Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1900 (Anul 4, nr. 122-242)

1900-10-26 / nr. 200

Anni nr ARA» JOT 26 OCTOMYME (8 SOEAYRIE) 190« N*. 200 REDACȚIA Arad, Deák Ferenez­u. Nr 8 ABONAMENTUL Pentru Austro-Ungaria: pe un an 20 cor. pe V* an 10 cor.; pe V* de an 5 cor.; pe 1 lună 2 cor. \-rlI de Duminecă pe an — 4 coroane. — Pentru România și străinfttate pe an: 40 franci. Manuscripte nu senapoiază ADMINISTRAŢIA: Arad, Deák Ferencz-u. Nr 8 INSERŢIUNILE: de un şir garmond: prima dată 14 bani; a doua oarft 12 bani; a treia oară 8 b., de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele cât şi inserţiunile sunt a se plăti înainte în Arad. Scrisori nefrnncate nu se primesc. Stâlpii monarchiei. (a) Cu tot sgomotul ce se face în jurul chestiei drumului de fer bosniac şi cu toate provocările şi insinuările presei maghiare, credem că punctul de vedere austriac va rămânea bi­ruitor. E şi cu cale aşa, căci in­teresele comune ale monarchiei mai mult din acea parte sunt susţinu­te şi representate, căci compatrioţii noştri maghiari „singuri alcătuitori“ nu cunosc Interes comun decât sub­ordonat intereselor specifice maghiare. Aceasta iese în evidenţă cu toate ocasiunile, de câte ori e vorba de un act de o importanţă oare­care, fie po­litică fie economică. In chestia vamală, am arătat di­recţia nenorocită înspre care tind să împingă compatrioţii noştri maghiari lucrurile, fără să-şi dea seamă, poate, cât de mult îngreunează şi împiedecă prin fanfaroanele lor apucături mer­sul normal al afacerilor de interes comun pentru monarchie. Dar dacă faţă cu chestiile mari rolul, în special al parlamentului din Ungaria, este­­ negativ, „părinţii pa­triei" din Dieta din Budapesta totuşi ştiu să ne dea dovezi de o activitate specifică şi caracteristică pentru acest parlament. Animat de acelaşi sentimente şi pasiuni, ca şi presa şovinistă, parla­mentul din Budapesta ni se presintă ca o adunare în care discursuri so­lemne căută să acopere insuficienţa fondului etic din care se pornesc. Plastic ni se presintă această în­făţişare prin discuţiunea asupra înar­­ticulărei în lege a căsătoriei moşte­nitorului de Tron Francisc Ferdinand. Sunt patru zile de când în acea­stă chestiune leaderii tuturor partide­lor ţin pe rînd discursuri chilometrice, — şi suntem în prerspectiva de-a mai asista câteva zile la această nesfir­­şită discuţie, până să-­şi spună cu toţii cuvântul, să contribue cu luminile lor intelectuale, asupra luminărei unei chestiuni atât de clare, şi hotărite dinainte, ca pe urmă să asiste cu to­ţii la înarticularea ei în lege. Ne mai insistând asupra faptului că s’a găsit acest mod de-a perde vremea, cu paradă, nu putem să nu scoatem în evidenţă partea positivă din acest fel de-a lucra a parlamen­tului maghiar. Conştii „părinţii patriei" că nici un efect nu vor avea frământările de cuvinte asupra sorţii proiectului de lege, prin discursurile lor bombastice caută să influenţeze şi să dispună po­porul maghiar spre o îndârjire contra cercurilor superioare din monarchie; dar, pe de altă parte, tendinţa lor este de a se presenta ca o forţă care nu pregetă a se afirma şi de-a păşi cu pretenţii, gata de-a se impune, în mo­narchie. In sus şi în jos,­­ demago­gie şi terorisare: cată cadrele în care parlamentarismul maghiar se învîr­­teşte. Din discuţiunea proiectului căsă­toriei moştenitorului de Tron mai iese la iveală şi o altă tendinţă: intriga. Deputatul kossuthist, Polonyi, a spus că moştenitorul de Tron nu va fi silit să-­şi ţină jurământul şi va pute deschide drum pentru succesi­unea la Tron urmaşilor săi direcţi, nesocotind legea. Această declaraţiune nu se a­­mână oare o recomandaţie a sa, a partidului său, eventualelor graţii ? Nu este aceasta o hotărîtă înfruntare a unei prea înalte hotărîri? Iată intriga, insinuarea, întovără­şită şi sprijin, al neputinţei îngâm­fate ! Aceştia represintă Ungaria şi in­teresele ei, aceştia se girează de stâlpii monarchiei. Ni-au luat în esploatare îndeo­sebi pe noi, Românii. Când n’au nici pretext pentru a se lega de ceva, in­ventează. Dar dacă au apucat ceva, apoi tot o întind s-o răsucesc, în cât val de glava ungurească, îi zăpăce­şte şi puţina minte ce i-a dat firea. Chestia episcopatelor li-a venit ca apă la moară. Au discutat-o în fel şi chip. Dr. Janese cu şiretenie, Gedeon (de la „Alkotmány“,) cu perversitate şi­reutate, fiecare cum l-a tăiat capul. Povestea cea mai nostimă ni-o aduce însă „Egyetértés“ (dela 6 c.) într’o corespondenţă de la Bucureşti. Cel puţin aşa pretinde. Caraghioslicu­­rile ce cuprinde însă ne dovedesc pe deplin, că ne aflăm în faţa unei plăsmuiri dintre cele mai îndrăzneţe ale vre­unui Schreib Moritz fără ru­şine. Ce spune adică Moritz al lui Kossuth? Zice că: »In România chestia înfiinţării episco­patelor a aprins cu desăvîrşire pe liberali şi presa lor... Opinia publică a lor a găsit apoi echou în ,Tribuna Poporului*, care, lucru ştiut, şi aici e cons­aerată ca ziarul de casă al lui Goldiş şi organ al lui Sturdza. Cearta şi discuţia Întâmplată Intre liberali in jurul Înfiinţării episcopatelor, precum şi tăcerea profundă a ziarelor conservatoare, prn itr’o lumină clară chestia şi dovedesc că nu numai fruntaşii politicei Românilor din Ungaria, dar şi dignitarii bisericeşti al lor duc o campanie de şobolani în contra statului maghiar"... Dar de vină e Széli, căre­i slă­bănog şi nu înfundă puşcăria cu noi. Par­că ai citi grozăveniile de „tră­dare" cu cari Dedu speriase pe o vreme lumea, se înţelege lumea gă­­găuţă... Adevărul e că ziarele de dincolo numai de afacerile de aici nu se o­­cupă şi în privinţa asta e „tăcere profundă“ în ambele partide, preocu­pate îndestul de răscoala ţăranilor. N’ar fi Moritz însă „jurnalist“, dacă s’ar opri la cele de mai sus. Nu. Ci el merge mai departe. El a aflat anume, că financiarea înfiinţărei epi­scopatelor e şi terminată deja. D-l Cosma a stat adică astă-vară mai multe luni în Bucureşti (deşi era la Carlsbad !) şi a regulat treaba cu mi­niştrii români. Aceia vor da bani, cât ne trebue — deşi crisa bântue fără milă - numai să-l vadă odată uns episcop pe mult simpaticul dr. Ilarion Puşcar. A mai aflat Moritz că interpelarea în chestia rentei d. Cosma a făcut-o dacă, numai aşa, de ochii lumei, în­colo e înţeles perfect cu Meţianu. Indiscret om mai e şi d. Cosma: auzi, să spună d-sa gândurile intime! Să dea pe faţă diplomaţiile cele mai abile !... „Tata Tom“ vine însă la urmă. Moritz spune că d. Cosma a venit de la Bucureşti nu numai având apro­barea şi sprijinul guvernului conser­vator, dar s-a asigurat şi de sprijinul „unei mari puteri de legea ortodoxă“... Lucrul e clar: d. Cosma ni-a adus vorbă de la Ţarul... Aoleo! ce va face Ţarul cu noi, când va afla că nu luăm în serios episcopatul Preacuviosului Ilarion ?!... Şi încă o întrebare: ce merită Moritz, care-i prosteşte pe patrioţi cu ast­fel de gogoşi? O veste bună din Bucovina. Neue Freie Presse primeşte din Cernăuţi ştirea că la alegerea de electori în dis­trictul Rădăuţului a învins lista candi­datului român, dr. Popovici. O întrunire de alegători, convocată de consilierul şcolar Popescul — adver­sarul partidului poporal român — nu s’a putut ţine, din causa împotrivrii parti­­zanilor lui Popovici. Ziarele maghiare în toate părţile văd propagandă­­antipatriotică*. Din incidentul că societatea religioasă a Rutenilor „Sf.­Ba­silic “ luptă contra întroducerei limbei maghiare ca limbă liturgică în biserica ruteană gr. ca­tolică, numita societate e luată la ochi, că: .organisaţiunea bisericească vrea s’o între­buinţeze pentru propagandă naţionalistă ru­teană, întocmai cum mitropolia din Blaj, episcopiile de Orade, Gherla şi Lugoj, sunt teritorii pe cari se face propagandă valahă". Şi aceasta o argumentează şoviniştit aşa: „cărţile lor de rugăciuni ştiu despre toate numai despre patria maghiară nu*. Ceia ce va să zică: se face propagandă naţională [ca la Gherla!) când într'o carte religioasă nu se vorbeşte despre patria ma­ghiară ! Dar dacă s'ar vorbi de patria maghiară? Atunci de fapt s'ar înjosi religiunea la rolul de servitoare a „ideeii* Poveşti Kossuthiste. Când ţine pausă Bănfly, ese pe teren — Kossuth, dar vorba e că nu e zi lasată de la Dumnezeu, în care organele patriotice să nu aducă vre-o grozăvie, ori cel puţin o poveste hazlie — pentru unguri însă teribilă — asupra chestiunei naţionalităţilor. Din Dietă. — Şedinţa de la 6 Noemvrie. — In continuarea desbaterii asupra proiectului de lege despre căsătoria moştenitorului de tron Francisc Fer­dinand, primul orator al acestei şe­dinţe a fost Kossuthistul Barabás Béla, care prin trase late a cercat să com­bată proiectul şi a declarat, că nu-­l poate primi. După el a urmat imediat vorbirea „mult aşteptată“ a deputatului Szilágyi Dezső, care a vorbit trei oare întregi în faţa unui public neobicinuit de nu­meros. Szilágyi e cunoscut între pa­trioţi ca bun orator şi ca mare jurist; aceasta a dovedit-o şi de data aceasta. Cu un mare aparat de argumente a combătut vederile oposiţionalilor şi a aparat proiectul, susţinând cu multă tărie necesitatea inarticulărei lui ca lege.­­ Vorbirea oratorului a fost întimpinată cu mari ovaţii din partea guvernamentalilor, între cari s’a grăbit să-’l felicite chiar şi contele Apponyi Albert. Din România. Chestia evreiască. Sub acest titlu găsim la cunoscutul ziar vienez .Deutsches Volksblatt* un arti­col, datorit, de sigur unul bun cunoscător al împrejurărilor din ţara românească. Dăm un resumat din acel articol. S’a discutat în feluri şi în chipuri ciu­data coincidenţă a frigurilor de emigrare ce apucaseră vara trecută pe Evreii din România, cu bocetele presei jidovite. S’a crezut că motivul acestui sgomot de havră e tendinţa Evreilor de a căpăta îndreptăţiri politice ca Românii. Din protestul publicat de curând în ziarul jidovit ,Berliner Tageblatt", protest adresat Corpurilor Legiuitoare din Româ­nia, se vede cât de adevărată era credinţa spusă mai sus. Evreii declară ,in modul cel mai solemn, că cu toate suferinţele lor, ei iubesc România şi nu voesc să recunoască altă patrie*. Milogeala lor către deputaţi şi sena­tori va rămâne fără efect. Dl Carp a declarat că nu există o chestie evreiască in România şi că străini­lor li se fac in România mai puţine dificul­tăţi ca ori­unde. Ziarul berlinez ,Presische Kreuzzei­­tung*, vorbind despre petiţia publicată de­­Berliner Tageblatt*, spune că organul lui Moise ar fi putut cruţa cuvintele înflăcărate, cu cari apăra pe Evrei şi cu care se face ridicol. Cine cunoaşte cât de puţin împreju­rările din România, ştie că ministrul Carp ori­cât ar fi de bine­voitor față de Evrei, ca bărbat de stat nu poate să facă alt­fel de cum a făcut, de­oare­ce vede imposibili­tatea de a se realiza cererea Evreilor.

Next