Tribuna, iunie 1889 (Anul 6, nr. 123-147)

1889-06-10 / nr. 131

Pag. 521 nimist-conservator) şi a declarat, că presupunerile despre existenţa unor agi­tatori străini nu se dovedesc prin ma­terialul investigaţiunii săvîrşite. Astfel cestiunea răscoalei ţeranilor din primăvara anului trecut, deşi a ră­mas încurcată, părea terminată. Afacerea protopopului S. Popescu. A trecut anul şi trei luni pe dea­supra, de când auctoritatea bisericească a suspendat pe pr­otopopul Sibiiului Si­meon Popescu dela postul seu de pa­­roch şi protopresbiter. Fiecăruia îi sunt încă proaspete în memorie împregiurările, între care s’a întâmplat această suspensiune, şi întoc­mai cum atunci se întreba lumea toată, ce o fi făcut acest slujitor al altarului, pentru­ ca şeful lui să se fi simţit în­demnat a-­i măsura cea mai aspră pe­deapsă ce poate ajun­ge pe un preot, ea se întreabă şi astăd­i, care pot să fie „gravele“ motive ale suspensiunii, încât nici acum, după un an şi trei luni, să nu ’i-se înceapă măcar procesul disci­plinar, decum să ’i­ se facă dreptatea, acea dreptate, pe care în­­jiua de as­­tăzji o aşteaptă deopotrivă şi cei mai mari făcători de rele, furii, jefuitorii şi ucigaşii, în zadar. Lumea a rămas tot atât de puţin lămurită, cum a fost acum e un an şi trei luni. „Motivele grave“ ale suspensiunii şi „urgenţa“ afacerii nu le cunoasce încă nimeni, şi vrednicul şi zelosul pro­topop, preotul model al archidiecesei greco-orientale a Transilvaniei, înainte de asta cu opt luni era pus deja îna­intea alternativei, de a mai aştepta şi de a se expune foamei pănă­ ce li­ se face dreptate ori de a lua lumea în cap şi de a se îngriji de agonisirea pânii de toate­­jilele în alte părţi şi pe alte căi. Mâclinit până în adâncul inimii de abusurile ce le vede comiţendu-se în bi­serica pe care a slujit-o cu credinţă şi abnegaţiune şi căreia ’şi-a dedicat aşa (jicând întreaga lui vieaţă, dar’ însoţit de simpatiile şi de stima acelora, care ’i-au solut apreţia activitatea sa binefă­cătoare ca om, ca preot şi ca Român, protopopul Simeon Popescu în toamna anului expirat a trecut hotarele patriei sale şi s’a pus în serviciul acelei ţeri, în care a creczut că află teren destul de mare pentru de a-’şi validita puterile sale intelectuale şi pentru de a-’şi conti­nua lucrarea spirituală, pe care aici ’i-au întrerupt-o tirănia, intoleranţa şi mai presus de toate preconişătorii imorali­tăţii publice. Şi acolo trăesce şi astăzi, muncind pentru biserică şi pentru a doua sa pa­trie şi aşteptând verdictul judecători­lor sei. Dar, pe deoparte condiţiunile, în care se află în onorificul post ce-­l ocupă la facultatea teologică de la uni­versitatea din Bucureşci, de altă parte dorinţa de a se sei odată limpezit, fie că e aflat de culpabil, fie că e decla­rat nevinovat, a îndemnat, se vede, pe părintele Simeon Popescu a-­şi cere de­­misiunea din postul seu de paroch şi pro­topresbiter în Sibiiu, credend doară, că prin aceasta ar accelera şi finalisarea afacerii sale disciplinare. înainte de aceasta cu vre-o câteva luni se şi vorbia prin Sibiiu, că pro­topopul Simeon Popescu ’şi-a dat de­­misiunea, dar’ pănă mai 4ile de aceste nu era nici urmă de primirea ei sau de urgiarea procesului ce ’i­ s’a fost in­tentat. Abia acum aflăm dintr’o notă a actualului administrator protopopesc al Sibiiului cătră clerul şi poporul din acest tract, că consistorul archidiecesan, la propria sa cerere, a demisionat pe părintele Popescu din funcţiunea de paroch şi protopop al Sibiiului, scoţân­­du-­l totodată şi din legătura şi numărul preoţimii archidiecesane. Şi ce resultă de aici ? Aceea, că dreptate am avut noi atunci, când am susţinut, că protopopul Simeon Popescu a fost suspendat singur numai din motive politice. Credeul seu politic, naţionalismul seu şi onesti­tatea ce o manifesta în toate afacerile politice­ naţionale, au fost adevăratul mo­tiv, pentru care antagoniştii lui au în­demnat pe Inaltpreasfinţia Sa a lua o măsură atât de severă faţă cu unul din­tre cei mai activi, mai zeloşi şi mai oneşti dintre toţi subalternii înaltprea­­sfinţiei Sale. Causa, o repetăm, nici nu a fost înaintată judecătoriei bisericesci, pen­­tru­ ca urmitorilor ei le era teamă, că în biserica răsăriteană nu se vor găsi oa­meni, care vor afla vinovat pe proto­popul suspendat. Ei aşteptau, ca victima lor să se plece şi să se predee „Auf Gnade und Ungnader" sau să resigneze însuşi la postul seu ce­­l-a primit din încrederea clerului şi a poporului din acest tract protopresbiteral. De aici trăgănarea de un an şi trei luni. Conserv de nevinovăţia sa şi ţinând totodată la demnitatea sa de om şi de preot, protopopul Simeon Popescu nu s’a plecat şi nu s’a dat. A făcut însă ceea­ ce trebuia să o facă din deferenţă cătră statul, în al cărui serviciu stă; a demisionat de bună­­voe din postul de paroch şi protopres­biter al Sibiiului. Ear’ auctoritatea bisericească acum nu numai ’i-a primit demisionarea, ci s’a grăbit a-’l scoate din legătura şi nu­mărul preoţimii archidiecesane. Şi acest act din urmă ne-a întărit şi mai mult în convingerea, că din ca­pul locului nu au existat motive valide de suspendare şi că autorităţii biseri­cesci, dar’ mai ales acusatorilor lui Si­meon Popescu li-a venit tocmai la so­coteală cererea de demisionare a aceluia. Cum rămâne însă acum cu mora­litatea publică? Căci, sau au existat sau nu au existat motive „grave“ pentru suspen­darea protopopului Popescu. Dacă au existat acele motive „grave“, trebuia pus sub acasă fără hesitare și nu era permis să l i­ se primească demi­­siunea pănă a nu se finalisa procesul disciplinar; car’ dacă acele motive nu au existat, atunci dintru început nu avea loc suspensiunea, își păzesce nevasta ca cucul oul. Din literatura poporală a Ţiganilor. Proverbe. Birou beţiv, câne fără dinţi. * Muierea, care nu ’şi-a înşelat bărbatul, e peste cântăreţ.* Oamenii fără prunci ca ferăria fără ciocan.* Vecinu-i bun, dacă-i bogat. * Gura muierii frumoase e clopotul dra­cului. Şi cocoşul orb cântă şi măgarul şchiop lovesce.* Mai bun e calul fără șea decât şeaua fără cal.* Dragostea bărbatului ca darul cerși­­torului.* Și desculț și cu cisme ajungi la groapă. * Mai bună-i aluna din buzunar decât nuca din nucul vecinului. * Fiecare vede pe omul cel mai bun nu­mai în oglindă.* Cine sărută muiere bătrână, pune șeaua pe cal mort.* Vântul e strănutatul dracului. * # Din rugăciuni încă nu s’a săturat ni­menea.* îşi ia cal, să nu umble desculţ. * Violina fără coardă ca gospodăria fără muiere.* Limba nebunului ca moara fără bucate. * Nevastă bătrână şi bărbat tin­er ca piep­tenul la cap pleşuv.* Hoţia e meşteşugul cel mai greu. * Pe cine îl bate Dumnezeu, îi dă trei muieri în nouă ani. Dragostea fără bani ca vaca fără lapte. * Flori la pălărie şi prostia în cap. * Bărbatul fără musteţe ca femeia cu musteţe.* Când îi e urît dracului, se bat două muieri.* Rană sunt coarnele bogatului. * Sbieretul măgarului numai măgarul îl pricepe.* Jalea e durerea de dinţi a inimii. TRIBUNA Dar’ afacerea protopopului Simeon Popescu încă formează o zală în acel şir de acte de suspectare şi înegrire, care de vre­o câţiva ani încoace carac­­terisează pe o seamă de oameni de ai noştri. Lovind în bărbaţi onorabili şi în­văpăiaţi aderenţi ai partidului naţional, acea seamă de oameni credea, că poate să atingă şi să slăbească însuşi par­tidul naţional. Acesta e acel sistem de intimidare, care ne face să cunoascem cât de greu este astăzi a lupta cu arma adevărului şi a dreptăţii. Este însă şi pentru aceste fapte un judecător, este societatea, este opinia publică. S-a format în timpul din urmă şi la noi Românii o opinie publică sănă­toasă, şi aceasta nu trece cu vederea faptele imorale, vie acele din ori­şi­care parte. Mai mult, ea trebue chiar să le pe­depsească, căci lăsând, ca cei­ ce au pu­terea în mâni să le preconiseze, negli­­giază desvoltarea sentimentului etic şi promovează deadreptul imoralitatea pu­blică. Mergem deci înainte. Vom lupta şi mai departe cu arma adevărului şi a dreptăţii, pentru­ că numai astfel luptând vom pută birul şi vom pută feri socie­tatea de activitatea dezastroasă a demo­­ralisatorilor ei. REVISTĂ POLITICA. Sibiiu, 9 Iunie st. v. în Rusia ca şi la noi. Rusificarea provinciilor baltice rusesci în timpul din urmă a făcut din nou un pas înainte. După­ ce Germanii au fost scoşi cu succes din şcoale, acum li­ se pregătesce aceeaşi soarte în administraţie şi în special în jurisdicţiune. Tocmai acum a aprobat consiliul statului proiectul unei re­forme judiciare pentru provin­ciile baltice, presentându-­l Ţarului spre sancţionare. Noua ordine judiciară desfiinţează cu desăvîrşire sistemul ju­decătorilor aleşi, care a format basa or­­ganisării autonome de pănă acum a provinciilor baltice. Judecătorii au să fie de­a­că înainte numiţi de guvernor în nume guvernului. Deoare­ce limba oficială a judecătoriilor are să fie pe vii­tor cea rusească, se înţelege, numai ast­fel de candidaţi vor pută fi instituiţi ca judecători, care cunosc pe deplin limba rusească, adecă care au absolvat la vre-o universitate rusească, prin ceea­ ce se dă din nou o lovitură universităţii germane. Curţile supreme, care pănă acum exi­stau ca instanţe de apel pentru provin­ciile baltice, vor fi desfiinţate şi îm­preunate cu cele din Vilna şi Peters­burg. Noua organizare se va inactiva încă în decursul acestui an. Afaceri serbesci. După o depeşă din Belgrad, Ga­­raşanin a împărtăşit unui intervi­zier, că comitetul central al partidului progresist a hotărît în unanimitate primirea propunerii lui Garaşanin. Or­­ganisaţiunea partidului va rămâne, ce e drept, aceeaşi şi partidul progresist va exista şi pe viitor ca partid; între ac­tualele împregiurări însă partidul se va retrage cu desăvîrşire dela politica activă şi va sista apariţiu­­nea organului seu „Videlo“. Numai un număr al acestui 4 dar va mai apâră, şi apoi redacţiunea se va disolva în de­cursul acestei săptămâni. O altă depeşă spune, că Garaşa­nin s’a reîntors la Belgrad, spre a aştepta aici resultatul cercetărilor ce se fac în contra lui. El neagă, că ar fi voit să se refugieze, el nu are cause de a se teme de cercetare, deoare­ce nu există nici o dovadă validă în contra lui. Ju­dele de instrucţiune a denegat apărăto­rului lui Garaşanin privirea în­­actele de instrucţiune. Apărătorul s’a plâns în contra acesteia la ministrul de jus­tiţie, în cercurile ce stau aproape de re­gina Natalia circulă faima, că regina numai atunci va recerca pe metropoli­­tul Mihail a declara de nevalidă sentenţa de despărţire, dacă re­gele Milan va împedeca revederea mai deasă a firului ei. Dacă aceasta nu se va întâmpla, ea voeste să rămână des­părţită. Cestiunea lucrătorilor în camera italiană. Cu prilegiul desbaterii asupra bud­getului ministerului de externe, Bumi­­ak­i a interpelat cu privire la inciden­tele din urmă dintre lucrătorii francezi şi italieni. Crispi a confirmat faptele ce le-a înşirat inter­­pelantul şi a că el a cerut deja desluşiri de la guvernul francez. Poziţia lucrătorilor italieni în Francia e tot­deauna serioasă din causa gelosiei. Mai mulţi Italieni au cerut să fie aduşi în patria lor. Neştinţele ambelor guverne merg într’acolo, de a face odată capăt acestor certuri regretabile, oratorul însă se îndoesce, că căuşele acestor certuri se vor pută înlătura cu desăvîrşire. La o întrebare a lui Ferrari, ministrul a declarat, că guvernul italian va trimite delegaţi la conferenţa ce se va ţină în Bern în scopul scutirii lucrătorilor, fără de a lua însă vre-un angagjament în ceea­ ce privesce hotărî­­rile ce eventual le va lua acea confe­­renţă. Cestiunea Samoa. Conferenţa Samoa-ei s’a închis, — după­ cum se scie — la sfîrşitul săptă­mânii trecute. E natural, ca ori­cine să se întrebe, care este resultatul con­vorbirilor ţinute la Berlin timp de preste şese săptămâni. Ce satisfacţiune a că­pătat Germania în această cestiune, care într’o vreme preocupase toate spiritele politice din marele imperiu. Nimic încă nu se scie. Se 4i°ei că representanţii puterilor, care au luat parte la conferenţă, au hotărît să con­tinue de a păstra secretul asupra celor petrecute la masa verde, pănă­ ce guver­nele respective vor ratifica protocoalele. Această dorinţă pentru taină nu miroasă a bine şi a dat chiar loc la diferite ver­siuni. Unele ziare spun, că Germania e pe deplin satisfăcută de resultatele ce a dat conferenţa; altele că numai o parte din pretenţiunile imperiului au fost ad­mise ; car’ altele, cum sânt cele inspirate de Eugen Richter, semnalează deja o re­tragere a guvernului german în politica Samoa­ei. Că această din urmă versiune trebue să fie mai apropiată de adevăr, o dovedesce asprimea, cu care „Köln, Zeitg.“ tractează pe Richter. Ziarul acesta din urmă contestează sentimentele patriotice ale unui om ca Richter, care nu desistează de a umili în faţa lumii politica ţerii sale. CRONICA. De la Curte. Mâne în 22 i. c. Maies­tatea Sa Monarehul va pleca la Stockerau, ca să inspecţioneze trupele dislocate acolo. De aci va pleca la Korneuburg, ca să visiteze re­gimentul de căi ferate şi telegraf. Marţi şi Mercuri va cerceta Monarchul castrul de la Bruck.* Maiestatea Sa Monarchul s’a îndurat Prea graţios a dărui din casseta Sa privată câte 150 fl. pentru restaurarea bisericilor şi şcoalelor gr.-cat. din Vard­ea şi Ungureni. * Promioţiune. Domnul Alexiu Man­­giuca a fost promovat la 17 i. c. de doc­tor în drepturi la universitatea din Budapesta. 4 Maghiarizări de nume. „Budapesti Köz­löny“ publică următoarele schimbări de nume: David Kóhn în rKomlósu; Mihail Maul­wurf în „Pataki“; Veniamin Kóhn în „Kovács“.* O deputaţiune a comitatului şi a oraşului Arad, sub conducerea comitelui su­prem L. Fábián, a fost primită în audienţă de câtră ministrul-preşedinte Tisza şi de cătră ministrul de justiţie Szilágyi în afacerea înfiinţării unei table reg. în Arad. Miniştrii au răspuns, că ei nu pot da o declaraţie positivă, deoare­ce o hotărîre definitivă nu se poate lua decât cumpănind toate interesele ţerii. Dealtcum petiţiunea va fi studiată cu sirguinţă şi obiec­tivitate din partea guvernului înainte de a se face vre-o hotărîre definitivă. 4 Tumulturi în Steyr. Lui „Neue Fr. Pr.“ li­ se telegrafează din Steyr, că lucră­torii din fabrica de arme de acolo au încenat la 17 n. r. c. nisce tulburări destul de seri­oase. Din cauză, că unul dintre inspectori, cu numele Teufelmeyer, a ţinut pe lucrători să lucreze preste timpul normal, şi-au adus seara un sarivari. Poliţia a intervenit şi a făcut câ­teva arestări. Exacerbaţi pentru aceasta, s’au adunat a doua seară mulţime mare de lucră­tori şi au lărmuit înaintea locuinţei primarului. Poliţia a recultat miliţie, ceea­ ce văzând lu­crătorii, s’au iritat şi mai mult. Au traversat stradele, demolând ferestri şi felinare, fără­ ca poliţia să-’i poată împedeca. Cu deosebire lo­calităţile tribunalului, ale perceptoratului şi ale magistratului au fost rău bombardate. Au fost demolate şi unele prăvălii, din care s’au fu­rat mărfuri multe. Casa lui Teufelmeyer a fost de mai multe­ ori atacată. Abia pe la mecul nopţii s’a putut restabili liniştea. Alal­tăieri a plecat un batalion de infanterie din Linz la Steyr. Se spereazâ, că tumulturile nu se vor mai repeta. 4 Nenorocire într’o mină de peatră. Aproape de Liesing lângă Viena s’a în­tâmplat 4ilele aceste o nenorocire într’o mină de peatră. Mai mulţi lucrători erau ocupaţi cu adunarea bucăţilor de peatră desfăcute în urma unei spargeri cu dinamită. Precând fă­ceau acest lucrul se desfăcu un stean mare de peatră din păretele minei şi căzu la pământ, cutropind lucrătorii. Patru au rămas morţi la moment, car’ alţi patru au fost scoşi încă vii, dar’ atât de­ sdrobiţi, încât cu greu vor mai ră­mâne în vieaţă. 4 Cutremur de pâment. Din Strigoii se scrie, că prin împregiurimile acelui oraş s’a simţit alaltăieri pe la 10 oare seara un cutremur de pământ. Cutremurul s’a repetat ieri-dimi­­neaţă la 7 oare.* Teatru şi concert în Oraviţa. Ju­nimea română greco-catolic din Oraviţa-rom. arangiază o representaţiune teatrală împreunată cu concert, care se va ţine în sala teatrală din Oraviţa-mont. Duminecă în 23 iunie st. n. 1889, sub conducerea dlui loan Bogdan, învăţătorilor gr.-cat. în Oraviţa­­rom. Venitul curat este destinat fondului co­rului vocal gr.-cat. din Oraviţa-rom. Bilete se capătă în Oraviţa-montană în prăvălia dlor I. Becher, cofetar, şi C. Kehrer, librar; în Oraviţa-rom. la dl George Gerga, începutul la 8 oare seara. Programul: I. Concertul. 1. „Cântecul Viteazului“, cor bărb. de I. Vo­­robchieviciu. 2. „Viorica“, cor bărbătesc de Tudor de Flondor. 3. „Cântec vânătoresc“, cor bărbătesc de Tudor de Flondor. 4. „Din depărtare cuartet“, solo cu caracter poporal de I. Vorobchieviciu. 5. „Hai leliţă sus la vite“, cor bărbătesc de Dimitrie Cupşa. 6. „Marşul ostaşilor“, cor bărbătesc. II. Teatrul. 1. „Stan Covrigarul“, cântec comic în­­ act, de V. Alexandri. Persoanele: Stan, Costa Vodă. Un funcţionar: Avram Balanu. Un Grec: George Măgurean. Un personagiu misterios: Iuliu Sulea. O damă: dşoara Elena Lazar. Un epistat: Alexie Neda. Un boer, o fetiţă şi un toboşar: Ioan Cucu. 2. „Chiriaşul fugit“, co­medie în un act, de Iosif Vulcan. Persoanele: Alexandru Ruşavan, proprietar: I. Bogdan. Anastasia, soţia lui: d-şoara Elena Lazar. Ge­orge Cherţan, proprietar: Petru Frenţ. Elena, soţia acestuia: d-şoara Maria Lazar. Ştefan Cimpoiaşul, sătean: Ioan Bogdan. Scena se pe­trece într’un orăşel din Ardeal la casa lui Ru­şavan, în timpul present. » Noue fabrici în Braşov. Proprietarul fabricii de bere din Sibiiu loan Haber­man­n a cerut dela representanţa oraşului Braşov dreptul să înfiinţeze şi în Braşov o fabrică de bere. Această fabrică cu vapor se va zidi pe locul fost odinioară al lui Prohaska. — Proprie­tarul I. Gheorghiu a cerut dreptul se înfi­inţeze în Braşov încă o fabrică de petroleu. 4 Petrecere de vară în Dicio-Sânt- Mărtîn. Inteligenţa română din opidul Dicio- Sânt-Mărtin şi giur învită la petrecerea de vară împreunată cu danţ ce o va arangia Du­minecă în 14 Iulie st. n. a. c. la 4 oare p. m. în grădina domnului­­ Bukureşti, la timp nefavorabil în sala casei comitatense. Venitul este destinat pentru renovarea bisericii gr.-cat. din loc. Vasilie Zehan, președinte. Iacob P. Macaveiu, secretar. Timoteiu Circa, cassar. Vasilie B. Muntenescu, controlor. Simeon Căluț, Ioan Circa, Emiliu Popu, Simeon Ciuchina, Alexandru Mutu, loan Popu, Alexandru Mol­dovan, Teodor Vlaicu, membri în comitet. Su­­prasolvirile şi ofertele se primesc cu mulţumită şi se vor curta în fiarele românesci. * Dir. Svetozar Miletics, fostul condu­cător al Sârbilor, despre care se scie că a îne­­bunit în temniţa din Vaţ, în urma căreia a petrecut cinci ani într’un institut privat din Budapesta, cailele trecute s’a întors sănătos acasă. Se cilice, că sănătatea agerului luptător ar fi deplin restaurată, îi este oprit însă a face politică, precum şi ori­ce lucrare spiri­tuală. A doua ori lăţindu-se vestea despre so­sirea lui, mulţime de amici şi cunoscuţi veniră la locuinţa lui pentru a-­l bineventa. 4 Servitori fără paşapoarte în Ro­mânia. Poliţia din Bucuresci, găsind 1300 de servitori fără paşapoarte, a cerut legaţiunii aus­­triace să le reguleze posiţiunea ori să-­i fee pe garanţie, căci altmintrelea îi aruncă preste graniţă. 4 Regele şi regina României vor pleca săptămână viitoare în străinătate, ca să asisteze la căsătoria nepotului lor. Părechia regală va fi însoţită de I. Calenderu. 4 Câţi oficeri are Francia? Anuarul pe 1889 dă amănuntele următoare în privinţa efectivului oficerilor armatei franceze: Infan­terie: 188 coloneii, 190 loc.-coloneli, 1069 şefi de batalion, 4097 căpitani, 3493 locote­nenţi, 2464 sublocotenenţi. Cavalerie: 85 coloneii, 78 locot.-coloneli, 280 şefi de esca­­dron, 1704 căpitani, 951 locotenenţi, 916 sub­locotenenţi. Artilerie: 77 coloneii, 77 loc.-coloneli, 313 şefi de escadron, 1424 că­pitani, 1051 locotenenţi, 430 sublocotenenţi. Geniu: 37 coloneii, 37 locotenenţi coloneii, 148 şefi de batalion, 481 căpitani, 180 loco­tenenţi, 63 sublocotenenţi. Astfel infanteria are 11.491 oficeri, cavaleria 3042, arti­leria 5362, geniul 946. Total 19.201 oficeri combatanți. 4 Nr. 131

Next