Tribuna, iunie 1890 (Anul 7, nr. 123-147)

1890-06-22 / nr. 141

Pag. 562 Crisa ministerului german de résboiu. „Kölnische Zeitung“ anunță, că generalul Verdy de Ver­noi­s, mi­nistrul german de résboiu, trebue să se retragă, fiindcă planurile lui despre vii­torul armatei au produs atât de mare resens în parlament. Urmașul lui va fi probabil generalul W­­ 1t­­­c­h, şeful cartierului general al împăratului. Intre candidaţi mai sunt numiţi generalii Blume şi Kaltenborn-Staphau. Pănă acum însă numai atâta este sigur, că ministrul Verdy, după cea mai nouă serie din Berlin,­­şi-a luat un concediu pănă la August şi a venit cu nevastă-sa la cură în Salzburg. Revoluţia din Erzerum. „Politische Korrespondenz“ pri­­mesce noue detailuri despre tulburările întâmplate In Erzerum. După aceste actele de violenţă s’au început cu spo­­liarea mai multor magazinuri turcesci de cătră Armeni. Eşind apoi miliţia pentru restabilirea ordinei, o ceată de Armeni a tras focuri asupra ei, omorînd un soldat şi rănind patru. Cu toate aceste miliţia nu s’a folosit de arme. Cercetarea medicală a dovedit, că cei opt Armeni omorîţi în decursul tumul­tului, au fost împuşcaţi cu revolvere sau prin împunsături de cuţite şi sti­­leturi, va să aibcă nu cu arme militare, în Îmbulzeala la eşirea din biserica ar­menească au suferit 60 de Armeni le­­siuni mai mici. Mahomedanii au avut doi morţi şi 45 de răniţi. în aceste comunicate este curios, că Armenii sunt cei vinovaţi, ei atacă, dar’ tot ei au mai multe perderi. Nu trebue să uităm, că „Pol. Korr.“ îşi are informaţiunile din isvoare oficioase turcesci. Schimbare in guvernul montenegrin. Din Cetinie se telegrafează, că principele N­i­c­o­l­a­e a numit doi mem­bri noi în minister. Aceştia sunt: Gavro Vucovici la externe şi Nico Matanovici la finance. Industria dela fruntărie şi conven­­ţiunea vamală cu România. — Epistolă deschisă a deputatului ţerii Gustav Bek­­dies pintrii alegatorii sei din B.-Dangeorgh­i­­“ Oficiosul „Nemzet“ publică sub titlul acesta în Nr. 2816 (179) dela 1 Iulie n. (suplement) epistola deschisă a deputatului mai sus menţionat, din care noi luăm următoarele: „Reorganisaţiunea economică a Secuimii trebue să fie o posiţiune permanentă a poli­ticei maghiare. Decând sunt fericit de a pute representa oraşul S.­Sângeorgiului şi decând în chipul acesta, pe basa experienţelor per­sonale, m’am făcut cunoscut cu referinţele Secuimii, n’am încetat nici-când a da zor acestei organisaţiuni, ca postulatului celui mai înalt interes al statului maghiar. „Sub reorganisaţiunea aceasta înţeleg atât transformarea agriculturii, cât şi a industriei. „Raporturile economice şi mai ales cele provocate de răsboiul vamal român n’au atins nici un district din ţeară în puncte aşa de multe şi aşa de adânc ca Secuimea. Cu deo-Lotto, adio Albert, ne vom revedea“. — „Mâne, aşa cuget“, replică ea zimbind. — Simţesc acel mâne! Vai, ea nu soia, când își trase mâna dintr’a mea. — Eșiră din alee și eu stăm, mă uitam în urma lor în lumina lunei, mă aruncai la pământ și plânsei; apoi sării în picioare, urcai în fugă terasa și mai ră­jui odată de din jos, din umbra teilor înalți, haina ei albă lucind cătră ușa grădinii, întinsei bra­ţele şi ea dispăru. (Va urma.) Aniversarea morţii lui Eminescu. „Universul“ din Bucureşci de la 2 iulie a. c. publică următoarea notiţă despre această memorabilă :­i: Alaltăieri, zhua împlinirii anului de la moartea lui Eminescu, studenţii universitari au făcut o procesiune la mormânt, depunând o coroană. Acolo dl N. Săveanu, absolvent al fa­cultăţii de litere, ţinu o cuvântare. în acea cuvântare a arătat rolul mare, pe care­­l-a avut Eminescu în literatura românească, is­prăvind astfel: „Acum, după trecere de un an, când s’fi uscat ţărâna ce acopere mormântul săpat în liniştea serei, ca dovadă, că e viuă amintirea adâncului gânditor, prietenii venim în mare număr s­i plângem la crescetul celui­ ce a turnat „în forme noue limba vechie şi înţe­leaptă“. „Iar’ când depunem această coroană, eu, cel care mă aflu aproape de tine, corp neînsu­sebire ce priveste industria secueasca, trebuia fără îndoeală să se transformeze conform con­­dițiunilor moderne de producțiune chiar și dacă nu cădeam în resboiul vamal cu Ro­mânia. Resboiul vamal într’aceea a forțat cu asalt necesitatea transformării. Ea a pus in­dustria secueasca înaintea acelei necesităţi, ca dintr’odată să-’şi schimbe piaţa, tradiţiunile şi mijloacele, sau să se pustiească. „De secoli piaţa industriei dela fruntărie a fost Orientul, în special România. Ea s’a conformat gustului popoarelor orientale şi anu­mit gustului Românilor. „Răsboiul român a silit industria aceasta, ca dintr’odată să păşească între raporturi şi condiţiuni noue şi să-’şi caute piaţa aici acasă. Noi nu putem părăsi Orientul, nu este permis să­’l părăsim, România însă aşa se vede, că face toate disposiţiunile pentru o mai mare independenţă economică şi întrebuinţează pen­tru desvoltarea independenţei acesteia chiar résboiul vamal, într’atâta, încât şi dacă vre­odată pacea economică ar înlocui résboiul, in­dustria secueasca să nu mai afle mai mult piața ei de odinioară. Ea va afla acolo gust schimbat, pretensiuni mai mari şi concurenţă patriotică română, şi prelângă aceasta va în­tâlni acolo concurenţa lumii întregi, cu care prelângă puterile ei de acum şi raporturile primitive nu se va putea lupta cu succes. „Preste tot advertisez pe guvern, adverti­­sez opiniunea publică în ceea­ ce priveşte Ro­mânia. Advertisez pe fiecine faţă cu gândul, că transacţiunea, care ar fi a se face cu Ro­mânia, ar forma favor economic pentru Un­garia. Răsboiul vamal a fost păgubitor numai faţă cu industria de la fruntărie, cu aşa numita braşovenie și industrie secueasca, ce priveste economia de câmp, cu deosebire dincolo de Dealul­ Craiului, resboiul pentru aceasta a fost favorabil. „înainte de resboiul vamal cumpeana noa­stră economică față cu România sta foarte rău, nu numai pentru­ că era hotârât pasivă, ci pen­­tru­ că se deteriora din an în an. „în privinţa aceasta putem indigera la date convingătoare. Aci în linia primă este a se considera, că exportul nostru în România nu făcea mai mult decât 7°/0 din tot exportul monarchiei. Răsboiul vamal aşadar, în această privinţă mai mult a atins pe Austria decât pe Ungaria. A doua, în privinţa României, după date demne de încredere, care se pot citi în­­tr’un op interesant, stăm aşa, că 21°/0 din exportul României veniau în Ungaria, pănă­­când exportul din Ungaria în România nu întrecea 2 şi jumătate procente. Numerii aceşti din urmă arată, că prin răsboiul vamal mai mult a suferit România decât Ungaria, afară de industria transilvană dela fruntărie. „Ce se ţine de fruntăria aceasta, anumit privitor la Secuime, s’ar pute pune preţul măriei cam la trei milioane, care marfă, după­ ce se transporta cu carele dela S.­Sângeorgiu, dela Chezdi-Oşorheiu şi din alte puncte ale Se­cuimii, nu se află în statistica noastră despre comerciul nostru cu mărfuri. Scăderea comer­­ciului acestuia constitue perderea cea mare a Secuimii; câştigul economiei de câmp însă este cu atât mai mare, pentru­ că a lipsit importul român de producte brute (cereale, vite, lână etc.), care înainte de răsboiu în genere se apropia de douăzeci de milioane, câte­odată trecea şi preste treizeci de milioane. „Exportul nostru în România era din an în an mai în decadenţă, pănă­ când importul nostru din România a crescut. Statistica noa­stră despre comerciul nostru de mărfuri ne fleţit ce ai menirea să ne vorbesci de ge­nialul poet, viu să exprim durerea ce cu toţii am simţit-o, când tu cel­ ce nu mai trăesci te-ai dus dintre noi. Dacă ne pare rău de o floare ce o rupe vântul sau o arde soarele, dacă ne pune pe gânduri prăbuşirea la pământ a unui brad tiner şi verde, apoi ce mult a trebuit să suferim, când te-am privit dispărând pentru totdeauna pe tine, cei care ne servesci drept ideal. „De aceea iartă-ne, dacă venim să-­ţi tul­burăm odichna, iartă-ne, dacă în mijlocul du­rerii, sciind că e mai bine a fi, decât a nu fi, te întrebăm. „De ce ai murit, geniu cu faţa cea pală? „însă: „Suflarea ta caldă nu poate să vină. „ Ear’ graiul tău dulce pe veci este mut, „De ieri a fost geniu, astăcji e lut. „Deci nu ne rămâne drept mângâiere de­cât, în semn de neclintită admiraţiune, după dorinţa ta, să­’ţi frângem din teiul cest sfânt o creangă, s- o îngropăm cu grije şi s’o stropim cu lacrimile noastre. „Simţi-o vei odată umbrind mormântul tău „Mereu noi te vom plânge.........tu vei dormi mereu“. La oara 6 şi jumătate studenţii s’au în­tors în oraş. Pe mormânt s’au depus. O cunună din partea studenţilor, una din partea domnişoarei Andrei şi o liră de flori de teiu de dl Dr. Neagoe, scutesce în privinţa aceasta de ori­ce îndoeală, pentru­ că pănă­ când în 1883 am exportat în România de 12 milioane, am exportat în 1884 de 9 milioane și în 1885 numai de 8 mi­lioane. Din contră din România am importat în 1884 de 19 milioane, în anul următor im­portul s’a urcat la 22 milioane. „Și pănă­ când importul n’a încetat nici la începutul răsboiului, exportul nostru îndată în anul cel dintâiu a că­­ut foarte tare. „Toate aceste dovedesc, că încetarea răs­boiului vamal ar fi numai în favorul Româ­niei şi în favorul Austriei; numai Ungariei ar folosi foarte puţin, car’ economiei noastre de câmp ’i-ar strica hotărît şi exportul nostru in­dustrial n’ar fi în stare să echilibreze paguba aceasta. „Precum am amintit, comerciul de trei milioane din comunicaţiunea dela fruntărie, mai cu seamă secueasca, nu s’ar mai pute restitui; nici industria braşoveană nu ’şi-ar mai pute ocupa locul seu dominant de mai nainte. în decursul timpului nu numai Anglia a ocupat teren în România, imitând cu di­băcie aşa numita marfă braşoveană, ci şi Ger­mania, care în Orient trece de un factor tot mai mare. „Industria germană a trasportat încă în 1882 preţ de 30 milioane, în 1883 de 43 mi­lioane în România. întreprinderea germană a exploatat într’aceea răsboiul nostru vamal cu România în favorul său. „Prelângă toate aceste mai vine, că Ro­mânia se opintesce din toate puterile să creeze industrie naţională. Numai într'aceasta e de a se căuta explicarea răsboiului vamal, care e foarte păgubitor pentru economia de câmp a României. România însă sufere paguba aceasta pentru favorul, care se nasce pentru industria ei. Şi în adevăr industria română se şi desvoaltă iute. Industria morăritului şi de spirt concurează cu a noastră. A progresat mult şi în industria de mână şi de fabrici. România folosesce răsboiul vamal şi pentru­ ca să constrîngă pe industriaşii braşoveni şi secui a se coloniza la sine, sau ca să cultive ti­mida emigrare a Secuilor. „După toate aceste în România ne întâl­­nim cu o politică conscienţioasă naţională, care vrea se creeze industrie patriotică şi de aceea a riscat răsboiul vamal. „în faţa acestei politici conscienţioase na­ţionale trebue să punem noi alta asemenea. Politica aceasta conscienţioasă naţională ar tre­bui să aibă două probleme. Una să fie mân­tuirea industriei de fruntărie şi anumit a in­dustriei săcuesci. A doua desvoltare a acestei industrii în stil mare. „Deocamdată însă numai de mântuire este vorba. Aceasta e cea mai urgentă, pen­tru­ că dacă odată se pustiesce industria de la frontieră și anumit cea secueasca, mai mult sau nu se va mai puta deloc, sau numai cu jertfe mari aduce iarăși la vre-o înflorire. După­ ce dl Beksics exprimă speranţa, că guvernul lui Szapáry va să-­l ajute pe Săcui, ca industria lor să se desvoalte, continuă: „în celelalte părţi ale ţerii desvoltarea industriei este de interes economic, la fron­tiera răsăriteană, în Secuime, însă este toto­dată şi înainte de toate cestiune politică de rangul prim. „Regenerarea Ardealului şi întărirea ideii de stat maghiar acolo se poate ajunge în linia primă prin industrie şi anume prin des­voltarea industriei săcuiesci. „Numai în Ardealul acela este asigurat inte­resul naţional-maghiar, în care este Secuimea desvoltată şi înflorită. Secuimea însă numai aşa se poate desvolta, dacă industria ei înfloresce. „Altfel Secuimea va decăda, se va pustii. Şi cu ea se clătină columnele edificătoare de idei de stat maghiar dincolo de Dealul­ Craiului“. După­ ce au convorbit mai mult asupra instrucţiei în România şi asupra organisării asociaţiunii generale a studenţilor români, asupra culturii în ţeara noastră, asupra situa­­ţiunii sale economice etc., au fost chiemaţi pentru a doua (jo­i) un dejun pregătit anume, în ziua de 20 iunie st. n. li­ s’a oferit în adevăr un banchet, la care au luat parte şi trei delegaţi din Nancy, care venise cu în­sărcinarea de a chiema pe studenţii parisieni la inaugurarea statuei Jeanei d’Arc. Preşedintele Revelin ia cel antâiu cu­vântul şi ridică un toast pentru studenţii ro­mâni, care au venit tocmai din Orientul Eu­ropei pentru a onora sărbările noastre uni­versitare de la Montpellier şi Marseille. Apoi Leclaire (advocat din Nancy) vorbesce despre situaţia dureroasă adese­ori a popoarelor mici în faţa celor mari şi apoi spune : „Vă cunosc şi pe voi Românii, sciu cât aţi suferit şi suferiţi încă dela aceia, care vă încungiură; cunosc şi meritul mare ce aveţi, că vaţi păstrat caracterul, naţionalitatea şi unitatea limbii, fără să vă perdeţi în popoa­rele care vă încungiură. Simpatiile mele sunt cu atât mai mari, cu cât voi representaţi acum liberalismul şi avântul ideilor mari în Orientul Europei“. Exprimă dorinţa înce­tării a ori­cărei duşmănii dintre popoare şi termină prin: „Trăească armonia tuturor po­poarelor !“ Apoi dl Vicol mulţumesc c dlor Revelin şi Leclaire pentru cuvintele preţioase adre­sate delegaţiunii române şi ţerii noastre şi spune, că noi avem cele mai mari simpatii pentru Francia — m­otre soeur ainée et bien aiméen, — nu numai că avem aceeaşi origine, dar’ pentru­ că Francia a adus servicii mari ţerii noastre. Şi termină prin: „Trăească Francia!“ Dar’ studenţii francezi răspund: „Trăească Ro­mânia !“* Delegaţiunea e chiemată pentru seara de 21 iunie la o representaţiune literară şi musicală a studenţilor. La oarele 8 şi jum, sala era plină de studenţimea parisiană veselă, sburdalnică, inte­ligentă. Un program întocmit cu cel mai ales gust artistic din bucăţi literare: poesii, mo­­noloage, romanţe, părţi alese din opere mu­sicale pentru voce, pentru piano . . . Prelângi studenţi au fost rugaţi să fee parte artişti şi artiste de la mai multe teatre, între care era şi Paul Monnep. Representaţiunea a fost cu totul deose­bită decât de obiceiu. Am pute­a fice, că era o „spirée“ într’o familie, în sală erau mese încungiurate de scaune ; fiecare avea voe să fumeze, se iee bere, cafea, sau ori­ce altă consumaţie. Pe scenă artiştii şi studenţii, care aveau de executat ceva, cu îmbrăcămintea lor obici­nuită, cea mai absolută libertate. Şi repre­sentaţiunea a reuşit de minune. Dar’ în această representaţiune nu pot uita mai multe lucruri: pe un tiner student, poet liric, al cărui pseudonim e Xam­ol. Poesiile lui sânt în adevăr uşoare, dar’ foarte de spirit, puse pe o musică făcută de dînsul, cântate de vocea lui plăcută şi acom­paniate din piano tot de dînsul. Tinărul Xaniof, autor şi executor, des­­velia o putere comică din cele mai hazlii cu înfăţişarea cea mai serioasă. Apoi nu pot uita pe d-şoara Samy, care a recitat cu un talent rar poesia „Les amoureux“, şi pe pre­şedintele Revelin, care la mijlocul represen­ta­ţiei se ridică pe scenă şi cu vocea lui blândă adresează cătră studenţi următoarele cuvinte: „în această seară avem în mijlocul nos­tru delegaţiunea română, care se reîntoarce de la sărbările din Montpellier şi Marseille. Noi trebue să fim prea fericiţi, că studenţimea ro­mână, tocmai din Orientul Europe, ia răspuns la invitarea studenţilor francezi. Noi nu tre­bue să uităm, că o ţeară, care e latină, îşi păstrează unitatea sa de limbă, legile sale li­berale, independenţa sa în mijlocul unor po­poare ostile“. Aplause numeroase se ridică în toată sala şi strigătele „Vive la Roumaine“. Atunci dl Vasilie Lateş se ridică pe o masă, „ca să fie mai bine văitut delegatul ro­mân“, după cererea studenţilor, şi cu o voce puternică răspunde în modul următor: „Scumpi camerali. „De cănd sunt în Francia, unde am venit pentru a sărbători progresele cele mari ale ştiinţei şi culturii franceze, am avut pri­mirea cea mai cordială şi cea mai fraternă, în numele generaţiei tinere vă declar, că Francia are o soră în Orient, care are aceeaşi origine, aceleaşi base de civilisaţie şi aceleaşi tendenţe cătră ideile cele mai mari ale vea­cului nostru. Eu mă simt fericit de a mă numi fratele vostru şi am cea mai bună ocaziune de a striga din toată inima: Trăească Francia, trăească studenţii francezi!“ Sala răsună de aplause şi de „Vive la Roumaine“. Studenţii vin de string mâna dlui Lateş, mulţumindu-­i pentru cuvântarea sa. Atunci vine şi marele explorator francez, TRIBUNA Delegaţii studenţilor din Bucuresci şi Iaşi la Paris. „Românul“ primesce următoarea corespondenţă din Paris : Doi dintre delegaţii studenţilor români, trimişi pentru sărbările universitare de la Mont­pellier şi Marseille, sunt de câteva în Paris, pentru a stabili o legătură între aso­ciaţia generală a studenţilor români şi aso­ciaţia studenţilor parisieni. Această legătură studenţească a fost făcută şi cu asociaţiunile studenţilor din Montpellier, Marseille şi Lyon, căci în aceste oraşe delegaţiunea română s’a oprit şi a arătat, că în România e o studen­­ţime, care e fericită să aibă cele mai întinse legături intelectuale cu fraţii lor din Francia. Toate lucrurile mai însemnate ale săr­­bărilor universitare, la care au luat parte de­legaţii români, precum şi legăturile ce s-au alcătuit între societăţile studenţilor români şi francezi, vor fi spuse pe larg îndată­ ce dele­gaţii vor veni în ţeară. Acum dnii Vasilie Lateş (student din Iaşi) şi Nicolae Vicol (stu­dent din Bucuresci) aflându-se la Paris, au fost invitaţi de preşedintele societăţii studenţesci, M. Revelin, căpitanul Binger, mulţumesce delegaţiunii ro­mâne pentru simpatiile ce a adus cu sine pen­tru Francia şi spune, că nu va uita, că noi suntem fraţi. La meisul nopţii representaţia se ter­mină. Delegaţii, când se vor întoarce în ţeară, vor face o dare de seamă de misiunea lor în faţa adunării studenţilor, Nicolae Vicol în Bu­curesci şi Vasilie Lateş în Iaşi. Vor redacta chiar un raport, pe care-­l vor înainta ministerului de instrucţie. X. CRONICĂ. De la curte. Maiestatea Sa M­on­ar­ch­ul, însoţit de adjutantul general contele Paar, a sosit alaltăieri la oarele 78/4 dimineaţa în deplină sănătate în Ga­stein. » Maiestatea Sa Monarchul, din inci­dentul petrecerii sale în Budapesta, a dă­ruit pe seama săracilor de acolo 2500 fl. * Văduva Principesă de Coroană în mănăstirea Mayerling. Archiducesa Ste­fania, după­ cum se scrie din Vie­na, a visitat joi în 17 iunie n. a. c. mănăstirea Mayerling, locul morţii tragice a soţului Seu Principele de Coroană Rudolf. Archi­­ducesa, însoţită de sora-Sa, princesa Luisa Coburg, a fost întimpinata de administra­torul Zweiger și de capelanul baron Grimmenstein și mergând în capelă a săvîrșit între suspine vehemente o rugăciune. * Archiducele Carol Ludovic, care a fost plecat înainte de asta cu câteva săptă­­mâni împreună cu fiiul seu cel mai tinăr în călătorie la Capul-de-Nord, se va reîntoarce preste Germania şi în a doua jumătate a lunii curente va sosi în băile de la Schwal­­bach, unde petrece de present soţia sa Maria T­e r­e­s i­a cu fiica Sa Archiducesa Maria Annunciata şi Archiducesa Maria Iosefa, soţia Archiducelui Otto. * In memoria împăratului Ferdinand s’a celebrat alaltăieri în biserica garnisoanei din Buda un requiem, la care au luat parte generalii contele Vexküll, Forinyăk, Ga­bm­ânyi, primarul Budapestei și șefii tuturor oficiilor din capitala Ungariei. * Numiri. Locuitorul din Cinci-Biserici Bela Bei­er­lein a fost numit candidat de practi­cant vamal la oficiul vamal suprem din Neo­­planta. In posturile lor de pănă acum au fost întăriţi definitiv adjunctul de inspector şcolar din comitatul Torontal, Desider Scoasa, învă­ţătoarea Amalia Ioanescu născ. Puticî de la şcoala elementară de stat din Grebenaţ şi în­văţătoarea adj. Elena Embery de la şcoala elementară de stat din Vinţul-de-sus. * Limba grecească în gimnasiile su­perioare, după­ cum se comunică acum în mod autentic, se va înlocui cu următoarele studii: I. Studiarea mai extinsă a autorilor maghiari şi a traducerilor autorilor grecesci, şi adecă, în clasa a V-a, bucăţi mai mari de citit din pre­­satorii maghiari mai însemnaţi şi bucăţi de citit poetice şi anume poesii lirice clasice, în­deosebi de Berzsenyi, mai departe bucăţi de lectură din Tukydides şi explicarea cuprin­sului şi a construcţiunii; statele eline din evul vechiu. — în clasa a Vl-a: bucăţi mai mari de citit din literatura mai vechie speculativă, retorică şi istorică; citirea şi explicarea Oiadei şi Odyseei; arta grecească şi mitologia. — în cl. a Vil-a: bucăţi mai mari de citit din Balassa, Zrínyi, Gyöngyösy, Csokonay, Alexandru Kisfaludy; citirea câte unei drame din Aeschyl, Sofocles, Euripides, istoria poesiei grecesci. — în clasa a VIII-a, bucăţi mai mari de citit din presatorii maghiari moderni mai de valoare, precum Schocheny, Wesse­­lényi, Kölcsey, Eötvös şi Kemény; bucăţi de citit din opurile etice ale lui Platon şi Aristo­teles ; istoria desvoltării literaturii prusaice în Elada. I II. Desemnul liber de mână şi geo­metric şi adecă, în clasa a V-a, desemnarea de foi şi flori stilisate ale ornamenticei gre­cesci, arabe şi din evul mediu (romane gotice) cu colorare simplă după tabele de părete. — în clasa a Vl-a: elemente de decoraţiuni Re­naissance, ornamente de diferite stiluri, de­semnarea de părţi architectonice şi cu nuan­ţare — în clasa a Vil-a: ornamente, desem­narea de capete omenesci după modele bune grafice şi cu explicarea proporţiunilor părţi­lor ; expunerea dreptunghiulară a elementelor de spaţiu şi referinţele lor reciproce. — In clasa a VIII-a: desemnarea de capete ome­nesci, de mâni, picioare după modele grafice şi turnate, expunerea de corpuri unghiulare şi rotunde, referinţele lor cu elementele de spaţiu şi formarea lor. Din aceste studii se vor pro­pune în fiecare clasă câte două oare. • Steagul negru-galbin ars: în această afacere se scrie din Karlstadt. Generalul Reicher sosi ca să asiste la examenele şcoalei de cădeţi. In balconul hotelului „Fiume“ se arborase un steag negru-galbin, care ajungea pănă la cafeneaua din parterie. Deodată steagul luă flăcări, aprins fiind de o mână blăstămată. Publicul din cafenea ’l-a stîns numai decât. Consiliul comunal s’a întrunit în grabă într’o şedinţă în această penibilă afacere. Doi membri ai lui s’au dus la generalul şi ’i-au exprimat în numele oraşului regretele, asigurându-’l, că orășenii nu sunt vinovați de această faptă. Magistratul a introdus cercetare riguroasă. * Serbarea în amintirea batăliei dela Königinhof, în amintirea bătăliei de la Kö­niginhof din 29 iunie 1866, regimentul de in­fanterie „Carol regele României“ Nr. 6 a arangiat Dumineca trecută o festivitate în castrul dela Pilis-Csaba. în acea luptă au Nr. III

Next