Tribuna Româna, 1864-1865 (Anul 6, nr. 198-254)

1864-05-11 / nr. 198

NoO. 198. - Rretini reginmătateanni 21lei. ADonamintele se fasti în Iassi la Aoiei, pdita Talralagilogii; Rretini re flei Inmi 27 iei. A8S6lI u „li 11 MLIU 1804. ANDĂI GI. t bulere:7558757lul-3- -­­ Prefectura poliției d­e Iaști. D-sale Domopului redactoru d Tribuna Romănă­". Domnule redactoru, Pentru știința d-voastră despre cuprinderea jurnalului încsetu de onor, consiliu de mini­­ștri în seansa de la 30 a mnei trecute, cu­­prinzătoriu dispozițiilor asupra presei, ce s'au decretatu de Inălțimea Sa Domnul Stăpănitoru, cu onoare vă anecsezu pe lăngă aceasta o foe împrimată. Priimiți domnule redactor încredințarea osebitei mele considerații. P. pretexitul poliției G. Popovici. No. 7229 1864 maiu 6­ ca­ziprului sburătoare, tica VOMANIA, pănii l0o măvim. Astăzi s'au început aici de dimineață sub­­scrierile pentru plebiscitu. În sențiunile statornicite prin prăpduirea prefec­­torală, căte unu membru al municipiului pre­­șede și comisarii de genți anume sunt puși pe la porțile localu­­rilor unde sunt registrele. Pe cătu amu aflatu, registrele respingerei stau numai de mărturie; oamenii își scriu numele, sau zicu să li se scrie, mai­­­ pentru guvernu, în registrul priimtrei. Publicul liniștitu și neatărnatu se absține de la orice demonstrare. Sunt destui carii, pedu­­miriți și uimiți, nu zicu nici da nici Da. Acei ce se strecur pintre da și Da, nu sunt mai puțini. Sufragiele noastre populare, strănse în mâ­­nu seamănă de locu­lul acesta, cu rostul iului universalu, ce ese din urna discretă ului secretu. De aceea despre partea și multor cetățeni neatărnați amu fi doritu din sufletu ca cuprinderea ple­­biscitului să nu fie ăncai așa de complecsă așa de suprinzătoare precumu este nentru mulțimea poporului. Orșicumu, așteptămu cu nerăbdare, nu a­­răta resultatul probei acestei ăntăie de con­­sultare poporală, care nu poate fi înduoioși, pe cue tu înțeleapata și prudintea întrebuințare definitivă ce va face guvernul M. 8. Domnului după împregiurări. De la București n'avemu astăzi alte știri mai noue de­căt aceea ce ne-o împărtăși în­­suși ministru de interne prin telegrama sa că­­tră prefectul de Iași, tipărită aici în foaie în tipografia Goldner, și afișată astăzi după amiazăzi pe ulițile orașului. Dacă această știre. Domnule prefectu. G­uvernul era de multu a urmări o con­­spirațiune cu ramificațiune în­streinate, spre sfărăma unirea și a detrona pe Domnitoru. Agentulu acestei conspirațiuni era Doctorulu Lambertu, trimisu înadinsu la Constantinopoli; 4 acestu individu, la întoarcerea sa în țeară, s'au arestat în Giurgiu, cercetăndu-se hărtiele sale s'au găsitu acte autentice doveditoare cri­­mei de înaltă tradare. Din astă sub-scriere resultă, că unirea țerilor avea asesi arma, că fiec-sare țeară avea a dobăndi căte unu Cai­­macamu, că Caimacamulu pentru Valahia avea țin Suțu. . sunt în măna Guvernului, a fi Consta Toate D. Constantinu Suțu, prin mandatu g judecăto­­rescu, și în urma interogatorului făcutu de procurorul Curței Criminale, s'au și pusu în stare de arestu. Tată unde inimicii țetei ne conduce­ noastre voescu a­­ Liniștea domnește în București, cu toate că îndignațiunea în contra acestuia, ce au u­­neltitu o aseminea faptă, este fără margine. Publicați aceasta spre cunoștința Juniloru Romăni. Ministru de interne, Cogălniceanu. Despre altele, și în cătu se atinge de eri­­să spunemu­curata cetitorilor nostri că, în sta­­rea de față a lucrurilor, și în urmarea co­­municărei poliției sub No. 7249, ce o repro- ducemu mai gios, socotim de maorie a pe atuține Implemu, dară, astăzi foaia noastră cu ac­­tele oficiale, lăsăndu pentru timpul oportunu libera discusiune a toate cele ce videmu și înțelegemu, fiecare din poliție îl asistă. Ser­­și aprob­area actelor gubernului, trebuie ALECSANDRU IOANIE, cu mila lui Dumuezeu și voința națională donnu PRINIPATELOR­ UNITE-ROMĂNE. La toți de față și viitori sănătate, Asup­a propunerei consiliului nostru de mi­­niștri a­u decretatu și decretămu: Art. 1. Cap­u din partea a P-a a legei pre­­sei din 1 aprilie 1862 62 rămăne suspendatu pă­­nă la o PUSĂ dispozițiui Ne. Art. 2. In acestu intervalu presa periodică se pune sub regimul statornicitu prin domnesica ordonanță dîn 2 octomvrie 1859 și publicată în Conitorul țerei Romănești din 4 octomvrie 1859 No. 120. Prin aceasta autorii, redactorii geranții și tipografii nu se scutescu, în pri­­vința delictelor de presă, de urmărirea și pe­­nalitatea prevăzută prin legea din 1 aprilie 1862. Art. 3. Nici unu afișu, nici o foaie volantă, nici o broșură nu se va putea pune în circu­­lațiune fără autorizațiunea în București a mi­­nistrului de interne, și în provinții a prefec­­ților de județe. Art. 4. Ministrul nostru secretar de statu la departamentul de interne este însărcinatu cu esecutarea acestui decretu. Dat în București la 2 maiu, 1864. Alecsandru Ioan. (Contra­semnați,) Cogălniceanu, Vălcănescu, Volintineanu, Oroencu, general Manu, No. 518. f secretar de statu la d­partamentul din întru e­­ste însărcinat cu esecutarea ordonanței de față Datu-s­au în Domneasca noastră rezidență București, la 2 octomvrie anul una mie optu sute cinci­zeci și nouă și cel dintăiu al Dom­­nirei noastre în principatele­ unite. Alvculntru IOAN I. (Contra­semnatu) ministru s­ecretar de stat la departamentul din întru. N. Crețulescu No. 411. Raport al Ministrului din Întru­ Prea Înalțate Doamine. După neapărata simțită trebuință de a se pune sfărșit necuviințelor isvorîte din licența în care au ajuns unele foi periodice, ce iesu în capi­­tală, Consiliul Miniștrilor, în seanța ținută la 30 ale încetatei luni, au încheiat aici alătura­­tul în copie jurnal, prin care n'au chibzuit dis­­posițiile necesarii a se păzi în viitor, pănă la facerea și promulgarea unei legi asupra presei. Acest jurnal dară, plecat viu a­ lu supune la cunoștința Măriei Voastre, rugăndu vă să bine bolți a da înalta ordonanță de confirmare. Ministru Secretar de Stat la departamentul din Intru. (semnat) N. Crețulescu. No. 8530 anul 1859 Octomvrie 1. ALECSANDRU IOANI, cu mila lui vumbuzeu și voința Na­ȚIIONALĂ, roncu prințițatelor v­ unite-ronăce. La toți de față și viitori sănătate. Văzăndu raportul sinistrului nostru secretar de statu la departamentul din întru cu No. 8530. Considerăndu motivele espuse în jurnalul încheiu de conciliul miniștrilor în ședința de la 30 ale lunei trecute și supuse noue cu citatul raportu. Amu ordonatu și ordonămu: Art. 1. Dispozițiile asupra presei, adoptate de consiliul miniștrilor și cuprinse în jurna­­lul sus zisu, le încuviințămu, mi vor avea ur­­mare ca măsuri provisorii, pănă la facerea și prom­ul­gar­ea unrei le Și­iuiri de Presă. Art. 7. și cel din urmă, ministrul nostru JUR­N­A-4. 30 septemvrie - Astăzi mercuri anul 1859 în ședința Consiliului Miniștrilor din Seara Romănească, luănduse în băgare de seamă ur­­genta trebuință ce este de a se pune un capat licenței în care cu covîrșire au degenerat libertatea presei, pe care pănă ce o lege spe­­cială ar veni s'o reguleze, guvernul Măriei Sale, în dorința sa de a figi de censură, nu pentru o mai întinsă aPost acordat o împră­­știere a luminilor, rezervăndu'și de a lua măsurile ce trevuința iar dileta, cănd lini­­ștea publică s'ar vedea amenințată de retă­­cirile unei libertăți rău înțeleasă. Văzînd că împrotiva obligației morale luată după un timp de de corpul jurnaliștilor, încercare de 9 luni aproape, în care jurna­­lele Romăne s'au bucurat de cea mai deplină libertate, aceasta nu au produs, mai cu senă, de­căt tristul resultat al an­rărei la ură îm­­­protiva guvernului, al provocărei la tulburări, al atacurilor personale, împingănd violența pănă a isbi direct viața privată a cetățenilor și a funcționarilor publici, și chiar interiorul familiilor, în­căt organele de publicitate, a că­­rora cea mai sîntă misie este aceea de a for­­m­a și lumina opinia publică, prin întreținerea unei nepărtinitoare lupte de idei, însuși dis­­ectelor guvernului nefiindule cuția poprită, aceste organe ale publicităței s'au văzut de­­grad înduse pănă la rolul înjositor de instru­­ale împiumuirilor meschine­­mente ale restu­­rărilor personale, fapte ce n­u se pot cali­­fica de­căt ca efecte mai mult sau mai puțin evidente ale unor instigații antinațiopali; Considerănd că răbdarea publicului bine ju­­decătorii, sătul de sfășierile unei prese abu­­sive, au ajuns la culme, și că guvernul care, suspendănd cenzura numai sub condiția men­­ținerei liniștei și a respectului onoarei fa­­miliilor, nu poate erta mai mult timp urmarea unei atăt de deplorabile licență, fără a gră­­mădi asupră­ și o mare respundere;

Next