Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1901 (Anul 5, nr. 122-243)
1901-07-01 / nr. 122
Aimul V Arad, Duminecă 1|14 Iulie 1901 Nr. 122 REDACȚIA Arad, Deák Ferencz-n. Nr 8 ABONAMENTUL Pentru Austro-Ungaria s pe un an 20 cor. pe V* an 10 cor.; pe lU de an 5 cor.; pe 1 lună 2 cor. N-nil de Duminecă pe an — 4 coroane. — Pentru România și străinătate pe an: 40 franci. Manuscripte nu senapoiază ADMINISTRAŢIA ? Arad, Deák Ferenczu. Nr 8 INSERŢIUNILE: de un şir garmond: prima dată 14 bani; a doua oară 12 bani; a treia oară 8 b., de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele cât şi Inserţiunile sunt a se plăti înainte în Arad. Scrisori nefrancate nu se primesc. Politică balcanică. E mare alai şi mare sărbătoare în Bulgaria, căci un principe rus a învrednicit pe suveranul Bulgariei de graţia visitei sale ; piciorul pravoslavnic al lui Alexandru Mihailovici a călcat pe pământul bulgăresc. Nu are un caracter politic această visită, a spus marele duce Alexandru, în vorbira sa adresată celor cari l’au primit cu festivităţi la Euxinograd, ci este numai o dovadă de dragoste a muscalului faţă cu Bulgarii. Dragostea muscălească „nu este politică“, cum n’a fost politică nici atunci, când a primit Azovul sub protecţia sa „sfînta Rusie“, ca grabnic să piară şi numele acelei provincii, înăbuşite de colosul slav, fără urmă şi fără sguduiri vădite; nu a făcut politică Rusia, nici la detronarea lui Battemberg, nici la asasinarea lui Stambuloff, ci a dat dovezi deiubire. Şi această preţioasă dragoste, Bulgaria de azi o cultivă, pentru această dragoste trebue să se entusiasmează neamul lui Crum ! Căci „iubirea“ iubire deşteaptă. * Dar, când la Euxinograd, Burgas şi Varna, e serbarea iubirei între colosul şiret şi piticul inconştient, când lumea priveşte cu desgust tertipurile musculeşti, — se găsesc şi geloşi de această netrebnică încuscrire. E uşor de ghicit, unde e încuibat viermele gelosiei! Sub titul „Biruinţa politicei ruseşti“, „Budapesti Hírlap“ ocupându-se de visita marelui duce rusesc în Bulgaria, după ce o caracterisează, ca un răspuns întâlnirea regelui Carol al României cu regele Greciei, şi ca o confirmare întru-câtva a ştirilor ventilate despre cedarea în folosul Rusiei a unor porturi bulgăreşti, — se încearcă, „Budapesti Hírlap“, să arunce vina acestei stări de lucruri, nu asupra „dragostei musculeşti“, adecă a politicei moscovite şi asupra nematurităţii poporului furnizor de asasini pentru Orientul european, deasupra politicei contelui Goluchowsky. „Budapesti Hírlap“ zice, că dacă în politica balcanică monarchia noastră „nu se poate ferici“, este pentru că „nesocoteşte punctele de vedere maghiare“. Cam sunt, punctele de vedere maghiare , pentru politica balcanică? Ele nu de mult s’au dat pe faţă. Ne aducem aminte, că din incidentul asasinatelor bulgăreşti din Bucureşti, când încordările dintre România şi Bulgaria erau aproape să ajungă la rupere, întreagă presa europeană, până şi cea rusească, condamna pe Bulgari ; — presa maghiară însă, şi chiar pene ilustre maghiare, au luat atitudine contra României, contra aliatei monarchiei noastre, în faţa acelui conflict. In acest sens să lucreze monarchia noastră în Peninsula Balcanică ? A insista asupra unei mese aşa puse, natural, că este tot atât de ridicol, pe cât de culpabili sunt cei ce reflectează la o astfel de nenorocită politică — „patriotică“. Nu curte Bulgarilor, ci căpăstru! * Intre punctele atinse de „Budapesti Hírlap“, ca unul de împlinit, pentru a câştiga teren în Peninsula Balcanică, este semnalat acela de a se face cuceriri economice. Nu este aceasta o ideă maghiară, decât întrucât „împerialiştii maghiari“ doresc cucerirea economică a Balcanilor pentru Maghiari. Dacă s’ar reduce la atâta numai puterea monarchiei noastre, pe acest teren, la cât pot Maghiarii, atunci în concurenţa cu Rusia puţine şanse de biruinţă ar fi pe partea noastră. Pe acest teren, toată forţa monarchiei trebuie să fie adusă în luptă Situaţia în Peninsula Balcanică este destul de încurcată; ea preocupă cercurile înalte şi hotărîtoare din lumea politica; iar în acele cercuri, în destoinicia şi buna lor chibzuială, în tot cazul se poate găsi mai multă garanţie decât în eventuale inovaţii maghiare. Autoritatea şi forţa precumpănitoare o represintă azi nu răsvrătitorii cu „iubirea“ lor „pravoslavnică“ şi rsăvrătiţii, ci amicii păcii şi progresului firesc, treptat. Poate de aceea nu prind, nu au influenţă nici soluţiile lui „Budapesti Hírlap“. Influenţa Austriei în Balcani scade. Colaboratorul vienez al ziarului „Times“ din Londra a avut zilele acestea o convorbire cu un politician austriac asupra raportului ruso-bulgar, care în timpul din urmă a luat un caracter atât de intim. Acest politician austriac a zis, că, incontestabil, influența austro ungară în Peninsula Balcanică scade mult; nu crede însă, ca guvernul Rusiei să caute acum a trage foloase din raportul său intim cu statele din Balcani. Nici aceea n’o află probabilă, că Rusia, chiar şi în formă de arendă, va ocupa vr’un port de mare bulgar, deoarece prin asta ar aţlţa în contra sa mânia şi protestai întregei E trope şi ta înstrăina de la sine chiar şi o parte a poporului bulgar, rusofil de altfel. ♦ E putrăd — în capitala Secuilor. La alt loc al numitului de faţă înregistrăm disciplinările şi suspendările în massă, de curând ordonate de ministrul internelor în oraşul secuiesc Mureş- Oşorheiu. Relativ la acest cas de sens apredată ce se telegrafează acum, cu data de eri, din Budapesta. Fişpanul Mureş-Oşorhei lui, Mikó Árpád,şi-a dat demisia. Căderea lui de mult a fost prevezută şi e în strînsă legătură cu evenimentul, ce a precedat-o şi care a pricinuit . Se ştie anime, că senatul orăşenesc din Mureş-Oşorheiu a fost parte suspendat, parte tras în disciplinar, începând de la primar, până la cel din urmă funcţionar al oraşului. Ea, pricina acestei procedări statariale a ministrului de interne este: sumedenie de abusuri în stil mare, săvîrşite de membrii ,,ilustrului“ senat secuesc. La Imperator, ,Narodni Listy* Intr'un număr din urmă scrie, cl zilele trecute Majestatea Sa Monarchul a primit în audiență o deputațiune a Serbilor gr.-or. din Bosnia, primind dela dînsa deja al treilea memoriu în contra guvernatorului Kal'ay. Din acest memoriu — zice numita foaie, — Majestatea Sa va lua informare temeinică despre sistemul guvernării de până acum al lui Kăllay, care nici odată nu s’a declarat dujman al poporului sârb, al religiei lui și al altor interese ale poporațiunii. Dinsul totdeauna se miră, că se găsesc şi oameni de aceia, cari nu-’s mulţumiţi cu guvernarea lui. Pe cei nemulţumiţi îi roagă chiar cu prevenire, să-l caute pe dînsul şi lui să 'i presente gravaminele, pe cari el e gata să le saneze. Când însă e visitat de nemulţumiţi, atunci dl Kkllay totdeauna e atât de ocupat, că nu-i poate primi în prsoană, dar le primeşte în scris orice cerere. Dacă se face şi aceasta, atunci — dl guvernator n'are timp să cetească plânsoarea scrisă, cu atât mai puţin s'o studieze. Şi asta aşa merge an de an. Intr'acestea apoi marele aparat oficial, socotind aci şi preoţimea înaltă, merge înainte pe calea apucată, cu putere potenţată şi cu ţinta, de a asupri pe ortodocşi şi a lăi propaganda catolică. Pe la sfîrşitul anului trecut se convocase un congres la Serajevo, care însă n’a avut nici un resultat, deoarece Kălay a pretins de la preoţimea inferioară şi de la popor, ca să renunţe la marea parte a autonomiei lor bisericeşti, şi să cedeze rolul înrîuritor altor confesiuni. O asemenea învoială însă ar periclita şi vieaţa lor bisericească şi naţiunea însăşi. Prin urmare, în contra unei asemenea ştirbiri a autonomiei trebue să ia posiţie energică poporul şi preoţimea deopotrivă.* Barbariile continuă. Expedasem deja numârul de ori al foii, când după ameazi m-a sosit de la Baia Sprie următoarea telegramă: „Solemnităţile religioase de sărbătoarea sf. apostoli „Petru şi Pavel* şi procesiunile evlavioase de la biserica din Şişeşti au fost împiedecate de puterea silnică a suliţelor gendarmereşti. Mulţime de gendarmi au fost dislocaţi să oprească şi să profaneze actul cel mai sfânt al poporului nostru credincios“. Am stat uimiţi în faţa acestei ştiri despre noua barbarie, şi pătrunşi de-o justă revoltă sufletească ne întrebăm: Unde vor autorităţile şoviniste să împingă lucrurile prin asemenea procedări nechibzuite şi barbare?! — Se ţin lanţ deja aceste fărădelegi şi goane, ce de ani de zile se repeţesc, an de an, faţă de fruntaşul nostru Dr. V. Lucaciu şi de poporul său din Şişeşti, fără ca din parte românească să se fi dat vr’odată îndemnul la asemenea procedări. Mari speranţe n’am legat noi nici odată de promisiunile bărbaţilor maghiari dela cârma ţârii. Mari nusii încă nu ni-am făcut nici în urma desaccentuatelor vorbe goale ,,lege drept şi dreptate“, rostite în atâtea rînduri de actualul prim sfetnic al Coroanei şi şef al ocârmuirii. Dar, la o deosebire înspre ceva şi mai bine între fostul pandur al ţârii Bănffy şi între actualul prim-ministru Széli — totuşi ne aşteptam. Nu e însă aşa. Şi râul devine cu atât mai mare pentru pacinica convieţuire a popoarelor ce constitue statul acesta. Dacă pe aceleaşi urme ţine să meargă în conducerea destinelor patriei noastre şi premierul Széll, ca şi apropiaţii sai antecesori,— atunci o perfidie din cele mai condamnabile se ascunde în dosul frumos sunătoarelor cuvinte „lege, drut şi dreptate“ , atunci un suflet fals şi negru trebue să zacă în peptul omului sus pus, ca să le rostească numi pentru a orbi lumea, dar în practică nici semn de ele să nu se vadă. Recunosc ori nu Maghiarii detentori ai puterii executive în stat, că binele ţerii, binele obştesc al patriei trebue să-’şi aibă temelia în armonia şi convieţuirea pacinică a cetăţenilor, cari o constitue ? — Din procedările lor faţă de majoritatea poporaţiunii ţârii, durere, aceasta de loc nu resultă. Nu vor Maghiarii s’o recunoască aceasta ! Dar ăsta e un râu incalculabil, pentru toţi deopotrivă. Prin însăşi puterea executivă, noi suntem scoşi din vieaţa publică a statului; prin ordonanţe volnice suntem desfiinţaţi politiceşte şi dreptul de întrunire ni s’a confiscat, în chipul cel mai temerar şi ilegal din patria noastră proprie străbună — să nu mai avem noi azi dreptul să ne întrunim nici ca creştini, în giurul altarului, la giurul părinţilor noştri sufleteşi, fără a fi şicanaţi şi huiduiţi de-acolo de suliţele gendarmilor ? ! De ce sunt vinovaţi adecă credincioşii bisericei şi fiii sufleteşti al părintelui Lucaciu de la Şişeşti, pentru ca geandarmii dlui Széll să-’l împrăştie şi cu suliţa în coastă să-’l alunge din giurul altarului ? ! Ar fi deja timpul suprem, ca ocârmuitorii noştri să judece mai serios asupra făptuirilor ilegale ce ni-Ie aplică cu atâta temeritate, să-’şi cunoască odată pâcatele ce comit prin atâtea fărădelegi. Mai coboare-se şoviniştii din înălţimea lor închipuită şi respecte legalitatea; căci nu ştii ziua de mâne, ce surprinderi poate sâ-’ţi aducă. E grozavă, adeseori, râsbunarea mersului schimbăcios al lucrurilor din lume. Să nu pună dar’ Maghiarii într’una şi ia prea multă încercare răbdarea popoarelor asuprite, căci firul răbdării îşi are şi el un capât, şi consecvenţele faptelor ilegale — sunt greu de suportat. Curia compromisă. Am amintit ori de afacerea scandaloasă Szle, prin care e compromis un membru al Curiei. E vorba de scrisorile ce s’au găsit în cassa de fer a numitului advocat, din cari se constată că respectivul membru ăl Curiei, care se numește Kormos Adolf, făcea lui Szélle servicii foarte discrete. Intre multele scrisori, cari au ajuns astăzi pe mâna procurorului, este una adresată de judecătorul înalt