămară etc. şi edificiile economice. p. v. Pusztahidegkut, a dlui Grig. Tămaş Miculescu, loc de şes în apropierea So-Dar întorşi la Roma. Ricardo îşi începe iarăşi viaţa desfrânată, nedespreţuind nici chiar pe servitoarea soţiei sale... De altminteri desfrâul, morfinomania, alcoolismul sub forma elegantă a liqueururilor scumpe, au făcut să se apropie de tot sfîrşitul fatal, care pândeşte pe toţi Rionelli, nebunia. O întâmplare îl grăbeşte. Feruccio se întoarce din călătorie. Neputându-şi clădi, din scrupule lipsite de temeiu, o căsnicie proprie, afecţia naturală a acestei inimi generoase se îndreaptă spre omenire. Feruccio se îndeletniceşte cu planuri umanitare, cu înfiinţare de institute filantropice. E vroit de autor şi foarte fericit găsit acest contrast între egoismul evenimat al veritabilului Lionello şi umanitarismul activ al copilului din popor, rătăcit, printr’o întâmplare fatală, într’o familie de detracaţi. Bianca, ştiind acuma secretul naşterei lui Feruccio, vrea să-l mângâe, blesnindu-i întâlnirea cu Valeria. Dar Valeria, introdusă In casa lui Ricardo, îi redeşteaptă acestuia poftele nebune, încă mai întărâtate de gelosia contra lui Feruccio. După o scenă violentă de bestialitate smintită între Ricardo şi Valeria — care a descoperit în el asasinul căpitanului Lamberti — Ricardo se otrăveşte şi moare. Astfel sfârşeşte Ultimul clironom (moştenitor) al Lionellilor. („Drapelul“), meşului, aier bun, apă cristalină, drumuri foarte bune, lemnele şi lucaşi ieftini. Doritori să se adreseze direct.“ * O crimă celebră. Nu degeaba Budapesta este „világváros“, dar, în adevâr, şi în privinţa crimelor ce se petrec Intr’însa poate să stea nainte orişicărui oraş. Mai zilele trecute osândiră pe Chudy, înalt funcţionar poliţienesc, care pungăşise ani dearîndul până şi pe... morţi. Acum se pertrnctează procesul a doi tineri. Fuchs Mátyás şi Hegyi Károly, cari asta-vară au înşelat între dealurile din Buda pe un tiner giuvaergiu, unde ’l-au omorît cu pietri, pentru a-’i lua obiectele de valoare ce avea la dînsul. Obiectele jefuite apoi le-au pus la muntele de pietate (zălog), ’şi-au cumpârat haine de biciclişti (căci ovreiaşul Fuchs era biciclist medaliat şi membru în societatea atleţilor, cu un cuvânt sportsmann), au făcut chef până ce poliţia a şi pus mâna pe ei. Unul, creştinul Hegyi (de 20 ani) a mărturisit crima. Ovreiul însă tăgădueşte şi-i place mai mult să vorbească judecătorilor despre luptele lui pe la diferite societăţi gimnastice, spune, că şi omorul, ce ’i se impută, a fost o simplă bătaie, şi că el aajutat numai „puţin“ tovarăşului, care de altfel nu-’i băiat tare şi care a spus, că ovreiul a omorît, dînsul mai mult a stat de pândă. La pertractare biletele se căutau mai tare decât la... Reichsrath. Fuchs era adecă om cunoscut în toate părţile, atlet care a avut şi duel, me rog, şi umbla pe la toate balurile. Ş’acum, îi trebuiau bani pentru haine mai ales şi pentru a-şi scoate din zălog... bicicleta îndeosebi au fost la pertractare cucoane multe, privind şi ascultând cum pe „atlet“ ’l-a părăsit curagiul, se face „niznai“, zice că n’a omorît şi că sângele ce s’a găsit pe hainele lui ’i-a curs din nas ! Tribunalul n’a intrat însă în vederile tinerilor criminali celebri, nici n’a primit felul lor de apărare, căci pe Fuchsl-a osândit la temniţă pe vieaţă, iar lui Hegyii-a dat 12 ani reclusiune. * Schimb de cadavre. La Mentone au raposat deunazile un general rusesc din Moscva şi o domnişoară engleză, deodată şi în acelaşi hotel. Hotelierul a înştiinţat imediat şi comanda militară din Moscva şi rudeniile d-şoarei engleze; din ambele părţi a primit cererea telegrafică, sâ trimită cadavrul acasă, în urmare a şi predat ambele cadavre la tren. Şi deja aproape îşi uitase de tristul incident, când într’o zi primeşte din Londra o telegramă, în care rudeniile domnişoarei răposatei îl înştiinţează, că în locul cadavrului domnişoarei au primit cadavrul unei general rusesc. Imediat hotelierul a telegrafat la Moscva, să trimită la Londra cadavrul femeiesc trimis din greşală în locul celui al generalului. I s’a răspuns însă cu regret, că nu se poate, deoarece domnişoara engleză — a fost deja îngropată cu toată pompa militară. * S’au spânzurat din pură simpatie. Aproape de necrezut şi totuşi fapt. Trei ucenici din Seghedin au mers pe malul Tisei, unde alegându-’şi un loc potrivit, la umbra unei sălci au depus tustrei jurământ, că ei se vor spânzura de acel pom. Dictum factum Ştefan Turucz a fost primul. Poliţia ’l-a aflat mort, dar’ causa a rămas enigmă. Marţi la 30 Noemvrie s’a găsit spânzurat de acelaşi pom Ludovic Palotás, ucenic la un olar. Miercuri dimineaţa s’a spânzurat al treilea Anton Rózsa. Din norocire oamenii ’l-au observat încă la timp şi frânghia a fost tăiată. Nefericitul băiat a declarat plângând înaintea poliţiei, că el s’a spânzurat fără nici un motiv, singur numai din prietinie ei au depus jurământ, că vor muri tustrei * Fiul adoptiv al Sultanului. Cu ocazia festivităţii numite „Seramlik“ se observă în- tre prinţi şi figura unui băiat drăgălaş blond, pe care sultanul, când trece pe lângă el, îl salută foarte vesel. Băiatul acesta se numeşte George Ksidis, de origine grec, elev al şcolii militare din Tofane şi fiul adoptiv al Sultanului. Soartea acestui băiat e foarte interesantă. Acum trei ani s’a întâmplat că în ziua a 15 a a serbătorilor Ramazan, sultanul cu suita sa grandioasă mergea la moscheă. Când trăsura lui trecea pe lângă şirul băeţilor de şcoală, calul unui aghiotant sări la o parte şi lovi atât de rău pe un biet copil, că îi frânse piciorul. Domnitorul opri numai decât trăsura și când ’i se spuse nefericirea întâmplată, dete ordin ca băiatul să fie luat în îngrijire într’un spital militar pe spesele sale. De aci nainte cerea fie-care zi raport despre starea băiatului, oar’ când acesta s’a reînsănătoşat îl chemă la sine şi în cuvinte prea graţioase îl întrebă, dacă vrea să fie soldat. Băiatul nu se cugetă mult, ci primi cu bucurie propunerea Înaltului protector de a fi internat în şcoala militară din Tofane. Părinţii de asemenea se învoiră şi de atunci micul George este unul dintre cei mai distinşi elev ai şcolii militare, care se bucură de aceeaşi creştere şi consideraţie ca şi prinţii împărăteşti. Din ordinul sultanului micul soldat merge şi el în fiecare Vinerela „Selamunc” călare, unde cu ochi strălucitori aşteaptă sosirea înaltului seu protector, care niciodată nu îltrelasă ca să-l salute prea graţios şi cu o privire zimbitoare. Cât de mare este vaza lui în institut, arată și următorul cas: Odată un coleg al seu îl batjocori de „graur“. George se plânse directorului, care numaidecât cită la el pe insultător. — Nu ști că George este fiiul Majestăţii Sale a Sultanului? — întrebă el cu o mină severă. Băiatul se rugă de iertare. — Iertare vei primi, dar’ pedeapsa nu va rămânea. Și tinărul cadet primisese beţe plus că fu repus In avansament cu 6 luni îndărăt. * Tigrul cu ochiul de sticlă. In menageria regală din Stutgart, în Würtemberg, un doctor a făcut cu succes o operaţie pe cât de primejdioasă pe atât de neobicinuită. Un tigru din menagerie, unul din cei mai fioroşi, fusese greu rănit la ochiu de un alt tigru cu care se bătuse. Veterinarul consultat declară, că animalul nu putea trăi dacă nui se va scoate îndată ochiul rănit Nimeni nu voia să se însărcineze cu operaţia, când un chirurg tînăr din München se presintă şi după ce injectă tigrului mai multe grame de cocaină, îi scoase repede ochiul bolnav. Nu e numai atâta. Dibaciul doctor făcu un ochiu de sticlă tocmai la fel cu cel l’alt, pe care îl şi puse în locul celui scos, aşa că animalul azi nu sufere. In unele privinţe, microbul acesta se amână cu baccilul holerei, mai cu seamă în ceea ce priveşte transmiterea prin apă. Wilm a constatat, că microbul ciumei poate trăi timp de 20 zile în apă destilată; în apă de fântână trăeşte 16 zile; în apă de mare moare în timp de 6 zile. Di Abel a reluat aceste experienţe servindu-se de apă destilată şi sterilisată şi a găsit, că în toate coşurile, baccilul trăia şi peste 20 de zile. Razele solare par a fi cel mai redutabil duşman natural al baccilului ciumei, căci dl Abel a constatat că e de ajuns o oră de insolaţie pentru al distruge. De altmintrelea, dl Kitasato în experienţele sale la Hong-Kong asupra bubonilor ciumei a constatat că baccilului era distrus după patru ore de expunere la soare. FELURIMI. Un bilet de cununie original. O actriţă foarte populară în Berlin, fiind în ajun de a se mărita, a găsit următorul mijloc ca să facă cunoscut publicilui lucrul acesta. Ziarele berlineze, după cererea ei, au publicat nota următoare: „Tuturor prietenilor şi cunoştinţelor mele doresc să le fac cunoscut prin anunţul de faţă, că sunt în ajun de a juca într’un rol nou pe care nul-am mai jucat niciodată până azi. Drama în care voiu juca se chiamă „Căsătorie*. Rolul amorezului este încredinţat dlui Hans E... Dela chipul cum va juca el rolul acesta atârnă soartea piesei care va fi, după cum îi va plăcea lui, o comedie ori o tragedie. In orice caz piesa nu se va preface în farsă, fiindcă suntem amândoi prea sinceri și prea serioși. Ceva mai mult, toți prietenii mei mă încredințează că în piesa „Căsătorie“, nu e nimic de rîs‘. * Baccilul ciumei. „Centralblatt für Bakteriologie“ publică un memoriu interesant al doctorului Adolf Abel asupra bacilului ciumei. ULTIME ŞTIRI Situaţia în Boemia. Praga, 7 Dec. „Bohemia“ publică un comunicat, după care M. Sa cu ocazia primirii delegaţilor vorbind cu Dr. Herold, s’ar fi exprimat astfel: „ Primarul D-- Voastră poartă vina la toate. Ştiu că D-Voastră deputaţii aveţi situaţie grea, dar’ ce a vorbit primarul Pragei, nu e de aprobat.* Intre Nemţii d’aici se face propagandă ca Universitatea nemţească să fie mutată într’un oraş provincial, de pildă la Eger ori Budweiss. In şcoli prelegerile au reînceput. Oraşul e liniştit. Bri s’au arestat numai 54 persoane. înaintea judecătoriei statariale a fost dus numai un singur acuzat. In provincie au fost mici tulburări, la Wittingau, Chrudien, Kolin şi Pribram , pretutindeni s’au spart ferestre la casele Ovreilor. „Önálló rendelkezés". Budapesta, 6 Decemvrie. Guvernul maghiar a depus proiectul de lege pentru regularea provisorie a afacerilor de vamă, de bancă precum și a altor chestiuni pendente de cele dintâiu două. Conform hanscrcţiunii de la 1867, statul ungar poate dispune adecă independent de afacerile de mai sus îndată ce nu e în stare să încheie pactul pe cale constituţională. Proiectul presentat Dietei de Bănffy are trei articole: în primul se prevede că convenţia de bancă austroungară rămâne în vigoare până la 31 Decemvrie 1898; în al doilea ministrul de finance maghiar este autorizat să trateze cu direcţia băncii austro-ungare pentru prelungirea convenţiei scrisă în articolul precedent; în art. 3 se declară că disposiţiunile nouă întră în vigoare la 1 Ianuarie 1898; îşi perde vigoarea această lege şi înainte de 31 Decemvrie 1898, dacă până atunci cele doue state ar putea să încheie transacţia pe cale parlamentară. Alegeri. Fiume, 2 Dbc. Alegerile pentru reprezentanţă se vor face în a doua jumătate a lunei Decemvrie. Comuna Fiume va alege 46, iar comunele pendente 6 consilieri. Autonomiştii au ales o comisie de 15 delegaţi, cari să conducă lupta electorală. Walluschnig lucrează în comunele pendente. Crisă ministerială. Roma, 7 Dec. Eri întreg cabinetul ’şi-a dat demisia. Noul cabinet îl va forma tot di Rudini. Editor: Aurel Popovici-Barcianu. Redactor responsabil: Ioan Russu Șirianu.