Tribuna, august 1890 (Anul 7, nr. 174-198)

1890-08-01 / nr. 174

Anul VII Sibiiu, Mercuri 1 /13 August 1890 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., */* an 2 fl. 50 cr., l/ an 5 fl., 1 an 10 fl Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., V* an 3 fl. 50 cr., */« an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: V« an 10 franci, l/« an 20 franci, 1 an 40 franci Abonamentele se fac numai plătindu-se înainte. Apare în fiecare di de lucru Nr. 174 ii—naai—————a———w*M^*i^TMini»i»iTTHMmnWraW~TnîilWMriWiHlllWII I I r-MaiEBg«. INSERŢIUNILE Un șir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia: Str. Iernii 11. — Administraţia: Str. Cisnădiei 3. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Bucureşti primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 35. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Un număr costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. La Abonament lunar pentru August at. v. — cu preţurile din capul foii — invită Administraţiunea ziarului „TRIBUNA“, Sibiiu, 31 Iulie st. v. (1) Luptele dintre Cehii şi Germanii din Boemia scot pe zi ce merge la iveală colosala deosebire ce există între sistemele, după care se guvernează cele două părţi ale uneia şi aceleiaşi monarchii. Contele Taaffe, actualul ministrupreşedinte austriac, a fost scris pe steagul cabinetului său : împăcarea naţionalităţilor. Şi din toată activitatea sa de pănă acum resultă pănă la evidenţă, că a urmat cu consecvenţă programului ce ’i-a fost inaugurat. Dacă pănă acum încă nu ’şi-a realizat scopul, aceasta e a se atribui în prima linie cerbiciei, cu care deosebitele naţionalităţi persistă prelângi pretenţiunile lor legitime sau închipuite, dar’ nici-decum netrebniciei sistemului sau chiar incapabilităţii cabinetului, de a duce îndeplinire ceea ceşi-a fost scris pe steag. Şi apoi în sfîrşit ceea ce nu s’a făcut azi, poate să se mai facă mâne. E adevărat, că opera de împăcare, săvîrşită de curând între Cehii şi Germanii din Boemia, întimpină acum mari greutăţi din partea poporului cehic, care numai sub acea condiţie acceptează punctuaţiunile din transacţie, dacă guvernul introduce limba celtică ca limbă oficioasă în toate afacerile interne ale Boemiei. Trebue să luăm însă în considerare, că desvoltarea statelor nu se face într’o lună, nici într’un an de 4 de, ci în decenii de-a rîndul, şi dacă actualului cabinet nici nu-’i va fi dat să o scoată la un capăt oare-care, sistemul lui a prins deja rădăcini atât de adânci în toate straturile poporaţiunii austriace, încât ori care minister îi va urma, el trebue să ţină cont de acest sistem, dacă îi zace la inimă consolidarea internă a statului. Desvoltarea celeilalte părţi a monarchiei dualiste are să progreseze deci pe o cale bine croită şi anevoie credem, că unul sau altul dintre popoarele ce o constituesc să mai ajungă odată la egemonie şi la stăpânire nemărginită asupra celoralalte popoare. Şi aşa e şi bine, aşa e firesc şi just şi numai în felul acesta se poate întări statul în lăuntru şi poate deveni capabil de resistenţă faţă cu orice primejdie din afară. Toate popoarele trebue să fie pătrunse de unul şi acelaşi sentiment patriotic, toate trebue să fie mulţumite cu soartea şi să se simţească acasă în patria lor, cu care împreună au să se înalţe sau să peară. Şi aceasta numai pe baza principiului egalei îndreptăţiri se poate ajunge. Dar, pre cât de bine representat e acest criteriu în vieaţa statului din Cislautania, pe atât de mult lipsesce el la noi, în ceastălaltă parte a împărăţiei. E par’că nu ar fi cu putinţă, ca popoare, care trăesc în aceeaşi împărăţie, sub acelaşi domnitor preabun, să fie ocârmuite după principii atât de deosebite. Precând bunăoară guvernul Maiestăţii Sale al Monarchului din Cislautania caută şi ofere prilegiu conducătorilor deosebitelor partide naţionale, de a se înţelege asupra pretenţiunilor şi drepturilor ce le reclamă pentru sine una sau alta dintre naţionalităţi, ca în chipul acesta să se aplaneze diferenţele ce există, şi, primind fiecare ce e al său, să poată cu toţii lucra împreună pentru desvoltarea economică şi culturală a statului, guvernul aceluiaşi Monarch din ţerile de sub coroana ungară timp de preste douăzeci de ani nu a făcut absolut nimic în direcţiunea aceasta, dimpotrivă a desvoltat o activitate, potrivită a scoate şi mai mult la iveală contrastele dintre aspiraţiunile naţionalităţilor nemaghiare şi dintre ale celei maghiare, şi a învrăjbit între sine elemente, care împreună constituesc statul şi împreună aravă să lucreze pentru înflorire, şi întărirea lui. In zadar se sbuciumă guvernul unguresc prin organele sale de publicitate şi în zadar îşi dă silinţă, de a ne face să credem, că acest pământ e numai al Maghiarilor, că ei ’şi’l-au cucerit cu sângele şi avutul lor, ei au întemeiat statul unguresc şi că „libertăţile“, de care se bucură celelalte popoare de sub stăpânirea lor, sânt numai efluxul „liberalismului“ şi al „cavalerismului“ poporului maghiar. Acest petec de pământ, pe care şi noi, şi Croaţii, şi Saşii, şi Slovacii împreună veţuim cu Maghiarii, e al nostru al tuturora. Şi noi şi Maghiarii împreună contribuim şi aducem jertfe în sânge şi bani pentru susţinerea lui. El e patria noastră a tuturora. Şi tocmai pentru aceea cu toţii deopotrivă ar trebui să ne bucurăm şi de beneficiile lui. Dacă soartea a favorisat pe concetăţenii noştri maghiari şi, deşi sânt în minoritate faţă cu totalitatea popoarelor din statul ungar şi nici cu un grad mai înaintaţi în cultura generală decât ele, şi-a făcut stăpânitori preste această patrie, ar trebui ei înşişi să se ridice preste toate ambiţiunile naţionale şi şoviniste şi să lucreze pentru egala îndreptăţire a tuturor cetăţenilor, un lucru, pe care dealtfell-au promis şi atunci, când au primit în mână destinele patriei. Contrastele de sistem de guvernare ce există între cele două părţi ale monarchiei sânt în sine un lucru abnormal, şi din resultatele, pe care le dobândesce politica conciliantă şi de împăcare a guvernului din Cislautania, resultă pănă la evidenţă, că şi stările de lucruri din Ungaria sânt abnormale şi nesănătoase, şi, dacă e vorba, ca monarchia austro-ungară să se presenteze şi în lăuntru şi în afară ca un stat puternic şi bine încbiegat, vor trebui să primească în sfîrşit cel puţin oamenii de stat mai rezonabili ai concetăţenilor noştri maghiari convingerea, că întreg sistemul lor de guvernare e greşit şi potrivit a destrăma legăturile ce ar trebui să existe între toate popoarele şi ţerile de sub sceptrul habsburgic. Situaţia cabinetului Taaffe actualmente e gravă şi uşor s’ar pută întâmpla, ca nu numai el, dar’ întreg cabinetul să cadă jertfă politicei de împăcare. Bucuria, pe care ziarul »Pester Lloyd“ ’şi-o exprimă din această causă într’unul din numerii trecuţi, e prematură şi fie asiguraţi guvernamentalii noştri, că succesorul contelui Taaffe numai pe urmele acestuia ar pută călca, şi ar fi o fericire pentru întreaga monarchie austro-ungară, dacă în viitor politica de împăcare urmată dincolo ar pută să exercieze o influenţă mai mare asupra politicianilor noştri de dincoace. FOIŢA „TRIBUNEI”. Aforisme musicale. Adunate de Busuioc de la R.Poieni. A expune cele mai adânci, cele mai secrete emoţiuni, este adevărata temă a musicei. Ea a aflat materialul, care poate aduce la o nemijlocită expresiune profunditatea sufletului. Aceasta este înălţimea, mărimea musicei, a acestei arte a sufletului. Francisc Brendel. * Adevărat cunoscută şi adevărat simţită, reala musică nu numai că ne transpune într’o ilusiune plăcută şi trecătoare, ci lucră timp îndelungat, ca toate celelalte arte, nobilitând, şi este ca şi religiunea şi sciinţa o ancoră, o călăuză în imperiul frumseţii şi al adevărului. Hermann Ritter. • Omul, care nu are musică în sine însuşi, pe care nu-l mişcă acordul tonurilor dulci, inclina spre maliţie, hoţie şi tradare; emoţiunea inimii sale este întunecoasă ca şi noaptea şi plăcerile sale negre ca C r e b u s. Wilhelm Shakespeare (în „Neguţătorul de Veneţia“). # Cantabil este, luat în înţeles mai înalt, un predicat măreţ, pentru de a însemna adevărata melodie. Aceasta trebue să fie cântec eşti liber şi nesilit de-a dreptul din pieptul omului, care însuşi este instrument. Acest cântec are să răsune în cele mai minunate şi mai misterioase tonuri ale naturii. Melodia, care nu se poate cânta în acest mod, rămâne un şir de tonuri singuratice, care numai zădarnic se silesc a forma o bună şi reală musică. C. T. A. Hoffmann. * Basul secund este în armonie (musică) a ceea ce este în lume natura anorganică, cea mai aspră massă, pe care se basează totul şi din care se ridică şi desvoaltă totul. Arthur Schopenhauer. * Vorbesce, şi tu eşti de apropele meu. Cântă, şi noi suntem fraţi şi surori! Th. G. de Hippel. * Ce nu poate musică instrumentală, poate musică vocală, pentru că numai ea este curata şi absoluta artă musicală. Eduard H a n s i c k. » Composiţiunile de efect sânt semnul artei decăzute. Francisc Brendel. * Robert Schumann* ’şi-a finit tema vieţii sale foarte acurat şi frumos; el ni-a lăsat icoana unui adevărat artist german, o icoană de onestitate, de un spirit bogat, străină a tot ce e nenobil, prietenă a tot ce e mai nobil, — şi dacă poporul german îşi va numi pe poeţii sei mai mari, e destul a-i numi cu numele persoanei lui Schumann, care în *) Născut în 8 Iunie 1810 în Zwickau, mort în 29 Iulie 1856 în institutul de cură Enderich din Bonn. REVISTA POLITICA. Sibiiu, 31 Iulie st. ▼. Afaceri interne. Am fost spus, că deputatul dietal Francisc Fenyvessy va trece în partidul guvernamental. Acest deputatşi-a ţinut unele aceste darea sa de seamă, din care extragem următoarele locuri mai marcante: După unele cuvinte de introducere, oratorul desfăşură o icoană a situaţiei, după cum ea s’a format după a lui convingere. La începutul acestui an Regele a pus în fruntea guvernului pe contele Iuliu Szapáry şi a numit de membri ai cabinetului pe cele mai mari celebrităţi ale vieţii politice din Ungaria. Noul guvern s’a presentat ţerii cu un program, care e cu desăvîrşire identic cu programul opoziţiei moderate şi cuprinde în sine şi transformarea administraţiei în administraţie de stat. De aceea oratorul s’a şi pronunţat în clubul opoziţiei moderate pentru necondiţionata sprijinire a partidului guvernamental. Ce priveste activitatea specială a oratorului în casa deputaţilor, el şi de aci înainte îşi va îndrepta atenţiunea spre afacerile de resortul ministrului de culte şi instrucţiune publică. Relativ la cestiunea matriculelor oratorul a fist că vecinicele frecări dintre stat şi biserică numai aşa se vor pută înlătura, dacă confesiunile vor conduce şi mai departe matriculele pentru propriile lor scopuri, dar cu conducerea natriculelor destinate pentru scopurile statului să se încreadă organe ce stau sub forul disciplinar al statului. Cât pentru reforma şcoalelor medii, oratorul e aderent necondiţionat al şcoalelor medii unitare. Noi trebue să fim Europeni şi Maghiari, spre a pută privi cu linişte în faţa veacului ce vine. Cu asemenea principii şi cu asemenea vederi, termină oratorul, voiu să sprijinesc guvernul Ungariei. Voiu să-l sprijinesc în mod real, cu credinţă şi fără nici un contraserviciu. Fără contraserviciu, pentru că celce se dedică afacerilor publice, nu trebue să le privească aceste ca o masă încărcată, ci ca un altar, pe care trebue să se aducă jertfe. Faţă cu împărtăşirile venite dela Roma, că primatele Simor nu a primit hotărîrea Papei în afacerea matriculelor, ci numai părerea congregaţiunii, declară „Egyetértés“, că hotărîrea ce a primit-o primatele e hotărîrea definitivă a congregaţiunii cardinalilor. Preşedintele partidului independenţei, deputatul dietal Daniil Iványi, publică în „Egyetértés“ un articol, în care pledează faţă cu plănuita reformă administrativă a guvernului, ca cu această reformă să se mai aştepte pănă la alegerile viitoare. Misiunea domnului Dr. Rieger în Viena. Se pare, că misiunea conducătorului Cehilor vechi Dr. Rieger, despre care am raportat şi ieri la acest loc, e terminată. Din Viena se scrie: Dr. Rieger ’şi-a terminat misiunea ce a avut-o la Viena şi a plecat la Praga, spre a face raport partizanilor sei despre resultatul consultărilor lui cu guvernul austriac. Dr. Rieger la nici o întâmplare nu duce cu sine concesiunea guvernului cu privire la introducerea limbii celtice ca limbă oficioasă în afacerile interne ale Boemiei. Dar nu a primit nici un refus formal. El a venit, ca să sondeze terenul, şi în această direcţiune elşi-a împlinit misia. Călătoria ce a intreprins-o Dr. Rieger a fost o călătorie de informaţiune. El a voit să informeze guvernul despre dispoziţia ce domnesce în tabăra Cehilor vechi şi să se informeze şi el însuşi despre intenţiile guvernului faţă cu unele dintre pretenţiunile poporului cehic. Ce privesce în special rugarea pentru introducerea limbii oficioase celtice, care a format obiectul principal al consultărilor, guvernul, după cum se vorbesce, nu împărtăşeşce punctul de vedere al Cehilor, după care această afacere e a se tracta ca o cestiune de sine stătătoare şi independentă de transacţie. După părerea cercurilor guvernamentale acest punct de ceartă aparţine complexului cestiunii de limbă în Boemia. Deoarece această cestiune a format obiectul de consultare al conferenţei din Viena, guvernul ţine de cuviinţă a asculta în această cestiune pe toţi acei factori, care au conlucrat la opera împăcării. Dacă deci Cehii pun ulterior la ordine cestiunea limbei oficioase interne, guvernul nu poate face altceva, decât a face pendentă împlinirea acestei cereri de la învoirea Germanilor din Boemia. marele Pantheon stă lângă genialii bărbaţi Francisc Schubert şi Felix Mendels o h n-B a r t b o r d j! August Wilhelm Ambros. * Aceea ce răsună din inima poporului se păstrează în eternitate în popor; dintre toți compositorii de opere putem numi cu tot dreptul pe Carol Maria de Weber*) de cel mai poporul. Ludovic Nohl. La curtea unui rege negru. — Din însemnările unui misionar. — Traducere de Certegeanul. (Urmare şi fine.) Ei se presentară în număr de trei, şi adecă doi misionari englezi şi un preot francez. „Noi eram foarte îngrijaţi despre aceea ce ne aştepta“, scrie Mr. Ashe, „şi credeam, că ne încătuşează sau că ne chiar omoară. — Spre marea noastră mirare, regele ne pofti să ocupăm loc. El era în voe bună, tocmai ca și înziua în care mă produsesem cu înotul în mlaștină. După cât am observat, regelui nu-i era necunoscută marea demnitate a episcopului, a cărui ucidere îi făcuse o deosebită plăcere“. Mwanga, nu se scie, de bucuria acestei visite sau din altă causă, nu avea de cuget a lua vieaţa oaspeţilor sei, cel puţin în acea (fii vo’a numai a’şi petrece scurt *) Născut în 18 Decemvrie la Eutin (Oldenburg), mort în 5 Iunie 1826 în Londra, timp cu ei în modul, după cum obicinuesc a ’şi petrece regii Negrilor. Că acest mod era foarte urît, nu mai e nici o îndoeală. „Noi îl aflarăm“, astfel istorisesce Mr. Ashe, „încungiurat de demnitarii sei superiori, între care era şi bucătarul seu dimpreună cu croitorul. Indată ce intrarăm în sala tronului, toţi începură a îngâna vorbe, a ne batjocori şi a-’şi arăta mutrele. „Vă vom omorî!“ ne striga unul. — „Uităţi-vă cum li-e de frică“, (zise altul, „ei n’ar putea de spaimă nici să mănânce, nici să bee vre-o câtevazile!“ — „Ce s’ar întâmpla“, întrebă regele, „dacă aş porunci să vă ucidă ? Ce ar începe Queeni? *) Ce ar putea face ea şi întreagă Europa? Cum ar veni Albii aici? Nu cumva sburând prin aer?“ — „Aici“, povesteste mai departe Mr. Ashe, „misionarul francez Père Lourdel încercă a face o diversiune generoasă în favorul nostru. „Dacă domnia-ta ai ucide pe aceşti Albi“,zise el regelui, „atunci n’aş rămâne mai mult în ţeara „d-tale“. — „Dacă eu ’i-aşi omorî pe aceştia“, răspunse aspru regele, „nu prevăd, de ce aş trebui să te cruţ pe tine“. Preotul francez nu mai vorbi nici un cuvânt în decursul audienţei“. „Aceasta durase două oare, fără ca misionarii să vadă nici un semn de agraţiare. Se părea, că nu le rămâne nimic altceva, decât a-’şi da sufletele în mânile lui Dumneizeu. Fără de veste regele Mwanga, sătul de acest joc îngrozitor, strigă pe un servitor al seu şi îizise: „Du pe aceşti oameni albi şi le dă două vaci, spre a-’şi linişti sufletele“. Astfel *) însemnează regina, şi aici se referesce la regina Victoria a Angliei, puturăm merge acasă dimpreună cu cele două vaci, mulţumind din inimă lui Dumneizeu, că ne scăpase din acest examen îngrozitor“. Mr. Ashe a cercetat pe Mwanga de mai multe ori, într’ofi el se folosise de ocasiune şi îi vorbi regelui despre Dumneczeul cel adevărat. Tema ’i se părea tânărului regent foarte neplăcută. El întrerupse pe misionar, punându-i scurta întrebare: „Ai d-ta păpuci roşii?“ Curând după aceasta porunci a ucide pe toţi Negrii încreştinaţi, probând chiar şi el cu mâna sa. Numai oamenii albi fură iertaţi. Mwanga fuse aruncat de pe tron în anul 1888. El avea 22 de ani şi 1000 de femei. Alungat din palatul seu, se puse în fruntea baremului seu şi rugă pe misionari, ca să-l ducă în Europa, deoarece el are de scop a cere aşii de la Englezi, „ca şi împăratul Franciei după învingerea sa prin Germania. Queeni încă n’a primit scumpa lui visită, pe care fără îndoeală o aşteaptă cu multă nerăbdare. Reverendul Ashe a venit mai de timpuriu în Anglia decât Mwanga; misionarul primise, după cum scrie el, o „bucurie preţioasă“, când intrase iarăşi în lumea civilisată. „Ceea ce mă surprinse pentru prima oară“,fise el, „era, că aflai la bucuria mea sentenţe morale afişate prin omnibus-uri, privind însă mai deaproape, observai, că ar fi reclame pentru un săpun. „Poate“, (fise el, „singura deosebire dintre inima unui sălbatec şi a unui om cult este, că cel din urmă încearcă reclame cu morala sa“. Această descoperire făcuse asupra misionarului Mr. Ashe o impresiune nefavorabilă. Episcopii bulgari în Macedonia. „Agence Havas“ primesce din Atena următoarea împărtăşire: Spirea despre necondiţionata acordare a beratelor pentru episcopii bulgari în Macedonia a produs aici o viuă agitaţiune. S’a fost sperat, că în urma demisionării patriarchului, beratele vor fi cel puţin modificate într’un înţeles favorabil intereselor grecesci. Afiarele ministeriale, care pănă acum erau moderate, au luat deodată un limbagiu vehement. „Palingeresia“ și „Neaphiramis“ expun amândouă într’o formă, că întreg bele-