Tribuna, septembrie 1888 (Anul 5, nr. 198-221)
1888-09-01 / nr. 198
Aliul . ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 1/4 an 2 fl. 50 cr., 1/a an 5,.., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe mult. Pentru monarch 1 lună 1 fl. 20 cr., Vi an 3 fl. 1 an 14 fl. Pentru România si st. 10 an 10 franci, 1/2 an 20 franci, 1 an1 fl., M»,. franci. Abonamentele se fac numai plătindu-se înainte.TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr, a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia: Str. Iernii 11. — Administraţia: Str. Cisnădiei 3. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Bucureşci primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 35. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Un număr costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. La Abonament lunar pentru Septemvrie st. v. — cu preţurile din capul foii — invită Administraţiunea ziarului „TRIBUNA“. Procurorul şi „Agitatorii“. 1. Dacă ne va fi iertat a vorbi! Cu d-nii procurori nu este bine ca să te dai pe cârligite. Ca buni patrioţi încungiurăm şi noi orice provocare, prin care am sei că atingem susceptibilităţile d-lor procurori. Astăzi însă am ajuns în poziţia cea atât de grea şi delicată, încât, cu deosebire noi Românii, nu stim, ne este sau nu iertat a critica actele guvernului; ni se cuvine sau nu a ne amesteca în mersul afacerilor interne ale statului; a ne interesa sau nu, de cultura noastră naţională, care este totodată cultura patriei; a spune Românilor ce este bine şi ce este folositor pentru existenţa noastră naţională şi pentru întărirea politică în acest stat, la a cărui prosperare contribuim şi noi din destul cu sciinţa oamenilor noştri şi cu avutul nostru în sânge şi bani? Le driceru acestea pentru a ne pută îndeajuns lumina asupra unor cestiuni de mare interes pentru causa românească din această patrie. Şi iată din ce causă: Domnii procurori de stat, care sunt îndreptăţiţi prin lege mai mult decât aoi şi care cetăţean a ne urmări activitatea noastră (pianisticii, au totodată şi menirea, cunoscuta menire, de a trage înaintea tribunalului pe cel Ce îşi uită de datorinţele lor cătră stat. Este însă trist, foarte trist, când vedem că d-nii procurori în zelul lor patriotic nu văd cu amândoi ochii şi nu aud cu amândouă urechile cele ce se întâmplă în această ţeară. Este trist, când noi Românii nu avem alt nume înaintea compatrioţilor decât numele de „agitatori“. Pentru ce şi din ce cauză? Pentru că numai a suta parte în comparare cu opoziţia maghiară criticăm actele guvernului; a suta parte numai arătăm nedreptăţile ce se comit, nu cu un partid politic, ci cu o naţiune de trei milioane de oameni, cu o naţiune din cele mai credincioase Tronului şi patriei. Dacă spunem adevărul şi numai adevărul, procurorul ne vine înainte şi ne pice: „agitaţi contra ideii de stat; agitaţi contra naţiunii maghiare; agitaţi contra constituţiei patriei.“ Adecă noi Românii, şi în genere ne-Maghiarii, nu suntem legaţi de pământul acestei patrii prin nici un interes comun şi cunoscut omului faţă cu patria sa. Dacă descrii durerile patriei, agitezi, dacă descoperi o nedreptate ce o sufer mii de pepturi, agitezi, dacă în fine te pui sub scutul legii şi pe terenul legalităţii, agitezi. După atâtea agitări, cu câte ne stau înainte domnii dela putere şi în special domnii procurori, ar trebui ca să se vadă roadele agitaţiunii. Noi ştim dela Maghiari, că în momentul când este vorba de agitaţie, oamenii sunt organizaţi şi hotărîţi la orice eventualităţi, fie ori şicât de aspre. Experienţa Maghiarilor ne-a învăţat aceasta, şi noi ne ferim de a face trista lor experienţă. Ne ferim chiar în nefericirea noastră; ne ferim chiar loviţi fiind şi provocându-ne la aceasta chiar Maghiarii în fiescecare z fi. Şi ce dovedim prin toate acestea? Dovedim, că sântem un popor cuminţit, care nu-şi ese afară din cale. Dovedim, că prin mintea noastră sântem mai presus decât Maghiarii, cărora le este încredinţată puterea în această patrie comună. Nu cumva pentru aceea suntem agitatori ? Dacă aceasta poate fi causa presupusei agitări, atunci greşesc rău, de tot rău compatrioţii noştri în calculatm, şi cu deosebire se compromit în ochii lumii domnii procurori de stat. A veda în ce este bun şi folositor rău şi nefolositor, înseamnă a fi mustrat foarte tare în internul tău sau a fi foarte mărginit cu cunoscinţele tale sau în fine a fi de tot preocupat de amorul propriu. A veda în toate popoarele acestei monarchii numai inimici, după cum văd Maghiarii, înseamnă mai mult decât absurditate. A susţină asemenea Maghiarilor, că ei sânt cei mai dinastici şi cei mai sinceri patrioţi ai acestei monarchii, este o nedreptate strigătoare la cer faţă cu celelalte naţionalităţi, care nu s’au compromis asemenea Maghiarilor cu patriotismul şi dinasticismul lor. Maghiarii, se vede, că voesc a se insinua înaintea Tronului prin înegrirea ce o fac pe nedreptul celoralalte naţionalităţi. Atunci însă când vorbesc naţionalităţile,iaristica maghiară fără deosebire de partid este întru toate una şi nedespărţită, „afară din această ţeară, care este numai a Maghiarilor“, ne strigă atunci compatrioţii. Cine oare agiilL'O îrţ, atare cas? Naţionalităţile sau Maghiarii? Şi cine cultivă atunci ura? Maghiarii sau ne- Maghiarii ? Răspunsul vine de sine. Unde este însă atunci procurorul? Şi face-i şi în atare cas procurorul datoria faţă cu agitatorii maghiari? Regretăm, că suntem siliţi a mărturisi un adevăr, că în asemenea caşuri procurorul nu este la culmea misiunii sale. Poate că d-nii procurori sunt instituiţi singur şi numai pentru ne-Maghiari. Sânt instituiţi anume cu menirea, de a nimici din (Ț în 4* nimbul presei naţionalităţilor, în care văd pe agitatorul agitatorilor. Ei bine! Cine agitează trebue să fie silit sau îndemnat de oarecine ca să o facă aceasta. Şi o face aceasta anume cu cugetul şi cu bărbăţia omului resolut, sigur fiind că roadele muncii sale vor fi încununate cu succes, în atare caz însă trebue să fie o massă agitată, care la momentul când vede, că agitatorul principal a ajuns la rău, să sară întru salvarea lui. Se zice că avem agitatori în mijlocul pacinicei masse române? Ear’ această massă are să aducă în flăcări patria!! O mărturisim verde, că noi nu cunoascem şi nu stim să existe pe pământul acestei patrii Român curat la sentimente, care să agite sau să fie agitat vreodată contra patriei sau chiar contra naţiunii maghiare. Am văzut cum dl Cornel Pop Păcurar a stat un an închis în temniţă — sub pretextul că a agitat — fărăca să fi văzut undeva roadele agitării sale. Am văzut cum domnul Bobancu a fost condamnat şi aruncat de asemenea în temniţă, fără ca să vedem schînteia agitării. Astăzi stă închis pe timpul de un an domnul Ioan Slavici — tot sub pretextul de agitator, — fără ca să vedem mişcându-se undeva agitatorii români. Iar’ în aceste zile vedem cum nevinovatul domn Ştefan Albu este osândit pe timpul de un an la închisoare grea şi 500 fl. v. a. amendă, şi totuşi nu vedem lumea românească agitată. Dovezi acestea, care trebue să convingă pe orice om, chiar şi pe barbarul din Cafkna, că în mijlocul poporului român din Ungaria nu există agitatori. 1. M EOIȚA „TRIBUNEI". Leac pentru drac. — Anecdotă poporală. — I. Stă Dinica supărată, De trei db0 ’n pat culcată, Nici nu doarme, nici se scoală, Bat-o pustia de boală! Ear’ bărbatul supărat Stă pe laiță lângă pat. „Vai de mine, Filimoane! „Stai ca sfântul din icoane, „Şi-’ţi îmbolbi ochii la mine, „Nu vedi tu, că nu-’mi e bine!? „Ce-’mi tot stai plouat ca ceuca, „Par’că eşti lovit cu leuca? „Eu mă macin de beteagă, „Şi tu iai lucrul de şagă , „Nu-’ţi e milă, nu-’ţi e greu! „Valeo, vai de capul meu, „Că mă strînge ’n pept amarul „Și tu nici că-’mi ai habarul!“ Filimon, el om milos, Stanăuc, din fire scos: „D’apoi ce să fac Cinică? „Spune-’mi, că nu-’mi spui nimică!“ Pricepând, că asta-’i asta, A ’nceput la plâns nevasta: „N’am odihnă și n’am stare, „Nu-’mi jignesce de mâncare; „Noaptea numai mă ’nvîrtesc, „Nu pot să mă odihnesc! „Par’că ard pe jar şi foc „Şi mă mut din loc în loc, „Şi tot stau şi tot mă duc, „Nu ştiu de ce se-m’apuc! „’Mi-a spus lelea Catarină, „Că m’au prins dureri de splină, „Boală rea, dar’ încă boală, „Rar om din bolți se scoală! „Şi de mor eu, — mor vedi bine — „Ce te faci tu fără mine? „Adă-’mi leac! Aducă-’l dracul! „Şi rosole’mi este leacul, „Şi-’n rosole presărată „Nucă de mare sfarmată, „Ca s’o ferb apoi la foc „Cu muştar şi busuioc, „Ear’ din astă beutură „Să trag câte-o ’nghiţitură, „Pănă ’mi-s’a ’ntoarce buna, „Dimineaţa să beau una, „La ameadi două, ba trei, „Mai de seară câte vrei. „’Mi-a spus lelea Catarină, „Că junghiul mult e de vină, „Şi de multul ridicat „Spată ruptă-am căpătat, „De vreau să fiu sănătoasă „Nu-’i bine să es din casă. „Vai, bărbate, de ’ţi-’s dragă, „Fii tu bun, fii bun şi-aleargă, „Pănă ’n târgul lui Cărare „Şi-’mi adă nucă de mare! „Te rog ca pe Dumnedeu, „Bagă-te la făgădâu „Şi-’mi adă-o glajă de bere „Ori vin, că-’l beau cu plăcere, „Ear’ de nu-’i aduce vin, „Adă-’mi măcar rostopcni — „Nu că ’l-aş be bucuroasă, „D’apoi — vai, mândru miroasă! „Şi-’mi adă trei pâni de grâu „Din şatră dela Târciu „Dar’ pâni — sci tu, cucuiete, „Pare-că mănânci burete! „Căci precum sânt de morboasă, „Cu mălaiul nu fac casă, „Dar’ din pită cumpărată „Tot voiu ciuguli vr’odată!“ II. Bun şi bucuros! De frica Ce-o purta pentru Cinica, Filimon ia traista ’n spate Şi-apoi — drumul la cetate. Mergea iute şi ’ndesat, Ca de vântul rău mânat; Nu-’şi da rândul să se ducă La cetate după nucă — Şi ’n oraş când n’ar afla Leacuri la nevastă-sa, Hotărît era, săracul, Să se ducă chiar la dracul în cetate dacă pică, El s’a dus la apatică, Acolo de tot se are Şi găsesci nucă de mare. Poticareşul Proţap, Om cu multă lume ’n cap, îi dă nucă, şi-’l întreabă : „Ce stai, bade, ca o babă?“ Filimon n’ar fi prea vrut, Să-’şi dee gândul sciut Căci de ! Eu socot în mine, Că ’i-a fost poate ruşine, Dar’ gândia: „Nici eu nu-’s prost“ Şi ’i-a spus, precum a fost: „Ce! S’a betejit Cinica? „Las’ că nu-’i va fi nimica!“ zice chir Proțap „la dracul! „Sciu eu petec la tot sacul! „D’apoi nuca? Ea nu-’i bună „Căci împrăscie, n’adună : „Ci de vrei îţi dau îndată „Medicină minunată — „Vedi bine, e scumpă tare, „Rar apotecar o are —„Dar’ atâta e de bună, „Cât nevasta, nu ’ntr’o lună, „Ci privesci la ea prin casă „Pân’ se face sănătoasă!“ Filimon pare că ’nvie. „Beu, că-’i scumpă! D’apoi fie!“ Şi-apoi scutură din cap: „Dă-’mi-o, domnule Proţap!“ Chir Proţap e om cu sfaturi; Chir Proţap păşesce ’n laturi Şi deodată — trosc! Pe loc, Filimon se face foc, Şi de spaimă ’n şepte calcă Şi se văietă de-o falcă, Bună palmă ! Şi ’n curând, Trosc! Ce lucru fără rând! Şi — gândiai, că Proţap sboară — Palma, trosc! a treia oară ! Filimon clătesce capul, Ce draci, e nebun Proţapul? Dar’ Proţap, el: „Dragul meu, „Vedi ce leacuri sciu da eu! „Ei, dar’ leac! Aşa-’mie leacul, „De ’nvăţ polea şi pe dracul! „Du-te, dragul meu acasă, „Pune-te lângă boreasă, „Şi o strînge lfingă tine, „Şi când îţi va căde bine, „Dă-’i aşa o lovitură, „Cât să-’i joace dinţii ’n gură — „Ş-apoi o să vedi fărtate, „Dă-’i per junghiurile ’n spate! „Şi de-a mai duré-o splina, „Repetează-’i medicina, „Şi-apoi oricând va durâ-o, „Tot la trei parale ia-o ! „Şi te jur pe D-deu, „Că ea nu va duce-o răul“ III. Leac de splină ’n palmi! Sărace! „Ce smei roşi voiu sei eu face! „Să-’i dau palmi ? Să-’i dau din plin „Pumni, în loc de rostopcin? „Şi ’n loc de pâni cucuiete, „Se-’i dau raci ca să se ’mbete? „Ba eu nu! Dar’ cine scie, „Chiar Proţap nu-’i ciocârlie; „Chir e chir şi-’i om cu veste, „Şi-a vădut multe neveste; „N’am ce duce, chir e drac! „Tot atâta! Haid’ să fac!“ — Acasă dacă sosesce, Nevasta-’i plângea morţesce, Că: „Nu pot şi nu mai pot! „Vii bărbate şi-aduci tot?“ „Viu s-aduc! Da cum nu, dragă, „Numai să nu fi beteagă!“ Sibiiu, Joi 1/13 Septemvrie 1888 REVISTA POLITICA. Sibiiu, 31 August st. v. Dietele provinciale din Austria s’au deschis alaltăieri cu ceremonialul obicinuit. Ziua primă a fost dedicată constituirilor; singur numai dieta galiţiană, care nu s’a întrunit într’o sesiune nouă, ci numai spre continuarea sesiunii de mai nainte, a putut întră numai decât în desbaterea cestiunilor meritorice. Dar’ sesiunea dietei galiţiane se va încheia preste vre-o opt sau zece 41R şi se va deschide cea nouă, în care se va presenta şi resolva proiectul de propinaţiune. în dieta din Bucovina s’a presentat deja alaltăieri proiectul de propinaţiune. Conducătorii vechilor juni au ţinut la 9 i. e. n. sub preşedinţa lui Tilscher o adunare, la care au participat toţi deputaţii dietali ai vechilor juni. Obiectul consultării ’l-a format atitudinea vechilor juni faţă cu congresul ce ’l-a convocat Rieger pe 16 i. e. n. în Praga. Adunarea a hotărît, că, după ce ea nu recunoasce acest congres de o representanţă a poporului cechic, nici un Cech june să nu participe la el. Faimele despre noua organisare a oficiilor imperiale germane nu înceată prelângi toate desminţirile oficiale ce le întimpină. Foile naţional-liberale nu voesc să creadă, că faimle acestea ar fi neîntemeiate. Ele nu cred nici desminţirii ziarului „Norddeutsche Allgemeine Zeitung“. Aşa scrie spre exemplu „Weser-Zeitung“ : „Planul ce se desminte al unei organisări lămurite a oficiilor imperiale, fără îndoeală va veni din nou la ordine . . . . Deocamdată nu sunt urgente cestiunile acestea; numai dacă va exista odată trebuinţa, de a călită pentru Germania un nou cancelar şi ministru de externe, nu se va mai pută amâna resolvarea lor, dar cestiunea, dacă e mai bine a fi surprins de această trebuinţă ori a întocmi lucrurile de cu bună vreme, totuşi se pare cu mult mai importantă, decât să fie tractată numai după considerări de partid ori din puncte de vedere personale“. Nu e statorit încă, dacă camerele franceze se vor întruni la 2 ori la 9 octomvrie. Probabil că guvernul își va alege terminul din urmă. După cum împărtăşesce o notă oficială ce s’a publicat în mai multe foi parisiene, dl Froquet va presenta numai decât după deschiderea sesiunii proiectul pentru revizuirea constituţiei. Cu privire la senat, noul proiect va lăsa neatins modul de alegere al casei de sus, dar’ îi va schimba drepturile. Noua lege va propune mai departe înoirea părţii a treia a casei deputaţilor. într’o corespondenţă ce o primesce din Petersburg ciarul „Le Nord“, se exprimă temerea, că în curând vor isbucni tulburări în Albania şi Macedonia. Toate incidentele ce s’au ivit acolo ’şi-ar fi perdut consecvenţele ameninţătoare pentru pacea europeană, dar pot servi spre a convinge pe puteri despre necesitatea resolvării definitive a cestiunii bulgare. Se scrie din Athena, că visita, pe care flota italiană o face în porturile grecesci, este o demonstraţie dintre cele mai lămurite contra guvernului elenic şi o adevărată provocaţiune. Vasele italiene întră în porturile grecesci fără a arunca ancora în vre-o parte şi nu salută ca după obiceiu drapelul grecesc prin salve de artilerie, când se află în vre-un port fortificat. Mai multe vapoare de comerciu ’ grecesci au trecut prelânga vasele de răsboiu italiene plecându-’şi bandiera în semn de salut; însă la aceste salute nu s’a răspuns în nici un fel. Pentru toate acestea Grecii sânt foarte amărîţi pe Italieni şi ziarele din Athena vorbesc cu furie despre Crispi. Nr. 198 CORESPONDENŢA »TRIBUNEI*. Valea Almajului, cu finea lui August v. 1888. (Aniversarea a decea a casinei române din Bozovici). E bine când noi Românii prelângi necazurile şi greutăţile cele mari şi diferite, cu care avem a lupta pe fiecare 40 ne procurăm şi momente de distracţie, momente care nouă înşine ne dau impuls spre tot ce e bun şi nobil, care înafară toată mişcarea noastră impune respect şi onoare. Aşa a fost şi balul, respective aniversarea de 10 ani a ca-