Tribuna, noiembrie 1890 (Anul 7, nr. 249-273)
1890-11-27 / nr. 270
P-i. 1080 Ce priveste înființarea unei academii militare ungare, aceasta în primul rînd nu cade în cadrul ministerului de honvezi. (Contractuceri în stânga.) Ce se atinge de fondul de subvenționare al honvejtirii, dl deputat doresca, ca eu să supun lista subvenționaților modelului de statute modificate acum numai după ranguri şi categorii. Prelingă cea mai mare bunăvoinţă nu pot corespunde cererii, pentru că aprobarea statutelor se ţine de competenţa ministrului de interne şi pentru că reuniunea de subvenţionare a conveniunii îşi conduce însăşi afacerile, car’ eu numai într’atât am dreptul de supraveghiere, întrucât urmăresc sumele votate de legislaţiune. Domnul deputat a reclamat şi spesele de transport ale armelor, statolite cu fi., deşi această corespunde celei mai precise socoteli a comptabilitâţii; deasemenea nu sunt prea mari nici spesele nouei echipări, statolite cu 18 fi., pentru că afară de transformarea raniţelor, procurarea raniţelor mici, precum se află deja aceste la armata comună, şi afară de alte transformări mai este necesară şi procurarea cartuşelor. Coloman Th ay : Dil CU pajura ÎIH- perftteasca pe pântece! Ministrul baron Fejérváry: D-ta încă nu le-ai verjut, dacă le-ai verjut, atunci le poți dificulta. Dl deputat afară de aceste mai vorbesce încă de o mulțime de lucruri. Coloman Thyaly: Și cavaleria! Ministrul baron Fejérváry: Cu referință la aceasta nu există nici cea mai mică greutate. O atare s’a ivit în anul trecut, când am organisat 20 nouă excadroane şi când am trebuit să creăm în mare măsură remonte. Greutatea însă a durat numai scurt timp şi astăzi în general nu mai cuvine. D-tale îţi place a desbate şi spiritul. Coloman Thaly: Flamură neagră* galbina ! (Ilaritate în stânga). Ministrul baron Fejérváry: D-ta ai zis, că ar fi bine, dacă ţelul ar fi colorat negru-galbin, deoarece atunci vor nimeri honvetjii foarte bine. Acum, cu permisiune, dl deputat şi partisanii sei dovedesc deja demult chiar contrarul (Aucjiţi ! aucjiţi !)» ei aleg totdeauna la ţel colorile, negru-galbin, dar’ niciodată nu lovesc cuiul drept în cap. (Aplause şi ilaritate în dreapta.) Coloman Thaly: Adu-’ţi d-ta aminte numai de desbeterea budgetului? Şi despre sărbarea de la Arad nu auzim nimic? Ministrul baron Fejérváry: Nici acolo nu ai lovit în negru. La serbarea dela Arad a putut merge ori-şi-bine, care a voit. Din oficiu nu s’a trimis nimenea. (Strigăte în stânga: Destul de rău!) Acesta este lucrul apariţiunei. (Strigăte în stânga: înfăţişarea a fost oprită!) Eu n’am oprit pe nimenea. Ministrul reflectând la observările lui Bolgar şi Toth Alee, că în cestiunea procedurii penale militare a răspuns destul de amănunţit ministrul de justiţie, aşa că el n’are nimic nici să mai adaugă, nici să lase afară ceva din staele ministrului de justiţie, Francisc Bolgár: Răspunsul n’a fost destul de clar. Ministrul baron Fejérváry: îmi pare rău, însă un soldat este la tot caşul cu atât mai puţin în posiţiunea, de a se exprima mai acurat decât un jurist. (Ilaritate.) Ce priveste observarea sa, că eu la tractarea ostăşimii din partea oficerilor aş pute să fiu cu mai multă atenţiune, dl deputat poate fi convins, că eu aceasta o fac la orice ocasiune şi că dacă din o parte oarecare ’mi se face cunoscută Fapt cu toldea înroşit; „ „ păr de câne turbat; „ „ „ aripi de liliac; „ „ potcoavă de cal crepat; „ „ inel de încredinţare (logodire) ; „ „ busuioc; „ „ pepten de periat lână; „ „ apă din mai multe isvoare; „ „ apă cărată de pomană; „Lună luminată, lună luminată, să vii, să iei faptul şi strigarea şi cercarea şi părăciunea şi urîtul de pe lume şi din casa noastră, din masa noastră, din sălaşul meu, din ţarina mea, din grădina mea, din livada mea, din viia mea, din meşteşugul meu, din lenevirea mea, din trândăvia mea, din punga mea cu bani, din lada mea cu straiele, din cuptorul casei mele; şi să-’l duci şi să-’l treci din vad în vad prin munţi şi codri pustii, nelocuiţi de nici un suflet omenesc, dară pe noi şi pe copiii noştri să ne laşi curăţiţi, luminaţi, ca argintul străcurat şi ca aurul de curaţi, ca soarele de senin ce luminează din cer, şi să ne laşi cum ne-a lăsat Dumnezeu. Amin“. Dicând aceste se simt toţi mulţumiţi şi uşuraţi. Vrăjitoarea pleacă dăruită cu multe lucruri, car’ femeia rămâne liniștită și plină de nădejde, că de aci înainte nu se poate să-’i mai meargă trebile rău. Auzită în comuna Văliug, vre o incorectitate, o urmăresc în modul cel mai strict. (Aprobări.) Me rog de a se vota budgetul, în contra căruia nu s’a făcut nici o obiecţiune. (Vii aprobări în dreapta.) Gavriil Ugran nu este mulțumit cu răspunsul ministrului asupra desvoltării honve4imii. Ministrul are de temă, ca să dee o icoană generală despre desvoltarea honveve4imii. Honve4imii îi lipsesc trupele technice, artileria şi statul major. Ce fel de îngrijire este aceasta, care uită de desvoltarea extensivă a honvenimii ? Neîncrederii din Viena nu n i s’a pus încă un sfîrşit nici în faţa credinţei şi supunerii noastre, în faţa totalităţii evenimentelor? Dela desvoltarea puterii naţiunii maghiare atârnă domnia Habsburgilor, aici şi în Austria. Noi suntem condamnaţi la aceea, ca să garantăm durata acesteia. Cestiunea academiei militare s’a adus destule ori şi în delegaţiuni, dar’ în zadar. Laşitatea, descuragiarea delegaţiunilor . . Preşedintele: Rog pe dl deputat a-’și alege cuvintele mai bine. (Aplause în dreapta.) Gavriil Ugran: Domnilor! Cu mai multă credință și curagiu trebue se servim patriei. La sublima sărbare dela Arad n’ar fi trebuit se lipsească representanții ministerului de convezi, oficerii de haimei. Răspunsul ministrului la acasa din cesliune nu corespunde adevărului; oficerii de honvezi au fost opriţi a merge. (Va urma). Iosif Velcean, «Die Hochzeit von Văleni“ în Ciup piarele maghiare din Cluj într’un cor se ocupă cu demonstraţiunea din teatrul naţional dela 5 Decemvrie. După dînsele, „făcătorii scandalului“ sînt: Romul Pop, gimnasist din clasa VIII., apoi universitarii Victor Corbul, Alexandru Bohăţel, Rusan Coman (?), Valeriu Abui, Ioan Nicoară, Ioan Radu, Zosim Chirtop. „Afară de aceştia“, scrie „El Ienzék“, „mai este acusat Vasile Podoabă, preot, care merge cu exemplu bun înaintea tinerimii“. în ceea ce privesce detailurile demonstraţiunii, tot în „Ellenzék“ aflăm, că „îndată ce fu ridicată cortina, din public din toate părţile s’au auzit fluierături şi glasuri de diverse animale, încât publicul un moment a stat uimit, apoi s’au ridicat dela locuri se caute cu privirea pe făcătorii de scandal. în timpul acesta se arăia tropotul cel mai brutal și strigări de „Abzug“ din unele lege din parterie, mai cu seamă însă din galerie. Acum a început publicul să aplaudeze și să suprime fluierăturile. într’aceea cortina fu sloboatâ şi scena se închise iarăşi. Din unele părţi începură a se auzi voci: „Unde e poliţia ?“ „Să se deşerte galeria!“ „Trebue să se deşerte legea a treia din stânga“. [în legea aceasta şedea Vasile Podoabă, preot greco-unit (egyesült görög pap) asociat de mai mulţi tineri români (olah)!“] „Jos cu olahii!“ „Afară cu baieţandrii!“ „După aceste mai încetară fluierăturile şi se mai aşezase iritaţiunea. Cortina se ridică din nou“. „în momentul acesta se repeţesc fluierăturile şi larma cea mai greţoasă. Din galerie fluierau şi urlau vreo câţiva învăţăcei români şi opineari plătiţi să le plesnească gâtui, în public incidentul acesta a provocat indignaţiunea cea mai mare. Unii din public au şi plecat de la locurile lor, ca să uşureze poliţiei munca sa, şi au şi arestat îndată şese dintre nebuniţii învăţăcei români“. Celelalte 4 care sunt de acord cu „Ellenzék“ în descriere, n’au însă atâtea detailuri. Pentru ignoranţii din Cluj constatăm cu privire la caracterul piesei „Die Hochzeit von Văleni“: 1. Că ea este în prima linie productul unui Jidan expulsat din România pentru purtare nepatriotică, al unui individ ce astazi e redactor la cel mai semitic organ „Wiener Tagblatt“ (alias Schöpsernes); 2. Că originalul piesei nu e cumva românesc, cum dă să înţeleagă eruditul profesor universitar de literatura română dl Moldován Gergely în titlul iscusitei sale dări de seamă din ultimul număr al lui „Kolozsvár“, numind piesa originală „Nunta de la Văleni“, în loc să o poreclească „Die Hochzeit von Valeci“. 3. Cu desăvîrşire ridicula este afirmaţia celorlalte foi clujene, „Ellenzék“ şi „Erdélyi Hiradó“, că autorii piesei au scris originalul în limba franceză, de vreme ce cunoscutul autor german Ganghofer, — întocmai ca şi Brociner, — scrie nemţesce, şi au compus piesa aceasta tot nemţesce, anume după romanul nemţesc „Ionel Fortunat“, pe care Brocinerl-a publicat primadată în „Uber Land und Meer“ . 4. Şi după publicarea acestui roman faimosul domn Brociner publică mereu mai numai scrieri cu tendenţă hotărît antiromânească şi batjocoritoare ca şi un fel de răsbunare pentru neputinţa de a parveni ca evreu între Români; 5. Aceasta din urmă se dovedesce şi prin aceea, că în romanul „Ionel Fortunat“ semitul Brociner conferă caracterul nobil elementului evreesc, care nu celui ţigănesc precum a făcut-o în „Die Hochzeit von Văleni“ foarte probabil şi la stăruinţa lui Ganghofer, pentru ca piesa să nu provoace deja la prima sa representaţiune în Viena resentimentele lumii antisemitice şi prin aceasta de la început un eşec eclatant; 6. Cu toate aceste piesa a avut şi eşec, precum in München, în Lessingtheater din Berin şi încă pe alte scene însemnate; căci 7. afară de sensaţionalismul respingător al piesei, în care sunt grămădite în mod excesiv toate viciile omenirii, publicul german chiar şi necunoscetor de Români şi de stări românesci, s’a lovit de atâta beutură în tot decursul piesei, presupunând poate, că un scriitor tendenţios antigerman ar pute cu multă înlesnire desfăşura într’un tablou al vieţii germane aplecarea la beutură, şi nu numai de bere; însă 8. străinii, care au călătorit prin România, chiar şi cei duşmănoşi elementului românesc, nu odată au fost siliţi să constate, ca nu indigenii, ci mai ales străinii dau contingentul beţivilor. Ba unii dintre cei-ce ’şi-au descris călătoria lor prin România, precum Henke şi alţii, merg cu obiectivitatea lor pănă a recomanda celui-ce dă prin stradele localităţilor românesci de vre-un om beat, de a presupune, că acesta mai nicicând nu e Român, ci mai curând un străin, lacom de vinul românesc ieftin şi bun. După toate aceste venim acum a întreba pe 4 ţăriştii adevărat maghiari, care nu pe cei jidani şi pe afiliaţii lor din toată lumea, — aliaţi cu toţii în mod semitic în contra elementului românesc din fire antisemitic, — întrebăm pe Maghiarii neaoşi susceptibili pănă la exces în cele naţionale: ce atitudine ar fi păstrat d-lor, dacă în mijlocul lor s’ar fi representat un fel de „Die Hochzeit, von K o s s u t h f al v a“, în care s’ar fi expus stările sociale ale Maghiarilor printr’o grămădire tendenţioasă semitică a tuturor viciilor, de care se găsesc la ori-şi-ce popor?! TRIBUNA CORESPONDENŢA „TRIBUNEI“. Seini, 3 Decemvrie, în conferenţa de la la 1. c. din Seini, ca să uşureze traiul a 120 000 Români, de de nirae ocrotiţi: 19 bărbaţi Români de cel mai greu calibru ai subscris următorul „Prospect: „Subscrişii am hotărît a înfiinţa un institut de credit şi de economii în Seini sub numele „S â t m ă re a n a“. „1. Scopul: desvoltarea spiritului de economisare şi procurarea creditelor trebuincioase celor 120 000 Români“. „2. Institutul se înfiinţează pe timp nedeterminat, cu un capital de 100.000 fl., care se împarte în 1000 acţiuni k fl. 100. „3. Subscrierea se încheie la 1 Martie 189.“. „4. La subscrierea acţiilor sunt a se depune 10%, alte 10% la 44 de 4ile, iare alte 10% la 90 de 49c după constituire, period de provocare 6 luni, spese de fundare 1 fl. de acţie“. 5. „Membrii fundatori îşi susţin dreptul de a alege prima direcţiune pe cei 3 ani dinteiu (§ 183, legea comercială)“. „6. în cas, când s’ar subscrie mai mult de 1000 de acţiuni, atunci reducţiunea se va efectul aşa, că dela fiecare acţionar cu mai multe acţii decât «na se va detrage câte o acţie şi această procedură, în cas de lipsă, se va repeta pănă când va fi redus numărul acţiilor la 1000, în cas, dacă detrasa par mai puţine acţii decât numărul acţionarilor cu mai multe acţii, atunci va decide soartea“. „Coatele de subscriere şi banii solviţi sunt a se trimite cassarului provisor, domnului Alexiu Berinde în Seini (Szinerváralja)“. „Compus şi edat în virtutea § -lui 150 al legii comerciale“. „Dat în Seini, 1 Decemvrie 1890. „Comitetul fondator: George Pop m. p, proprietar în Basesoi; Augustin Pelle m. p., paroch-protopop şi proprietar în Pomi, F. Coeian m. p., advocat şi proprietar în Sz. Cseh ; Antoniu Gitta m. p., paroch de Borhid; Vasiliu Anderco m. p., preot proprietar în Odoren; Alexandru Stetiu m. p , adv. şi proprietar în Seini; Augustin Fásy m. p., proprietar în Sârbi; Alexiu Berinde m. p., paroch propriet, în Seini; Gavrilă Lazar de Purcăriţi m. p., protop. de Cărei, paroch în Sânislău, Atanasiu Berinde m p., parochul Negrescilor; Dr. Vasilie Lucaciu m. p., parochul Sisiescilor, Gavriil Szabó m. p., parochul Bicsadului; G. Barbul m. p., proprietar în Mucira, Aureliu Pelle m. p. cooperator în Pomi; Ioan Costin, no. p., preot gr.-cat în Satu-nou, Andreiu Cosma m. p., proprietar şi dirigent la institutul „Silvania“. Cestiuni economice„Cum sunt tractate productelele noastre la vămile austro ungare“. (Urmare şi fine.) Tot astfel am urmat noi faţă cu productele austro ungare ? Nu, noi nu am luat înubici da represalii, şi am tratat pe Austro-Ungaria ca şi pe celelalte ţeri. De aceea, astăzi ca şi înainte, productele austro ungare întră în România plătind ceea ce plătesc şi alte ţeri, cu care nu avem tractate de comerciu , — astăzi ca şi înainte productele austro-ungare transitează liber prin ţeara noastră; lemnele din Bucovina vin şi se debitează la Galaţi pentru a trece aiurea. Resultatul practic al acestei nepărtiniri din parte-neri a asprimii excepţionale a Austro-Ungariei se traduce printr’aceea, că, deşi nu avem tractat, cu monarchia vecină, dar’ totuşi a importat în anul 1889 în România mărfuri pentru 51 milioane lei, adecă pe jumătate decât importa pe timpul convenţiei comerciale, car’ România a exportat în acelaşi an producte pentru 13 milioane lei, adecă acesa parte din cât exporta înainte. Noi am tăcut ca niste ţerani de la Dunare, am suferit să ni se paraliseze tot comercial cu Austro Ungaria, să nui se oprească transitul spre Occident, şi nu am luat aceleaşi măsuri contra mărfurilor austro-ungare, pe care Austria le-a luat contra productelor noastre. Şi ce era oare mai drept decât se măsurăm vecinilor cu aceeaşi măsură, cu care dînşii ne măsoară? Adecă pentru ce oare am suferit şi suferim, ca productele noastre să fie puse ca şi în afară de lege, oar’ noi să tractăm mărfurile austro-ungare ca şi pe ale altora? Nu ni-am putut explica şi nici nu ne putem explica îndelungata noastră răbdare. Vor fi poate de acele faimoase raţiuni de stat, pe care nu le seiu decât diplomaţii sau fricoşii; nu stiu; ceea ce seiu este, că suferim a ni se vătăma făţiş interesele. Şi pentru ca cititorul să-şi facă o idee despre măsurile de retorsiune aplicate în toată rigoarea și greutatea lor, după cum ne spune dl Matlekovits, vom traduce aci în măsuri românesci vama ce plătesc productele noastre în Austro-Ungaria. Grâul plătesc. . . 38 lei pentru o chilă. Orzul, ovășul, săcara idem Fasolea, lintea, etc. . idem Porumbul . . . 12 lei 50 le. pentru o chilă. Porcii.......................30 lei de cap. Untul.......................63 lei pentru 100 chilogr. Carne preparată sau sărată .... 63 „“ 77 77 » Pescele sărat . . 30 „77 77 77 77 Faţă cu niste taxe atât de urcate, însuşi dl Matlekovits se întreabă: Cum de România a putut răbda atât timp şi nu s’a grăbit să cedeze pretenţiunilor austro-ungare? Cu alte cuvinte, un bărbat politic, care se află la putere şi a lucrat pentru luarea atâtor măsuri aspre contra productelor noastre, recunoasce singur, că Austro Ungaria a căutat, ca prin măsuri excepţionale să ne reducă la neputinţa de a resista, închizându-ne atât pieţele, cât şi transitul pentru alte ţări. Şi cu toate aceste noi am resistat şi resistăm cu toată mirarea din Matlekovits. Am resistat, onorabile fost subsecretar de stat, pentru că atunci, când este vorba de a ne apăra dreptul nostru, nu cedăm intimidărilor ori de cine ni s’ar face; — am resistat, pentru că eram încredinţaţi, că productele noastre se vor desface pe alte pieţe, şi rău ai fost informat, cât ai crezut, că dacă ne veţi închide graniţele vom rămâne cu productele nevândute. Şi vom continua a resista cât timp interesele noastre vor fi nesocotite. Regretând, câ nu s’a putut stabili o înţelegere vamală între cele două state vecine suntem mulţumiţi, când vedem, că un bărbat de stat de talia dlui Matlekovits declară : 1. Că se miră, cum România a putut şi poate trăi în lipsă de un tractat de comerciu cu Austro-Ungaria. 2. Că Austro-Ungaria cu bună sciinţă şi cu socotinţă a căutat să ne isoleze, să apese asupra noastră prin taxe vamale exorbitant, numai ca să cedăm, şi cu toate aceste noi nu am cedat. P. S. Aurelian. Memoria îi va fi între noi pururea şi binecuvântată! Despre unele din urmă şi moartea lui Antonie de Mocsonyi citim în „Pester Lloyd“ (ediţia de Sâmbătă seara) următoarele: Astăzi dimineaţa a răposat aici dl Antonie Mocsonyi nobil de Foen în etate de 74 ani. Numitul s’a îmbolnăvit înainte cu câtva timp de o boală de beşica la moşia sa Bulciu din comitatul Caraş-Severin. La 21 Noemvrie a. c. cunoscutul chirurg din Arad, Dr. Enric Schuster, a fost chiemat la Bulciu. Bolnavul în decursul unei tractări de două ore s’a recules într’atât, încât fără nici o pedecă a putut face, însoţit de amintitul medic, călătoria la Pesta. O complicaţiune neprevăzută însă a înăsprit starea lui Mocsonyi astfel, încât boala a causat moartea. Osemintele răposatului vor fi transportate la Foen, unde se vor aşeza spre odichna veciniei în cripta familiară. * Numiri. Practicanții Ludovic Blei weiss dela perceptoratul din Murăş-Oşorheiu, Ignatie Fl a d u n g dela cel din Panciova şi Mihail Maruska dela cel din Sătmar au fost numiţi oficiali de date cl. VI., cai doi dintâîu la perceptoratul din Panciova şi cel din urmă la cel din Becicherecul-mare. Mai departe au fost numiţi : candidatul de practicant George German de la perceptoratul din Năsăud practicant tot acolo, juristul Stefan Simon di practicant în drept cu diurnă la judecătoria cercuală din Aiud. CRONT0A. 1 Antonie Mocsonyi de Foen. uimii ii uimii !■ nil ■ ii im nuni ■■ui im iiii iipiiiiini inimi imn im iii " Unul dintre cei mai distinşi fruntaşi ai naţiunii noastre, un distins membru al ilustrei familii Mocsonyi, a închis ochii pentru totdeauna ! Antonie Mocsonyi de Foen este unul dintre acei fii ai neamului nostru, care în decursul întregei sale vieţi de bărbat, adecă timp destul de îndelungat, a luat parte în mod însemnat la vieaţa publică, atât politică, cât şi bisericească-naţională. Mult sprijin, mai ales şi material, au de a mulţumi cele mai multe întreprinderi şi aşezăminte naţionale şi bisericesce, îndeosebi tinerimea, viitorul naţiunii, trebue să-’i păstreze o recunoscinţă călduroasă pentru zelul de iubire, cu care pe mulţi ’i-a ajutorat drept un adevărat mecenat. * Transferare. Servitorii Gregoriu Drăgan dela judecătoria cerc. din Antalfalva şi Mihail Telecean de la tribunalul reg. din Panciova au fost transferaţi împrumutat. * Maghiarizare de nume. „Budapesti Közlöny“ publică următoarea schimbare de nume: Dr. Teodor Schwartz în „Szörényi“. * Nr. 270 Regularea proprietăților în Transilvania. „Pester Lloyd“ împărtășesce, că deputaţii dietaii transilvani au terminat în o conferenţa ce a avut loc la 5 i. p. n. consultările asupra gestiunilor, care se vor pune în discuţiune in ancheta convocată de ministrul de justiţie în afacerea regulării proprietăţilor în Transilvania. Resultatul consultărilor este următotorul: Conferenţa e de părere, ca disposiţiutiile lui 14 al art. de lege XLV. 1880, după care ca ingineri în funcţiune e a se aplica numai individ deplin cualificaţi, mai departe, ca ordonanţa ministerului de justiţie Nr. 2417/1880, pe basa căreia dela ingineri se recere o prabă de doi ani şi un examen formal, să se menţină şi pe viitor. Mai departe pentru controla şi supraveghiere să se institue 6—8 ingineri. Anticipaţiunea da 50.000 fl. din partea statului, preliminar în scopuri de regulare a proprietăţilor pentru 1891, se arată ca corăspunzătoare şi conferenţa e de părere, ca pentru fiecare afacere de comassaţiune ce ea se începe, să se acorde o anticipaţiune din partea statului. * Cutremur de păment în Deva. La 5 Decemvrie n., pe la oara 1 şi 40 min. p. m. , s’a simţit în Deva un cutremur de pământ. S’au observat două clătinări mai slabe în direcţiunea vestică. Mai vehemente au fost acele în strada Ungar, unde rampele de stradă au fost puse în mişcare. * Administraţie ungurească, în ziele trecute a ajuns la Curia regească o scrisoare, a cărei adresă suna astfel: „Excelenţei Sale dlui president al Curiei regelei Nicolau de Perezel“. Epistola a fost dată, —după cum spune „Hirade“, — din ministerul reg. ung. de finance, unde se pare, că nici acum nu se scie, că dl de Perezel a avut numele de botez „Béla“ şi nu „Nicolau“, că dînsul a murit şi în fine, că presidentul actual al Curiei regesei este dl Nicolau Szabó. * Demonstraţiune de studenţi în Agram O telegramă din Agram dela 5 i. e. n. anunţă, că în aceas’ a avut loc la universitatea de acolo o demonstraţiune de studenţi. Profesorul Măreţiei, care a votat pentru candidatul partidului guvernamental, a fost întimpinat de studenţi cu strigăte de „Pereatu Poliţia a intervenit, şi numai procederii ei pline de tacte a se mulţumi, că nu s’au întâmplat ciocniri sângeroase. Judecătoria cerc. din Agram a condamnat pe un student pentru vătămarea gardei militare la 549« arest, car’ poliţia pe alţi trei pentru purtare excesivă pe stradă la câte 74‘la arest. * Duel CU pistolul, farului „P. Lloyd“ ’i se scrie din Neutra. In castelul din Roskos al contelui George Bethlen a avut loc la 2. c. un duel cu pistolul între proprietarul Ioan Klobusitzky şi între ducele Arthur Odescalchi. Secundanţii lui Klobusitzky au fost: baronul Pit şi proprietarul ardelean Ufavi, car’ ai ducelui Odescalchi, contele George Bethlen şi baronul Simeon Révay. S’a dat numai câte o împuşcătură. Nici unul dintre combatanţi n’a fost lovit După duel ei s’au împăcat. Causa duelului este un schimb de cuvinte cu ocasiunea unui bal din Aranyos-Maroth, arangiat de societatea „Crucea roşie“. * Consilierul de Curte Hyrtl membru onorar al societăţii medicilor din Viena. După cum citim în „Neue Freie Presse“, în şedinţa societăţii medicilor din Viena dela 5 i. e. n., consilierul de Curte Dr. Billroth a împărtăşit, că comitetul a luat decisiunea, de a numi pe bătrânul savant consilierul de Curte Hyrtl cu ocasiunea unei a optzecea a nascerii sale de membru onorar al societăţii. O deputaţiune se va duce în 9 Decemvrie la Perchtoldsdorf, unde locuesce Hyrtl, spre a-ș i preda diploma de onoare.