Tribuna, iunie 1889 (Anul 6, nr. 123-147)

1889-06-01 / nr. 123

Pap. 490 In adevér, cauţi în legile civile, în le­gile penale, şi nu găsesci nicăiri scris de ex.: că fiiul moştenesce pe tată, afară de ca­şul când e. Român, sau că pentru cutare de­lict pedeapsa e un an închisoare pentru Ma­ghiari şi doi pentru români. Deci: egali înaintea legii. Asta n’o poate tăgădui nimenea. Dacă e un merit, că legile noastre de az­i nu mai cuprind monstruosităţi ca vecinie celebra excepţie: „ . . . ide nem, értvén az Oláh, vagy Gö­rögök sectáján levőket, kik pro tempore szen­vedtelek, usque beneplacitum Principium et Begnicolarumu. Dacă acesta e un merit, negreşit ar tre­bui să-’l recunoascem legislatorilor noştri mo­derni. Dacă. Dar’ acesta nu e decât o corectare si­lită a unei nedreptăţi monstruoase, căci o naţiune cu legi ca cea cu „ide nem értven“, etc. n’ar mai fi posibilă în mijlocul Europei. Apoi egalitatea înaintea legii la atâta se reduce. Analisată cât de puţin, lauda aces­tei aparente egalităţi reiese numai­decât în lumina ei ridicol de ipocrită. Şi analisa nu e grea. Legile sunt şi ca să garanteze cetăţeni­lor toate acele drepturi, pe care veacul nostru le recunoasce omului. Dacă vom lua din aceste de pildă dreptul proprietăţii, — oare acela, care ajun­ge la necesitatea de a-’şi apăra un astfel de drept în faţa justiţiei, nu e jignit prin aceea, că nu o poate face în limba lui? Nu poate resulta pentru el o nedreptate din faptul, că judecătorul lui nu-’l înţelege deloc sau nu-’l înțelege bine? Dar’ să luăm un alt drept, — după păre­rea noastră mai important, — dreptul de a trăi ca națiune, unul din cele mai nediscutabile în veacul nostru. Unde sfint legile, care ne garantează nouă Românilor acest drept? Cum rămâne cu egalitatea înaintea legii? Rămâne aşa, că: Da, de o egalitate înaintea legii ar pute fi vorba la noi atunci, când în statul ungar n’ar fi decât Maghiari, după­ cum de exemplu în statul român nu sunt decât Români. Dar’ suntem aci, între alţii, şi vre-o două-trei milioane de cetăţeni ai statului un­gar, care nu suntem Maghiari, nu voim să fim Maghiari, şi avem dreptul să n’o voim. Ligi, care pot să convină Maghiarilor, pe noi ceştialalţi ne jignesc în drepturile noastre, în faţa astor fel de legi nu sun­­tem­ egali. Numai aceia dintre noi, a căror copilărie­­,’a fost legănată de glasul dulce românesc, a căror juneţe a rămas străină de geniul român, care s’au ungurit prin educaţiune, pot ajunge cu vremea să primească drept bună egalitatea în sinul naţionalităţii maghiare. Cu aceştia însă nu socotim, pe aceştia ii daruim cu totul naţionalităţii maghiare. Cum ’i-a­m dat în vremuri oameni ca loan şi ca Matei o Corvinul, putem prea bine şi fără multă pagubă pentru noi să-’i dăm şi câţiva jârâsbirăi sau chiar membri în casa mag­naţilor. Dar’ noi cei mulţi, cei cu dragostea limbii şi geniului român, pe care nu ne lasă inim­a să le schimbăm cu limba şi geniul ma­cară şi mi le da ca răsplată pentru bunele sale Îngrijiri. „După­ ce ne mai spuse, că cetesce toate­­fiarele din Bucuresci, Eminescu se retrase în curte. „Atunci întrebarăm pe doctor, ce gân­­desce de boala lui. „Doctorul Sutzu ne că sgomotele alarmante, care au circulat asupra sănătăţii lui Eminescu, trebuesc atribuite unor friguri intermitente, de care nenorocitul poet a fost lovit săptămâna trecută. „Boala“, adause doctorul, „e dealtfel foarte gravă şi chiar incurabilă; e ramolirea com­pletă a creerului; va veni un moment, când Eminescu nu va mai cugeta nimic, nu va mai pute vorbi şi va căde într’o prostraţie completă, care îi va lua darul graiului. Atunci nici nu se va mai plimba. „Dacă boala îşi va urma mersul regulat, va mai pute trăi vre-o trei ani, numai un cas accidental ar pută aduce o congestie ce­rebrală şi să­’l trăsnească pe loc. „Dar eu, zice doctorul sfîrşind, „acum starea sănătăţii sale nu permite în nici un chip să fie teamă de un sfîrşit apropiat“.­­ • • Aflăm, că biblioteca lui Eminescu se află la dl Titu Maiorescu. Această bibliotecă con­ţine patru mii de volume, precum şi o mul­ţime mare de manuscrise de ale poetului, în manuscrisele aflate la dl Maiorescu, sunt scrieri de multă valoare, între care o gramatică a limbilor slave, scrise de poet pre­­când era sănătos. Chiar, — noi vrem egalitatea, nu în sinul naţionalităţii maghiare, ci alăturea cu această naţionalitate în statul ungar. Pentru această egalitate în faţa legilor luptăm noi, pe care ne conduce deopotrivă dorul fericirii patriei comune şi dragostea na­ţionalităţii noastre. Această egalitate e cea adevărată; — ceealaltă e egalitatea sofistică, masca sub care îi place une­ori exclusivismului maghiar să se ascundă. La o parte cu sofismele şi înainte în lupta pentru bine și adevăr ! Gel vechiu. REVISTĂ POLITICĂ. Sibiiu, 31 Maiu st. v. Reconstruirea cabinetului Tisza. Solut este, că reconstruirea cabine­tului, începută în primăvara trecută după terminarea desbaterilor asupra legii mi­litare, nu este încă săvîrşită, după­ ce portfoliul internelor, cel mai important între toate, se află în mod provisor tot în mânile ministrului Baross, titularul portfoliului de comerciu şi comunica­­ţiune. Se vede, că dl Tisza cu greu poate afla persoana potrivită pentru acest resort, căci altcum nu ştim cum am înţelege, de ce să se fi oprit cu recon­struirea tocmai la interne, după­ ce cu atâta energie se apucase de reconstruire. Se vede, că n’au sciuit nici foile oposiţio­­nale, şi de aceea au început în timpul din urmă a combina, că căutarea dlui Tisza după un ministru de interne este numai tactică de a se face prețios, pentru­ ca nu preste mult să iee tot el în primire portfoliul internelor, după­ ce va fi do­vedit lumii, că altcum nici nu s’ar putea. Dar’ acum se vede, că tot a aflat dl Tisza persoana căutată. Se vorbesc, adecă cu multă stăruinţă, că şeful ca­binetului în curând are să propună Maiestăţii Sale spre numire la interne pe contele Géza Teleki, actualul ques­­tor al casei deputaţilor. Şi după lau­dele, care ni­ le aduce „Pester Lloyd“ acestui onorabil domn, mai că credem şi noi, că în curând va avea să salute Ungaria într’însul pe noul său ministru de interne. Cine este contele Géza Te­leki ca om politic și ca administrator? Noi nu știm, și din activitatea sa de până acum nu poate să scie nimenea, nici chiar dl Tisza. Cunoscut este nu­mai atâta, că aparține partidului gu­vernamental, ca questor al camerei se bucură de simpatiile tuturor partidelor, ca om afabil şi bine crescut ce este, şi că­­ a scris mai multe novele bine gustate de publicul magiar, întrucât aceste calităţi respectabile îl c­alifică pentru a se pune în fruntea adminis­traţiei publice a statului, va arăta vii­torul. Visite de monarchia „Die Post“ din Berlin anunţă: în jumătatea a doua a lui Iulie va cerceta împăratul Wilhelm curţile din D­resd­a şi Stuttgart, care pe la sfîrşitul lui Iulie va merge la Londra, de unde se va reîntoarce la Berlin pentru a primi vizita împăratului Francisc Iosif, care, dacă Preaînaltul oaspe va parti­cipa şi la manevrele trupelor, va ţină mai multe z jele decât s’a proiectat la început. „Kreuzzeitung“ anunţă, că Ţarul Rusiei, principele Montenegrului şi prinţul de Walles vor merge in­cognito la Paris, pentru a visita ex­­posiţia. Scriea aceasta din urmă, pănă la confirmarea ei, este a se lua cu re­­servă. Restituirea metropolitului Mihail. La telegrama noastră din numărul de ieri despre restituirea monsegniorului Mihail în scaunul de metropolit al Sârbi­ei, mai adaugem după informa­ţi­uni ulterioare, că cererea de pensio­nare a metropolitului Teodosie este deja primită, precum şi aceea a epis­copului Nicanor şi Dimitrie de la N­i­ş. în aceste muniţii prelaţi recunosc, că interesul statului pretinde restituirea prelaţilor destituiţi, cărora ei, ca mai ti­neri pe treapta ierarchică, pentru pacea şi vara bisericii pravoslavnice sârbesci, bucuros le cedează locurile. în urma acestor cereri, foaia oficială a publicat pensionarea numiţilor prelaţi şi restitui­rea lui Mihail ca metropolit şi a lui Ieronim ca episcop al Nişului. Al treilea scaun, cel dela Zi­ţa, după pen­sionarea episcopului N i c a n o r, rămâne pănă la altele vacant. La serviciul di­vin, prin care s’au reintrodus prelaţii restituiţi, cei pensionaţi au asistat la pristolul altarului. Noua goană contra boulangiştilor. Despre arestarea deputaţilor bou­­langişti cu prilegiul adunării şi al ban­chetului din A­n­g­o­u­l­­­m­e, se te­­legrafează din Pari­s, că ea s’a săvîr­­şit după­ ce ei au turburat liniştea pe strade şi Deroulade a insultat faptice pe comisarul poliţiei. Afară de De­ro­u­l­ă­d­e­şi deputaţii L­a­i­s­a­n­t şi Laguerre au mai fost arestate 24 persoane, care au strigat să trăească Boulanger şi Deroulâde. Laisant şi Laguerre au fost arestaţi, deşi se bu­cură de imunitatea de deputaţi, sub cuvânt, că au fost prinşi în flagrant de­lict. Aceşti din urmă împreună cu De­roulâde au fost ascultaţi de procurorul, şi se presupune, că în curând vor fi puşi în libertate, ceea­ ce pănă acuma nu s’a întâmplat, pentru­ că ei n’au voit să promită, că nu vor mai încuragia ma­­nifestaţiuni boulangiste. Deputaţii bou­­langişti aflători în Paris vor publica un protest contra arestării amicilor lor, în care vor acuza guvernul, că a păşit pe calea revoluţionară, făcându-­l respon­sabil pentru aceasta. „Le Temps“ află în aceeaşi vreme, că comisiunea tribu­nalului de stat a stabilit noue mo­mente agravatoare contra lui Boulanger, pe care le va comunica astarji procu­rorului general. TR I B U N A Audiatur et altera pars. Dl protopop Ştefan Bilţiu ne trimite următoarea întimpinare, pe care o publicăm la insistenţa­­ sale şi pentru a nu scurta pe nimenea în dreptul seu, de a se apăra înaintea publicului, fără a ne identifica, se înţelege, cu cuprinsul ei: Baia-mare, 29 Maiu 1889. Referitor la corespondenţa din Nr. 107 al „Tribunei“, întitulată : „încă odată cestiunea banchetului Weckerle din Baia-mare“ şi sub­scrisă tot de anonimul „Un Român“, am onoarea, ca unul care acum sânt atacat nu numai pentru vorbirea mea ,jost­e adresa dlui ministru de finance Weckerle, ci şi în sanctuarul familiar, ca­racterul şi reputaţiunea mea ca funcţionar bisericesc, în onoarea şi comportarea mea morală şi perso­nală, cu toată obiectivitatea în următoarele a-­mi da răspunsul: Se­­jice în corespondenţa menţionată, că eu prin vorbirea mea am compromis causa publică română, prin urmare de anonim se ţine pe sine competent a controla totdeauna faptele neromânesci. Neg, că eu aş fi avut irntenţiune a face aceasta. Aş fi dorit însă a sei, ce pricepe anonimul sub expresiunea: „causa publică română, şi prin ce am compromis-o aceea ? După­ ce eu m-am adresat dlui ministru şi nu deputatului. Şi pentru­ ce ? Iată motivele : 1. îţi este, cred, cunoscut, că comunele noastre din aşa numita „fiscalitate“ sunt cea mai mare parte îngreunate cu suma de răscumpărare a pământurilor numite „rema­­nenţiale“, încât unele comune, — după se­gregarea întâmplată, — sunt obligate a rebo­­nifica etarul cu 10—12 mii fiorini v. a. şi competenţa de uşură; eu dară ca om credul şi naiv, cum ai binevoit a te exprima, am crezut şi cred, că prin influenţa acelui bărbat, — în mâna căruia e şi pânea şi cuţitul, la timp binevenit, în conţelegere cu respectivii bărbaţi competenţi din comunele interesate, voiu putu exopera, ca baremi în parte să li­ se ierte o anumită sumă din capital, sau la caşul cel mai nefavorabil să se pre­lungească terminul de solvire pe mai mulţi ani, ca prin dobândirea baremi a respiriului să se poată salva averea şi moşia lor. 2. Motivul al doilea, deşi mai se­cundar, a fost, că gimnasiul nostru nu de­mult s’a completat la 8 clase şi a devenit cu numele gimnasiu de stat, la susţinerea lui are însă cetatea Baia-mare a contribui cu suma anuală de 8000 fl. u. a. Dorinţa şi scopul oraşului este de a se scăpa de contribuţiunea aceasta nesuportabilă, şi sperează că va şi ajunge la timpul său prin binevoitoarea păr­tinire a ministrului Weckerle, căci altcum e problematică existenţa gimnasiului, a acestui institut, care e frecventat anual de câte 80—- 100 tineri români, cei mai mulţi din provincie, şi care aici se susţin uşor, după sărăcia lor. (Va urma.) CRONICA. I ! Dimitrie Moldovan.­­ Moartea neîndurată care a răpit dintre cei vii pe unul din venerabilii fruntaşi ai ge­­neraţiunii noastre bătrâne. Dimitrie Moldo­van, vrednicul şi vigurosul veteran, bine cu­noscut tuturor Românilor ardeleni, s’a mutat la cele vecinice alaltăieri dimineaţa, după un morb scurt de câteva (1'10. Regretatul de­funct a luat parte distinsă la evenimentele din 1848, a fost sub sistemul trecut unul din cei mai zeloşi şi mai binemeritaţi funcţio­nari de naţionalitate română, făcând mult bine pentru neamul său, care după schimbarea sis­temului a preferit a se retrage în pensiune cu titlul onorific de consilier aulic. în anii din urmă ai vieţii sale Dimitrie Moldovan a trăit aici în Sibiiu, unde s’a bucurat de sim­patiile tuturor cercurilor. Deşi înaintat în etate, firea lui era tinăra şi inima lui verde, şi cu atenţiune şi interes urmăria şi aproba inştinţele de progres ale generaţiunii mai ti­nere. El lasă un gol simţit în societatea noastră, întristata lui familie publică următorul anunţ funebral: Dimitrie Moldovan, consilier aulic în pensiune, menbru fondator al „Asociaţiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român“, astăzi dimineaţa la 9 care­­şi-a dat nobilul său suflet, după scurte su­ferinţe, în etate de 78 ani, în mânile Creato­rului. Rămăşiţele pământesci ale scumpului defunct se vor îmormânta din casa proprie, strada Orezului Nr. 9, Mercuri în 31 Maiu (12 Iunie) a. c. în cimiterul greco-oriental de la Poarta turnului, la 3 oare d. a. Sibiiu, în 29 Maiu (10 Iunie) 1889. Iohanna Mol­dovan născ. de Farkas, ca soţie. Ecate­­rina Drăgici născ. Mol­do­van. George Moldovan, notar cercual, fraţi. Iohanna Bădilă nasc. Moldovan, fiică. Ioanne Bâdilă, consilier la tribunal, ginere. Primească jalnica familie expresiunea sincerei noastre condolenţe. « Dela Curte, Maiestăţile Lor Monarchul şi Împărăteasa­ Regină dimpreună cu Archi­­ducesa Maria Valeria au petrecut sărbătorile Rosaliilor laolaltă în castelul dela Lainz, în Dumineca Rosaliilor după am­eri și a sosit la Lainz şi Principesa de Coroană văduva Ste­fania cu Archiducesa Elisabeta. Monarchul a plecat a doua de Rosalii la München. • Cunună pe sicriul Archiducelui Ru­dolf, în ziua de Rosalii a sosit in Viena o deputaţiune a coloniei austro-ungare din Bue­­nos-Ayres, aducând o cunună pentru sicriul Archiducelui Rudolf. Cununa e lucrată ar­tistic din frunze de oliv, împodobită cu insig­­niile imperiului nostru şi cu o inscripţiune aurită.• Câştigurile Archiducesei Maria Va­leria la loterie. Maiestatea Sa Monarchul s’a îndatinat în tot anul să cumpere 100 de lose ale unei loterii vieneze. în anul acesta Monarchul a cumpărat cele 100 de lose în „companie“ cu Archiducesa Maria Valeria, fiecare câte 50 de lose. Şi Archiducesa a avut noroc. Patru dintre losele Ei au câşti­gat şi anume: un orologiu remontoir de ar­gint, un aneroid, o pipă cu capac de porţe­lan şi o jucărie de fildeş. Un servitor al Curţii a ridicat de la loterie câştigurile şi le-a dus Archiducesei. ■» Principesa de Coroană văduva Ste­fánia a trimis pentru vasul de răsboiu „Ste­fánia11 o flamură de bord cusută de propria Ei mână.* Numire. Preşedintele tribunalului reg. unguresc din Turda a numit pe juristul ab­solvent Mihail Her­ja de practicant în drept la acel tribunal.* Noue căi ferate. S’a trimis ministe­rului reg. ing. de comunicaţiune cererea pen­tru concesiunea construirii de căi ferate: dela Braşov la Zerneşti, dela Braşov preste Sepsi- Sângeorgiu la Chezdi-Oşorheiu şi de la Bra­şov la Săcele.* Societatea pentru fond de teatru român se va ţine anul acesta în Caransebeş, unde a fost invitată anul trecut cu opasiunea adunării generale din Lugoj. Termenul adu­nării se va fixa din partea inteligenţei din Caransebeş.* Asentarea în cercul Devei. în anul acesta au fost chiemaţi la asentare în cercul Devei în clasa I. 230, în cl. II. 254 şi în clasa III. 221 ficiori. S’au asentat 182 de inşi, dintre care 150 în armata comună şi 32 la honvezi.» Academia comercială din Cluj­­şi-a ţinut sărbarea încheierii anului şcolastic Luni d. a. in 11 i. c.» Promovare. Ioan Po­p­o­v­i­ci din Tufeni, comitatul Caraș-Severin, a fost promo­vat 4dele trecute la rangul de Dr. în drep­turi la universitatea din Budapesta. * Hymen. Dl Petru P. Bariţ, condu­cătorul tipografiei române din Orăştie,­­şi-a încredinţat de soţie pe domnişoara Maria Bo­­gorin din Sibiiu. * Comoara aliată la Şimleul-Silvaniei, Ioan Olteanu şi tovarăşul lui, acei doi f­leri care au aflat săpând o comoară de pe timpul Goţilor, vor primi din partea statului o re­compensă de 36.000 fl. Deoare­ce această sumă nu e prevăzută în budget, se va aşterne dietei un proiect de credit. * Desvălirea monumentului Emeric Miko a avut loc în Cluj, Luni a doua 4* * de Rosalii. * Reuniunea ardelenească pentru în­fiinţarea unui nuiseu a ţinut în 8­­. c. o adunare generală sub presidiul lui Coloman Eszterhâzy. Această reuniune s’a înfiinţat în 1859. Averea reuniunii în active e de 245.829 fl. * Sinucidere în Blaj. Nicolae Pepelo­­viciu, neguţător de lemne şi măsar în Blaj, Scărijile ungare. Lista oaspeţilor la diferitele băi din Ungaria arată următoarele cifre: Buziaş 106 persoane, Kaiserbad la Budapesta 223, Giesshübel—Puchstein 74, Karlsbad 9526, Crapina—Toplița 378, Marien­bad 2810, Teplitz și Schönau 1164, Tren­­esan—Teplitz 700 și Taffer 315 persoane. * Un baron arestat. Se scrie din Kla­genfurt, că gendarmeria de acolo a arestat zilele trecute pe baronul Iosif Orczy, un ne­pot de al ministrului Orczy. Tinărul baron ’şi-a prăpădit întreagă averea prin tot felul de speculaţiuni şi în urmă, silit de împregiu­­rările care se chiamă altcum „creditori“, a fu­git la Viena, după­ ce­­şi-a zălogit toate mo­bilele din casă. Dl baron a fost prins şi în­cuiat. Nimic decât modern! • Artiştii români în străinătate. Artis­tul român Grigoriu Gabrielescu raportează succese strălucite prin oraşele Americei, unde e pretutindenea aclamat şi sărbătorit. Toate ziarele americane recunosc marele talent musical al lui Gabrielescu. Se scie, că şi în Italia, ţeara clasică a musicei, Gabrielescu a făcut fuvoare. Un castru roman, în ziarele de preste munţi cetim, că inginerul Alfred Deutsch din Botoşani, punând semne de hotare pe moşia Brătenii, situată în judeţul Botoşani, între apele Başăului şi Jijia, a găsit un tăpşan ce poartă numele de Valea­­ Dalnicenilor lângă isvorul Bălăoaia, pe care a găsit o mulţime de urme ale unei staţiuni antice pe o întindere de aproape 300 hectare. Din bătrâni se pretinde, că au fost subterane acolo.O Grindină extraordinară, în mai multe locuri prin România a căzut în zilele trecute grindină, făcând pagube enorme. Aşa pe te­­ritorul comunei Măgurelele din plasa Cricov- Podgoria, judeţul Prahova, cădend grindina în greutate de 157 grame una, care a durat dela 7 oare seara pănă la 11 oare noaptea, a distrus cu desăvîrşire sămănăturile de po­rumb, grâu, livedile de pruni, viile şi parte din case, confusionând pe unii din locui­tori şi vite prin sfărîmarea coperişului ca­selor, care parte din vite şi pasări au fost om­orîte. Pagubele causate se urcă aproxi­mativ la suma de 400.000 lei. — în cuprin­sul comunei Mărginenii-de-jos, grindina de di­ferite mărimi a distrus grânele, presele şi porumburile, causând o pagubă de 40.000 lei. Afară de aceasta, în comunele Popesci şi Ne­­goiesci din plasa Câmpu-Tîrguşor a distrus cu 50 hectare grâu, causând o pagubă de 6000 lei; porumburile fiind mici, n’au suferit stricăciuni. — în 4ca de 1 Iunie cădend grindină de diferite mărimi, unele ca oul de porumb, pe teritorul comunei urbane Filipesei, judeţul Prahova, a causat o pagubă de 40.000 lei, prin distrugerea grânelor, preselor şi porum­­­burilor. Ear’ la comuna Filipescii-de-pădure, deşi a căzut grindină, însă n’a causat nici o stricăciune.* Elevi români la şcoalele d­e marină italiene. Deşi la şcoalele de marină italiene nu se primesc elevi străini, într’un mod ex­cepţional, guvernul italian a permis, ca mai mulţi elevi ai şcoalei de marină române să urmeze cursurile şcoalei navale din Livorno. » Manevrele încrucişatorului „Elisa­beta“. Precum am spus în numerii trecuţi ai ziarului nostru, încrucişatorul român „Elisa­beta“ face manevre pe Marea Neagră. Z­ilele aceste încrucişatorul „Elisabeta“ a întrat în portul Constantinopol, încrucişatorul are pe bord: 2 oficeri superiori, 8 oficeri inferiori, 12 funcţionari civili, 23 elevi şi 134 soldaţi de marină, preste tot 179 de persoane. * Vieaţa lungă. Se scrie din România, că locuitorul Balea Cepron din comuna Grăj­­dana, judeţul Buzău, a încetat din vieaţă în vîrstă de aproape 120 ani. El în tot timpul vieţii sale a fost sănătos şi viguros. Mi-a rămas soţia numită Niţa, cu care a trăit în căsătorie timp de 90 de ani şi care se găsesce în de­plină sănătate. Un proiect interesant de căsătorie. Corespondentul parisian al lui „Kreuzzeitung“ scrie: Ţarevna, principele şi principesa de Walles au de gând să însoare pe marele­ duce clironom al Rusiei cu o principesă engleză. • Trei surori medici. Domnişoara Eleo­nora Welt, Dr. în medicină de la universi­tatea din Genf, a sosit zilele trecute în Viena, ca să cerceteze institutele ghinecologice. Dom­nişoara Welt are două surori, ambele sünt doctori în medicină şi de present sunt în New-York ca medici de spitale. Domnişoarele Welt sünt născute în Cernăuţi. * Un furt îndrăsneţ la exposiţia din Paris, zilele aceste s’a întâmplat la expo­siţia din Paris un furt de bani în sumă de mai multe 4eci de mii franci. Caşul e vred­nic de a fi înregistrat, deoare­ce păgubaşul e român, e principele Dimitrie Sturdza, care lo­­cuesce la Paris. Precând visita exposiţia, un Nr. 123 s’a sinucis ieri­­ dimineaţă, tăindu-’şi grumazi cu briciul. Se crede că s’a sinucis din des­­peraţiune, deoare­ce pătimia de mult timp de atacuri de inimă.* Focuri. în Halmiag s’au aprins casa şi şura lui Petru Cădar. Paguba e de 182 fl. Se vorbesce, că focul a fost pus anume. — în Şinca-vechie au ars casele locuitorilor loan Strîmbu și David Boer. Pa­guba de 596 fl. e acoperită prin asigurare. * Epopeia „Paradisul perdut“. Zilele aceste­­a apare de sub presă importanta operă de Milton „Pa­ra d­isu­l p­erd­u­t,“ tra­ducere din limba engleza de domnul A. Lă­­zureanu. *

Next