Tribuna Poporului, iulie-decembrie 1901 (Anul 5, nr. 122-243)

1901-07-01 / nr. 122

Aimul V Arad, Duminecă 1|14 Iulie 1901 Nr. 122 REDACȚIA Arad, Deák Ferencz-n. Nr 8 ABONAMENTUL Pentru Austro-Ungaria s pe un an 20 cor. pe V* an 10 cor.; pe lU de an 5 cor.; pe 1 lună 2 cor. N-nil de Duminecă pe an — 4 coroane. — Pentru România și străinătate pe an: 40 franci. Manuscripte nu senapoiază ADMINISTRAŢIA ? Arad, Deák Ferencz­u. Nr 8 INSERŢIUNILE: de un şir garmond: prima dată 14 bani; a doua oară 12 bani; a treia oară 8 b., de fiecare publicaţiune. Atât abonamentele cât şi Inserţiunile sunt a se plăti înainte în Arad. Scrisori nefrancate nu se primesc. Politică balcanică. E mare alai şi mare sărbătoare în Bulgaria, căci un principe rus a învrednicit pe suveranul Bulgariei de graţia visitei sa­le ; piciorul pravoslav­nic al lui Alexandru Mihailovici a căl­cat pe pământul bulgăresc. Nu are un caracter politic acea­stă visită, a spus marele duce Ale­xandru, în vorbi­ra sa adresată ce­lor cari l’au primit cu festivităţi la Euxinograd, ci este numai o dovadă de dragoste a muscalului faţă cu Bul­garii. Dragostea muscălească „nu este politică“, cum n’a fost politică nici atunci, când a primit Azovul sub pro­tecţia sa „sfînta Rusie“, ca grabnic să piară şi numele acelei provincii, înăbuşite de colosul slav, fără urmă şi fără­­ sguduiri vădite; nu a fă­cut politică Rusia, nici la detronarea lui Battemberg, nici la asasinarea lui Stambuloff, ci a dat dovezi de­­iu­bire. Şi această preţioasă dragoste, Bulgaria de azi o cultivă, pentru această dragoste trebue să se entu­­siasmează neamul lui Crum ! Căci „iubirea“ iubire deşteaptă. * Dar, când la Euxinograd, Burgas şi Varna, e serbarea iubirei între co­losul şiret şi piticul inconştient, când lumea priveşte cu desgust tertipurile musculeşti, — se găsesc şi geloşi de această netrebnică încuscrire. E uşor de ghicit, unde e încui­bat viermele gelosiei! Sub titul „Biruinţa politicei ru­seşti“, „Budapesti Hírlap“ ocupându-se de visita marelui duce rusesc în Bul­garia, după­ ce o caracterisează, ca un răspuns întâlnirea regelui Carol al României cu regele Greciei, şi ca o confirmare înt­ru-câtva a ştirilor ven­tilate despre cedarea în folosul Ru­siei a unor porturi bulgăreşti, — se în­cearcă, „Budapesti Hírlap“, să arunce vina acestei stări de lucruri, nu asu­pra „dragostei musculeşti“, adecă a politicei moscovite şi asupra nematu­rităţii poporului furnizor de asasini pentru Orientul european, d­­e­asu­pra politicei contelui Goluchowsky. „Budapesti Hírlap“ zice, că dacă în politica balcanică monarchia noa­stră „nu se poate ferici“, este pen­tru că „nesocoteşte punctele de ve­dere maghiare“. Cam­ sunt, punctele de vedere maghiare , pentru politica balcanică? Ele nu de mult s’au dat pe faţă. Ne aducem aminte, că din inci­dentul asasinatelor bulgăreşti din Bu­cureşti, când încordările dintre România şi Bulgaria erau aproape să ajungă la ru­pere, întreagă presa europeană, până şi cea rusească, condamna pe Bul­gari ; — presa maghiară însă, şi chiar pene ilustre maghiare, au luat atitu­dine contra României, contra aliatei monarchiei noastre, în faţa acelui con­flict. In acest sens să lucreze monar­chia noastră în Peninsula Balca­nică ? A insista asupra unei mese aşa puse, natural, că este tot atât de ri­dicol, pe cât de culpabili sunt cei ce reflectează la o astfel de nenorocită politică — „patriotică“. Nu curte Bulgarilor, ci căpăstru! * Intre punctele atinse de „Buda­­pesti Hírlap“, ca unul de împlinit, pen­tru a câştiga teren în Peninsula Bal­canică, este semnalat acela de a se face cuceriri economice. Nu este aceasta o ideă maghiară, decât întru­cât „împerialiştii maghiari“ doresc cucerirea economică a Balcanilor pen­tru Maghiari. Dacă s’ar reduce la atâta numai puterea monarchiei noastre, pe acest teren, la cât pot Maghiarii, atunci în concurenţa cu Rusia puţine şanse de biruinţă ar fi pe partea noastră. Pe acest teren, toată forţa mo­narchiei trebuie să fie adusă în luptă Situaţia în Peninsula Balcanică este destul de încurcată; ea preocupă cercurile înalte şi hotărîtoare din lu­mea politica; iar în acele cercuri, în destoinicia şi buna lor chibzuială, în tot cazul se poate găsi mai multă garanţie decât în eventuale inovaţii maghiare. Autoritatea şi forţa precum­pănitoare o represintă azi nu răsvră­­titorii cu „iubirea“ lor „pravoslavnică“ şi rsăvrătiţii, ci amicii păcii şi progre­sului firesc, treptat. Poate de aceea nu prind, nu au influenţă nici soluţiile lui „Budapesti Hírlap“. Influenţa Austriei în Balcani­­ scade. Colaboratorul vienez al ziarului „Times“ din Londra a avut zilele acestea o convorbire cu un politician austriac asupra raportului ruso-bulgar, care în timpul din urmă a luat un caracter atât de intim. Acest politician austriac a zis, că, incontestabil, influența austro ungară în Peninsula Balcanică scade mult; nu crede însă, ca guvernul Rusiei să caute acum a trage foloase din raportul său intim cu statele din Balcani. Nici aceea n’o află probabilă, că Rusia, chiar şi în formă de arendă, va ocupa vr’un port de mare bulgar, deoare­ce prin asta ar aţlţa în contra sa mânia şi protestai întregei E trope şi t­a înstrăina de la sine chiar şi o parte a poporului bulgar, ruso­fil de altfel. ♦ E putrăd — în capitala Secu­­ilor. La alt loc al numitului de faţă înregistrăm disciplinările şi suspendările în massă, de­ curând ordonate de minis­trul internelor în oraşul secuiesc Mureş- Oşorheiu. Relativ la acest cas de sens a­­pre­dată ce se telegrafează acum, cu data de eri, din Budapesta. Fişpanul Mureş-Oşorhei lui, Mikó Árpád,­­şi-a dat demisia. Căderea lui de mult a fost prevezută şi e în strînsă legătură cu evenimentul, ce a precedat-o şi care a pricinuit . Se ştie anime, că senatul orăşenesc din Mureş-Oşorheiu a fost parte suspendat, parte tras în discipli­nar, începând de la primar, până la cel din urmă funcţionar al oraşului. Ea, pricina acestei procedări statariale a ministrului de interne este: sumedenie de abusuri în stil mare, săvîrşite de membrii ,,ilustrului“ senat secuesc. La Imperator, ,Narodni Listy* In­­tr'un număr din urmă scrie, cl zilele trecute Majestatea Sa Monarchul a primit în audiență o deputațiune a Serbilor gr.-or. din Bosnia, primind dela dînsa deja al treilea memoriu în contra guvernatorului Kal'ay. Din acest memoriu — zice numita foaie, — Majestatea Sa va lua informar­e temeinică despre sistemul guvernării de până acum al lui Kăllay, care nici odată nu s’a declarat dujman al popo­rului sârb, al religiei lui și al altor in­terese ale poporațiunii. Dinsul totdeauna se miră, că se găsesc şi oameni de aceia, cari nu-’s mulţumiţi cu guvernarea lui. Pe cei nemulţumiţi îi roagă chiar cu prevenire, să-­l caute pe dînsul şi lui să 'i presente grava­­minele, pe cari el e gata să le saneze. Când însă e visitat de nemulţumiţi, atunci dl Kkllay totdeauna e atât de ocupat, că nu-­i poate primi în p­rsoană, dar­ le primeşte în scris ori­ce cerere. Dacă se face şi aceasta, atunci — dl guvernator n'are timp să cetea­scă plânsoarea scrisă, cu atât mai puţin s'o studieze. Şi asta aşa merge an de an. Intr'acestea apoi marele aparat oficial, socotind aci şi preoţimea înaltă, merge îna­inte pe calea apucată, cu putere potenţată şi cu ţinta, de a asupri pe ortodocşi şi a lă­i propaganda catolică. Pe la sfîrşitul anului trecut se convocase un congres la Serajevo, care însă n’a avut nici un resultat, deoare­ce Kă­lay a pretins de la preoţimea inferioară şi de la popor, ca să renunţe la mar­ea parte a autonomiei lor bisericeşti, şi să cedeze rolul înrîuritor altor confesiuni. O asemenea în­voială însă ar periclita şi vieaţa lor biseri­cească şi naţiunea însăşi. Prin urmare, în contra unei asemenea ştirbiri a autonomiei trebue să ia posiţie energică poporul şi preo­­ţimea deopotrivă.* Barbariile continuă. Expedasem deja numârul de ori al foii, când după ameazi m­-a sosit de la Baia Sprie următoarea telegramă: „Solemnităţile religioase de sărbă­toarea sf. apostoli „Petru şi Pavel* şi procesiunile evlavioase de la biserica din Şişeşti au fost împiedecate de puterea silnică a suliţelor gendarmereşti. Mulţime de gendarmi au fost dislocaţi să oprea­scă şi să profaneze actul cel mai sfânt al poporului nostru credincios“. Am stat uimiţi în faţa acestei ştiri despre noua barbarie, şi pătrunşi de-o justă revoltă sufletească ne în­trebăm: Unde vor autorităţile şovi­­niste să împingă lucrurile prin ase­menea procedări nechibzuite şi bar­bare?! — Se ţin lanţ deja aceste fărădelegi şi goane, ce de ani de zile se repeţesc, an de an, faţă de fruntaşul nostru Dr. V. Lucaciu şi de poporul său din Şişeşti, fără­ ca din parte românească să se fi dat vr’o­­dată îndemnul la asemenea proce­dări. Mari speranţe n’am legat noi nici odată de promisiunile bărbaţilor maghiari dela cârma ţârii. Mari n­usii încă nu ni-am făcut nici în urma des­­accentuatelor vorbe goale ,,lege drept şi dreptate“, rostite în atâtea rînduri de actualul prim sfetnic al Coroanei şi şef al ocârmuirii. Dar, la o deose­bire înspre ceva şi mai bine între fostul pandur al ţârii Bănffy şi între actualul prim-ministru Széli — to­tuşi ne aşteptam. Nu e însă aşa. Şi râul devine cu atât mai mare pen­tru pacinica convieţuire a popoare­lor ce constitue statul acesta. Dacă pe aceleaşi urme ţine să meargă în conducerea destinelor pa­triei noastre şi premierul Széll, ca şi apropiaţii sai antecesori,­— atunci o perfidie din cele mai condamnabile se ascunde în dosul frumos sună­toarelor cuvinte „lege, dr­ut şi drep­tate“ , atunci un suflet fals şi negru trebue să zacă în peptul omului sus pus, ca să le rostească numi pentru a orbi lumea, dar­ în practică nici semn de ele să nu se vadă. Recunosc ori nu Maghiarii de­­tentori ai puterii executive în stat, că binele ţerii, binele obştesc al pa­triei trebue să-’şi aibă temelia în ar­monia şi convieţuirea pacinică a cetă­ţenilor, cari o constitue ? — Din pro­cedările lor faţă de majoritatea po­­poraţiunii ţârii, durere, aceasta de loc nu resultă. Nu vor Maghiarii s’o re­cunoască aceasta ! Dar ăsta e un râu incalculabil, pentru toţi deopotrivă. Prin însăşi puterea executivă, noi suntem scoşi din vieaţa publică a statului; prin ordonanţe volnice sun­tem desfiinţaţi politiceşte şi dreptul de întrunire ni­ s’a confiscat, în chipul cel mai temerar şi ilegal d­in patria noastră proprie străbună — să nu mai avem noi azi dreptul să ne întrunim nici ca creştini, în giu­­rul altarului, la giurul părinţilor noştri sufleteşi, fără a fi şicanaţi şi huiduiţi de-acolo de suliţele gendarmilor ? ! De ce sunt vinovaţi adecă cre­dincioşii bisericei şi fiii sufleteşti al părintelui Lucaciu de la Şişeşti, pen­­tru­ ca geandarmii dlui Széll să-’l îm­prăştie şi cu suliţa în coastă să-’l a­­lunge din giurul altarului ? ! Ar fi deja timpul suprem, ca ocârmuitorii noştri să judece mai se­rios asupra făptuirilor ilegale ce ni-Ie aplică cu atâta temeritate, să-’şi cu­noască odată pâcatele ce comit prin atâtea fărădelegi. Mai coboare-se şo­­viniştii din înălţimea lor închipuită şi respecte legalitatea; căci nu ştii ziua de mâne, ce surprinderi poate sâ-’ţi aducă. E grozavă, adese­ori, râsbu­­narea mersului schimbăcios al lucru­rilor din lume. Să nu pună dar’ Maghiarii într’u­­na şi ia prea multă încercare răb­­darea popoarelor asuprite, căci firul răbdării îşi are şi el un capât, şi con­secvenţele faptelor ilegale — sunt greu de suportat. Curia compromisă. Am amintit ori de afacerea scan­daloasă Sz­­le, prin care e compromis un membru al Curiei. E vorba de scrisorile ce s’au găsit în cassa de fer a numitului ad­vocat, din cari se constată că re­spectivul membru ăl Curiei, care se numește Kormos Adolf, făcea lui Szélle servicii foarte discrete. Intre multele scrisori, cari au ajuns astăzi pe mâna procurorului, este una adresată de judecătorul înalt

Next