Tribuna Româna, 1866-1867 (Anul 8, nr. 255-285)
1866-08-11 / nr. 255
No. 255 Prețîn] perjimnătate aniu/îfleï. A ceasta toicesc în cîntec ori pe septemâna. Abonamintelui se făcu în Iassi la directionea foier, aditia Talpalariloru, iar în bucurești și prin districte la espeditoriile poștelor. IASSI1 JOI 11 AU G US TU 1800. PrețTul pe fret finii 23 lei. ANUL VIII. ROM VIIV / a st s it 3 / a tf // tt s ( tr. Incepandueara si publicarea acestei foi, credemu que niniene n’asceapta de la noi o programa noua. Nu amu fostu nici voiu si organulu vreunui partitu, seau al vreuneia din capiteniile partitelor ce se sbuciuma in sferele ofiiciali. Suntemu si vomu renume credinciosulu interprete al convicțiunilor adeveratu liberali si independinti, espressiunea sincera a opiniunei generale. Din toate principiele inse ce amu subtirnutu in trecutu, singurii unulu, uniculu putemu dice, se pare cadiutu astadi in defavoarea popolarie. Vremii se dhemu principele electivii, dormulu alesu dintre instaritii nostri oligarhici. In puntulu acesta suntemu nevoiti a reveni la dorinttele divanelor ad-hoc din 7, si ne punemu pe basca strictei legalitati actuale, infigemu unu picioru fermii pe terrenulu constitutiunei in vigoare. Vomu subtiene, deara, deaci’nainte cu aceeași constantia aratu decretulu A dunărei constituante din liu main annulu acesta, pe catu si decretulu puterei dictatoriale din 14 augusta 1804. Aceste duoa decrete au purcessu ambe, deși in direptu, din aceeași sorginte, adica vointta majorității poporului românu. Amenduoa sunt se vede consequintiele educatiunei politice a plebei române in timpurile noastre: dreci prin plebiscitele din 1804 si din 1800 generatiunea presenta a natiunei romane din Principate au repudiatii atatu domnia electiva catu si predormirea oligarhhiei feudale in Romania. Astufeliu credu astazi cei multi que noi Românii amu scapatu de odata si de forma de guvernu si de statulu social asemene acelora din care s’au trasu alta-data peirea nefericitei Polonie. Asta se fie ! Aceasta este dorintia noastră cea mai apprinsa. De aceea vomu fi cu cea mai mare luare aminte ca nimica se nu impedece stabilirea principatului ereditarii si consolidarea drepturilor si libertăților poporului emancipații. Cu totii suntemu datori a ne pune cu toata inima la applicarea sincera a Constitutiunii noastre actuale. In ea sunt cupprinse cele patru mari dorinti ale Adunarilor consultative din 1857, dorinti pe care Adunarea constituanta din 1800 le-au tradusa in precepte politice, intiparite cu o insemnatoare liberalitate. Esperientia deci trebue se se faca in consciintia si cu toata seriositatea. Ea este proba suprema ce poporulu românii cauta se faca astazi sub ochii Europei intregi. Deaca nici acumu nu ne vomu invetia a subtiene cu prudentia si energie autonomia noastra nationale, daca nici acumu nu ne vomu deprinde a precepe si a practica din convecțiune unirea politica; daca nici acumu nu ne vomu dumeri que stabilitatea principatului este o ancora de mântuire; daca in fine nu ne vomu petrunde de necessitatea de a intemeia odata guvernulu constituționalii cu elementele ce aveaul : atunci buna vointta puterilor se va reci de totu, si protectiunea lor bine-facutoare se va trage deasupra noastra; atunci nu putemu sei ce va mai fi de noi! In cele dinleuntru voniu cauta fara pregetit desvoltarea deplina a libertăților constituționale înscrise in pactulu nostru fundamentulu, juratu solemnelu de princepele Carol I. In cele din afara vomu tinde la refularea definitiva a relatiunilor noastre cu imperiulu ottomanu pe basca dreptului nostru nationalu. Inse, si inleuntru si afara, amientindu căutăturile noastre si uitandu-ne dreptu la tieri, ne voiiu păzi de a nu ne uimi, a nu vena umbre. Aceasta este, pare-ni-se, intierlepciunea practica a poporului romanii. El in totudeauna s’au pazitu de a nu lassa, ca animalulii din fabula, se’i cada bucățică din gura pentru ca se'i apuce umbra. REVISTA IXTCIUCTIA Multe avemu a spune in revista noastra interioara! Avemu a vorbi de ine știrile luate de guvernu pentru intempinarea lipsei subsistantielor, pentru acoperirea deficitului tesaurului, pentru moralisarea agenților administrativi, pentu punerea in lucrare a nouelor liste electorale. Avemu a attinge si questiunei negotiatiunilor noastre diplomatice ci Poarta otomana. Ci lasamu toate pe nu merulu viitoriu, uta incu pumiu-ne spatiu si a le trata astazi dupre cuviintia. Una nu ne putemu opri de a n’o atinge cu o oara mai ’nainte. In ordinul i seu circulariu pentru dressarea listelor de alegatori in conformitate cu noua lege electorale, ni se pare que d. ministru de interne au transgres si tu preste prescriptiunile legei in unele puncte însemnătoare. Asta, buna oara, in totu ce privesce la terminele acordate de lege pentru publicarea si rectificarea listelor, d. ministru augressitu, ni se pare, scurtandu terminele fara de necessitate si in contra prescriptiunilor legei. Cuinii se poate oare ca intr’o singura zi, de la 1 la 2 septembre, se încheie consiliele communale listele si se le publice, quandu pen’astadi multe, celle mai multe din commune, poate que nici au priimitu ordinulu d-lui ministru! Si inca una d’aici, alaltăieri seara, la preamblarea publica de la Copou, 1). Teodor Satiescu au fostu victima unei arrestari nejustificabile, dupre Constitutiune, si operata cu miri luxu de violentia ce produse o indignatiile generale. Arhhivele israelite, organu special al iudaismului universal, nu este totodeauna interpretele autoritatii ale cugetariloru Societatiei israelite fundata in Paris de la 1860, si care si ea are foaia ei officiale intitulata: Bulletimdu alliautiei israelite universale. Cu toate aceste, in numerulu sus-disului diaru ce’lu avemu sub ochi, gasimu o epistola adresata de catre ministrul afacerilor străine al Frandei, D. Drouyn de Lhuys, către J. Crémieux, pressedintele Alliantiei israelite universale, relativa la cele intemplate in Bucuresti in cioa de 18 luni trecutu. Cuvintele ministrului M. 8. imperatorului Napoleon III se atingu asta de tare de noi i nea tu nu le putemu nesocoti orcatu de neintemeiate se de ele! Scrisoarea I lui Drouyn de Lhuys, cu data din 20 mii, au venitii in urma unei intrevorbiri ce dice ca I. Crémieux au avutu cu insusi imperatulu Napoleon asupra emotiunilor popularie produse in Romania in genere si in Bucuresci in particulariu, cu occasiunea proiectului de constitutiune al guvernului de la 11 fevruarie, in favoarea impamentenirei indanilor. Imperatulu ar fi promisu, dice, Dlui Cremieux ca va intrebuintta instuintia sa pentru a face se se schimbe o stare de lucruri care contrastează cu spiritulu secuiului. Dupa aceasta ministrulu atfaceriloru streine, prin scrisoarea sa, către D. Crémieux, spune ca insusi, informații fiindu de celle petrecute in București in contra rudanilor, prin agentulu seu de acolo, au facutu cunoscut guvernului moldo-valacbu mirarea dureroasa cu care au avutu scrie despre sentimentele de netolerantia ce aretase popolatiunea din București, sentimente, dice atatii de contrarie cu luminele civilisatiunei actuale. In tine D. Drouyn de Lhuys spune ca au insarcinatu pe consululu francesu din Bucuresti se esprime guvernului romanu dorintia de a nu se mai vede renoinduse asemene scene pe viitoriu, recomendandu tot odata consulului de a reclama, candu ar fi momentulu priinciosu, o ameliorare in situatiunea Israelitiloru din tiara. Asta dara, eatane mai multu cu o questiune grava, si inca internationala pe bracie . Ameliorarea soartei Judaniloru ! Societatea judaneasca din Paris au isbutitu in sfîrsitu a induce in erroare pen si inalta diplomatie francese. Organulu ci militantii, Arhhivele israelite, presen iteaza resistentia Romanilor contiai stabilirei invasiunei jidovesci asupra-le ca o persecutiune religioasa. Audi vorba! Persecutiune religiosa, netolerantia contra Judanilor, unde, si din partea cui? Câte cuvinte atatea neadeveruri in articululu din Arhivele israelite, intitulații : „Persecutiune religioasa —Scena din securiile de mijlocu la Bucuresti.“ Ci se vedemu, me rogu, care suntu aceste acte de violentia, făptuite in București asupra Judaniloru? ce este aceltu incidenta reportatu domnului ministru al afacerilor străine din Paris, si in care popolatiunea din București s’ar fi aretatu netoleranta către Judahi? E vorba de manifestatiunea populariei din 18 auni trecutu impregiurulu Adusnarei constituante; e vorba de demonstratiunea si destructiunile turbate făcute in harta jidoveasca de langa ulitia Palestinei din Bucuresti. Prea bine! Dara ce insemna acea emotiune popularie? ce vrea sedica acea turbare de ochi, de unu momentu fugitivii, din partea unei populatiuni blande si îndelungit răbdătoare ce se credea acumu ameninttata de celle mai mari pericle in esistentia sa sociala si nationala? Cugetat’au oare minte osulu imperatu al Francesilor, candu au ascultatii pe D. Crémieux, cugetat sau la căușele profunde și întemeiate, la mo-