Tribuna, mai 1890 (Anul 7, nr. 98-122)

1890-05-01 / nr. 98

Pag. 390 acesta e un lucru mai periculos, decât de a se ocupa cu afacerile altor po­poare. Măsurile militare ale Franciei în contra Germaniei. „Pol. Korr.“ primesce din Paris o scrisoare, după care administra­ția militară franceză, în urma în­tăririi trupelor germane din urmă în Alsația-Lorena şi în urma împin­gerii lor mai aproape spre graniţă, a luat contramăsuri corespunzătoare. Două regimente de linie din Meaubeuge şi Perpignan au fost adecă dirigiate la Toul, spre a com­­plana încâtva deosebirea faţă cu corpul de armată german 16 din Metz. In sfîrşit Montmery, Verdun şi Lon­­goy au să primească pe viitor garni­­soane mai mari, fortificările din Bellvre se vor întări şi golul dintre Maas-ul de mijloc şi Vogesi are să fie mai bine păzit. Necesitatea acestei măsuri se mo­tivează şi prin aceea, că posturile ex­treme ale regimentelor germane au fost înaintate pănă la vre-o câţiva chi­­lometri spre graniţă, precând trupele franceze se află în depărtare de aproape două zile de graniţă. Conflictul parlamentar în Italia. In cercurile guvernamentale din Roma se crede, că conflictul ce s’a iscat între senat şi camera depu­taţilor cu privire la proiectul de lege despre fundaţiunile de binefa­cere nu va deveni acut şi se va com­­plana prin un compromis oare­care. Camera va introduce din nou în pro­­iect unele disposiţiuni, pe care le-a în­lăturat senatul, şi e de prevăzut, că senatul, pentru a nu duce conflictul la extrem, va accepta proiectul în forma ce o va stabili camera, Bulgaria. Actul de acuzaţie în procesul Paniţa se extinde asupra următorilor oficeri în disponibilitate: Paniţa, Ale­xandru R­i­z­o­ff, T­a­t­e­ff, Aba­­lansky, Tsavdaroff, Nojaroff, Stamonoff şi Stefanoff, mai de­parte asupra căpitanilor Moloff, Kissi­­m­o­f­f, asupra cetăţenilor din Sofia A­r­­naoudoff, Dimitrie Rizoff, Matheff şi Kessinoff, în fine asupra suditului rusesc şi ofiţer în reservă Kolobkoff. Toţi sunt acusaţi pentru complot în contra persoanei prin­ţului şi în contra unor miniştri, în scopul de a produce un cap de stat. Actul de acusaţiune amintesce înainte de toate hârtiile compromiţătoare ce s’au aflat la Paniţa, deposiţiunile acestuia şi ale altor martori. Actul de acusaţiune accentuează, că în anul 1887 majorul Paniţa, care se aflase la Rusciuc în afa­cere oficială, a mers la Giurgiu, spre a conferi cu secretarul legaţiunii rusesci din Bucuresci, dl Vilianoff. De atunci încoace Paniţa a intrat în ne­gocieri cu legaţiunea rusească din Bucuresci în scopul, de a produce în Bulgaria o lovitură de stat. La penel dibaciu faţa ce o iau toate în natură atunci, când răsare luna. „Luna tremură pe codrii se aprinde, se măresce, „Muchi de stâncă, vîrf de arbor, ca pe ceruri zugrăvesce, „Bar­ stejarii o straje de giganţi ce o ’ncongioară, „Răsăritul ei păzindu-­l ca pe-o tainică comoară. (Sativa IV, 268.) Ori în „Călin“ (204, 7—11.): „Ci prin flori întreţăsute, printre gratii luna moale, „Sfiicioasă şi smerită "şi-a vărsat razele sale, „Unde-ajung par văruite zid, podele ca de cridă, „Pe unde nu, părea că umbra cu căr­­bun e-i z­ugrăvită“. Am subliniat cu intenţiune cuvintele aceste, în care poetul, voind să spună, cât e de întunerec noaptea pe acolo, pe unde nu ajunge raza lunei, face o figură admirabilă. Căci aievea cuvintele: „Părea că umbra cu cărbune-­i zugrăvită a ne face să ne închipuim întunerecul cel mai întunecat. Şi alte multe atari exemple şi multe atari trase frumoase se găsesc cu ridicata în volumul de poesii al decedatului poet. Şi toate aceste gândiri noue ale poetului, toate aceste moduri şi forme noue de exprimare rămân cititorului în minte, încât numai cu greu, ori poate deloc nu le poate uita. De aceea nici nu ar trebui să ne cuprindă mi­rarea, când în poeţii noştri mai noi, din de­ceniul present, afir atori idei singulare ori alunecă, plutesce, alungă, privesce, arată, ridică, argintează, rămâne, aruncă, răsare, aşterne, răvarsă, bate, san m­uneanu dă vieaţă, ruuieneste, deschide, scoate, durează, străbate, ese, strălucesce, înalţă, stăpânesce, înălbesce, străcoară, întinde, trece, întunecă, tremură, joacă, ţine straie, lunecă, urmează, nasce, varsă, pătrunde, zace etc. etc. etc. Şi acum ori­care dintre cititori, care au răsfoit cel puţin prin poeţii noştri şi au citit ori cel puţin au privit numai preste acest con­spect de verbe, va afla multe de care nu se află între alţii. Când Zic „poeţii noştri“ în­ţeleg pe cei dinainte de Eminescu, căci în cei de după Eminescu, după­ cum am amintit, afli construcţii, se înţelege însă, că acele sunt plagiate. Ar fi acum să mai enumerăm şi adjec­­tivele, cu care împreună poetul cuvântul „lună“. Aceste sunt puţine, căci Eminescu numesce mai mult luna „mândră“ şi „blândă“. Mai zice apoi: dulce, plină, galbină, ar­ginţie, regină, gânditoare, întreagă, bălaie, moale, sfiicioasă şi sme­rită“ etc. actul de acusaţiune se află alăturată o scrisoare a dragomanului de la lega­ţiunea rusească din Bucuresci cătră Ko­lobkoff, prin care se confirmă împre­­giurările de mai sus. Corespondenţa dintre Paniţa şi Kolobkoff a fost sifrată. Actul de acusaţiune se provoacă la o mulţime de scrisori şi telegrame şi frate, la care s’a aflat cheia. După o depeşă din Sofia, pre­fectul din Filipopol, Dimitroff, a fost numit agent diplomatic la Belgrad, unde va pleca în decursul acestei luni. Un nou protest al preoţimii catolice în afacerea matriculelor botezaţilor. Resistenţa în contra cunoscutei or­donanţe ministeriale cu privire la ma­­triculele botezaţilor din căsătorii mixte se extinde tot mai mult în cercurile preoţimii catolice. Vineri s-a ocupat cu această afacere şi preoţimea decana­tului din Budapesta, la care au luat parte 17 parochi şi priori, apoi circa 8 capelani, instructori de religiune şi catecheţi. După­ ce decantul B o g s i s c h­­şi-a ţinut discursul de deschidere şi după­ ce s’au per­­tractat unele cestiuni mai puţin esenţiale, s’a început discuţiunea asupra pastoralei prima­­telui Simor în privinţa ordonanţei ministeriale de la 26 Februarie. Bogsisch a făcut ur­mătoarea propunere : Districtul decanatului întimpină cu stimă omagială pastorala Eminenţei Sale, şi preoţi­mea, conform îndrumărilor cuprinse într’însa, se va folosi de ori­ce prilegiu, spre a împe­­deca căsătoriile mixte. Faţă cu ordonanţa dela 26 Februarie care atacă doctrinele bi­sericii catolice, neliniştesce conscienţa cre­dincioşilor şi nu se întemeiază pe nici o lege, preoţimea observă o atitudine pasivă pănă atunci, pănă­ când va sosi hotărîrea sfân­tului scaun în această cestiune. Prin urmare, noi pănă atunci nu vom cere nici o dispensaţie pentru căsătorii mixte, nu vom consacra în biserică nici o că­sătorie mixtă şi nu vom boteza nici un copil din căsătorii mixte. In sfîrşit de­canatul va presenta dietei o petiţiune şi se va ruga, ca să se schimbe articlul de lege 53: 1868, care e cel mai nedrept pe lumea aceasta şi calcă în picioare dreptul, pe care D-Zeu­­l-a dat părinţilor. Faţă cu aceasta, preotul R o m e i s e r face următoarea contrapropunere : Preoţimea ia cu regret la cunos­­cinţă pastorala Eminenţei Sale, prin care se aduce la cunoscinţă ordonanţa nelegală dela 26 Februarie; noi însă vom boteza ori­ce copil, pe care părinţii cu bizuire ni-’l aduc, îl vom induce în matriculă ca copil catolic, dar’ nu vom da extrase matriculare. Căci nici o putere lumească nu poate să îm­­pedece botezul ordinat de cătră Domnul no­stru Isus Christos, şi noi nu vom expune doctrinelor eretice copii, pe care prin bo­tez ’i-am primit în sinul bisericii rom.­­catolice, pentru­ că sfântul apostol Pavel porunceşte, că de Dumnezeu trebue să ascultăm mai mult ca de oameni. După o discuţiune lungă, la care au luat parte mai ales preoţii mai tineri, precând din­chiar frase întregi de ale lui Eminescu. Ele îţi vin involuntar în minte, şi tu în nădejde, că sânt proprietatea ta, copii gingaşi ai cu­getului tău, le torci fără de nici o sfieală pe fusul ce te-ai apucat să-­l învîrtesci. Şi apoi te miri, când se scoală câte un d’al de Duică şi-’ţi arată originalul, îţi arată isvorul părău­­lui tău . . . Continuând mai departe cu „luna“ mai putem spune, că poetul a împreunat cuvântul acesta cu 44 de verbe, ca: „luna varsă apelor văpaie“ (pag. 8); „esc ’n lucru luna“ (pag. 10) ; „trece albă regina nopţii moartă“ (p. III; „bate luna în ferestri“ (p. 25); „neguri albe strălucite“ ; „n­a­s­c­e luna arginţie“ ; „ea le scoate preste ape“; „le întinde pe câmpie“ (p. 39); „pătrunde luna înalbind păreţii“ (p. 61); „luna Visitează norii cei negri“ (pag. 65); „luna ’n mare îşi aruncă“.... „chipul, şi prin nori le-alungă (p. 75); „luna argintesce“ (pag. 77); „şi dacă luna bate ’n lunci“ ; „şi tremură pe ape (pag. 81); „sus în codrii de pe dealuri“ ; „luna blândă ţine straje“ (p. 114—116); „se ridică mândra lună“ (pag. 168); „pe păduri de brad“; „alunecă luna“ (pag. 184, 188, 192 şi 180); „luna zace preste ape“ (pag. 214); „prin nori joacă luna“ (pag. 222). TRIBUNA tr’o parte se accentua, că preoţimea de rînd nu e chiemată a face politică bisericească, ci e datoare a se ţine strict de pastorala prima­­telui, s’a primit contrapropunerea lui Romeiser, întregită prin punctele din propunerea decantului privitoare la căsătoriile mixte şi la petiţiunea cătră dietă. Din provincie se împărtăşesce, că districtul decanatului din M­e­z­ő - K­ö­­vesd s’a alăturat la hotărîrea preoţimii dela Oradea-mare, mai departe că di­strictul decanatului din Nagy-Kosz­­t­o lány refusă extrădarea de atestate de botez, provocându-se la cele­ ce le spune sftul Petru (nu sftul Pavel), că trebue a asculta de D-Zeu mai mult ca de oameni. Grecii în România. Deși multe s’au petrecut pe pă­mântul României de la era fanarioţilor încoace, totuşi şi astăzi mai dăm de urme în istoria dezvoltării statului român na­ţional şi independent despre „domnia“ Grecilor. Acest neam de oameni nu se poate împrieteni cu faptul, că acum stă­pânii Ţerii­ Românesti sunt Românii înşişi. O afacere în sine neînsemnată, dar­ impor­tantă prin decursul şi resolvirea ei, ne dovedesce aceasta pe deplin. Când Dobrogea a devenit parte integrantă a României, patriarchul Con­­stantinopolului a dat ordin preoţilor din toate bisericile eparchiei Dobrogei, ca ei să nu mai pomenească în biserică nici pe patriarch, nici pe Sultan, ai căror credincioşi şi supuşi erau. Unele bise­rici grecesci din Dobrogea ruse au po­menit în rugăciuni şi după­ ce au ajuns sub autorităţile române pe regele Greciei. Oprite dela aceasta, unele s’au supus, altele s’au opus. Intre cele din urmă biserica grecească din Sulina a provocat un adevărat scandal. In senatul României domnul Di­mitrie A. Sturdza a adus prin o interpelare această afacere în discuţiune. Discursul ce dl Sturdza ’l-a ţinut cu această ocasiune la 22 Martie st. v. a. c. în senat este prea interesant din mai multe puncte de vedere. Abstră­­gând de la caşul de la Sulina însuşi, care în sine pe noi ne intteresează mai pu­ţin, dl Sturdza, desvoaltă în discursul seu idei foarte lamurite şi precise despre biserica apostolică şi ecumenică a Răsă­ritului şi atinge în cuvinte alese posi­­ţiunea statului român de odinioară şi a statului român de astăzi, întreg dis­cursul este străbătut de un nobil simţ naţional. Credem a face o deosebită plăcere cititorilor noştri, dacă reproducem acest discurs în întreg cuprinsul. Domnule preşedinte! Am cerut cuvântul pentru a face o in­terpelare dlui ministru de culte, pentru­ că, pre­cum veţi vedea, ea e necesară. Scandalul de la Sulina, pe care foarte bine dl ministru al cul­telor ,l-a caracterisat „ca o râsvrătire a epi­­tropilor bisericii grecesti în contra autorităţi­lor ecclesiastice şi civile“, nu a încetat încă şi trebue să înceteze. Ori mai pe scurt verbele sunt: Cestiunea în sine nu este grea, dar­ ea este importantă, pentru­ că se atinge de unul din punctele, care constitue autocefala bise­ricii noastre. Noi facem parte din marea biserică apo­stolică şi ecumenică a Răsăritului, însă facem parte din această biserică ca membri inde­pendenţi ai ei. Causa răsvrătirii epitropilor bisericii gre­ceşci zace într’o rea apucătură, într’un rău obiceiu al Grecilor. O spun cu părere de rău, Grecii nu se pot obicinui să ne considere pe noi ca egalii lor în toate. Ei ne consi­deră ca inferiori în stat şi în biserică. Ei voesc ca biserica noastră să nu o pună pe un picior egal cu biserica lor, astfel precum ea este privită egală de toate celelalte biserici autocefale ale Răsăritului. Ei se socot supe­riori nouă şi vor la fiecare ocasiune să sim­ţim această superioritate. Această situaţiune trebue să dispară. Trebue ca Grecii să vadă, să recunoască ceea­ ce există, ce este, ce nu poate să nu fie recunoscut. îmi veţi da voe să precisez în puţine cuvinte, în ce consistă autocefalia bisericii. Cred că e bine, ca fiecare dintre noi să-­şi facă o idee clară despre dînsa, pentru­ că din neclaritatea, care există astăzi la mulţi dintre noi, se nasc toate neajunsurile, pe care noi singuri fără voia noastră le facem adese bise­ricii, cu toate­ că biserica noastră trebue să ne fie scumpă tuturora. Una din regulele administraţiunii biseri­­cesci ortodoxe este isvorîtă din o idee foarte mare aşezată de sfinţii apostoli. Această idee este de a depărta din biserică într’un mod cert ori­ce colisiune dintre membrii ei. De aici s’a născut organisarea în parochii, proto­­presbiterate, episcopii, metropolii, şi în fine din biserici autocefale, toate de sine stătătoare, independente unele de altele. Fiecare din acele despărţiri bisericesci funcţionează în cer­cul lor într’un mod independent, adecă nu numai cu o deplină putere în toate atribuţiu­­nile, pe care ele le are, dar’ totdeodată într’un neamestec complet din partea celoralalte des­părţiri egal îndreptăţite. Astfel biserica, cu o înţelepciune rară, a regulat traiul ei, ca să nu poată fi ceartă între dînşii, căci biserica nu se ocupă de cer­turi lumesci, ci de sufletele oamenilor şi mân­tuirea lor. In această idee, pe aceste principii se razimă biserica şi pe dînsa e clădită inde­pendenţa episcopilor şi independenţa bisericilor autocefale. Nici un preot nu se amestecă în bise­rica altuia, nici un episcop în eparchia altui episcop, nici un metropolit în metropolia altui metropolit, nici o biserică autocefală în cer­cul autocefaliei altei biserici. Intre toţi aceşti membri ai clerului însă există o relaţiune ca­nonică, frăţească, de aceea episcopii se şi nu­mesc dînşii conliturghizitori. Pe toţi unesce unitatea credinţei basată şi ea pe observarea scripturii şi a canoanelor, cărora trebue să fie supuşi toţi, — biserică, episcopi, preoţi şi credincioşi. Această organizare este stabilită în mo­dul cel mai clar şi cel mai precis, nu numai prin toate câte le face evangelia, legea su­premă creştinească, ci şi prin diferitele si­­noade ecumenice. Sinodul al doilea Zice: „Episcopii să nu bântuească bisericile cele preste hotarul lor“, şi sinodul al treilea : „drep-Numesce poetul mai departe „luna“, „albă regina nopţii moartă“ („Melan­colie“ 17), „adorat şi dulce al nopţilor monarch“ (tot acolo), „pe un deal răsare luna ca o „vatră de jăratec“ („Călin“ 203), „stăpâna mării“ („satira I.“), „vi­­sul negurei eterne“ („satira IV.“), „doamna mărilor şi-a nopţii“ („Călin“ 215). Preste tot locul poetul Zice: farmec de lună, farmecul lunei etc. După Eminescu luna e aceea, care nasce „neguri albe strălucite“; ea e care „din noaptea amintirii o vecie în­treagă scoate de dureri“; ea e care dă „gândirilor vieaţă“, care întunecă suferinţele; ea trezesce în noi „mii de doruri“; ea e care deschide „în pro­­pria-ne lume poarta Intrării“ şi „ri­dică mii de umbre după stînsul lu­minării“; şi în fine: „pe toţi ce ’n astă lume sunt supuşi puterii sorţii deo­­potrivă­’i stăpânesce rana“ ei „şi ge­niul morţii“. Mai rămâne să spunem, că poetul o face în „Călin“ de „nună“ la ospăţ. El numesce lumina lunei „dulce“ şi „fe­cioară“. Şi apoi sfîrşind să adresăm şi noi drept încheiere „lunei“ frumoasele versuri din „Me­lancolie“ : „O dormi, o dormi în pace, printre făclii o mire, „Şi în mormânt albastru şi în pânză argintie, „In mansolenţi mândru, al cerurilor arc, „Tu adorat şi dulce al nopţilor monarch!“­tăţile ce se cuvin episcopilor din vechime să se păzească nevătămat“. Aceste regule au fost observate de toate bisericile ortodoxe şi în aceasta consistă chiar una din deosebirile cele mai de căpetenie din­tre biserica ortodoxă a Răsăritului şi biserica papală de la Roma. Biserica apuseană are un cap visibil, pe Papa; capul bisericii noastre ortodoxe de Răsărit este invisibil, căci el e Christos. în biserica de la Roma, Papa este representantul pipăit al lui Christos pe pământ, şi de aceea cu drept cuvânt papalitatea a mers pănă la dogma infalibilităţii papale, în biserica răsări­teană fiecare episcop representă pe apostolii, pe discipolii, pe învăţăceii lui Christos trimişi în lume ca să înveţe şi să răspândească la noroade învăţătura mântuitorului. La biserica apuseană toţi membrii bisericii cu credincioşi, cu episcopi, cu archiepiscopi, cu cardinali sunt supuși Papei, biserica apuseană e o bi­serică centralisătoare. în biserica răsăriteană fiecare grup bisericesc se organisează de sine, după canoane, aci este o adevărată decen­­tralisare. în biserica de la Roma nu există bi­serici autocefale, independente după state şi naţiuni, ci o singură biserică, cea de la Roma. In toate statele, care se ţin de biserica ca­tolică, creştinii sunt supuşi Romei, centrului, care este afară din statul unde trăesc mem­brii ei. în biserica răsăriteană fundamentul bisericii sunt bisericile autocefale, care sunt organisate după statele şi naţiunile unde func­ţionează. E necesar, ca fiecare din noi să priceapă în mod clar acest lucru, pentru­ că aci residă unul din punctele de căpetenie ale organisării bisericii ortodoxe. Fiecare biserică autocefală este de sine stătătoare. Nici una nu este mai mare decât ceealaltă. Fiecare este coordonată celeilalte, fiecare recunoasce auctoritatea ce­leilalte, şi aceasta ca să se evite conflicte altfel neînlăturabile, care ar sgudui şi ar pe­riclita unitatea bisericii. (Va urma) CRONICĂ. Un dar al Monarchului pe seama Archiducesei Maria Valeria. Maiestatea Sa a comandat la un juvelier din Budapesta un buffet, destinat a servi drept dar de cu­nunie pentru Archiducesa Maria Valeria. Obiectul cumpănesce 18 chilog. și representă o valoare de 8—10.000 fl. * Numiri. Profesorul gimnasial și de teo­logie Dr. Ferdinand Sándor­ffy dela gima­­nasiul rom.-cat. din Alba-Iulia a fost numit catechet rom.-cat. la gimnasiul de stat din Fiume, care profesorul ordinar Iosif Lehóczky dela gimnasiul de stat din Biserica­ Albă a fost întărit definitiv în postul seu de până acum. Mai departe practicantul fără diurnă Iuliu Szabó dela perceptoratul din Odorheiul-să­­cuiesc a fost numit oficial cl. VI. tot la acel perceptorat.* Transferare. Oficialul cl. VI. Alexie Benke dela percept. din Odorheiul-săcuiesc a fost transferat la cel din Cristurul-săcuiesc. * Scrii militare. Capelanii de honveZi în reservă Ioan B o h ă ţ e­l şi Sabin C o r o i a n au fost transferaţi, cel dintâiu dela regimentul de honveZi al 4-lea la al 12-lea şi al doilea dela reg. de honveZi al 22-lea la al 21 lea. • Statute aprobate. Ministrul de interne reg. ing. a prevăzut cu clausula de aprobare sub Nr. 29.447 statutele reuniunii pompierilor voluntari din Olpret.» Camera advocaţială din Arad aduce la cunoscință, că adv. G. Dom­şa din Pancota a fost înscris în lista acelei camere. * Maghiarisâri de nume. „Budapesti Köz­löny“ publică următoarele schimbări de nume : Antoniu Pollacsek în „Szombati“; minore­nul Samoil Lefkovics ín „Teleki“ ; Antoniu Lichtenberger ín „Ligeti“; minorenul C. Bardach ín „Barna“­, Ármin Rosen­­zweig ín „Radó“; Joan Strichovanetz în „Csapó“; Francisc Lemberger în „Lentvai“; David Itzig în „Korányi“; Iuliu Weisz în „ Vég“ și minorenul Ludovic Pavlicska în „Szabó“.* Inspir­are de trupe. Comandantul de corp mareşalul-locotenent baron de Szveteney a sosit la 9 i. e. n. dimineaţa în Alba-Iulia spre a inspic­a garnisoana de acolo şi exerci­ţiile reserviştilor.* în afacerea dârii de câştig clasa a treia a adresat ministrul de finance Wec­­kerle direcţiunilor financiare o ordonanţă, prin care le dă instrucţiuni detailiate cu pri­vire la eruarea basei de dare şi cu privire la modalităţile măsurării. In această ordonanţă se pune preţ pe eroarea venitului ce are se servească drept casă pentru o dare dreaptă, precum şi pe aceea, ca organele fi­nanciare să nu facă urcări de dare exagerate şi la industrie şi alte întreprin­deri să se fee totdeauna în considerare d­e­s­v­o­l­­tarea ori decadenţa izvorului de câştig. * Decentralisarea tablelor reg. După­ ce proiectul de lege despre decentralisarea table­­lor reg. a fost deja desbătut şi accept în casa deputaţilor, cercurile juridice se ocupă cu cestiunea, când îşi vor începe addarea la- Nr. 98

Next