Tribuna, iulie 1884 (Anul 1, nr. 63-87)

1884-07-01 / nr. 63

Nr. 6^? combate la locul şi timpul seu; prestigiul oficiu­lui înse suntem datori a-­l apăra cu toată puterea. Cei ce nu facem aceasta, nu suntem inteligenţi, ci semidocţi, ori­ce posiţiune înaltă am ocupa în societate. Constatăm în toate filele că religiositatea poporului nostru dă îndărăt, şi cu religiositatea şi moralitatea. Să-mi fie permis a constata însă, că această apariţiune tristă este în mare parte provocată de însăşi inteligenţa noastră. Fără ca să vrem noi, cei inteligenţi prin conduita noastră dăm exemple rele poporului de rând. Fără să ne stim da seamă, decât doară numai cu comoditatea şi ne­­precauţiunea noastră, ne-am dedat a nu pune preţ pe semnele exterioare ale religiunii, a le desconsidera. Biserica nu o cercetăm, şi şi când mergem într’însa, comoditatea noastră se pare că ne dis­pensează a da prin semne exterioare expresiune simţemintelor noastre religioase. Ne-am dedat ca şi în să biserică se jucăm pe domnii, pe liberalii. Şi poporul ceea ce vede că facem noi, crede că facem aşa. Dar fiind că faptele noastre sunt cu nostiră pentru faptele lui, el ne imitează, dar ne întrece! Se nu ne mirăm dară, dacă bisericele noastre, cam­ înainte cu 20—30 ani erau înde­­suite de religioşii creştini, astăzi sunt goale, şi au ajuns să fie cercetate în mare parte numai de copiii de şcoală şi de bătrâni. Să nu ne mirăm că audim despre scandaluri ce se întâmplă prin sfintele locaşuri. Căci toate aceste sunt fructele siluiturilor pe cari neprecauţiunea, ne­­prevederea şi comoditatea noastră i-a semănat şi cultivat în inima cea bună şi credulă a poporu­lui nostru. Lipsa noastră de prudenţă şi precauţiune ne face de în momente de iritare sau displăcere scăpăm câte o vorbă contra autorităţilor noastre bisericesci, de cari suntem dedaţi între noi a vorbi cu puţin respect. Dar această vorbă au­­dită de oameni simpli din popor este suficientă spre a sădi în inima lor dispreţul şi chiar ur­­gisirea acelor autorităţi. Şi apoi să nu ne mirăm dacă vedem că autoritatea cea mare odinioară a autorităţilor acestora bisericesci, a ajuns să fie desconsiderată, ordinele lor se întâmpine resis­­tenţă, şi anarchia să se lăţească în sânul popo­rului nostru. Să nu ne mirăm, căci fructele ne­­precauţiunei noastre sunt aceste triste apariţiuni. Nu putem nega însă, că ici colea se arată câte unul dintre noi, carele venând popularitatea, nu prea alege mijloacele, şi se întâmplă să o încerce pe socoteala autorităţilor bisericesci! Sunt deplin încredinţat Domnilor că cu toţii condamnaţi ca şi mine aceste rele atinse aci. Veniţi dar împreună cu mine să punem umăr la umăr spre delăturarea lor. Să premer­­gem noi cei inteligenţi cu religiositatea, cu îm­plinirea datorinţelor noastre cătră biserică şi şcoală, cu observarea ordinei şi a disciplinei, cu respectul legilor şi a autorităţilor şi organelor noastre bisericesci, şi să fim deplin siguri că am făcut cel mai mare bine blândului nostru popor, carele ne susţine pe noi pe toţi. Să fim siguri că în acest caz ne-am binemeritat faţă cu bise­rica, cu naţiunea, cu patria şi cu statul. Şi acum nu-mi rămâne alta Domnilor de­putaţi, decât o rugare la adresa D-Voastre a tuturor fără deosebire : Primiţi-mă în mijlocul D-Voastre cu acea dragoste, cu care cu astăzi pentru prima dată mă înfăţişez înaintea D-Voastre şi-mi daţi puter­nicul D-Voastre sprijin întru deslegarea marei în cale, însă Iorgovan era mai mult ca dînsul: feciorul lui Busuioc! Bine, băiete, dar bagă de seamă, — răs­punse tatăl. Şi nici nu ar fi fost rău, dacă Iorgovan, tot ca şi alte dăţi, ar fi fost povăţuit numai de gândul, că-i va pare odată bine bătrânului. Era cu minte Iorgovan; însă mintea este şi ea după timpuri şî împregiurări: băietul era de douăzeci de ani, şi mai ales în timpul sece­rişului ar fi slabă de tot mintea de douăzeci de ani, prin care nu trece, fie chiar numai pe ful­gerate, şi câte un gând sburdalnic. Secerişul este o sărbătoare, şi Iorgovan voia, ca pentru această sărbătoare el să-i aleagă pe oameni, şi cosaşi, şi legători, şi fete ce trec dealungul brazdei să adune în urma cosaşului mă­­nunchii sub secere. An lucrul fusese minunat: erau flăcăi sprin­teni şi la vorbă şi la lucru, un cimpoieş şi doi lăutari, era şi­ o gură spartă, erau şi fetele tot una şi una, încât iarna toată Iorgovan numai seceriş a visat. Dar în mijlocul secerătorilor i se ivia tot­deauna Simina, fata crîsnicului dela Zimbru, şi îndată ce i se ivia Simina, el trecea cu gândul dela seceriş la trier şi dela trier la culesul viilor, fiind­că Simina nu a plecat decât abia pe la fiertul vinului. La casa lui Busuioc e totdeauna de lucru pentru o Simina, pentru tatăl ei şi pentru încă doi trei oameni ce se ţin de dînşii, probleme, ce mi-am impus când am primit con­ducerea acestui tract. Problema îmi este: a face din protopresbiteratul Sibiiului protopresbiterat mo­del în privinţa culturală, morală, în administra­­ţiune, ordine şi disciplină. Şi cu acestea declar sesiunea sinodului or­dinar al protopresbiteratului Sibiiu, convocată pe astă­ji pentru anul 1884, de deschisă. Sibiiu, 28 Faur 1884. Simeon Popescu, protopresbyter ca president. CRONICA. Societatea d­e lectură „Inoc. M. Clainiană“ în şedinţa extraordinară ţinută la 7 Iunie 1884 ,şi-a ales de oficiali pre anul scolastic 1884/5 pre următorii d-ni: Preşedinte şi redactor al foaiei „Fur­nica“ Nicolau Togan, cl. a. III; notar al corespondenţelor Parteniu Birlea, cl. a. III; cassar Victor Poruţ, cl. a. II; con­trolor Basiliu Serbii, cl. a. I; bibliotecar Alexandru Circa, cl. a. I, remânend a se alege notarul şedinţelor cu începutul anului şcol. veiitor. * Furtună. Ni se scrie: în 1/7 s’a descărcat preste ţarinile comunelor Nade­­şul român, Salaţi,­ Sib­iu, H. Nadeş şi al­tele o furtună cumplită cu ghiaţă, încât în puţine minute a sdrobit toate semănă­turile cu desăvîrşire. Vântul, carele a pre­mers acestei furtune, a fost aşa de impetuos, că rupse chiar şi arbori mari din rădăcină. Locuitorii din comunele respective au pa­gube enorme. îndată după această furtună se ridică alta, care își luase calea cătră codru, încât a causat stricăciune și aceea, pănă acuma nu se poate da cu socoteala. * Extndări. La 8 a­­. c. Timișul a eșit din alina sa; valurile apei au ajuns pănă aproape de zidurile cetăţii. în co­muna Medveş a intrat apa în sat causând daune mari. în părţile inundate s’au aflat, pesoi morţi, remaşi după retragerea apei. Daună mare a făcut ploaia şi exundarea si in comuna Deta. * de sine se înţelege a luat la plăcută cunoscinţă desluşirile d-lui Tabajdi. * Cholera, în comitatul Pesta s’a ivit un cas de „cholera nostras“, de asemenea s’a constatat un cas de ,,cholera nostras“ și în Kun-Szt. Miklós. „Monitorul oficial“ al României des­­minte, pe basa informațiunilor medicale, scriea că în Giurgiu s’ar fi ivit câteva caşuri de choleră. De altă parte s’au dat ordine că măsurile prescrise pentru caran­tine să se execute strict. * Diu­ Bucovina. Alegerile în cetăţi şi în camera comercială au avut loc în 10 Iulie­­. Cinci deputaţi trimit cetăţile p­i camera, dintre care afară de unul sânt toţi de,partidul guvernului. * Regele și Regina României au sosit Mercuria trecută în 27 Iunie v. în Sinaia. Regele și Regina vor pleca în luna Octomvrie la Sigmaringen, unde se va sărba căsătoria de aur a principelui Anton Ilohenzollern, părintele regelui. * Legenda Veriul cu dor a M. S. Reginei României a fost tradusă în limba franceză de dl A. I. Odobescu, şi impri­mată la Montpellier în tipografia d-lor Ham­el­in Frătes într’un mod foarte artistic. Traducerea d-lui Odobescu o însoţesce o reproduţiune reuşită a tabloului expus anul acesta la Salon­u­l din Paris de pictorul român Mire­a. Subiectul tabloului d-lui Mirea e luat din legenda Vârful cu dor. * în­­senatul francez a făcut sena­torul Edouard Charten propunerea să înlocuească execuţi­țiile cu gilotină prin învecinarea cu accid prusic. TRIBUNA Diu­ Arad ne vine scriea, că i­ s’a spart d-lui episcop Metianu toate fere­­strile, precum se presupune de nisce sociali maghiari. Preste tot spiritele acolo par încă foar­te agitate din causa alegerilor trecute. Se vede aceasta şi dintr’o inter­pelaţie adresată primarului sau mai bine dis­comitelui suprem din Arad, o inter­pelaţie făcută în representanţa oraşului cu privire la închiderea unor strade prin miliţie cu ocasia alegerilor. Majoritatea guvernamentală a representanţei. Dar cu Simina n’ar mai fi voit Iorgovan se dee faţă; asta şi-o pusese el de mult în gând. Prea îşi eşise din fire pe atuncia, era bine, că s’a dus. Nu-i vorbă, de câte­ ori se gândia la dînsa, el își făcea mustrări, că n’a sărutat-o nici mă­car odată. Nu era băiet rușinos de felul lui, și chiar în cele dintâiu c­ipe a voit s’o facă. Tu scii, că eu te las de bună voie, — îi emisese ea atunci, — de cei vrei s’o faci cu de-a sila? De acolo înainte el nu m’ai voia să o să­rute, dar acum, cu un an mai bătrân, îi era ciudă, câ n’a voit, și n’ar fi vrut să dee față cu dânsa, pentru­ ca nu cumva se-l împingă pă­­catul a-i arăta, că poate voi, dacă vrea, chiar și mai mult. Nu dar la Simina se gândia Iorgovan, ci numai la un fel de Simină, care vine şi trece şi nu lasă’n urma ei decât o scurtă părere de bine c’a fost. Lui Busuioc însă nici măcar atât nu-i trecea prin minte, şi când Iorgovan şi-a făcut cele trei cruci şi-a dis „Doamne ajută“, tată-i se gândia la cele patruzeci de pogoane ale sale, iar feciorul la secerătoare. Doamne ajută! — grăi și Șofron, sluga, care nu se gândea decât să facă treaba, în care-1 trimisese stăpânu-seu. (Va urma). VARIETĂȚI. (Tipografia regimului din Wa­shington.) Cea mai mare tipografie e ceea a regimului din Washington. La început a fost privată, era a unui Corneliu Wendel, dela care a cumpărat-o regimul în anul 1862. Pănă atunci docu­mentele publice și alte lucruri oficioase se tipăriau pe la tipografiile private. în anul 1856 Wendel a făcut contract cu regimul ca se tipăriască el toate documentele se­natului. Pentru ca să poată împlini an­­gagjamentul îşi ridică o tipografie, care l-a costat 100,000 dolari cu tot. Mai târziu regimul i-a plătit numai pentru edi­ficiu 146,000 dolari. Astăzi ocupă zidi­rile tipografiei regimului un teritor fie vre-o 8 acres. Când ţine Congresul şedinţe, re­gimul folosesce 400 culegători numai pentru tipărirea vorbirilor, proiectelor de lege şi a raportelor congresului. Pentru tipărirea actelor tribunalului suprem a confedera­­ţiunei lucră 75 culegători, uneori şi mai mulţi; în­­ departementul de accidenţii 60—70, în localităţile tipografiei sunt 65 de maşine tipografice, cele mai multe de o construcţie nouă. Toată lucrarea merge ca construcţia unui orologiu. Se lucră aşa de repede încât un op de 1000 p­agine se culege, corege, tipăresce şi leagă în două ciile. De curând a eşit din această tipografie un op, care cumpenea 87 funţi şi avea o grosime de 8 policari. (Un componist ca servitor.) Com­­ponistul Nicolau Bernier, (f 1734), pe când era tinăr, a audit în Roma operele renumitului Antonio Cald­ara. Tânărului Bernier într’atâta i-au plăcut composiţiile musicali ale lui Caldara, încât cu ori­ce preț­­ voia să le studieze. Spre mâhnirea lui a aflat însă, că Caldara nu voiesce nici să le împru­mute nici n’are de gând să le tipăriască. Bernier voia însă cu ori­ce preț să le studieze. Prin un amic s’a îmbiat de servitor. Caldara tocmai n’avea servitori, dar de altă parte îi convenia exteriorul şi purtarea lui Bernier. Acesta îşi făcea datoria de servitor cu punctuositate, folosia însă ocasiunea de a studia composiţiile stăpânului seu. In o dimineaţă a aflat pe m­asa de scris a lui Caldara o bucată musicală începută, ce părea că nu-i succede maestrului să o sfîr­­şiască. Bernier lua peana şi o sfîrşi el. Venind Caldara acasă şi vedându-şi bu­cata sfîrşită, chiamă numai­decât pe ser­vitor şi-­l trage la răspundere întrebându-1, că cine a făcut lucrul acesta în absenţi­a sa. Bernier nu voia să spună, vădit însă, că Caldara e mulţumit cu sfîrşitul compus de el în urmă mărturisi, că el a făcut şi s’a descoperit lui Caldara. Din acest mo­ment Bernier a fost cel mai intim prieten a lui Caldara. (Un dejun chinez cu musica.) Comisiunea de exposiţie chineză a dat de curând un dejun în exposiţia higienică din Londra în restauraţiunea de acolo a im­periului chinez. Sau servit mâncări chineze: supă de cuib de pasere, Beche-de-mer, lotus, membrane de pesce, vin de T s­a­o­­tsing şi teă împerătească. Musica chineză a dat, un concert, care s’a deschis cu imnul naţional chinez „Hoa-tsan-ko. A urmat un şir de piese şi s’a sfîrşit cu piesa God tave to Queen“, care a fost esecutată de musicanţi chinezi şi cu instrumente chineze. Era ceva special. (Hârtie de iarbă.) Foile franceze atrag atenţiunea oamenilor asupra între­buinţării ierbii la fabricarea hârtiei. Hârtia fabricată din iarbă e cu mul£ mai fină chiar şi decât hârtia de desemn. Toate ierburile pot fi întrebuinţate la fabricarea de hârtie. Lucrul de căpăţenie e ca să fie culese înainte de a se fi copt, fie iarba chiar şi tineră. (Caton şi statuele). Cineva întreabă pe Caton de ce nu i s’a ridicat şi lui statui, în timpul când Roma era plină de ase­menea monumente. — îmi place mai mult, răspunse el, să fiu întrebat de ce nu mi s’au ridicat statui, decât de ce mi s’au ridicat. (Muierea nepoftită.) Doamna X a fugit azi noapte din domiciliul bărbatului seu legitim. Fericitul soț a fost foarte mulţumit observând dispariţiunea nevestei, dar apoi s’a supărat când băgă de seamă că-i lipsesce şi suma de 1500 lei, ce avuse într’un saltar. Când de­scrie poliţiei, aceasta descoperi pe gingaşa fugară la d. B. Făcând perchisiţie s’au găsit atât banii cât şi bijuteriile, cari au fost imediat re­mise bărbatului consolat că socia sea ’şi-a găsit un adăpost. — „laţi, domnule şi soţia!“ striga d. B. — „Ba nici de cum!“ răspunse băr­batul, „pastread’o d-ta, eu mă mulțumesc cu cele restituite mie.“ Pag. 251 Serviciul telegrafic al „TRIBUNEI“. (De ieri.) Paris, 11 Iulie n. în Toulon au murit de choleră de ieri înainte de ameadi doi inşi, în Marsilia dovedeci şi şese, în Aix unul şi în Nimes un bolnav venit din Marsilia. Marsilia, 11 Iulie n. De az­i di­mineaţă au murit trei­ deci şi opt de inşi de choleră. (De astăzi.) Fiume, 12 Iulie n. Fi o­­­a au­stro­ungară sosesce mâne la ameadi și ră­mâne aici pănă joi. Manevrele încep Luni si se sfîrșesc Mercuri.­­Paris, 12 Iulie n. Un cas de choleră cu sfîrșit mortal, întâmplat ieri în spitalul Saintperes, e de un caracter numai sporadic. 'Ventimiglia, 12 Iulie n. Un că­lător aflător în lazaret s’a bolnăvit; nu e sigur dacă e choleră. l’ah­, 12 Iulie n. Se raportează din Assuan că Mudir-ul din Dongola s’ar fi proclamat de Emir denumit de Mahdi și ar avansa spre Madil­d­ia. Director: Ioan Slavici. Redactor responsabil: Cornel Pop Păcurar.

Next