Tribuna, iunie 1888 (Anul 5, nr. 124-146)

1888-06-01 / nr. 124

■*'W- ‘Av 'Vpm Nr. 124 i’e . . Sibiiu: a 85 c 1/4 an 2 fl. 50 cr., 1/3 an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., an 3 fl. 50 cr., Va an 7 fl., 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: V* an 10 franci, Va an 20 franci, 1 an 40 franci. Sibiiu: Mercuri 1/13 Iunie 1888 Abonamentele se fac numai plătindu-se înainte.TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru INSERTIUNILE 3 Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr­, a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia: Str. Iernii 11. — Administraţia: Str. Cisnădiei 3. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Bucureşti primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 35. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Un număr costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. La * Abonament lunar pentru Iunie st. v. — cu preţurile din capul foii — invită Administraţiunea ziarului „TRIBUNA“, Sibiiu, 31 Maiu­st. T. în politică nimic nu se resbuna cu mai multă violenţă ca greşelile resultate dintr’o desorganisaţie a creerilor. Adese­ori, foarte adese­ori ne întâl­nim, atât în viaţa publică, cât şi în cea privată, cu oameni, care lucrează într’un mod pripit după impresiuni momentane, fără să ţină cont de împregiurări şi de susceptibilităţile altora. Resultatul acestei lucrări e de obiceiu câte o notă carac­teristică a omului, care o săvîrşesce. Lucru firesc, că execuţiunea acestei lucrări atîrnă foarte mult dela mediul culturii omului. Un om cult în toată puterea cu­vântului, chiar şi în caşuri când lu­crează după inspiraţiunea sa proprie, nu prea greşesce, pe când mulţimea doc­trinarilor şi a semidocţilor, punându-se pe un paravan nepotrivit puterilor sale intelectuale, face greşelile cele mai mari, chiar atunci când crede, că are să facă o treabă bună. Exemplu actual: afacerea steagu­rilor rupte de pe gimnasiul românesc din Beiuş. Am zis în numărul nostru de Du­minecă, că prostie s’a făcut în Beiuş. Nu ne-a trecut însă nici prin gând, ca coardele acestei prostii să se mai întindă atât de departe. Ne-am fi bucurat din inimă, dacă întreaga afacere s’ar fi tranşat în mod cinstit şi fără nici un sgomot. Se vede însă, că de boala pros­tiilor politice nu sânt feriţi nici chiar sa­­cerdoţii atotsciiitori ai Zeiţei Minerva. Regretăm, că afacerea s’a pus pe terenul discuţiunilor Ziaristice, regretăm cu atât mai vîrtos, că discuţiunea se ur­mează în coloanele unui Ziar local din Oradea-mare, „Szabadság“, care n’are în giurul seu oameni, care ar pută dis­cuta afacerea cu seriositate şi obiectivi­tate nepreocupatâ. După­ ce dl Petru M i­h­u­ţ i­u, în ca­litate de director al gimnasiului, a des­­minţit informaţiunea ziarului maghiar în privinţa ruperii steagurilor de către studenţi, a trebuit să vină un alt pro­fesor din Beiuş, să dee informaţiuni Ziarelor despre „grandioasa ovaţiune cu masalale, dată de studenţii români ai gimnasiului în frunte cu profesorul B­u­­teanu în onoarea episcopului catolic Schlauch“, a trebuit să se accen­tueze în acele corespondenţe, că dl profesor Buteanu a rostit un discurs politic în favorul guvernului actual. A trebuit să vină acum a treia oară un alt profesor, dl Traian Far­kas, şi să iee în apărare în coloanele Ziarului „Szabadság“ pe colegii sei de la gimnasiu în contra învinovăţiri­lor unor vrăjmaşi ai Românilor şi să­­ arunce o umbră urîtă asupra celor 200—300 de studenţi. Zicânc­ că pro­fesorii nu sunt de vină dacă aceştia fac excese, ci de vină sunt părinţii, care le dau o crestere contrară ideii de stat maghiar. Ei, profesorii, Îşi fac datorinţa, dar­ nu le-a succes încă a învinge cu desăvîrşire valurile furioase ale patimilor deslănţuite ale studenţilor. Ei bine, de ce aceasta? De unde îşi ia cineva dreptul, fie el chiar şi profesor, a face manifesta­­ţiuni politice cu studenţii? Cum se poate ca un domn profe­sor să vie în numele confraţilor sei, să compromită 200—300 de elevi de ai lor? Nu e aceasta oare o nouă umbră aruncată asupra gimnasiului? Nu e oare aceasta un pretext, pentru­ ca gimnasiul să fie atacat cu mai multă vehemenţă de cătră aceia, care ar ave să profite din închiderea unicului institut de cul­tură din Ungaria? Nu-­şi aduce aminte corpul profe­sorilor din Beiuş, că gimnasiile slovace au fost închise tot sub pretextul, că elevii sunt agitatori antipatriotici? Ei, de ce a venit acum un domn profesor să confirme în mod inconsolu acusaţiunea făcută, sânt acum vre-o câţiva ani, în coloanele Zarului «Sza­badság“ de cătră un popă calvin? De ce aceasta nouă imprudenţă? Am dori ca cestiunea să se pună odată la cale, am dori să se pună odată capăt discuţiunilor Ziaristice, am dori ca spiritele să fie aşezate în vechiul lor oraş. Aceasta e datorinţa direcţiunii gimnasiale. Onestitatea, şi politică şi privată, nu e un merit, ci o datorie; condamnăm acolo unde nu o găsim, dar, când o are cineva nu Zicem decât: cet hommé a fait son devoir. FOIŢA „TRIBUNEI“. Cias-réu. — Baladă. — De George Coşbuc. Pe când clopotul de seară Sună lung şi legănat La biserica din sat, Nina şede ’n prag afară, Şi-ascultând, cum bate rară Boarea 'n ramurii de fag, Fata toarce; stând pe prag, Fata toarce; Plinul fus uşor se ’ntoarce Pe sub degete cu drag. N'are Nina scumpă salbă, Nici înauriţi cercei, Că-’s săraci părinţii ei. Dar' ea are faţă albă, Ca tăiată 'n flori de na Oblu trup ca bradu 'n p. Ea mai are, per bălaiu Ea mai are, ochi, pentru care­­ dai! Cum, din negrul depărtării, Vine-un nor, privind la nor Nina cântă; cu mult dor Nina cântă, Şi-a ei gene tainic svântă Picurii din preajma lor. Dar’ pe loc ea schimbă glasul Şi silesce zimbet plin, Căci aude pas vecin; Bate ’n casă şese ciasul, Când s'opresce 'n tindă pasul: Lângă fata tinerea, Mă-sa vine; lângă ea Mă-sa vine. Şi-o întreabă cu suspine: „Ce-’i cu tine, draga mea?!“ „Nu-­i nimic!“ răspunde fata: „Mamă dragă, nu-­i nimic!“ Pentru dragosti de voinic, Gata-’i sapa şi lopata Şi făcliile stau gata, Căci o jale 'ncetişor îmi tot vine.; negru dor îmi tot vine Şi gândesc, cumc’ar fi bine, Mamă dragă, eu să mori“ Fata o zice şi zimbesce, Mă-sa greu a trăsărit. „Vai de mine! Ce-ai grăit? Draga mamii, ce-­ţi lipsesce? Taci, că vraja te pândesce Cu păcat, de capul tău Să se lege , cu cias rău Să se lege, Nu-’l chema, că te ’nţelegel Ne ferească Dumnezteu!“ „Ciasul rău“ fata suspină „Unde-’i, mamă, ciasul rău? Bun şi drept e Dumnezeu, Dar’ la toate-’s eu de vină!“ Prie Nina şi desdină Din bălaiul păr buclat Rose două, a sfărmat Rose două, Şi 'n potop întreg de roauă Ochii ei ’i­ s’au scăldat. „Oh, tu scii de bună-seamă, Că din suflet îl iubesc, Şi tu scii, că pătimesc Pentru Sandru, dragă mamă! Cât de cu iubiri mă cheamă Sufletul, să ’mi-­l fac steag Pentru Sandru, câte trag Pentru Sandru! El abia-’i un copilandru, Vai, dar’ cât îmi e de drag! „Când în sat pornesce hora, El mă joară p'un inel, Să-’mi ţin ochii tot la el — Şi, ca fratele cu sora, Noi în ciuda tuturora Stăm cu glume, vîijători Pănă ’n noapte, şi din zori Pănă ’n noapte, Purtăm vorbe tot în şoapte — Nu ’mi-’l las, să mă omori! Vai ş-asear, în şezătoare El de mine s’a ferit, Mamă! Par’că-’i otrăvit, Ori drăguţă alta are! Tot rîdea cu fiecare, Numai mie nu-’mi rîdea Vesel dînsul; povestea Vesel dînsul, Pe când mie ’n taină plânsul Brâu din inima-’mi rupea ! Tot aşa o seară 'ntreagă Numai cu străine-a stat Şi cu ele făcea sfat, — Şi da semne să 'nţeleagă, Că lui Nina nu-­i e dragă! Iar’ eu, mamă, suspinând Stăm pe laiţ, tremurând Stăm pe laiţ, Mai la foc, mai la opaiţ Ochilor de lucru dând. „Dar’ duşmancele-s măicuţă, Tot duşmance cum văd eu; Căci sciind năcazul meu, ’Mi-a Zb Fira lui Sul­ină „Ce­­ţi-ai pus de gând tu Nină? „Poate 'n rîs te-a supărat „Sandru doară, te-a lăsat Sandru doară? „De dar’ taci tu sorioară, „Că mai sânt feciori în sat!“ „Oh, şi Sandru, Doamne sfinte! El care de alte dăţi Ar fi smicurit bucăţi P’acel om cu—aşa cuvinte, Tot rîdea ca scos din minte Şi ’n batjocură privia Lung la mine; ochi ţinea Lung la mine Şi cotind fete străine, Pricină de rîs făcea. „Mamă, pentru­ ce se ţine Sandru chiar aşa 'nţinat? Sciu, că nu-­i el de 'mpărat! De ce-’şi bate joc de mine? Dacă-’i place oare­ cine, Mai frumoasă de-a dorit, Las’ să-’i placă, de-i orbit Las' să-’i placă, Dar’, de-am fost fată săracă, Pentru-ce m’a amăgit? „Aşa-’i, mamă, oare ’n ţeară, Tot aşa-’i în ori­ce loc? Dragostea-i numai de joc? Sânt sătulă de joc dară!“ Primirea festivă a delegaţiunilor la Maiestatea Sa. Alaltăieri la rumeaZi delegaţiu­­n­i­­­e ambelor parlamente ale mo­­narchiei au fost primite în mod festiv de cătră Maiestatea Sa. Primirea delegaţilor austriaci s’a făcut la 12 oare. Delegaţii s’au presentat aproape toţi în frac, mili­tarii în uniformă. Numai delegaţii po­lonezi, între care şi preşedintele Smolka, au fost în costume naţionale. Dele­gaţii ungari — aproape toţi în cos­tume de gală — au fost primiţi la 1 oară d. a. Preşedintele delegaţiunii unguresci, contele Ludovic Tisza, în discursul seu a­ş­a între altele: Nu avem nici o în­grijire în privinţa viitorului monarchiei şi în privinţa viitorului imperiului Sfân­tului Ştefan; dar’ trebue să recu­­noascem, că pănă când raporturile in­ternaţionale nu se vor limpezi întru atâta, ca fiecare stat să-­şi poată în­drepta liniştit întreaga lui atenţiune şi putere materială spre ordinea afacerilor sale interne, — nici noi nu vom pută fi în stare a progresa pe calea, care trebue ţinută din punct de vedere al urgiării regulării economiei noastre de stat. Mesagiul Tronului, care a ser­vit drept răspuns la adresele ambilor preşedinţi ai delegaţiunilor, sună din cuvânt în cuvânt astfel: .. „Expresiunea sentimentelor d-voa­­stre fidele îmi servesce spre mare mul­ţumire. De puţinele luni încoace, de când V’am văzut adunaţi în giurul Meu, pen­tru noi nu a intrat nici o schimbare esenţială în situaţia politică. Decedarea împăratului german, a vechiului Meu amic şi aliat, M’a supă­rat mult. Dar’ Mă bucur, că relaţiu­­nile tot atât de intime cu împăratul Frideric corespund pe deplin alianţei de prietenie şi de pace ce există între cele două imperii învecinate. Raporturile monarchiei cu puterile externe au mereu un caracter prietenos, şi Europei sunt menţinute binecuvântările păcii. Dacă cu toate aceste guvernul Meu e constrîns să ceară deja d-voastre credite însemnate pentru asigurarea graniţelor noastre şi pentru promovarea puterii noastre de apărare, causa principală a acesteia zace în continua nesiguranţă a situaţiei politice din Europa şi în ne­întrerupta urcare a puterii militare şi a promptitudinii altor state. Arătând­u-­şi şi Austro-Ungaria ho­­tărîrea ei, de a se întrepune cu puteri egale şi cu patriotismul tradiţional pen­tru apărarea intereselor sale şi ale păcii generale, îşi împlinesce o datorinţă su­blimă şi, dacă voeşte Dumnezeu, îi va succede şi pe viitor, a împedeca o eventuală primejdie ce ar ameninţa-o, în vederea acestor împregiurări, ad­ministrării Mele de răsboiu­ri­ se impune misiunea, de a nu rămână îndărăt în ceea­ ce priveste completarea şi extin­derea poziţiei şi promptitudinii noastre militare. Examinând conscienţios proiectele respective ale ministrului Meu de răs­boiu, veţi observa, că acele sunt redi­­giate pe cât se poate cu considerare la situaţia financiară a monarchiei. Cheltuelile administrării Bosniei şi a Erţegovinei se vor acoperi şi în acest an din propriile venite ale acestor ţeri. Convins, că vă veţi împlini misiu­nea cu deplină prevedere şi devotament, doresc activităţii d-voastre succes şi vă zic un bine aţi venit“. Budgetul comun pe anul 1889. Budgetul comun pe anul 1889 ce s’a presentat delegaţiunilor în şedin­ţele lor de deschidere conţine următoa­rele sume principale: Referinţele totale sunt de 139.157.324 fl., dintre care cad pe ministerul de externe 4.566.650 fl., pe ministerul de răsboiu 132.449.231 fl., pe ministerul de finance 2,002.250 fl. şi pe controla de comput 129.139 fl. ; Acoperemîntul total este de 42.638.758 fl., şi anume venitele ministerului de ex­terne fac 385.260 fl., ale ministerului­­ de resboiu 2.548.683 fl., ale miniser­ului de finance 6478 fl., ale control­ei de comput 23 fl.; la aceste se mai alătură apoi venitul curat al vămii cu 39.698.314 fl. Guotele: Subtrăgând din recerințele totale de 139.157.324 floreni acoperământul de 42.638.566 floreni, rămâne o referinţă de 96.518.566 floreni, care va trebui să se aco­pere prin cuotele ambelor state ale monarchiei. Cupta Ungariei face 30.306.829 floreni. Spesele ocupaţiunii şi creditele suplimen­tare. Afară de sumele de mai sus se mai recer încă 4.423.000 fl. pentru acoperirea plusului ce-­l pretind cheltuelile cu trupele și institutele din teritorul ocupat. Pe Ungaria cade din aceasta sumă 1.388.822 fl.­­ Creditele suplemen­­tare fac în total 1.320.387 fl., din care pe Ungaria cad 414.601 fl. 71 cl. Prin urmare Ungaria are să contribu în total cu 32.110,253 fl. 43 cf. Creditul extraordinar de 47.3 milioane. Despre întrebuințarea acestor milioane nu s’a presentat un proiect după cifre, prin urmare nu există nici o socoată despre contribuirea după cupte a Austriei și Ungariei. Dacă însă creditul acesta se va întrebuința întreg, U­n­­garia va avea să contribue cu circa 16 milioane. Bilanţul pro 1886. Preliminarul referinţelor a fost de 124,565.557 fl. Acoperirea a fost preliminată cu 25,914.132 fl., dar­ venitele au fost numai de 18,488.477 fl. — prin urmare venitele au fost cu 7,425.654 fl. mai puţine de cum s’au fost preliminat. Budgetul bosniac. Spre orientarea dele­gaţiunilor ministrul de finance comun a pre­sentat şi budgetul bosniac pro 1889. Acela conţine următoarele sume: Recerinţe 9,392.595 fl. Acoperire 9,434.050 fl. Plusul face deci 41.455 fl. „Sfîrşitul bandei de trădători din Şemniţ“. Semniţ, 9 Iunie 1888. Conform promisiunii ce v’am făcut în corespondenţa mea antecedenţă, publicată în anii 71 şi 72 ai „Tribunei“ despre scan­dalurile de pe aici, — abia astăzi sînt în plăcuta posiţie, — de a se pută împărtăşi — şi epilogul acelor acte necuviincioase, însce­nate de tinerimea maghiară din loc. O fac aceasta, şi trebue să o fac acum numai­decât, atât din datorinţă faţă cu publicul român, cât şi mai vârtos din causa atitu­­dinei presei maghiare, care tocmai acum la resolvarea numitei cestiuni, ’şi-a arătat dinţii în toată nuditatea lor, „şi cu o emfasă obici­nuită striga ca din vîrful Olimpului: Iată trădătorii! moarte trădătorilor!“ Ear’ lumea lor — dedată a se uita prin atari ochelari,— şi vedea, ca în realitate, cum acei trădători îşi urmează lucrările lor galerice, sub terenele­­ patriei. Aşa este — „când a sburat onestitatea drn cuib, se face dracu stăpân“ — deci şi contrarii noştri de aici, vă­zînd că datele şi documentele câte numai ’şi­ le-au putut pro­cura în timp de aproape 3 luni de o jbe în contra noastră, nu le-au putut oferi nici un scut, de sub care să poată ataca fără teamă tinerimea română de aici. Vedjindu-se abia acum la sfârşit trași pe sfoară de con­fidenții lor, — cu atât blamagiu pe ei, — ce fac? recurg la presă. Şi fiindcă aceasta (cea maghiară) nu are margini în libertățile ei, este în drept să-’şi fee posiţia cea mai agresivă faţă cu tineri­mea română, să scrie, să scornească nisce faime, de care mintea sănătoasă trebue se stee în loc. în zadar ne-am încercat să dăm cea mai formală desminţire acelor aserţiuni ne­demne de noi, dar’ publicat-au pănă acum ceva? Nimic! „Trebue să fie tare deprinsă

Next