Tribuna, octombrie 1889 (Anul 6, nr. 224-249)
1889-10-14 / nr. 235
Pag. 938 ora continuării sau sistării „Tribunei“, nici asupra cestiunii, dacă e să plec ori nu de aici, fiindcă nu e nici o legătură între mine și „Tribuna“, între „Tribuna“ și aceia, cu care am avut onoare de a vorbi, în timp de un an și jumătate, de când eu am plecat la Vácz, s’a dovedit, că poate „Tribuna“ să existe şi fără ca eu să-mi mistuesc vieaţa muncind pentru susţinerea ei; nu cred deci ca cineva să se gândească acum în toată seriositatea la „sistarea“ ei. Dacă cu toate aceste colegii D Voastre de la „Luminătorul“ ar fi bine informaţi şi unii dintre membrii actualului comitet de direcţiune ar stărui pentru sistarea „Tribunei“, pe mine această stăruinţă m’ar determina să muncesc din nou pentru susţinerea unui organ independent, dar nu ca să plec de aici. Primiţi, domnule redactor, şi cu ocasiunea aceasta expresiunea celor mai călduroase afecţiuni, Ioan Slavici. Publicând această scrisoare a amicului nostru, credem de cuviinţă a mai adăuga, că aici în Sibiiu nici „existenţa „Tribunei“ nu e pusă la întrebare“, nici despre „îndepărtarea domnului Slavici“ nu stie nimeni nimic şi că nici unul dintre membrii comitetului de direcţiune al „Institutului Tipografic“ nu a stăruit pentru sistarea „Tribunei“, a căreia existenţă e asigurată prin buna înţelegere ce dintru început s’a stabilit între susţinătorii ei. REVISTĂ POLITICĂ. Sibiiu, 13 Octomvrie st. v. Din parlamentul maghiar. Rapoartele fiarelor budapestane despre şedinţele dietei maghiare ne spun, că în cele din urmă două şedinţe casa a fost goală. Lucru foarte natural. Proiecte de legi, cum este şi acela pentru şosele şi rămuri, deşi pentru ţeară sunt de o importanţă extraordinară, pentru „părinţii patriei“ nu sunt destul de „interesante“. Dacă nu este vorbă de armata comună, de steagul negru-galben şi de alte picanterii de aceste, deputaţilor le lipsesce interesul pentru desbaterile dietei şi preferă a-şi petrece timpul cu alte lucruri mai folositoare propriei lor individualităţi. Astfel şi în şedinţa de alaltăieri, în care s-a început desbaterea specială asupra proiectului de lege despre şosele şi vămuri, atât de puţini deputaţi erau de faţă, că deja la votarea primului paragraf a trebuit să se constate incapabilitatea casei, de a lua vre-o hotărîre. Şedinţa a fos suspinsă pentru o jumătate de oară şi după redeschidere preşedintele casei a fost silit să admonieze pe „părinţii patriei“, ca să-şi împlinească datorinţele, întocmai cum admoniază un dascăl pe învăţăceii cei neglijenţi. După aceasta s’a continuat desbaterea specială şi în urmă, după respingerea tuturor propunerilor, s’au acceptat fără nici o schimbare ,-fii 7 şi 8 din proiectul din cestiune. Şedinţa s’a ridicat la 1 oară după ameatji. Visita Ţarului în Berlin, Cu apreciarea schimbată a evenimentelor politice, pe care a produs-o visita Ţarului în Berlin, „Pestei Lloyd“ nu se poate deloc împăca. El o fice, că înainte de visită, aceasta atât în Ger— „Oh măi! Tu nu te gândesci, „Când ai cuget să vorbesci, „Tu scii numai să încurci „Lucrul, de care te-apuci. „Nici cum nu vă pară rău, „Ba daţi har lui Dumnezeu, „Că ’nainte-am mulţumit „Şi de cină v’am lipsit. „Căci de asta n’o făceam, „La noapte noi toţi muriam, „Cum cutez să vă spun drept, „Punând mâna chiar’ pe piept, „Că toţi şepte câţi cinează, „Soarele n’o să-’l mai vadtă, „Ci muri-vor păn’ la unul, „Dimineaţă sânt ca tunul“. — „Dara asta cum se poate? „Din ce să le vină moarte? întrebară cei doi fraţi, Păn’ la inimă ’nfricaţi. — „Cum să nu ?“ — el le răspunde — „Da! se poate foarte iute. „Par’că eu n’aş înţelege, „Ce-’n trup strică şi direge. „Aceste chiar le sciu bine, „Şi să mă credeţi pe mine, „Am curagiu chiar să mă jor „Pe diploma’mi de doctor, „Că ei mâne n’or trăi, „în mod grabnic vor muri. „Ean priviţi voi, fraţii mei, „La tot ce cinează ei: „Curechiu acru mărunţit, „Feri în oală de pământ, „Apoi uite sorb la zamă, „Cu coleşe, cum o chiamă, „Feartă ’ntr’un vas de aramă. „Aceste sânt mâncări grele, „Conţin şi venin în ele, „Căci arama-i veninoasă, „Barb oala e argiloasă. „Apoi nu vedeţi cât mâncă? „Mânca ca boii cari lucră, „Două blide mari de zamă, „O colese fără seamă, „Şi carne, eară cam multă, „Ei stiu, cum este făcută, „La doi oameni şi cinci prunci, „Cari toţi au stomachuri mici, „Voi nu sciţi nici chiar atât, „Că-i preste măsură mult. „Stomachul lor s'a umfla, „Cât nu va mai pute sta. „Eară mâncările grele „Mai produc şi gasuri grele, „Din acele se mai fac „Ameţeli grele de cap, „în creeri „paralisie“, „în sânge „hipertrofie“, „în stomach „hemoroide“, „în inimă „’ntoxaide“, „Toate-aceste-s morburi rele, „Cât când eşti cuprins de ele, „Nesimţind nici o durere, „Treci din lume, cât nu scii „Mai fost-ai între cei vii.'; „Acum esiţi, dulcii mei fraţi, „Deci dar’ nu fiţi supăraţi, „Căci de cină mulţumind, „Am rămas şi eu flămând, 4 »Am rămas, căci singur eu „Sciu să vă feresc de rău“ — „Aşa trebue să fie „Negreşit, doctorul scie, „Cari sunt rele, cari sânt bune „Din cele ce sânt pe lume“, zicea advocatul, care Se ruşina foarte tare, Văitând că şi alţi mai sânt, Cari nu sânt cu el de-un gând; Totuşi el cu mintea-aleasă După ei trebe să iasă. — „încă una m’ascultaţi, „Dulcii mei şi iubiţi fraţi; „De cumva s’a întâmpla „Şi cu pat ne-ar îmbia, „Nu cumva să-’l ascultăm, „în casă să ne culcăm, „Căci din oameni s’or afla, „Cari pe noi ne-or acusa, „Că noi li-om fi dat otravă „De-au murit aşa degrabă. — „Bine ,zici, iubite frate, „Să -ţi dea cerul sănătate. „Harnic om eşti tu în lume, „Căci ne dai tot sfaturi bune“. Răspundeau ceialalţi fraţi Şi flămânzi şi îngrijaţi. (Va urma) mama, cât şi în Rusia se privia drept un rece act de curioasie fără leac de importanţă, pe timpul petrecerii împăratului Alexandru al IlI-lea în capitala Germaniei, nu erau decât rapoarte despre răceala şi reserva domnitorului rusesc, care acum, după plecarea lui din Berlin, se face o corectură plăcută a toastului seu laconic şi lumea începe a se umple de speranţe de pace şi a cânta imnuri de bucurie. Organul guvernului unguresc şi înainte de toate organul bursei din Budapesta nu crede în sinceritatea, cu care se scrie şi se vorbesce despre resultatele întrevederii monarchilor din Berlin şi îşi termină articolul astfel: Dacă acum ziarele germane vorbesc de importanţa visitei Ţarului, ele nu fac altceva, decât că comit un act de curioasie ulterioară cu intenţia, de a asigura pe colegele lor rusesci, că călătoriile împăratului Wilhelm la Atena şi Constantinopol sânt de tot inocente şi se fac numai în interesul păcii. Dacă însă foile rusesci sărbătoresc resultatele călătoriei Ţarului, ele nu numai că vor să seducă lumea în ceea ce privesce importanţa şi scopul înarmărior continue, ci vor să samene între popoarele alianţei întreite neîncredere, deoarece vorbesc de o intimitate politică imposibilă între Germania şi Rusia, de o intimitate, care s’ar pută ajunge numai prin nimicirea acestei alianţe, la care împăratul Wilhelm ţine cu „credinţă germană“. Uneltirile lor vor rămână însă fără efect, şi, fie cât de mare bucuria, că Ţarul e din nou mai aplecat spre pace, — alianţa întreită se ţine de recetul lui Cromwell: el se încrede în Dumnezeu şi ţine pasul urcat. „Fremdenblatt“, organul oficiului nostru de externe, accentuează, că cu prilegiul vizitei Ţarului în Berlin, desigur îi va fi succes cancelarului imperiului a lămuri pe Ţarul despre adevăratele intenţii ale ligei de pace şi a împrăşcia neîncrederea şi încordarea ce există între monarchii celor două imperii. După ce Ţarul va fi câştigat o privire liberă preste scopurile Germaniei şi ale aliaţilor ei, poate fi justificată speranţa, că se va schimba şi disposiţia cercurilor ruseşti. Atunci va pută apoi şi Europa să salute cu o liniştire durabilă resultatele întrevederii. Toţi câţi doresc cu realitate pacea, au apreciat importanţa liniştitoare a întrevederii. Convenţia ruso-montenegrină, înfilele din urmă s’au răspândit sciri despre o convenţie ce s’ar fi încheiat între Rusia şi Montenegro, pa basa căreia Rusia ’şi-ar fi asigurat dreptul, de a folosi staţiunea de port A n t i v a r i pentru scopurile şi vasele sale de răsboiu. Aceste sciri se desminţesc acum din Petersburg în mod oficios şi e de importanţă a sexei, că respectiva publicaţiune oficioasă a guvernului rusesc se provoacă hotărît la tractatul de Berlin şi Tice, că încheierea unei asemenea convenţii e preste putinţă chiar din cauză, că ar forma o vătămare directă a articolului 29 din tractatul de Berlin, care TRIBUNA opresce categoric intrarea vaselor de răsboiu străine în portul de la Antivari şi în toate apele ce se ţin de Montenegro. Viitorul principe al Bulgariei. Dupâ cum se scrie din Petersburg, Ţarul ar ave de gând să facă tot posibilul, de a înlătura din Bulgaria pe principele Ferdinand de Coburg şi de a aşezta în locul lui pe tronul Bulgariei pe principele George, ginerele domnitorului Montenegrului. Foile rusesci spun, că Germania n’ar fi nici ea contra acestui plan, dupăcum n’ar avă să se supere nici Austro- Ungaria, cărei ’i-a’ar face și ei parte în Balcani la o nouă arangiare a situaţiei. Se răspândise scirea, că cu ocasiunea întrevederii de la Berlin ar fi fost vorba, în urma propunerii principelui de Bismarck, ca Rusia şi Austria să se învoească şi să se împartă asupra Peninsulei Balcanice. „Times“ desminte această scrie dicend, că principele cancelar nu putea să propună aşa ceva, nepresupunându-se despre Austria, căl-a autorizat să facă aşa ceva. Austria ţine la principele Bulgariei, şi tocmai de aceea nu ar permite, ca Rusia să aibă trecere prea mare la Sofia nici chiar în schimbul preponderanței ce li s’ar lăsa ei la Belgrad, Francia şi Italia. Dl Jules Ferry publică în „Estafette“ un articol în care desminte istoricul făcut defiarele italiene în privința ocupării franceze în Tunis. Dl Ferry neagă, că Tunisul ar fi fost oferit de principele de Bismarck mai întăiu Italiei și apoi Franciei ; el neagă deasemenea, că n’a luat în această privință nici un angagiament față cu dl Cairoli. Toate s’au făcut în mod real și la luminalilei. Ocuparea franceză din Tunis era acceptată de Anglia, decând această din urmă putere ocupase ea însăși Ciprul. Italia o prevedea deasemenea, pentru că în iulie 1880 guvernul italian făcea să se întreţină domnul de Freyoinet în această privinţă şi făcea să li se vorbească de compensaţiuni. Dl Ferry desaproabă pe aceia, care caută să diviseze Francia şi Italia; aceste două ţeri au altceva de făcut decât a provoca gelosie între ele şi a se urî. Popularitatea lui Miron Roman. Sub acest titlu cetim în „Magyarság“ următorul articol : Unul dintre colaboratorii foii noastre a cercetat astăzi pe un distins şi fruntaş membru al românimii din părţile ardelene şil-a întrebat, că după dînsul, ce posiţiune ocupă românimea din părţile ardelene faţă cu atitudinea metropolitului Miron Roman contra „Emke“-i, întrebatul a răspuns următoarele: înaintea inteligenţei române din Cluj, precum şi înaintea unei părţi a românimii din Sibiiu nu este tocmai lucru plăcut ceea ce a făcut metropolitul, fie şi numai pentru aceea, că această faptă a metropolitului nu o consideră de altceva, decât de o încercare slabă, de a-şi restabili între credincioşii sei popularitatea sguduită. Causa, că de ce nu se bucură Miron Roman de cea mai mare popularitate între credincioşii sei, nu este numai politică, ci cu deosebire aceea, că Miron Roman are reputaţiunea celui mai rău gospodar, car’ aceasta nu servesce credincioşilor tocmai spre bucurie. De altă parte, — după cum se susţine, — într’una din şedinţele congresului din Sibiiu s’au întâmplat anumite neplăceri din causa unui fond de bani, pe care’l administrează metropolitul. Inteligenţa română din Cluj prin urmare nu se alătură la mişcarea românimii din Sibiiu, care intenţionează a-’i face metropolitului oraţului pentru paşii lui făcuţi faţă cu „Emke“. Ba şi o parte a Românilor din Sibiiu s’a retras dela această mişcare şi nici nu s’a presentat la conferenţa convocată în această materie!! Pănă aici fruntaşul întrebat, în ale cărui cuvinte de bună-seamă este mult adevăr. Este adevăr naai presus de orice îndoeală, că pe Miron Roman nu-’l iubesce nici românimea cea moderată, nici cea ultraistă, şi că metropolitul poate fi bun preot, ba şi gospodar rangiat, dar’ politic bun nu este. Şi acum ’şi-a stricat cu totul treaba cu diplomaţia şi, după ce nu scie sau nu are curagiu să fie sincer, în zadar umblă după popularitate. Şi în această privinţă nu ’i-ar fi ajutat nimic nici conductul cu masalale, care nu s’a ţinut. Corespondenţa din Bucuresci. Bucuresci, 11/23 Oct. 1889. (Gestiunea convenţiunii comerciale austro-române. — Regele la Iaşi. — Conservatori de ieri şi conservatori de adi. — Remaniare miniserială în perspectivă. încheierea unei convenţiuni comerciale cu Austro-Ungaria în principiu abia mai are în ţeară unul sau doi protivnici serioşi. Cei interesaţi mai direct în causă, cumpănind şi foloasele şi desavantagiile tarifului autonom, au ajuns cu toţii la convingerea, că relaţiuni comerciale mai vii cu imperiul vecin, se înţelege în condiţiuni echitabile, nu pot decât să contribue la ridicarea întru câtva a bogăţiei ţerii. De aceea scriea despre schimbul de vederi ce s’a urmat între ministrul nostru de externe dl Al. Lahovary şi între domnii Kálnoky şi Szögényi asupra acestei cestiuni a fost primită cu mulţumire de cea mai mare şi mai serioasă parte a presei române. Părerea celor mai multe dinfiarele noastre este, că dacă astăzi s’a găsit oportun a se reîncepe tractările pentru conveţiune, întrerupte din causa neîndestulării representanţilor României cu proporţiunea concesiunilor reciproce propuse atunci de Austro-Ungaria,— aceasta dovedesce o întoarcere la sentimente mai drepte a celor din Viena. Dacă într’adevăr e aşa, e absolut indiferent, cine va încheia convenţiunea : dl Lahovary, dl Carp, dl Brătianu sau altul. Opiniunea publică s’a pronunţat hotărît în această cestiune, şi ori-care ar fi ministrul, ’i-ar fi cu neputinţă să lucreze altfel decât conform dorinţei, — de astădată unanime, a ţerii. * în ţeară evenimentul de căpetenie alfilelor trecute a fost visita regelui şi a principelui moştenitor la Iaşi, făcută în urma terminării, spre cea mai deplină mulţumită a tuturor prietenilor noştri, a manevrelor din Moldova. Primirea ce s’a făcut regelui şi principelui în a doua capitală a ţerii a fost strălucită, netulburată de astădată de nici un incident neplăcut. Cetitorii „Tribunei“ desigur îşi aduc aminte de scandalul, cel-au înscenat câţiva conservatori când cu mergerea regelui la Iaşi pentru inaugurarea nouei catedrale de acolo. Ei bine, regele a avut acum satisfacţiunea, dacă satisfacţiune se poate numi aceasta, de a vedea pe cei care îl insultaseră atunci îmbulfindu-se care mai de care ca să-şi manifesteze sentimentele de devotament şi supunere pentru tron şi dinastie. Sandu Răşcanu, odinioară unul din capii conservatorilor antidinastici din Iaşi, în sarcina căruia se pune crima de a fi agitat printre ţerani chiar împotriva regelui, dar, care astăifi ocupă slujba de prefect al poliţiei Iaşilor, n’a cruţat nimic, ca să facă cele mai strălucite onoruri suveranului, arătându-se —fie unii — chiar mai umilit decât ar fi cerut trebuinţa. Costache Balş, cel condamnat pentru şuierătura, cu care a insultat pe rege, acum, cuprins de un entusiasm cu totul opus, a oferit să acopere din averea sa proprie o parte a chieltuelilor de primire. S’au schimbat boerii! Deşi astfel de dovedi de nestatornicie nu ne prea fac cinste, totuşi e îmbucurător lucru a pute constata, că şi cei mai înverşunaţi antidinastici ai noştri nu sânt decât antidinastici de ocasiune, car’ nicidecum de convingere, îmbucurător mai e apoi şi faptul, că oposiţiunea de a fi nu mai urmează exemplul fostei oposiţii, de a face din antidinasticism o armă în lupta pentru ajungerea la cârma ţerii.* * Scrie militară, ziarele din Cluj spun, că oraşul va primi în Noemvrie încă un batalion de honveifi în garnisoană. Acest batalion va fi transferat acolo dela Aiud. Nr. 235 Regele şi prinţul moştenitor, după ce au stat treifile la Iaşi, s’au întors ieri la Sinaia. Mai multefiare au afirmat, că după întoarcerea regelui se va face o remaniare ministerială. Dl Lascar Catargiu, ca să nu peardă pe laterali, de care v’am vorbit într’o corespondență trecută, ar fi hotărît să primească în sfîrșit pe șeful lor, pe dl Mârzescu, un alt fost antidinastic, în minister. — Este numai un svon, dar’ care se poate prea lesne adeveri. CRONICĂ. Maiestatea Sa Împărăteasa-Regină va pleca la 4 Noemvrie n. dela Mira mare la Corfu cu yachtul „Miramar“, al cărui comandant este căpitanul de marină contele Cassini.* La actul cununiei clironomului grecesc Maiestatea Sa Monarchul nostru va fi representat prin abregatul contele Kostek, care va presenta regelui Georgios din acest incident o scrisoare autografă a Maiestăţii Sale. * Numiri. Ministrul de culte şi instrucţiune publică a numit în mod definitiv pe învăţătoarea de la şcoala superioară de fete din Sighetul Marmaţiei Jolán Zagróczky. Direcţiunea financiară din Deva a numit pe candidatul de practicant de date fără diurnă Nicolau Pal de practicant de dare fără diurnă la oficiul de dare din Deva. * Mutarea direcţiunii poştale la Cluj. Aflăm din „Kolozsvár“, că directorul direcţiunii telegrafo-poştale din S ibiu, B e n e, a fostfilele aceste la Cluj, ca să inspecteze locul în care şi planurile după care se va clădi edificiul pentru această direcţiune ce este a se permuta de la Sibiiu la Cluj. Foaia guvernamentală (fiee, că directorul a găsit locul acomodat şi planul corăspuntător şişi-a exprimat speranţa, că acest din urmă va obţine şi aprobarea ministerului de comerciu. Din Cluj directorul Bene a plecat la Budapesta ca să confereze cu ministrul Baross tot în această cauză. Dacă planurile vor fi aprobate în minister, la primăvară va începe clădirea localului şi astfel direcţiunea telegrafopoştală poate pe toamna viitoare va părăsi Sibiiul și se va muta în patrioticul Cluj. * Accident pe calea ferată. Pe calea ferată locală din comitatul Torontal a detaliat în seara de 22 i. e. n. maşina și două vagoane de la un tren de persoane. Se crede, că niste făcători de rele ar fi causat acest accident. Călătorii aflători in acest tren n’au păţit nimica, dar’ fochistul a suferit mai multe contusiuni. Trenul s’a expedat mai departe cu altă mașină venită întru ajutor. S’a introdus cercetare rigoroasă pentru a se descoperi făptuitorii.* Incendiu. Ni se scrie din Baca , lângă Ilia-de-Murăș în comitatul Hunedoarei, că într’una dinfilele trecute a isbucnit în acea comună un foc, care a mistuit casele şi clădirile economice alor doi ţerani împreună cu întreagă recolta anului present. Bieţii oameni cu familii numeroase au rămas în sensul strict al cuvântului cerşitori pe drumuri. Focul s’a aprins, după cum se vorbesce, prin aceea, că într’una din curţile incendiate s’au jucat nisce copii cu chibrituri. Asiguraţi n’au fost păgubiţii, după cum aproape de sine se înţelege. Morala este: Ţerani, asiguraţi-vă contra daunelor elementare şi grijiţi-vă copiii!* Ludovic Kossuth senator italian. „Pester Lloyd“ aduce din Veneţia scriea, că la iniţiativa camerei italiene Kossuth va câştiga naturalizarea cea mare italiană şi apoi va fi imediat numit senator. * Călugărul Veniamin Popescu. „R. P.“ din Suceava scrie în numărul său mai nou: „Relativ la călugărul Veniamin Popescu macedoneanul, despre care scrie „Luminatoriul“ în Noul de la 28 Septemvrie, observăm, că el a stat în Suceava timp mai îndelungat închis în criminalul de aici. Pentru cine face el colecte și cu ce drept poartă el titlul de „Archimandrit“ și „Doctor“, numai D-lreu scle. * Progres. Cetim în „Revista Politică“: Cum adeveresc date statistice oficiale, sciau carte numai 76 între ficiorii, care fură asentaţi în Bucovina în anul 1872; în anul present 1889 sciu carte 396 între cei 1861 de ficiori bucovineni, care fură înrolați în armata imperială. * Principele de Monaco. Pe casa comunală a stradelor „Rue de Grenelle“ și „Rue d’Anjou“ din Paris s’a afișat vestirea de căsătorie a lui Albert Honoré Charles Grimaldi, principe regent de Monaco, și dna Maria Alice Heine, văduva ducelui de Richelieu. Fiitoarea principesă de Monaco este fiica bancherului Mihail Heine, al cărui tată a fost frate cu tatăl poetului german Enric Heine. Teatru. Aseară s’a representat în teatrul orășenesc de aici cunoscuta operă romantică-comică „Martha“, sau tîrgul din Richmond“ de Froow. Reuşita representaţiunii ni-a impus convingerea, că direcţiunea Wolf a lucrat foarte nimerit, când s’a hotărît să dee în sesonul din estimp şi representaţiuni de