Tribuna, iunie 1889 (Anul 6, nr. 123-147)
1889-06-10 / nr. 131
Pag. 521 nimist-conservator) şi a declarat, că presupunerile despre existenţa unor agitatori străini nu se dovedesc prin materialul investigaţiunii săvîrşite. Astfel cestiunea răscoalei ţeranilor din primăvara anului trecut, deşi a rămas încurcată, părea terminată. Afacerea protopopului S. Popescu. A trecut anul şi trei luni pe deasupra, de când auctoritatea bisericească a suspendat pe protopopul Sibiiului Simeon Popescu dela postul seu de paroch şi protopresbiter. Fiecăruia îi sunt încă proaspete în memorie împregiurările, între care s’a întâmplat această suspensiune, şi întocmai cum atunci se întreba lumea toată, ce o fi făcut acest slujitor al altarului, pentru ca şeful lui să se fi simţit îndemnat a-i măsura cea mai aspră pedeapsă ce poate ajunge pe un preot, ea se întreabă şi astădi, care pot să fie „gravele“ motive ale suspensiunii, încât nici acum, după un an şi trei luni, să nu ’i-se înceapă măcar procesul disciplinar, decum să ’i se facă dreptatea, acea dreptate, pe care înjiua de astăzji o aşteaptă deopotrivă şi cei mai mari făcători de rele, furii, jefuitorii şi ucigaşii, în zadar. Lumea a rămas tot atât de puţin lămurită, cum a fost acum e un an şi trei luni. „Motivele grave“ ale suspensiunii şi „urgenţa“ afacerii nu le cunoasce încă nimeni, şi vrednicul şi zelosul protopop, preotul model al archidiecesei greco-orientale a Transilvaniei, înainte de asta cu opt luni era pus deja înaintea alternativei, de a mai aştepta şi de a se expune foamei pănă ce li se face dreptate ori de a lua lumea în cap şi de a se îngriji de agonisirea pânii de toatejilele în alte părţi şi pe alte căi. Mâclinit până în adâncul inimii de abusurile ce le vede comiţendu-se în biserica pe care a slujit-o cu credinţă şi abnegaţiune şi căreia ’şi-a dedicat aşa (jicând întreaga lui vieaţă, dar’ însoţit de simpatiile şi de stima acelora, care ’i-au solut apreţia activitatea sa binefăcătoare ca om, ca preot şi ca Român, protopopul Simeon Popescu în toamna anului expirat a trecut hotarele patriei sale şi s’a pus în serviciul acelei ţeri, în care a creczut că află teren destul de mare pentru de a-’şi validita puterile sale intelectuale şi pentru de a-’şi continua lucrarea spirituală, pe care aici ’i-au întrerupt-o tirănia, intoleranţa şi mai presus de toate preconişătorii imoralităţii publice. Şi acolo trăesce şi astăzi, muncind pentru biserică şi pentru a doua sa patrie şi aşteptând verdictul judecătorilor sei. Dar, pe deoparte condiţiunile, în care se află în onorificul post ce-l ocupă la facultatea teologică de la universitatea din Bucureşci, de altă parte dorinţa de a se sei odată limpezit, fie că e aflat de culpabil, fie că e declarat nevinovat, a îndemnat, se vede, pe părintele Simeon Popescu a-şi cere demisiunea din postul seu de paroch şi protopresbiter în Sibiiu, credend doară, că prin aceasta ar accelera şi finalisarea afacerii sale disciplinare. înainte de aceasta cu vre-o câteva luni se şi vorbia prin Sibiiu, că protopopul Simeon Popescu ’şi-a dat demisiunea, dar’ pănă mai 4ile de aceste nu era nici urmă de primirea ei sau de urgiarea procesului ce ’i s’a fost intentat. Abia acum aflăm dintr’o notă a actualului administrator protopopesc al Sibiiului cătră clerul şi poporul din acest tract, că consistorul archidiecesan, la propria sa cerere, a demisionat pe părintele Popescu din funcţiunea de paroch şi protopop al Sibiiului, scoţându-l totodată şi din legătura şi numărul preoţimii archidiecesane. Şi ce resultă de aici ? Aceea, că dreptate am avut noi atunci, când am susţinut, că protopopul Simeon Popescu a fost suspendat singur numai din motive politice. Credeul seu politic, naţionalismul seu şi onestitatea ce o manifesta în toate afacerile politice naţionale, au fost adevăratul motiv, pentru care antagoniştii lui au îndemnat pe Inaltpreasfinţia Sa a lua o măsură atât de severă faţă cu unul dintre cei mai activi, mai zeloşi şi mai oneşti dintre toţi subalternii înaltpreasfinţiei Sale. Causa, o repetăm, nici nu a fost înaintată judecătoriei bisericesci, pentru ca urmitorilor ei le era teamă, că în biserica răsăriteană nu se vor găsi oameni, care vor afla vinovat pe protopopul suspendat. Ei aşteptau, ca victima lor să se plece şi să se predee „Auf Gnade und Ungnader" sau să resigneze însuşi la postul seu cel-a primit din încrederea clerului şi a poporului din acest tract protopresbiteral. De aici trăgănarea de un an şi trei luni. Conserv de nevinovăţia sa şi ţinând totodată la demnitatea sa de om şi de preot, protopopul Simeon Popescu nu s’a plecat şi nu s’a dat. A făcut însă ceea ce trebuia să o facă din deferenţă cătră statul, în al cărui serviciu stă; a demisionat de bunăvoe din postul de paroch şi protopresbiter al Sibiiului. Ear’ auctoritatea bisericească acum nu numai ’i-a primit demisionarea, ci s’a grăbit a-’l scoate din legătura şi numărul preoţimii archidiecesane. Şi acest act din urmă ne-a întărit şi mai mult în convingerea, că din capul locului nu au existat motive valide de suspendare şi că autorităţii bisericesci, dar’ mai ales acusatorilor lui Simeon Popescu li-a venit tocmai la socoteală cererea de demisionare a aceluia. Cum rămâne însă acum cu moralitatea publică? Căci, sau au existat sau nu au existat motive „grave“ pentru suspendarea protopopului Popescu. Dacă au existat acele motive „grave“, trebuia pus sub acasă fără hesitare și nu era permis să l i se primească demisiunea pănă a nu se finalisa procesul disciplinar; car’ dacă acele motive nu au existat, atunci dintru început nu avea loc suspensiunea, își păzesce nevasta ca cucul oul. Din literatura poporală a Ţiganilor. Proverbe. Birou beţiv, câne fără dinţi. * Muierea, care nu ’şi-a înşelat bărbatul, e peste cântăreţ.* Oamenii fără prunci ca ferăria fără ciocan.* Vecinu-i bun, dacă-i bogat. * Gura muierii frumoase e clopotul dracului. Şi cocoşul orb cântă şi măgarul şchiop lovesce.* Mai bun e calul fără șea decât şeaua fără cal.* Dragostea bărbatului ca darul cerșitorului.* Și desculț și cu cisme ajungi la groapă. * Mai bună-i aluna din buzunar decât nuca din nucul vecinului. * Fiecare vede pe omul cel mai bun numai în oglindă.* Cine sărută muiere bătrână, pune șeaua pe cal mort.* Vântul e strănutatul dracului. * # Din rugăciuni încă nu s’a săturat nimenea.* îşi ia cal, să nu umble desculţ. * Violina fără coardă ca gospodăria fără muiere.* Limba nebunului ca moara fără bucate. * Nevastă bătrână şi bărbat tiner ca pieptenul la cap pleşuv.* Hoţia e meşteşugul cel mai greu. * Pe cine îl bate Dumnezeu, îi dă trei muieri în nouă ani. Dragostea fără bani ca vaca fără lapte. * Flori la pălărie şi prostia în cap. * Bărbatul fără musteţe ca femeia cu musteţe.* Când îi e urît dracului, se bat două muieri.* Rană sunt coarnele bogatului. * Sbieretul măgarului numai măgarul îl pricepe.* Jalea e durerea de dinţi a inimii. TRIBUNA Dar’ afacerea protopopului Simeon Popescu încă formează o zală în acel şir de acte de suspectare şi înegrire, care de vreo câţiva ani încoace caracterisează pe o seamă de oameni de ai noştri. Lovind în bărbaţi onorabili şi învăpăiaţi aderenţi ai partidului naţional, acea seamă de oameni credea, că poate să atingă şi să slăbească însuşi partidul naţional. Acesta e acel sistem de intimidare, care ne face să cunoascem cât de greu este astăzi a lupta cu arma adevărului şi a dreptăţii. Este însă şi pentru aceste fapte un judecător, este societatea, este opinia publică. S-a format în timpul din urmă şi la noi Românii o opinie publică sănătoasă, şi aceasta nu trece cu vederea faptele imorale, vie acele din orişicare parte. Mai mult, ea trebue chiar să le pedepsească, căci lăsând, ca cei ce au puterea în mâni să le preconiseze, negligiază desvoltarea sentimentului etic şi promovează deadreptul imoralitatea publică. Mergem deci înainte. Vom lupta şi mai departe cu arma adevărului şi a dreptăţii, pentru că numai astfel luptând vom pută birul şi vom pută feri societatea de activitatea dezastroasă a demoralisatorilor ei. REVISTĂ POLITICA. Sibiiu, 9 Iunie st. v. în Rusia ca şi la noi. Rusificarea provinciilor baltice rusesci în timpul din urmă a făcut din nou un pas înainte. După ce Germanii au fost scoşi cu succes din şcoale, acum li se pregătesce aceeaşi soarte în administraţie şi în special în jurisdicţiune. Tocmai acum a aprobat consiliul statului proiectul unei reforme judiciare pentru provinciile baltice, presentându-l Ţarului spre sancţionare. Noua ordine judiciară desfiinţează cu desăvîrşire sistemul judecătorilor aleşi, care a format basa organisării autonome de pănă acum a provinciilor baltice. Judecătorii au să fie deacă înainte numiţi de guvernor în nume guvernului. Deoarece limba oficială a judecătoriilor are să fie pe viitor cea rusească, se înţelege, numai astfel de candidaţi vor pută fi instituiţi ca judecători, care cunosc pe deplin limba rusească, adecă care au absolvat la vre-o universitate rusească, prin ceea ce se dă din nou o lovitură universităţii germane. Curţile supreme, care pănă acum existau ca instanţe de apel pentru provinciile baltice, vor fi desfiinţate şi împreunate cu cele din Vilna şi Petersburg. Noua organizare se va inactiva încă în decursul acestui an. Afaceri serbesci. După o depeşă din Belgrad, Garaşanin a împărtăşit unui intervizier, că comitetul central al partidului progresist a hotărît în unanimitate primirea propunerii lui Garaşanin. Organisaţiunea partidului va rămâne, ce e drept, aceeaşi şi partidul progresist va exista şi pe viitor ca partid; între actualele împregiurări însă partidul se va retrage cu desăvîrşire dela politica activă şi va sista apariţiunea organului seu „Videlo“. Numai un număr al acestui 4 dar va mai apâră, şi apoi redacţiunea se va disolva în decursul acestei săptămâni. O altă depeşă spune, că Garaşanin s’a reîntors la Belgrad, spre a aştepta aici resultatul cercetărilor ce se fac în contra lui. El neagă, că ar fi voit să se refugieze, el nu are cause de a se teme de cercetare, deoarece nu există nici o dovadă validă în contra lui. Judele de instrucţiune a denegat apărătorului lui Garaşanin privirea înactele de instrucţiune. Apărătorul s’a plâns în contra acesteia la ministrul de justiţie, în cercurile ce stau aproape de regina Natalia circulă faima, că regina numai atunci va recerca pe metropolitul Mihail a declara de nevalidă sentenţa de despărţire, dacă regele Milan va împedeca revederea mai deasă a firului ei. Dacă aceasta nu se va întâmpla, ea voeste să rămână despărţită. Cestiunea lucrătorilor în camera italiană. Cu prilegiul desbaterii asupra budgetului ministerului de externe, Bumiaki a interpelat cu privire la incidentele din urmă dintre lucrătorii francezi şi italieni. Crispi a confirmat faptele ce le-a înşirat interpelantul şi a că el a cerut deja desluşiri de la guvernul francez. Poziţia lucrătorilor italieni în Francia e totdeauna serioasă din causa gelosiei. Mai mulţi Italieni au cerut să fie aduşi în patria lor. Neştinţele ambelor guverne merg într’acolo, de a face odată capăt acestor certuri regretabile, oratorul însă se îndoesce, că căuşele acestor certuri se vor pută înlătura cu desăvîrşire. La o întrebare a lui Ferrari, ministrul a declarat, că guvernul italian va trimite delegaţi la conferenţa ce se va ţină în Bern în scopul scutirii lucrătorilor, fără de a lua însă vre-un angagjament în ceea ce privesce hotărîrile ce eventual le va lua acea conferenţă. Cestiunea Samoa. Conferenţa Samoa-ei s’a închis, — după cum se scie — la sfîrşitul săptămânii trecute. E natural, ca oricine să se întrebe, care este resultatul convorbirilor ţinute la Berlin timp de preste şese săptămâni. Ce satisfacţiune a căpătat Germania în această cestiune, care într’o vreme preocupase toate spiritele politice din marele imperiu. Nimic încă nu se scie. Se 4i°ei că representanţii puterilor, care au luat parte la conferenţă, au hotărît să continue de a păstra secretul asupra celor petrecute la masa verde, pănă ce guvernele respective vor ratifica protocoalele. Această dorinţă pentru taină nu miroasă a bine şi a dat chiar loc la diferite versiuni. Unele ziare spun, că Germania e pe deplin satisfăcută de resultatele ce a dat conferenţa; altele că numai o parte din pretenţiunile imperiului au fost admise ; car’ altele, cum sânt cele inspirate de Eugen Richter, semnalează deja o retragere a guvernului german în politica Samoaei. Că această din urmă versiune trebue să fie mai apropiată de adevăr, o dovedesce asprimea, cu care „Köln, Zeitg.“ tractează pe Richter. Ziarul acesta din urmă contestează sentimentele patriotice ale unui om ca Richter, care nu desistează de a umili în faţa lumii politica ţerii sale. CRONICA. De la Curte. Mâne în 22 i. c. Maiestatea Sa Monarehul va pleca la Stockerau, ca să inspecţioneze trupele dislocate acolo. De aci va pleca la Korneuburg, ca să visiteze regimentul de căi ferate şi telegraf. Marţi şi Mercuri va cerceta Monarchul castrul de la Bruck.* Maiestatea Sa Monarchul s’a îndurat Prea graţios a dărui din casseta Sa privată câte 150 fl. pentru restaurarea bisericilor şi şcoalelor gr.-cat. din Vardea şi Ungureni. * Promioţiune. Domnul Alexiu Mangiuca a fost promovat la 17 i. c. de doctor în drepturi la universitatea din Budapesta. 4 Maghiarizări de nume. „Budapesti Közlöny“ publică următoarele schimbări de nume: David Kóhn în rKomlósu; Mihail Maulwurf în „Pataki“; Veniamin Kóhn în „Kovács“.* O deputaţiune a comitatului şi a oraşului Arad, sub conducerea comitelui suprem L. Fábián, a fost primită în audienţă de câtră ministrul-preşedinte Tisza şi de cătră ministrul de justiţie Szilágyi în afacerea înfiinţării unei table reg. în Arad. Miniştrii au răspuns, că ei nu pot da o declaraţie positivă, deoarece o hotărîre definitivă nu se poate lua decât cumpănind toate interesele ţerii. Dealtcum petiţiunea va fi studiată cu sirguinţă şi obiectivitate din partea guvernului înainte de a se face vre-o hotărîre definitivă. 4 Tumulturi în Steyr. Lui „Neue Fr. Pr.“ li se telegrafează din Steyr, că lucrătorii din fabrica de arme de acolo au încenat la 17 n. r. c. nisce tulburări destul de serioase. Din cauză, că unul dintre inspectori, cu numele Teufelmeyer, a ţinut pe lucrători să lucreze preste timpul normal, şi-au adus seara un sarivari. Poliţia a intervenit şi a făcut câteva arestări. Exacerbaţi pentru aceasta, s’au adunat a doua seară mulţime mare de lucrători şi au lărmuit înaintea locuinţei primarului. Poliţia a recultat miliţie, ceea ce văzând lucrătorii, s’au iritat şi mai mult. Au traversat stradele, demolând ferestri şi felinare, fără ca poliţia să-’i poată împedeca. Cu deosebire localităţile tribunalului, ale perceptoratului şi ale magistratului au fost rău bombardate. Au fost demolate şi unele prăvălii, din care s’au furat mărfuri multe. Casa lui Teufelmeyer a fost de mai multe ori atacată. Abia pe la mecul nopţii s’a putut restabili liniştea. Alaltăieri a plecat un batalion de infanterie din Linz la Steyr. Se spereazâ, că tumulturile nu se vor mai repeta. 4 Nenorocire într’o mină de peatră. Aproape de Liesing lângă Viena s’a întâmplat 4ilele aceste o nenorocire într’o mină de peatră. Mai mulţi lucrători erau ocupaţi cu adunarea bucăţilor de peatră desfăcute în urma unei spargeri cu dinamită. Precând făceau acest lucrul se desfăcu un stean mare de peatră din păretele minei şi căzu la pământ, cutropind lucrătorii. Patru au rămas morţi la moment, car’ alţi patru au fost scoşi încă vii, dar’ atât de sdrobiţi, încât cu greu vor mai rămâne în vieaţă. 4 Cutremur de pâment. Din Strigoii se scrie, că prin împregiurimile acelui oraş s’a simţit alaltăieri pe la 10 oare seara un cutremur de pământ. Cutremurul s’a repetat ieri-dimineaţă la 7 oare.* Teatru şi concert în Oraviţa. Junimea română greco-catolic din Oraviţa-rom. arangiază o representaţiune teatrală împreunată cu concert, care se va ţine în sala teatrală din Oraviţa-mont. Duminecă în 23 iunie st. n. 1889, sub conducerea dlui loan Bogdan, învăţătorilor gr.-cat. în Oraviţarom. Venitul curat este destinat fondului corului vocal gr.-cat. din Oraviţa-rom. Bilete se capătă în Oraviţa-montană în prăvălia dlor I. Becher, cofetar, şi C. Kehrer, librar; în Oraviţa-rom. la dl George Gerga, începutul la 8 oare seara. Programul: I. Concertul. 1. „Cântecul Viteazului“, cor bărb. de I. Vorobchieviciu. 2. „Viorica“, cor bărbătesc de Tudor de Flondor. 3. „Cântec vânătoresc“, cor bărbătesc de Tudor de Flondor. 4. „Din depărtare cuartet“, solo cu caracter poporal de I. Vorobchieviciu. 5. „Hai leliţă sus la vite“, cor bărbătesc de Dimitrie Cupşa. 6. „Marşul ostaşilor“, cor bărbătesc. II. Teatrul. 1. „Stan Covrigarul“, cântec comic în act, de V. Alexandri. Persoanele: Stan, Costa Vodă. Un funcţionar: Avram Balanu. Un Grec: George Măgurean. Un personagiu misterios: Iuliu Sulea. O damă: dşoara Elena Lazar. Un epistat: Alexie Neda. Un boer, o fetiţă şi un toboşar: Ioan Cucu. 2. „Chiriaşul fugit“, comedie în un act, de Iosif Vulcan. Persoanele: Alexandru Ruşavan, proprietar: I. Bogdan. Anastasia, soţia lui: d-şoara Elena Lazar. George Cherţan, proprietar: Petru Frenţ. Elena, soţia acestuia: d-şoara Maria Lazar. Ştefan Cimpoiaşul, sătean: Ioan Bogdan. Scena se petrece într’un orăşel din Ardeal la casa lui Ruşavan, în timpul present. » Noue fabrici în Braşov. Proprietarul fabricii de bere din Sibiiu loan Habermann a cerut dela representanţa oraşului Braşov dreptul să înfiinţeze şi în Braşov o fabrică de bere. Această fabrică cu vapor se va zidi pe locul fost odinioară al lui Prohaska. — Proprietarul I. Gheorghiu a cerut dreptul se înfiinţeze în Braşov încă o fabrică de petroleu. 4 Petrecere de vară în Dicio-Sânt- Mărtîn. Inteligenţa română din opidul Dicio- Sânt-Mărtin şi giur învită la petrecerea de vară împreunată cu danţ ce o va arangia Duminecă în 14 Iulie st. n. a. c. la 4 oare p. m. în grădina domnului Bukureşti, la timp nefavorabil în sala casei comitatense. Venitul este destinat pentru renovarea bisericii gr.-cat. din loc. Vasilie Zehan, președinte. Iacob P. Macaveiu, secretar. Timoteiu Circa, cassar. Vasilie B. Muntenescu, controlor. Simeon Căluț, Ioan Circa, Emiliu Popu, Simeon Ciuchina, Alexandru Mutu, loan Popu, Alexandru Moldovan, Teodor Vlaicu, membri în comitet. Suprasolvirile şi ofertele se primesc cu mulţumită şi se vor curta în fiarele românesci. * Dir. Svetozar Miletics, fostul conducător al Sârbilor, despre care se scie că a înebunit în temniţa din Vaţ, în urma căreia a petrecut cinci ani într’un institut privat din Budapesta, cailele trecute s’a întors sănătos acasă. Se cilice, că sănătatea agerului luptător ar fi deplin restaurată, îi este oprit însă a face politică, precum şi orice lucrare spirituală. A doua ori lăţindu-se vestea despre sosirea lui, mulţime de amici şi cunoscuţi veniră la locuinţa lui pentru a-l bineventa. 4 Servitori fără paşapoarte în România. Poliţia din Bucuresci, găsind 1300 de servitori fără paşapoarte, a cerut legaţiunii austriace să le reguleze posiţiunea ori să-i fee pe garanţie, căci altmintrelea îi aruncă preste graniţă. 4 Regele şi regina României vor pleca săptămână viitoare în străinătate, ca să asisteze la căsătoria nepotului lor. Părechia regală va fi însoţită de I. Calenderu. 4 Câţi oficeri are Francia? Anuarul pe 1889 dă amănuntele următoare în privinţa efectivului oficerilor armatei franceze: Infanterie: 188 coloneii, 190 loc.-coloneli, 1069 şefi de batalion, 4097 căpitani, 3493 locotenenţi, 2464 sublocotenenţi. Cavalerie: 85 coloneii, 78 locot.-coloneli, 280 şefi de escadron, 1704 căpitani, 951 locotenenţi, 916 sublocotenenţi. Artilerie: 77 coloneii, 77 loc.-coloneli, 313 şefi de escadron, 1424 căpitani, 1051 locotenenţi, 430 sublocotenenţi. Geniu: 37 coloneii, 37 locotenenţi coloneii, 148 şefi de batalion, 481 căpitani, 180 locotenenţi, 63 sublocotenenţi. Astfel infanteria are 11.491 oficeri, cavaleria 3042, artileria 5362, geniul 946. Total 19.201 oficeri combatanți. 4 Nr. 131