Tribuna, octombrie 1889 (Anul 6, nr. 224-249)

1889-10-14 / nr. 235

Pag. 938 ora continuării sau sistării „Tri­bunei“, nici asupra cestiunii, dacă e să plec ori nu de aici, fiindcă nu e nici o legătură între mine și „Tribuna“, între „Tribuna“ și aceia, cu care am avut onoare de a vorbi, în timp de un an și jumătate, de când eu am plecat la Vácz, s’a dovedit, că poate „Tribuna“ să existe şi fără­ ca eu să-­mi mistuesc vieaţa muncind pentru susţinerea ei; nu cred deci ca cineva să se gândească acum în toată seriositatea la „sistarea“ ei. Dacă cu toate aceste colegii D Voastre de la „Lumină­­t­or­­ul“ ar fi bine informaţi şi unii dintre membrii actualului comitet de direcţiune ar stărui pentru sistarea „Tribunei“, pe mine această stăruinţă m’ar determina să muncesc din nou pentru susţinerea unui organ inde­pendent, dar­ nu ca să plec de aici. Primiţi, domnule redactor, şi cu ocasiunea aceasta expresiunea celor mai călduroase afec­ţiuni, Ioan Slavici. Publicând această scrisoare a amicului nostru, credem de cuviinţă a mai adăuga, că aici în Sibiiu nici „existenţa „Tribunei“ nu e pusă la întrebare“, nici despre „îndepărtarea domnului Slavici“ nu stie nimeni nimic şi că nici unul dintre mem­brii comitetului de direcţiune al „Institutului Tipografic“ nu a stăruit pentru sistarea „Tri­bunei“, a căreia existenţă e asigurată prin buna înţelegere ce dintru început s’a stabilit între susţinătorii ei. REVISTĂ POLITICĂ. Sibiiu, 13 Octomvrie st. v. Din parlamentul maghiar. Rapoartele fiarelor budapestane despre şedinţele dietei maghiare ne spun, că în cele din urmă două şedinţe casa a fost goală. Lucru foarte natural. Proiecte de legi, cum este şi acela pen­tru şosele şi rămuri, deşi pentru ţeară sunt de o importanţă extraordi­nară, pentru „părinţii patriei“ nu sunt destul de „interesante“. Dacă nu este vorbă de armata comună, de steagul negru-galben şi de alte picanterii de aceste, deputaţilor le lipsesce interesul pentru desbaterile dietei şi preferă a-­şi petrece timpul cu alte lucruri mai fo­lositoare propriei lor individualităţi. Ast­fel şi în şedinţa de alaltăieri, în care s-a început desbaterea specială asupra proiectului de lege despre şosele şi vă­muri, atât de puţini deputaţi erau de faţă, că deja la votarea primului para­graf a trebuit să se constate incapabi­­litatea casei, de a lua vre-o hotărîre. Şe­dinţa a fos suspinsă pentru o jumătate de oară şi după redeschidere preşedintele casei a fost silit să admonieze pe „pă­rinţii patriei“, ca să-­şi împlinească da­­torinţele, întocmai cum admoniază un dascăl pe învăţăceii cei neglijenţi. După aceasta s’a continuat desbaterea specială şi în urmă, după respingerea tuturor propunerilor, s’au acceptat fără nici o schimbare ,-fii 7 şi 8 din proiectul din cestiune. Şedinţa s’a ridicat la 1 oară după ameatji. Visita Ţarului în Berlin, Cu apreciarea schimbată a eveni­mentelor politice, pe care a produs-o vi­sita Ţarului în Berlin, „Pestei­ Lloyd“ nu se poate deloc împăca. El o fice, că înainte de visită, aceasta atât în Ger­— „Oh măi! Tu nu te gândesci, „Când ai cuget să vorbesci, „Tu scii numai să încurci „Lucrul, de care te-apuci. „Nici­ cum nu vă pară rău, „Ba daţi har lui Dumnezeu, „Că ’nainte-am mulţumit „Şi de cină v’am lipsit. „Căci de asta n’o făceam, „La noapte noi toţi muriam, „Cum cutez să vă spun drept, „Punând mâna chiar’ pe piept, „Că toţi şepte câţi cinează, „Soarele n’o să-’l mai vadtă, „Ci muri-vor păn’ la unul, „Dimineaţă sânt ca tunul“. — „Dara asta cum se poate? „Din ce să le vină moarte? întrebară cei doi fraţi, Păn’ la inimă ’nfricaţi. — „Cum să nu ?“ — el le răspunde — „Da! se poate foarte iute. „Par’că eu n’aş înţelege, „Ce-’n trup strică şi direge. „Aceste chiar le sciu bine, „Şi să mă credeţi pe mine, „Am curagiu chiar să mă jor „Pe diploma­’mi de doctor, „Că ei mâne n’or trăi, „în mod grabnic vor muri. „Ean priviţi voi, fraţii mei, „La tot ce cinează ei: „Curechiu acru mărunţit, „Feri în oală de pământ, „Apoi uite sorb la zamă, „Cu coleşe, cum o chiamă, „Feartă ’ntr’un vas de aramă. „Aceste sânt mâncări grele, „Conţin şi venin în ele, „Căci arama-i veninoasă, „Barb oala e argiloasă. „Apoi nu vedeţi cât mâncă? „Mânca ca boii cari lucră, „Două blide mari de zamă, „O colese fără seamă, „Şi carne, eară cam multă, „Ei stiu, cum este făcută, „La doi oameni şi cinci prunci, „Cari toţi au stomachuri mici, „Voi nu sciţi nici chiar atât, „Că-i preste măsură mult. „Stomachul lor s'a umfla, „Cât nu va mai pute sta. „Eară mâncările grele „Mai produc şi gasuri grele, „Din acele se mai fac „Ameţeli grele de cap, „în creeri „paralisie“, „în sânge „hipertrofie“, „în stomach „hemoroide“, „în inimă „’ntoxaide“, „Toate-aceste-s morburi rele, „Cât când eşti cuprins de ele, „Nesimţind nici o durere, „Treci din lume, cât nu scii „Mai fost-ai între cei vii.'; „Acum esiţi, dulcii mei fraţi, „Deci dar’ nu fiţi supăraţi, „Căci de cină mulţumind, „Am rămas şi eu flămând, 4 »Am rămas, căci singur eu „Sciu să vă feresc de rău“ — „Aşa trebue să fie „Negreşit, doctorul scie, „Cari sunt rele, cari sânt bune „Din cele­ ce sânt pe lume“, z­icea advocatul, care Se ruşina foarte tare, Văitând că şi alţi mai sânt, Cari nu sânt cu el de-un gând; Totuşi el cu mintea-aleasă După ei trebe să iasă. — „încă una m’ascultaţi, „Dulcii mei şi iubiţi fraţi; „De cumva s’a întâmpla „Şi cu pat ne-ar îmbia, „Nu cumva să-’l ascultăm, „în casă să ne culcăm, „Căci din oameni s’or afla, „Cari pe noi ne-or acusa, „Că noi li-om fi dat otravă „De-au murit aşa degrabă. — „Bine ,zici, iubite frate, „Să -ţi dea cerul sănătate. „Harnic om eşti tu în lume, „Căci ne dai tot sfaturi bune“. Răspundeau ceialalţi fraţi Şi flămânzi şi îngrijaţi. (Va urma) mam­a, cât şi în Rusia se privia drept un rece act de curioasie fără leac de importanţă, pe timpul petrecerii împă­ratului Alexandru al IlI-lea în capitala Germaniei, nu erau decât rapoarte des­pre răceala şi reserva domnitorului rusesc, care acum, după plecarea lui din Berlin, se face o corectură plă­cută a toastului seu laconic şi lumea începe a se umple de speranţe de pace şi a cânta imnuri de bucurie. Organul guvernului unguresc şi înainte de toate organul bursei din Budapesta nu crede în sinceritatea, cu care se scrie şi se vorbesce despre resultatele între­vederii monarchilor din Berlin şi îşi ter­mină articolul astfel: Dacă acum zia­­rele germane vorbesc de importanţa vi­­sitei Ţarului, ele nu fac altceva, decât că comit un act de curioasie ulterioară cu intenţia, de a asigura pe colegele lor rusesci, că călătoriile împăratului Wil­helm la Atena şi Constantinopol sânt de tot inocente şi se fac numai în in­teresul păcii. Dacă însă foile rusesci sărbătoresc resultatele călătoriei Ţarului, ele nu numai că vor să seducă lumea în ceea­ ce privesce importanţa şi scopul înarmărior continue, ci vor să samene între popoarele alianţei întreite neîncre­dere, deoare­ce vorbesc de o intimitate politică imposibilă între Germania şi Rusia, de o intimitate, care s’ar pută ajunge numai prin nimicirea acestei alianţe, la care împăratul Wilhelm ţine cu „credinţă germană“. Uneltirile lor vor rămână însă fără efect, şi, fie cât de mare bucuria, că Ţarul e din nou mai aplecat spre pace, — alianţa în­treită se ţine de recetul lui Cromwell: el se încrede în Dumnezeu şi ţine pa­sul urcat. „Fremdenblatt“, organul oficiului nostru de externe, accentuează, că cu prilegiul vizitei Ţarului în Berlin, de­sigur îi va fi succes cancelarului impe­riului a lămuri pe Ţarul despre adevă­ratele intenţii ale ligei de pace şi a împrăşcia neîncrederea şi încordarea ce există între monarchii celor două im­perii. După­ ce Ţarul va fi câştigat o privire liberă preste scopurile Germa­niei şi ale aliaţilor ei, poate fi justifi­cată speranţa, că se va schimba şi dis­­posiţia cercurilor ruseşti. Atunci va pută apoi şi Europa să salute cu o li­niştire durabilă resultatele întrevederii. Toţi câţi doresc cu realitate pacea, au apreciat importanţa liniştitoare a întrevederii. Convenţia ruso-montenegrină, în­­filele din urmă s’au răspândit sciri despre o convenţie ce s’ar fi în­cheiat între Rusia şi Montenegro, pa basa căreia Rusia ’şi-ar fi asigurat dreptul, de a folosi staţiunea de port A n t i v a r i pentru scopurile şi vasele sale de răsboiu. Aceste sciri se desminţesc acum din Petersburg în mod oficios şi e de importanţă a se­xei, că respectiva publicaţiune oficioasă a guvernului ru­sesc se provoacă hotărît la tractatul de Berlin şi Tice, că încheierea unei ase­menea convenţii e preste putinţă chiar din cauză, că ar forma o vătă­mare directă a articolului 29 din tractatul de Berlin, care TRIBUNA opresce categoric intrarea vaselor de răsboiu străine în portul de la Antivari şi în toate apele ce se ţin de Monte­negro. Viitorul principe al Bulgariei. Dupâ­ cum se scrie din Petersburg, Ţarul ar ave de gând să facă tot posi­bilul, de a înlătura din Bulgaria pe principele Ferdinand de Coburg şi de a aşezta în locul lui pe tronul Bulgariei pe principele George, ginerele domni­torului Montenegrului. Foile rusesci spun, că Germania n’ar fi nici ea contra acestui plan, după­­cum n’ar avă să se supere nici Austro- Ungaria, cărei ’i-a’ar face și ei parte în Balcani la o nouă arangiare a situaţiei. Se răspândise scirea, că cu ocasiunea întrevederii de la Berlin ar fi fost vorba, în urma propunerii principelui de Bismarck, ca Rusia şi Austria să se învoească şi să se împartă asupra Peninsulei­ Bal­­canice. „Times“ desminte această scrie d­icend, că principele cancelar nu putea să propună aşa ceva, nepresupunându-se despre Austria, că­­l-a autorizat să facă aşa ceva. Austria ţine la principele Bul­gariei, şi tocmai de aceea nu ar per­mite, ca Rusia să aibă trecere prea mare la Sofia nici chiar în schimbul prepon­­deranței ce li­ s’ar lăsa ei la Belgrad, Francia şi Italia. Dl Jules Ferry publică în „Esta­fette“ un articol în care desminte isto­ricul făcut de­­fiarele italiene în pri­vința ocupării franceze în Tunis. Dl Ferry neagă, că Tunisul ar fi fost oferit de prin­cipele de Bismarck mai întăiu Italiei și apoi Franciei ; el neagă deasemenea, că n’a luat în această privință nici un an­­gagiament față cu dl Cairoli. Toate s’au făcut în mod real și la lumina­­lilei. Ocuparea franceză din Tunis era acceptată de Anglia, decând această din urmă putere ocupase ea însăși Ciprul. Italia o prevedea deasemenea, pentru­ că în iulie 1880 guvernul italian făcea să se întreţină domnul de Freyoinet în această privinţă şi făcea să li­ se vor­bească de compensaţiuni. Dl Ferry desaproabă pe aceia, care caută să di­­viseze Francia şi Italia; aceste două ţeri au altceva de făcut decât a pro­voca gelosie între ele şi a se urî. Popularitatea lui Miron Roman. Sub acest titlu cetim în „Magyar­ság“ următorul articol : Unul dintre colaboratorii foii noastre a cercetat astăzi pe un distins şi fruntaş mem­bru al românimii din părţile ardelene şi­­l-a întrebat, că după dînsul, ce posiţiune ocupă românimea din părţile ardelene faţă cu atitu­dinea metropolitului Miron Roman contra „Em­­ke“-i, întrebatul a răspuns următoarele: înaintea inteligenţei române din Cluj, precum şi înaintea unei părţi a românimii din Sibiiu nu este tocmai lucru plăcut ceea­ ce a făcut metropolitul, fie şi numai pentru aceea, că această faptă a metropolitului nu o consi­deră de altceva, decât de o încercare slabă, de a-­şi restabili între credincioşii sei popula­ritatea sguduită. Causa, că de ce nu se bucură Miron Roman de cea mai mare popularitate între credincioşii sei, nu este numai politică, ci cu de­osebire aceea, că Miron Roman are reputa­­ţiunea celui mai rău gospodar, car’ aceasta nu servesce credincioşilor tocmai spre bucurie. De altă parte, — după­ cum se susţine, — în­­tr’una din şedinţele congresului din Sibiiu s’au întâmplat anumite neplăceri din causa unui fond de bani, pe care­’l administrează metro­politul. Inteligenţa română din Cluj prin ur­mare nu se alătură la mişcarea românimii din Sibiiu, care intenţionează a-’i face metropoli­tului oraţu­lui pentru paşii lui făcuţi faţă cu „Emke“. Ba şi o parte a Românilor din Sibiiu s’a retras dela această mişcare şi nici nu s’a presentat la conferenţa convocată în această materie!! Pănă aici fruntaşul întrebat, în ale cărui cuvinte de bună-seamă este mult adevăr. Este adevăr naai presus de ori­ce îndoeală, că pe Miron Roman nu-’l iubesce nici românimea cea moderată, nici cea ultraistă, şi că metro­politul poate fi bun preot, ba şi gospodar ran­­giat, dar’ politic bun nu este. Şi acum ’şi-a stricat cu totul treaba cu diplomaţia şi, după­ ce nu scie sau nu are curagiu­ să fie sincer, în zadar umblă după popularitate. Şi în această privinţă nu ’i-ar fi ajutat nimic nici conductul cu masalale, care nu s’a ţinut. Corespondenţa din Bucuresci. Bucuresci, 11/23 Oct. 1889. (Gestiunea convenţiunii comerciale austro-române. — Regele la Iaşi. — Conservatori de ieri şi conservatori de adi. — Remaniare miniserială în perspectivă.­ încheierea unei convenţiuni comerciale cu Austro-Ungaria în principiu abia mai are în ţeară unul sau doi protivnici serioşi. Cei interesaţi mai direct în causă, cumpănind şi fo­loasele şi desavantagiile tarifului autonom, au ajuns cu toţii la convingerea, că relaţiuni co­merciale mai vii cu imperiul vecin, se înţe­lege în condiţiuni echitabile, nu pot decât să contribue la ridicarea întru câtva a bogă­ţiei ţerii. De aceea scriea despre schimbul de vederi ce s’a urmat între ministrul nostru de externe dl Al. Lahovary şi între domnii Kálnoky şi Szögényi asupra acestei cestiuni a fost primită cu mulţumire de cea mai mare şi mai serioasă parte a presei române. Părerea celor mai multe din­­fiarele noa­stre este, că dacă astăzi s’a găsit oportun a se reîncepe tractările pentru conveţiune, între­rupte din causa neîndestulării representanţilor României cu proporţiunea concesiunilor reci­proce propuse atunci de Austro-Ungaria,— acea­sta dovedesce o întoarcere la sentimente mai drepte a celor din Viena. Dacă într’adevăr e aşa, e absolut indi­ferent, cine va încheia convenţiunea : dl La­hovary, dl Carp, dl Brătianu sau altul. Opiniunea publică s’a pronunţat hotărît în această cestiune, şi ori-care ar fi ministrul, ’i-ar fi cu neputinţă să lucreze altfel decât conform dorinţei, — de astădată unanime,­­ a ţerii. * în ţeară evenimentul de căp­etenie al­­fi­lelor trecute a fost visita regelui şi a princi­pelui moştenitor la Iaşi, făcută în urma ter­minării, spre cea mai deplină mulţumită a tu­turor prietenilor noştri, a manevrelor din Moldova. Primirea ce s’a făcut regelui şi princi­pelui în a doua capitală a ţerii a fost stră­lucită, netulburată de astădată de nici un incident neplăcut. Cetitorii „Tribunei“ de­sigur îşi aduc aminte de scandalul, ce­­l-au înscenat câţiva conservatori când cu mergerea regelui la Iaşi pentru inaugurarea nouei catedrale de acolo. Ei bine, regele a avut acum satisfacţiu­­nea, dacă satisfacţiune se poate numi aceasta, de a vedea pe cei care îl insultaseră atunci îmbul­findu-se care mai de care ca să-­şi ma­nifesteze sentimentele de devotament şi supu­nere pentru tron şi dinastie. Sandu Răşcanu, odinioară unul din capii conservatorilor antidinastici din Iaşi, în sar­cina căruia se pune crima de a fi agitat prin­tre ţerani chiar împotriva regelui, dar, care astăifi ocupă slujba de prefect al poliţiei Iaşi­lor, n’a cruţat nimic, ca să facă cele mai stră­lucite onoruri suveranului, arătându-se —­­fie unii — chiar mai umilit decât ar fi cerut tre­buinţa. Costache Balş, cel condamnat pentru şuierătura, cu care a insultat pe rege, acum, cuprins de un entusiasm cu totul opus, a ofe­rit să acopere din averea sa proprie o parte a chieltuelilor de primire. S’au schimbat boerii! Deşi astfel de dovedi de nestatornicie nu ne prea fac cinste, totuşi e îmbucurător lucru a pute constata, că şi cei mai înverşu­naţi antidinastici ai noştri nu sânt decât an­tidinastici de ocasiune, car’ nici­decum de convingere, îmbucurător mai e apoi şi faptul, că oposiţiunea de a­ fi nu mai urmează exemplul fostei oposiţii, de a face din antidi­­nasticism o armă în lupta pentru ajungerea la cârma ţerii.* * Scrie militară, ziarele din Cluj spun, că oraşul va primi în Noemvrie încă un ba­talion de honveifi în garnisoană. Acest bata­lion va fi transferat acolo dela Aiud. Nr. 235 Regele şi prinţul moştenitor, după­ ce au stat trei­­file la Iaşi, s’au întors ieri la Sinaia. Mai multe­­fiare au afirmat, că după în­toarcerea regelui se va face o remaniare mi­nisterială. Dl Lascar Catargiu, ca să nu peardă pe laterali, de care v’am vorbit într’o cores­pondență trecută, ar fi hotărît să primească în sfîrșit pe șeful lor, pe dl Mârzescu, un alt fost antidinastic, în minister. — Este numai un svon, dar’ care se poate prea lesne adeveri. CRONICĂ. Maiestatea Sa Împărăteasa-Regină va pleca la 4 Noemvrie n. dela Mir­a mare la Corfu cu yachtul „Miramar“, al cărui co­mandant este căpitanul de marină contele Cassini.* La actul cununiei clironomului gre­cesc Maiestatea Sa Monarchul nostru va fi representat prin abregatul contele Kostek, care va presenta regelui Georgios din acest in­cident o scrisoare autografă a Maiestăţii Sale. * Numiri. Ministrul de culte şi instruc­ţiune publică a numit în mod definitiv pe în­văţătoarea de la şcoala superioară de fete din Sighetul­ Marmaţiei Jolán Z­agr­ó­czky. Di­recţiunea financiară din Deva a numit pe candidatul de practicant de date fără diurnă Nicolau Pal de practicant de dare fără diurnă la oficiul de dare din Deva. * Mutarea direcţiunii poştale la Cluj. Aflăm din „Kolozsvár“, că directorul direc­ţiunii telegrafo-poştale din S i­b­­­i­u, B e n e, a fost­­filele aceste la Cluj, ca să inspecteze locul în care şi planurile după care se va clădi edificiul pentru această direcţiune ce este a se permuta de la Sibiiu la Cluj. Foaia guvernamentală (fiee, că directorul a găsit locul acomodat şi planul corăspunt­ător şi­­şi-a exprimat speranţa, că acest din urmă va ob­­ţine şi aprobarea ministerului de comerciu. Din Cluj directorul Bene a plecat la Buda­pesta ca să confereze cu ministrul Baross tot în această cauză. Dacă planurile vor fi aprobate în minister, la primăvară va începe clădirea localului şi astfel direcţiunea telegrafo­­poştală poate pe toamna viitoare va părăsi Sibiiul și se va muta în patrioticul Cluj. * Accident pe calea ferată. Pe calea ferată locală din comitatul Toron­tal a de­­taliat în seara de 22 i. e. n. maşina și două vagoane de la un tren de persoane. Se crede, că niste făcători de rele ar fi causat acest accident. Călătorii aflători in acest tren n’au păţit nimica, dar’ fochistul a suferit mai multe contusiuni. Trenul s’a expedat mai departe cu altă mașină venită întru ajutor. S’a in­trodus cercetare rigoroasă pentru a se desco­peri făptuitorii.* Incendiu. Ni­ se scrie din B­a­c­­­a , lângă Ilia-de-Murăș în comitatul Hune­doarei, că într’una din­­filele trecute a is­­bucnit în acea comună un foc, care a mis­tuit casele şi clădirile economice alor doi ţe­rani împreună cu întreagă recolta anului pre­sent. Bieţii oameni cu familii numeroase au rămas în sensul strict al cuvântului cerşitori pe drumuri. Focul s’a aprins, după­ cum se vorbesce, prin aceea, că într’una din curţile incendiate s’au jucat nisce copii cu chibrituri. Asiguraţi n’au fost păgubiţii, după­ cum aproape de sine se înţelege. Morala este: Ţerani, asi­­guraţi-vă contra daunelor elementare şi gri­­jiţi-vă copiii!* Ludovic Kossuth senator italian. „Pester Lloyd“ aduce din Veneţia scriea, că la iniţiativa camerei italiene Kossuth va câştiga naturalizarea cea mare italiană şi apoi va fi imediat numit senator. * Călugărul Veniamin Popescu. „R. P.“ din Suceava scrie în numărul său mai nou: „Relativ la călugărul Veniamin Popescu macedoneanul, despre care scrie „Luminatoriul“ în Noul de la 28 Septem­vrie, observăm, că el a stat în Suceava timp mai îndelungat închis în cri­minalul de aici. Pentru cine face el co­lecte și cu ce drept poartă el titlul de „Ar­­chimandrit“ și „Doctor“, numai D-lreu scle. * Progres. Cetim în „Revista Politică“: Cum adeveresc date statistice oficiale, sciau carte numai 76 între ficiorii, care fură asen­­taţi în Bucovina în anul 1872; în anul pre­sent 1889 sciu carte 396 între cei 1861 de ficiori bucovineni, care fură înrolați în armata imperială. * Principele de Monaco. Pe casa comu­nală a stradelor „Rue de Grenelle“ și „Rue d’Anjou“ din Paris s’a afișat vestirea de că­sătorie a lui Albert Honoré Charles Gri­maldi, principe regent de Monaco, și dna Maria Alice Heine, văduva ducelui de Richelieu. Fiitoarea principesă de Mo­naco este fiica bancherului Mihail Heine, al cărui tată a fost frate cu tatăl poetului german Enric Heine. Teatru. Aseară s’a representat în tea­trul orășenesc de aici cunoscuta operă roman­­tică-comică „Martha“, sau tîrgul din Richmond“ de Fr­o­­­o­w. Reuşita representaţiunii ni-a impus convingerea, că direcţiunea Wolf a lucrat foarte nimerit, când s’a hotărît să dee în sesonul din estimp şi representaţiuni de

Next