Tribuna Poporului, ianuarie-iunie 1899 (Anul 3, nr. 1-125)
1899-01-01 / nr. 1
Anul III Arad, Tineri 113 ianuarie 1899M f* 1 REDACȚIA Arad, Str. Aulich (Adam) ABONAMENTUL Pentru Austro- Ungarul: pe 1 an fl. 10; pe 1 2 an fl. 5; pe */4 de an fl. 2-50; pe 1 lună ft 1. N-rii de Duminecă pe an fl. 2.— Potir* România fi strâmtori ■ pe an 40 franci. Manuscripte nu se înapoiază. ADMINISTRAȚIA Arad, Str. Anlich (Adam) INSERȚIUNILE: at i fir garmond: priuia-dată 7 cr.; a doaua oară 6 cr.; a treia-oarj^A'cr.. ji timbru de 90 cr. de fiecaft puW'cațiune. Atât abonamentele cât și inserțiunile sânt a se plăti Înainte. Scrisori nefrancate nu se primesc. Anul II.L Număr de Duminecă Nr. 1. Biblioteca Județeană ASTRA un lini in *P24927* * Anul al 111-lea. Cu numărul acesta „TRIBUNA POPORULUI“ întră în al treilea an de viața. A trecut deci peste greutățile mari ale începutului, fară sa aibă însă nădejde că d’aci încolo lupta-i va fi mai uşoara. Pentru câ întru cât ne simţim de fericiţi prin sprijinul cititorilor noştri, al căror număr în al doilea an s’a îndoit, pe atât simţim de neplăcut cura oamenii stăpânirii ungureşti caută în fiecare zi să ne supere, lovind în noi fără nici o cruţare. Nu s’a isprăvit adecă încă al doilea, proces de presă ce s’a pornit împotriva noastră, şi tocmai ni s’a vestit al treilea proces. Pe of 17 Ianuarie redactorul nostru responsabil este chemat la judele de instrucţie. Ne-am dat însă de la întemeierea foii seamă despre greutăţile de tot felul ce vor trebui să îndurăm. Spusesem că nu ne vom lăsa să fim amârîţi de cearta unor fraţi, cari au sărit asupra-ne chiar nainte de a porni munca noastră aici, în mijlocul Ungurilor, după cum mi vom da îndărăt nici in faţa loviturilor stăpânirii ungureşti. Cititorii ne sunt martori, că ne-am ţinut de cuvânt. Pe fraţii cari au crezut ca întăresc neamul cheltuindu’şi toata puterea în luptă protivnică fraţilor, i-am lăsat sa meargă calea lor şi gândul l’am avut pironit într'una asupra nevoilor poporului român şi straja neadormită am stat ca să dăm alarma în faţa atacurilor vrăşmaşe. Şi am dori să ni se arate un comitat unde Românii au dus o lupta mai crâncenă decât cele purtate de prietenii noştrii în comitatul Aradului. Vom urma înainte lupta şi fericiţi deplin numai atunci ne vom simţi, când prin îndemnurile prietenilor adunaţi în jurul „tribunei Poporului“ cercul de lupta se va largi peste toate ţinuturile locuite de Români, ca miniştri unguri să nu se mai poată făli, că au pus capăt luptei naţionale române. Şi între anii 1890 1895, când mişcarea naţionala era mai napraznică, în foc prietenii noştri au fost, ei au deşteptat poporul, peana lor a dat cea dintâiu hrană sufletească ţerănimei române. Pe calea aceasta, trasă încă în anul 1884, vom merge nainte! Mulţumim tuturor prietenilor şi cititorilor cari în cei doi ani împliniţi ne-au sprijinit în lucrarea noastră şi în pragul anului nou avem numai o singură rugare : să ne ajute şi pe viitor, ca astfel sa putem unna lupta şi cu mai mare însufleţire şi câştig. Pentru că dorinţa noastră nu este numai sa luptam şi sa jertfim în sec, cum zice Românul, ci ca pe urma luptelor noastre poporul să se aleagă cu ceva. Să-l luminăm, ca atât în comune cât şi în comitate, sa nu cada jertfa Krivangilor şi nimeni să nu îndrâsnească a-şi mai bate joc de drepturile sătenilor români numai pentru că îl credeau lipsiţi şi părăsiţi de conducetori. Astfel purcezând, suntem bine încredinţaţi că isbânda nu poate fi departe. Bărbăţie numai şi bună înţelegere să fie între noi, şi anul ce începem fi-va mai bogat în toate cele înveselitoare lu acest inţeles chemam la lupta pe toţi Românii şi le dorim tuturora : An Nou fericit! O nouă învingere a Nemţilor (lin Pojon. După învingerea de mai săptămânile trecute, când toţi oamenii stăpâniră au fost trântiţi la alegerile pentru representanţa comunală din Pogon. Nemţii treziţi din amorţeală, au câştigat o nouă învingere asupra celei de slujbaşi Unguri, trimişi la Pojon, cu gândul să desnaţionalizeze pe Nemţi. Pe sezonul de iarnă, care e cel mai lung şi mai potrivit, teatrul orăşenesc al Pogonului pe lângă toate, opintirile guvernului, nu va fi dat ,artiştilor“ Maghiari ai actorilor Nemţi. In potriva acestă hotărâri a representanţei comunale, pumnii Unguri au apelat la ministru. Nemţii din Pojon, hotărîţi să lupte voiniceşte, au ales în şedinţa de Marţi a representanţei comunale un comitet, care să supraveghieze şi conducă teatrul. A ce fi comitet e alcotuit tot numai din oameni, care sunt cei mai mari dujmani ai teatraliştilor maghiari. Foile ungureşti, unde ţipă şi cer pedepsirea căpeteniilor oraşului Pojon, altele fac tăcerea peştelui, căci li e ruşine pe de o parte, dar pe de alta li-e teamă să nu cumva să trezească din somn şi pe ceialalţi Nemţi din ţară. GOANĂ CONTRA SAŞILOR Mai în vara trecută, ţinânduse o adunare la Sighişoara profesorul dr. Wolff a rostit cuvinte pline de adevăr, dar tocmai de aceea şi foarte crude pentru Unguri, arătând cum stăpânirea susţinută de ei nedreptăţeşte pe celelalte naţionalităţi. Vorbirea s-a publicat în „Kronstadter Zeitung“ din Braşov Tribunalul Papus sub acasâ pe bravul profesor. Tabla din M. Oşorheiu însă a nimicit această hotărîre. Procurorul a apelat şi astfel pentruca Saşii să nu fie şi ei fără martiri. Curia a dat dreptate tribunalului, care e de părere că profesorul sas Wolff să fie dat în judecată, pentru că ar fi aţâţat în potriva Ungurilor. Desigur îl vor şi osândi. Îşi fac de cap! Ctitorii noştri îşi aduc aminte de ştirea de acum e săptămâna privitoare la goana selbatică ce oamenii stăpânirii au început împotriva dlui Dr. V. Lucaciu, cărui ministrul îi cere să plătească dânsul cheltuielile ce s'au făcut cu geandarmii aduşi să oprească pe neînfricatul luptător până şi a întră în biserică, care pe popor sa împrăştiat dela serbătoarea hramului bisericesc. Cuvântul trup s'a făcut. Eatfl, într'adevăr, ce telegramă primim : Baia-Sprie, 11 Ianuarie n. Astăzi executorii însoţiţi de geandarmi, au năvălit asupra casei dlui lr. V. Lucaciu şi au răpit tot ce au găsit. Ni au lăsat nici pat, nici masă, nici lingură. Toţi suntem adânc revoltaţi de ne maipomenita selbăticie. Familia prigonită protestează împotriva tuturor nelegiuirii or. Din parte ne de asemeni protestăm împotriva acestor selbăticii, cari deşi nu vor spala pe bravul luptător naţional, dar’ sunt, de bună seamă, puse la cale drept răzbunare. Nu-i mai puţin adevărat, că asemeni neomenii fac de rîs şi ocară ţeara întreagă, unde, aşa se vede în locul dreptăţii domneşte selbăticia gendarmerească. PASTORALA. Pentru a-i îndemna la bine şi mai ales la dragostea pentru legea strămoşească şi toate a ■ezămintele noastre bisericeşti şi şcolare, Preasfiţiile Lor episcopii Aradului şi Garansebig şi au trimis credincioşilor din cele a pur .irehii o pastorală. Din frumoasa pastorală a Preasfinţiei Sale episcopului N. Popea scoatem următoarele îndemnări, ce trimite fiilor sei sufleteşti. Aşa este, iubit cler şi popor. Mai harnic şi mai vrednic şi mai puternic este omul acela, poporul acela, care se lasă sa fie mai mult povăţuit de razele strălucitoare ale inimei, pe care oameni insuflaţi de Dudliul sfânt al adevărului ceresc au lăsat-o de moştenire oamenilor vrednici de a se numi fii aleşi ai lui Dumnezeu. Dar, iubiţilor, lumina e ştiinţa şi ştiinţa e putere. Ştiinţa îi dă omului aripi să coboare cu sufletul prin regiuni pământeşti şi cereşti. Ştiinţa are darul, de a supune omului chiar şi elementele naturii. Ştiinţa îl face pe om să ducă o vieaţă veselă, i tcuită şi fericită. Cu haină de mărire se îmbracă omul cu ştiinţă iubiţilor, care cel fără ştiinţă ră- i mâne nebăgat în seamă şi supus omului cu învăţătură. El e orb; el nu vede şi nu cunoaşte drumul, pe unde merge, şi trebue să-l poarte altul de mână, ca să nu rătăcească pe drumul vieţii. De va merge singur, se va poticni şi se va primejdui. Aşa a fost, iubiţilor, totdeauna; aşa este acum, şi et aşa va fi cât lumea: omul învăţat are patru ochi, el e mai cu minte, el vede mai bine lucrurile şi ese în toate i bine şi cu folos, — pe când omului fără I învăţătură îi ies toate pe dos, toţi se folo- | sesc de neştiinţa lui, toţi îl păgubesc, toţi I il înşală şi el bietul e fiiul peririi. I Pentru a ajunge la lumină şi învăţătură, I fraţii noştri ţărani întâi, de toate să-şi tri- I mită copii la şcoală, iar cei ce ştiu deja I carte, să aboneze şi să cetească foi. Nici atâta nu este însă destul, ci să şi asculte I atât ceea ce le propovădueşte preotul şi în- I văţâtorul, cât şi ce li se arată în foile noastre naţionale. Aşa făcând, Anul Nou va aduce asupra noastră, fericire şi întărire vom în toate. UNDE E PRICINA? Fruntaşul slovac Dr. Miloş Stefanovici, adv. în Pojon, a scos de sub tipar în anul nou apusean o broşurică, in care desfăşoară şi dovedeşte lămurit, că unde e buba adecă pricina, pentru care îngâmfaţii noştri stăpânitori au ajuns în halul de astăzi. Broşurică a scris o in limba maghiară şi a trimis-o la toţi deputaţii şi fruntaşii unguri din Budapesta, pentru că lor le sună, la auzul lor e tocmită. Trimiţându-ne-o şi nouă, vom scoate din ea cel puţin următoarele rînduri: „Ungurii şi foile lor până azi pe orice nemaghiar cu tragere de inimă pentru neamul seu îl ocărau cu vorba „trădător de patrie"4, bun de spânzurătoare, acum însă, zice dl Stefanovici, deşi rămaşi singuri în Dietă nu pot să abzică de a căuta patrioţi răi, agitatori, trădători de patrie. Diferenţa e numai, că faţă de nemaghiari operează în înţelegere comună cu scopul, ca să poată ţine şi asigura puterea pe sama naţionalităţii maghiare, pe când In luptele dintre ei, imboldul este singur interesul personal şi de partid“. „In Invălmăşala nebunatică a lor de astăzi, spune Slovacul, nu s’a aflat nici un singur bărbat, care să fi arătat şi să fi cutezat a arăta adevărata causa“; de aceia voeşte să le arete el, unde stă causa stărilor destrăbălate... Reproduce mai Întâiu însăşi spusele unei foi ungureşti din care reiese că s’au ticăloşit ei cu toţii, tocmai fiindcă nu se gândeau la altceva, decât cum să se întreacă întru prigonirea şi schingiuirea, una mai sălbatică decât alta a naţionalităţilor nemaghiare. „Da, zice dl Ştefanovici, „frica de naţionalităţi a atăcat din temelii libertatea maghiară. Guvernul o ştie bine aceasta şi deoarece nici când n’a apărat libertatea şi nici acum nu are de gând să o apere, e natural că operează fără ruşine cu duba naţionalităţilor, cu aceasta vrea să sparie de nou oposiţia şi să o silească la dezarmare“. „Ori cum se vor hotărî însă, zice, altă alegere nu este, sau jug şi sclăvie maghiară, sau domnia necondiţionată a dreptului şi respectarea legilor şi paralel cu aceste libertatea“. „De la 1867 încoace domneşte aici în ţeară un sistem turcesc şi cu el vor duce ţeara la soartea pe care o are Turcia. Viclenia nu este ştiinţă de stat, cu viclenia niciodată nu vor face Ungaria nici liberă, nici puternică, nici bogată, nici independentă. Dreptul şi dreptatea fără a nu se răsbuna cumplit, nu se pot exercia după modelul cadrilor turceşti, ca adecă altul să fie dreptul, alta dreptatea atunci, dacă e vorba de Turc, şi alta când e vorba de alţii“. . . Pricina destrăbălării de astăzi stă deci în aceia, că „drepturile nemaghiariarilor sunt călcate în picioare“. Dl Stefanovici sfîrşeşte astfel: „In politicianii maghiari nu există respect faţă de drept şi de lege, aceasta e causa, că lucrurile au ajuns la gradul, la care se află astăzi. Această stare poftiţi a o schimba şi atunci va fi sanare, va fi descurcare, altfel nu va fi decât o batjocură“. Deşi noi li le repetăm lucrurile acestea Ungurilor în toate zilele, dl Stefanovici are meritul, că li le-a spus-o în limba lor şi toate așezate ca într’un mănunchi.