Tribuna, mai 1890 (Anul 7, nr. 98-122)
1890-05-01 / nr. 98
Pag. 390 acesta e un lucru mai periculos, decât de a se ocupa cu afacerile altor popoare. Măsurile militare ale Franciei în contra Germaniei. „Pol. Korr.“ primesce din Paris o scrisoare, după care administrația militară franceză, în urma întăririi trupelor germane din urmă în Alsația-Lorena şi în urma împingerii lor mai aproape spre graniţă, a luat contramăsuri corespunzătoare. Două regimente de linie din Meaubeuge şi Perpignan au fost adecă dirigiate la Toul, spre a complana încâtva deosebirea faţă cu corpul de armată german 16 din Metz. In sfîrşit Montmery, Verdun şi Longoy au să primească pe viitor garnisoane mai mari, fortificările din Bellvre se vor întări şi golul dintre Maas-ul de mijloc şi Vogesi are să fie mai bine păzit. Necesitatea acestei măsuri se motivează şi prin aceea, că posturile extreme ale regimentelor germane au fost înaintate pănă la vre-o câţiva chilometri spre graniţă, precând trupele franceze se află în depărtare de aproape două zile de graniţă. Conflictul parlamentar în Italia. In cercurile guvernamentale din Roma se crede, că conflictul ce s’a iscat între senat şi camera deputaţilor cu privire la proiectul de lege despre fundaţiunile de binefacere nu va deveni acut şi se va complana prin un compromis oarecare. Camera va introduce din nou în proiect unele disposiţiuni, pe care le-a înlăturat senatul, şi e de prevăzut, că senatul, pentru a nu duce conflictul la extrem, va accepta proiectul în forma ce o va stabili camera, Bulgaria. Actul de acuzaţie în procesul Paniţa se extinde asupra următorilor oficeri în disponibilitate: Paniţa, Alexandru Rizoff, Tateff, Abalansky, Tsavdaroff, Nojaroff, Stamonoff şi Stefanoff, mai departe asupra căpitanilor Moloff, Kissimoff, asupra cetăţenilor din Sofia Arnaoudoff, Dimitrie Rizoff, Matheff şi Kessinoff, în fine asupra suditului rusesc şi ofiţer în reservă Kolobkoff. Toţi sunt acusaţi pentru complot în contra persoanei prinţului şi în contra unor miniştri, în scopul de a produce un cap de stat. Actul de acusaţiune amintesce înainte de toate hârtiile compromiţătoare ce s’au aflat la Paniţa, deposiţiunile acestuia şi ale altor martori. Actul de acusaţiune accentuează, că în anul 1887 majorul Paniţa, care se aflase la Rusciuc în afacere oficială, a mers la Giurgiu, spre a conferi cu secretarul legaţiunii rusesci din Bucuresci, dl Vilianoff. De atunci încoace Paniţa a intrat în negocieri cu legaţiunea rusească din Bucuresci în scopul, de a produce în Bulgaria o lovitură de stat. La penel dibaciu faţa ce o iau toate în natură atunci, când răsare luna. „Luna tremură pe codrii se aprinde, se măresce, „Muchi de stâncă, vîrf de arbor, ca pe ceruri zugrăvesce, „Bar stejarii o straje de giganţi ce o ’ncongioară, „Răsăritul ei păzindu-l ca pe-o tainică comoară. (Sativa IV, 268.) Ori în „Călin“ (204, 7—11.): „Ci prin flori întreţăsute, printre gratii luna moale, „Sfiicioasă şi smerită "şi-a vărsat razele sale, „Unde-ajung par văruite zid, podele ca de cridă, „Pe unde nu, părea că umbra cu cărbun e-i zugrăvită“. Am subliniat cu intenţiune cuvintele aceste, în care poetul, voind să spună, cât e de întunerec noaptea pe acolo, pe unde nu ajunge raza lunei, face o figură admirabilă. Căci aievea cuvintele: „Părea că umbra cu cărbune-i zugrăvită a ne face să ne închipuim întunerecul cel mai întunecat. Şi alte multe atari exemple şi multe atari trase frumoase se găsesc cu ridicata în volumul de poesii al decedatului poet. Şi toate aceste gândiri noue ale poetului, toate aceste moduri şi forme noue de exprimare rămân cititorului în minte, încât numai cu greu, ori poate deloc nu le poate uita. De aceea nici nu ar trebui să ne cuprindă mirarea, când în poeţii noştri mai noi, din deceniul present, afir atori idei singulare ori alunecă, plutesce, alungă, privesce, arată, ridică, argintează, rămâne, aruncă, răsare, aşterne, răvarsă, bate, san muneanu dă vieaţă, ruuieneste, deschide, scoate, durează, străbate, ese, strălucesce, înalţă, stăpânesce, înălbesce, străcoară, întinde, trece, întunecă, tremură, joacă, ţine straie, lunecă, urmează, nasce, varsă, pătrunde, zace etc. etc. etc. Şi acum oricare dintre cititori, care au răsfoit cel puţin prin poeţii noştri şi au citit ori cel puţin au privit numai preste acest conspect de verbe, va afla multe de care nu se află între alţii. Când Zic „poeţii noştri“ înţeleg pe cei dinainte de Eminescu, căci în cei de după Eminescu, după cum am amintit, afli construcţii, se înţelege însă, că acele sunt plagiate. Ar fi acum să mai enumerăm şi adjectivele, cu care împreună poetul cuvântul „lună“. Aceste sunt puţine, căci Eminescu numesce mai mult luna „mândră“ şi „blândă“. Mai zice apoi: dulce, plină, galbină, arginţie, regină, gânditoare, întreagă, bălaie, moale, sfiicioasă şi smerită“ etc. actul de acusaţiune se află alăturată o scrisoare a dragomanului de la legaţiunea rusească din Bucuresci cătră Kolobkoff, prin care se confirmă împregiurările de mai sus. Corespondenţa dintre Paniţa şi Kolobkoff a fost sifrată. Actul de acusaţiune se provoacă la o mulţime de scrisori şi telegrame şi frate, la care s’a aflat cheia. După o depeşă din Sofia, prefectul din Filipopol, Dimitroff, a fost numit agent diplomatic la Belgrad, unde va pleca în decursul acestei luni. Un nou protest al preoţimii catolice în afacerea matriculelor botezaţilor. Resistenţa în contra cunoscutei ordonanţe ministeriale cu privire la matriculele botezaţilor din căsătorii mixte se extinde tot mai mult în cercurile preoţimii catolice. Vineri s-a ocupat cu această afacere şi preoţimea decanatului din Budapesta, la care au luat parte 17 parochi şi priori, apoi circa 8 capelani, instructori de religiune şi catecheţi. După ce decantul B o g s i s c hşi-a ţinut discursul de deschidere şi după ce s’au pertractat unele cestiuni mai puţin esenţiale, s’a început discuţiunea asupra pastoralei primatelui Simor în privinţa ordonanţei ministeriale de la 26 Februarie. Bogsisch a făcut următoarea propunere : Districtul decanatului întimpină cu stimă omagială pastorala Eminenţei Sale, şi preoţimea, conform îndrumărilor cuprinse într’însa, se va folosi de orice prilegiu, spre a împedeca căsătoriile mixte. Faţă cu ordonanţa dela 26 Februarie care atacă doctrinele bisericii catolice, neliniştesce conscienţa credincioşilor şi nu se întemeiază pe nici o lege, preoţimea observă o atitudine pasivă pănă atunci, pănă când va sosi hotărîrea sfântului scaun în această cestiune. Prin urmare, noi pănă atunci nu vom cere nici o dispensaţie pentru căsătorii mixte, nu vom consacra în biserică nici o căsătorie mixtă şi nu vom boteza nici un copil din căsătorii mixte. In sfîrşit decanatul va presenta dietei o petiţiune şi se va ruga, ca să se schimbe articlul de lege 53: 1868, care e cel mai nedrept pe lumea aceasta şi calcă în picioare dreptul, pe care D-Zeul-a dat părinţilor. Faţă cu aceasta, preotul R o m e i s e r face următoarea contrapropunere : Preoţimea ia cu regret la cunoscinţă pastorala Eminenţei Sale, prin care se aduce la cunoscinţă ordonanţa nelegală dela 26 Februarie; noi însă vom boteza orice copil, pe care părinţii cu bizuire ni-’l aduc, îl vom induce în matriculă ca copil catolic, dar’ nu vom da extrase matriculare. Căci nici o putere lumească nu poate să împedece botezul ordinat de cătră Domnul nostru Isus Christos, şi noi nu vom expune doctrinelor eretice copii, pe care prin botez ’i-am primit în sinul bisericii rom.catolice, pentru că sfântul apostol Pavel porunceşte, că de Dumnezeu trebue să ascultăm mai mult ca de oameni. După o discuţiune lungă, la care au luat parte mai ales preoţii mai tineri, precând dinchiar frase întregi de ale lui Eminescu. Ele îţi vin involuntar în minte, şi tu în nădejde, că sânt proprietatea ta, copii gingaşi ai cugetului tău, le torci fără de nici o sfieală pe fusul ce te-ai apucat să-l învîrtesci. Şi apoi te miri, când se scoală câte un d’al de Duică şi-’ţi arată originalul, îţi arată isvorul părăului tău . . . Continuând mai departe cu „luna“ mai putem spune, că poetul a împreunat cuvântul acesta cu 44 de verbe, ca: „luna varsă apelor văpaie“ (pag. 8); „esc ’n lucru luna“ (pag. 10) ; „trece albă regina nopţii moartă“ (p. III; „bate luna în ferestri“ (p. 25); „neguri albe strălucite“ ; „nasce luna arginţie“ ; „ea le scoate preste ape“; „le întinde pe câmpie“ (p. 39); „pătrunde luna înalbind păreţii“ (p. 61); „luna Visitează norii cei negri“ (pag. 65); „luna ’n mare îşi aruncă“.... „chipul, şi prin nori le-alungă (p. 75); „luna argintesce“ (pag. 77); „şi dacă luna bate ’n lunci“ ; „şi tremură pe ape (pag. 81); „sus în codrii de pe dealuri“ ; „luna blândă ţine straje“ (p. 114—116); „se ridică mândra lună“ (pag. 168); „pe păduri de brad“; „alunecă luna“ (pag. 184, 188, 192 şi 180); „luna zace preste ape“ (pag. 214); „prin nori joacă luna“ (pag. 222). TRIBUNA tr’o parte se accentua, că preoţimea de rînd nu e chiemată a face politică bisericească, ci e datoare a se ţine strict de pastorala primatelui, s’a primit contrapropunerea lui Romeiser, întregită prin punctele din propunerea decantului privitoare la căsătoriile mixte şi la petiţiunea cătră dietă. Din provincie se împărtăşesce, că districtul decanatului din Mező - Kövesd s’a alăturat la hotărîrea preoţimii dela Oradea-mare, mai departe că districtul decanatului din Nagy-Koszto lány refusă extrădarea de atestate de botez, provocându-se la cele ce le spune sftul Petru (nu sftul Pavel), că trebue a asculta de D-Zeu mai mult ca de oameni. Grecii în România. Deși multe s’au petrecut pe pământul României de la era fanarioţilor încoace, totuşi şi astăzi mai dăm de urme în istoria dezvoltării statului român naţional şi independent despre „domnia“ Grecilor. Acest neam de oameni nu se poate împrieteni cu faptul, că acum stăpânii Ţerii Românesti sunt Românii înşişi. O afacere în sine neînsemnată, dar importantă prin decursul şi resolvirea ei, ne dovedesce aceasta pe deplin. Când Dobrogea a devenit parte integrantă a României, patriarchul Constantinopolului a dat ordin preoţilor din toate bisericile eparchiei Dobrogei, ca ei să nu mai pomenească în biserică nici pe patriarch, nici pe Sultan, ai căror credincioşi şi supuşi erau. Unele biserici grecesci din Dobrogea ruse au pomenit în rugăciuni şi după ce au ajuns sub autorităţile române pe regele Greciei. Oprite dela aceasta, unele s’au supus, altele s’au opus. Intre cele din urmă biserica grecească din Sulina a provocat un adevărat scandal. In senatul României domnul Dimitrie A. Sturdza a adus prin o interpelare această afacere în discuţiune. Discursul ce dl Sturdza ’l-a ţinut cu această ocasiune la 22 Martie st. v. a. c. în senat este prea interesant din mai multe puncte de vedere. Abstrăgând de la caşul de la Sulina însuşi, care în sine pe noi ne intteresează mai puţin, dl Sturdza, desvoaltă în discursul seu idei foarte lamurite şi precise despre biserica apostolică şi ecumenică a Răsăritului şi atinge în cuvinte alese posiţiunea statului român de odinioară şi a statului român de astăzi, întreg discursul este străbătut de un nobil simţ naţional. Credem a face o deosebită plăcere cititorilor noştri, dacă reproducem acest discurs în întreg cuprinsul. Domnule preşedinte! Am cerut cuvântul pentru a face o interpelare dlui ministru de culte, pentru că, precum veţi vedea, ea e necesară. Scandalul de la Sulina, pe care foarte bine dl ministru al cultelor ,l-a caracterisat „ca o râsvrătire a epitropilor bisericii grecesti în contra autorităţilor ecclesiastice şi civile“, nu a încetat încă şi trebue să înceteze. Ori mai pe scurt verbele sunt: Cestiunea în sine nu este grea, dar ea este importantă, pentru că se atinge de unul din punctele, care constitue autocefala bisericii noastre. Noi facem parte din marea biserică apostolică şi ecumenică a Răsăritului, însă facem parte din această biserică ca membri independenţi ai ei. Causa răsvrătirii epitropilor bisericii greceşci zace într’o rea apucătură, într’un rău obiceiu al Grecilor. O spun cu părere de rău, Grecii nu se pot obicinui să ne considere pe noi ca egalii lor în toate. Ei ne consideră ca inferiori în stat şi în biserică. Ei voesc ca biserica noastră să nu o pună pe un picior egal cu biserica lor, astfel precum ea este privită egală de toate celelalte biserici autocefale ale Răsăritului. Ei se socot superiori nouă şi vor la fiecare ocasiune să simţim această superioritate. Această situaţiune trebue să dispară. Trebue ca Grecii să vadă, să recunoască ceea ce există, ce este, ce nu poate să nu fie recunoscut. îmi veţi da voe să precisez în puţine cuvinte, în ce consistă autocefalia bisericii. Cred că e bine, ca fiecare dintre noi să-şi facă o idee clară despre dînsa, pentru că din neclaritatea, care există astăzi la mulţi dintre noi, se nasc toate neajunsurile, pe care noi singuri fără voia noastră le facem adese bisericii, cu toate că biserica noastră trebue să ne fie scumpă tuturora. Una din regulele administraţiunii bisericesci ortodoxe este isvorîtă din o idee foarte mare aşezată de sfinţii apostoli. Această idee este de a depărta din biserică într’un mod cert orice colisiune dintre membrii ei. De aici s’a născut organisarea în parochii, protopresbiterate, episcopii, metropolii, şi în fine din biserici autocefale, toate de sine stătătoare, independente unele de altele. Fiecare din acele despărţiri bisericesci funcţionează în cercul lor într’un mod independent, adecă nu numai cu o deplină putere în toate atribuţiunile, pe care ele le are, dar’ totdeodată într’un neamestec complet din partea celoralalte despărţiri egal îndreptăţite. Astfel biserica, cu o înţelepciune rară, a regulat traiul ei, ca să nu poată fi ceartă între dînşii, căci biserica nu se ocupă de certuri lumesci, ci de sufletele oamenilor şi mântuirea lor. In această idee, pe aceste principii se razimă biserica şi pe dînsa e clădită independenţa episcopilor şi independenţa bisericilor autocefale. Nici un preot nu se amestecă în biserica altuia, nici un episcop în eparchia altui episcop, nici un metropolit în metropolia altui metropolit, nici o biserică autocefală în cercul autocefaliei altei biserici. Intre toţi aceşti membri ai clerului însă există o relaţiune canonică, frăţească, de aceea episcopii se şi numesc dînşii conliturghizitori. Pe toţi unesce unitatea credinţei basată şi ea pe observarea scripturii şi a canoanelor, cărora trebue să fie supuşi toţi, — biserică, episcopi, preoţi şi credincioşi. Această organizare este stabilită în modul cel mai clar şi cel mai precis, nu numai prin toate câte le face evangelia, legea supremă creştinească, ci şi prin diferitele sinoade ecumenice. Sinodul al doilea Zice: „Episcopii să nu bântuească bisericile cele preste hotarul lor“, şi sinodul al treilea : „drep-Numesce poetul mai departe „luna“, „albă regina nopţii moartă“ („Melancolie“ 17), „adorat şi dulce al nopţilor monarch“ (tot acolo), „pe un deal răsare luna ca o „vatră de jăratec“ („Călin“ 203), „stăpâna mării“ („satira I.“), „visul negurei eterne“ („satira IV.“), „doamna mărilor şi-a nopţii“ („Călin“ 215). Preste tot locul poetul Zice: farmec de lună, farmecul lunei etc. După Eminescu luna e aceea, care nasce „neguri albe strălucite“; ea e care „din noaptea amintirii o vecie întreagă scoate de dureri“; ea e care dă „gândirilor vieaţă“, care întunecă suferinţele; ea trezesce în noi „mii de doruri“; ea e care deschide „în propria-ne lume poarta Intrării“ şi „ridică mii de umbre după stînsul luminării“; şi în fine: „pe toţi ce ’n astă lume sunt supuşi puterii sorţii deopotrivă’i stăpânesce rana“ ei „şi geniul morţii“. Mai rămâne să spunem, că poetul o face în „Călin“ de „nună“ la ospăţ. El numesce lumina lunei „dulce“ şi „fecioară“. Şi apoi sfîrşind să adresăm şi noi drept încheiere „lunei“ frumoasele versuri din „Melancolie“ : „O dormi, o dormi în pace, printre făclii o mire, „Şi în mormânt albastru şi în pânză argintie, „In mansolenţi mândru, al cerurilor arc, „Tu adorat şi dulce al nopţilor monarch!“tăţile ce se cuvin episcopilor din vechime să se păzească nevătămat“. Aceste regule au fost observate de toate bisericile ortodoxe şi în aceasta consistă chiar una din deosebirile cele mai de căpetenie dintre biserica ortodoxă a Răsăritului şi biserica papală de la Roma. Biserica apuseană are un cap visibil, pe Papa; capul bisericii noastre ortodoxe de Răsărit este invisibil, căci el e Christos. în biserica de la Roma, Papa este representantul pipăit al lui Christos pe pământ, şi de aceea cu drept cuvânt papalitatea a mers pănă la dogma infalibilităţii papale, în biserica răsăriteană fiecare episcop representă pe apostolii, pe discipolii, pe învăţăceii lui Christos trimişi în lume ca să înveţe şi să răspândească la noroade învăţătura mântuitorului. La biserica apuseană toţi membrii bisericii cu credincioşi, cu episcopi, cu archiepiscopi, cu cardinali sunt supuși Papei, biserica apuseană e o biserică centralisătoare. în biserica răsăriteană fiecare grup bisericesc se organisează de sine, după canoane, aci este o adevărată decentralisare. în biserica de la Roma nu există biserici autocefale, independente după state şi naţiuni, ci o singură biserică, cea de la Roma. In toate statele, care se ţin de biserica catolică, creştinii sunt supuşi Romei, centrului, care este afară din statul unde trăesc membrii ei. în biserica răsăriteană fundamentul bisericii sunt bisericile autocefale, care sunt organisate după statele şi naţiunile unde funcţionează. E necesar, ca fiecare din noi să priceapă în mod clar acest lucru, pentru că aci residă unul din punctele de căpetenie ale organisării bisericii ortodoxe. Fiecare biserică autocefală este de sine stătătoare. Nici una nu este mai mare decât ceealaltă. Fiecare este coordonată celeilalte, fiecare recunoasce auctoritatea celeilalte, şi aceasta ca să se evite conflicte altfel neînlăturabile, care ar sgudui şi ar periclita unitatea bisericii. (Va urma) CRONICĂ. Un dar al Monarchului pe seama Archiducesei Maria Valeria. Maiestatea Sa a comandat la un juvelier din Budapesta un buffet, destinat a servi drept dar de cununie pentru Archiducesa Maria Valeria. Obiectul cumpănesce 18 chilog. și representă o valoare de 8—10.000 fl. * Numiri. Profesorul gimnasial și de teologie Dr. Ferdinand Sándorffy dela gimanasiul rom.-cat. din Alba-Iulia a fost numit catechet rom.-cat. la gimnasiul de stat din Fiume, care profesorul ordinar Iosif Lehóczky dela gimnasiul de stat din Biserica Albă a fost întărit definitiv în postul seu de până acum. Mai departe practicantul fără diurnă Iuliu Szabó dela perceptoratul din Odorheiul-săcuiesc a fost numit oficial cl. VI. tot la acel perceptorat.* Transferare. Oficialul cl. VI. Alexie Benke dela percept. din Odorheiul-săcuiesc a fost transferat la cel din Cristurul-săcuiesc. * Scrii militare. Capelanii de honveZi în reservă Ioan B o h ă ţ el şi Sabin C o r o i a n au fost transferaţi, cel dintâiu dela regimentul de honveZi al 4-lea la al 12-lea şi al doilea dela reg. de honveZi al 22-lea la al 21 lea. • Statute aprobate. Ministrul de interne reg. ing. a prevăzut cu clausula de aprobare sub Nr. 29.447 statutele reuniunii pompierilor voluntari din Olpret.» Camera advocaţială din Arad aduce la cunoscință, că adv. G. Domşa din Pancota a fost înscris în lista acelei camere. * Maghiarisâri de nume. „Budapesti Közlöny“ publică următoarele schimbări de nume : Antoniu Pollacsek în „Szombati“; minorenul Samoil Lefkovics ín „Teleki“ ; Antoniu Lichtenberger ín „Ligeti“; minorenul C. Bardach ín „Barna“, Ármin Rosenzweig ín „Radó“; Joan Strichovanetz în „Csapó“; Francisc Lemberger în „Lentvai“; David Itzig în „Korányi“; Iuliu Weisz în „ Vég“ și minorenul Ludovic Pavlicska în „Szabó“.* Inspirare de trupe. Comandantul de corp mareşalul-locotenent baron de Szveteney a sosit la 9 i. e. n. dimineaţa în Alba-Iulia spre a inspica garnisoana de acolo şi exerciţiile reserviştilor.* în afacerea dârii de câştig clasa a treia a adresat ministrul de finance Weckerle direcţiunilor financiare o ordonanţă, prin care le dă instrucţiuni detailiate cu privire la eruarea basei de dare şi cu privire la modalităţile măsurării. In această ordonanţă se pune preţ pe eroarea venitului ce are se servească drept casă pentru o dare dreaptă, precum şi pe aceea, ca organele financiare să nu facă urcări de dare exagerate şi la industrie şi alte întreprinderi să se fee totdeauna în considerare desvoltarea ori decadenţa izvorului de câştig. * Decentralisarea tablelor reg. După ce proiectul de lege despre decentralisarea tablelor reg. a fost deja desbătut şi accept în casa deputaţilor, cercurile juridice se ocupă cu cestiunea, când îşi vor începe addarea la- Nr. 98