Tribuna Româna, 1859-1860 (Anul 1, nr. 1-89)

1860-01-28 / nr. 61

Stibnna Moșina. de parte, listele electorale aflănduse fă­­cute odată de cătră Comisiunea interimare nu s'au pusu în ele corecțiunele de sporire sau ci s'au lă­­să se sporească alegătorii noi și să se scadă pe acei ce în cursul anului, perzăndu starea, au încetatu de a mai fi alegători. Listele care au servitu la alegerile din anul 1858 au lămuritu prin aplicație nu nu­­mai numeru realual al alegătorilor dar și f a­­ceste dupe descoperiri ale practicei să per­­dută cu facerea listelor actuale, în care se vede și o sminteale din cele mai radicale, toate lumuririle privitoare la averea în puterea căria o persoană este împuternicită de legea electorală de a e­­xercia dreptul politicii de alegtoriu. Listele noue sunt atătu de defectuase cătu nici articolul 8 din legea electorală să poate aplica. Acestu articol rostește: ”Tot alegătoriul va pute reclama nu înscrierea sau va dovedi trecutu fără dreptu sau ne tre­­cutu esemenea în listele din care face parte? trecuți fără ca să li se fi arătatu și ave­­rea prin carea administrația ar fi giustificatu că iau trecutu pe dreptate, vătată averea unui înscrisu. Și ne­fiindu a­­pe ce să potu vătăma acei ce ar ave de făcutu lui, în coformitate cu articol­u, citatu mai susu? Adeveritoriul iar nu tăgăduito­­riul trebui să dovedească este o macsimă aplice ana­­de recla­­matu a nu se admite în corpul electoralu de legislație, care ar trebui să se poda de cătră acelu care ar ave vre­unul ce s'ar fi în­scrisu în liste de că­­tră administrație. Arătarea averei persoa­­nelor înscrise în listele electorale este o mare necesitate pentru administrația care caută a îndreptăți cu temeiuri ne­clintite lucrarea ei. Căndu consiliul miniștrilor au cercetatu și au adoptatu tablourile statistice, listele electorale, din tabloul cu nr 32, cuprindeau toate elementele neapăratu trebuitoare pen­­tru a se sevl­rși această lucrare cu toată nepărtinirea și cu toate condițiile esențiale cerute de confecțiunea unor aseminea liste. În aceastu tablou de listele electorale erau rubricile următoare: Numele și familia a­­legătoriului, forul locuinței, nu tabloului în care este înscrisu cu amănunta arătare a averei în puterea căreia este alegătoriu, suma în galbeni a capitalului, suma în galbeni a veni­­tului fonciaru, numele colegiului în care s'au determinatu a esercia dreptul electoralu, clasa de alegătoriu din care face parte ca primariu sau ca directu de politie sau de districtu, și rubrica de observații. Din toate aceste indicări, listele publicate de ministe­­riul actualu pu­ne arată decătu numai nu­­mele alegătorilor. Aceste, deci, sunt cu multu mai nedepline decătu acele făcute de Co­­misiunea interimare care, celu puținu, au arătatu și averea alegătorilor. În aceste noue lote nu este apoi însemnatu nici forul locuinței, nici numerul realu al alegătorilor, duce lu­­crări administrative care au cerutu multă osteneală și multă fremăntătură în Corpul e­­lectoralu. În scurtu, listele oăscute anumu sunt mai neperfecte decătu acele făcute în­­tăiași dată; și aceaste arată că adminis­­trația, în locu să meargă înainte, dă înapoi. Așa In locu să facă lucrări din ce în ce mai de­­pline, mai lămurite și mai perfecte, le face mai știrbite, mai întunecate și cu totul de­parte de aceea ce să cere în niște liste de alegiri fundate pe avere. Monitoriul Moldovei pănă acumu n'au pub­­licatu decătu numai trei procese verbale. Din aceste, dupe sunt pentru respingerea D- lui Ioan Fătul de tribunalul de Iași și res­­pingerea D-lui Costachi Racoviță de tribuna­­lul de Tecuciu, ambii au doveditu că au ce­­rut o avere de legea electorală, iar unul pen­­tru priimirea D. manolachi Zălariu ca alegă­­toriu în tărgul Vasluiu. Unu cazu de ștergere din listele electo­­rale a mai multoru alegători din districtul Iașii s'au înfățoșatu tribunalului de cătră D. doc­­toru G. Cuciureanu, înse, după cumu vedemu în Stepa Dunărei, această cerere nu s'au luatu în considerație. Cazul este foarte gravu: elu merită de a'și da cineva osteneală spre a­ lu lămuri și alu duce pănă la penalitatea prevăzută prin legea electorală. Stela Dunăriei publică în n. 12, după unu articol întroducătoriu, reclamația și apelul D-lui Doctor Cuciureanu, în obiectul deviați­­ei listelor electorale. Prețuimu aprecia­­țiile vecinei noastre, dar ne permitemu și noi a face căteva întrebări. Este oare întocmirea listelor, din greșală sau din premeditație, în chipul ca orice reclama­­ție se devie iluzorie? Răspănditus'au spiri­­tul convenției din programa guvernului așa de tare în­cătu să pătrundă spirtul pănă și în prefectura ținutului Iașii, ca să'și aco­­peră golăciunea de argumente valabile? Da­­că noii înscriși posedează titluri incontesta­­bile, pentru ce să sfiește onorata prefec­­tură de a le publica? Este tribunalul ju­­decătorescu numai uou edo al prefecturei? Pentru ce n'au cerutu elu lămuriri de la biroul statisticu? Ce scopu mai poate avea apelul? Mintea sănătoasă poporană, văzindu ast­felu de lucrări, ne va respunde în pri­­virea lor: ”după turcu și pistol” Dar oa­­re în suflava țerei Adunarea compusă pe ba­­za deviațiilor încrederea­ de care ar trebui să se bucure ea, tocmai cănd au să se a­­bordeze toate chestiile vitale ale țerei? Vom vedea. Pănă atunci noi în interesul gingașu­­lui obiectu pe propunemu de a menționa toa­­te reclamațiile motivate pe spiritul Conven­­ției, crezindu ne datori­tă arătămu publicu­­lui macar numele acelora care s'au îndepli­­nitu această datorie morală și reală. ” lăcomie au imbucatu setențile Publicul cu docte ale celor de pe urmă procese de prese f­ericită țeară! Încrederea ta în dreptate cre­­ște mai răpede decătu amu oi crezutu. Căci cumu zice chiar Monitoriul, numai trăimu noi în­­tr'un timpu pe căndu judecățile erau numai o închipuire. Numai săntemu, zicemu și noi, lui Mihail Sturza cănd Divanul Domnescu era compusu din proști și înrăutățiți care nu știeau altă lege decătu poroncile ce le trii­­mete, în cursul tratației, sau cănd unu idot ministru vinea ca să'și impue voința la niște vietăți care pentru toată măndria lor săi mulțumeau să li să zică: ”Bravo misăi­­lor! Astăzi, înse, subt înm­urire șargei ve­­nită de la centru luminilor, toate lucrurile în țeară au luat o adevărată schimbare; căci toți au să înțeleagă că țeara are dreptate iar nu milă. Recomendăndu Înaltei noblețe și onoratu­­lui publicu cetirea ziselor sentențe, ca ade­­vărați întroducători de opere, vom zice, cu toată modestia, că ele p­ au nevoe de nici o laudă. Ne rugămu numai ca zelul nostru să nu pară unu pre mare eccesu de curtănire cătră acei ce țeara li datorește aceste mo­­numente. Fericiți cei ce nu caută nici o răs­­plătire trăindu. Apărători ai libertăței ur­­mați cu îndrăzneală calea cea bună și luați singuri laurile cu care timizii nu cutează a vă încununa. De ce frenetizmii nu s'au cumprinsu inima cea desfătăcioasă a Romănilor cetindu acesta opere? De ce să nu căntăm și noi cu po­­etul turcu? ”Alah au făcut toate bune pen­­tru gloria sa­ scădere urmate adecă lipsa de ștergerea din în cursul anului, sa­u numai la o parte, și altele noue s'au făcutu de ministeriul actualu. liste a Această urmare dică încă și întrebarea aceea în toți anii listele au a se face dacă au să remăie totu acele lul locuinței ce s'au ficsatu Lăsăndu pe cei ne­trecuți de rită a asupra fi alegători, ori a înse de vechi fie-care. r­­­A­­cei a ști, dacă din nou, sau la care căruie individu­ălu a dovedi că me­­ce facemu cu reclamații în timpul De -ne­bunie­­­ ­­ ­ inițireei- Sentența Presei, cănd Odo­vașii și tinerii lor neferi din Iași și București au încetatu de a căuta solemnitățile putearei streine și naționale, viitorimea este amănțată de a căde Intr'unu ca­­plu de neștiință, din care nici cartoanile răpo­­satei gazete de Moldova, nu o va mai putea scăpa, de atunci, zecem, pirtuțile și cele mai mari fapte se pierdu fără ca să mai auzimu, ca altă dată pe malu Baluiului, o liră căutăndu­­eîi romănu adevărat În această obștească săcetă de Ode, za­­vergii din București s'au opintitu a face o mare larmă ca să amăgească tribunalile U­­nite ce au scăpat unu spănzurat de spănzu­­rătoare. Cu ce s'au pusu mai giusu in opinia țerei onoratul Dipan Domnescu din Iași, ca să pu apemu și noi dreptu al rădica la m­ăi­­mea ce merită, în locul de unde țepra s'au de­­­­prins a vede eșindu lumina și dreptatea? Ospitalul din Vaslui. Totu încă să mai găsescu pe­ntre noi căte unul din acei ce, cu faptele lor cele bune, ne aducu aminte de vechile virtuți ce carac­­terisau pe strămoșii noștri și'i făceau a'și sacrifica averea în favorul omenirei pătima­­șe și nevoieșă. Cu ast­felu de generoase și ospitaliare simțiminte ni se arată D-lui Postelnicul Dimitrie Drăghici, care au fondatu Ospitalul din Vasluiu, care­ su ține de aproa­­pe cu cheltueala sa și altor bine-voitori și carele'i asigurează vecinica trăinicie lăsăn­­du'i după moarte toată averea sa. D-lui Postelnicul Dimitrie Drăghici au bi­­ne-voitu, după rugămintea ce i-amu făcutu, a ne comunica serile Ospitalului pe anul tre­­cutu. Venitul au fostu de 19.070 lei, 18 pa­­rale, iar cheltuielele de 17.794 lei și 34 parale. Din 229 de bolnavi, ce s'au căutatu în cursul anului, au muritu numai 8, adecă mai puținu 4 la sută. Acesta este unul din resultatele cele mai convingătoare care a­­rată căutarea cea bună și cu durere de oamenii bolnavi. Afară de aceea, lucrul celu mai însemnatu, care merită a trage toată băga­­rea de samă, este că unii bolnavu nu au co­­stisitu pe Ospitalu de cătu 77 lei, 28 para­­le și­­ de lețcaie! Cu această cioră vomu măsura economia ce să face în celtuielele ospitalurilor publice. Iată și sama ce ni s'au comunicatu: 2,096 6 Chapitalul remasu lin sama anu­­lui 1858. 11,100 - În 300 galveni hărăziți de fon­­Sama veniturilor și a cheltuielelor Ospi­­talului din tărgul Vasluiului pe pnul con­­tenu­u 1859. lei par. Venităl, datorul Ospitalului Postelnicul 2

Next