Tribuna, ianuarie 1891 (Anul 8, nr. 1-25)
1891-01-02 / nr. 1
.■ Anul VIII abonamentele Pontra Sibilia: 1 lună 85 cr.,1/* an 2 fl. 50 cr., */* an 5 fl., 1 an 10 fi Pentru diferea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchia: 1 lună 1 fi. 20 cr., */* an 3 fl. 50 cr., l/a an 7 fi. 1 an 14 fl. intru România și străinătate: ven 10 ranci, l/8 an 20 franci, 1 an 40 franci.. î iîisîentele se fac numai plătindu-se înainte. . «5 £ '■ mz iL.y ^M«Sfr;jgza^»G*gff«g«aBKBaB3Mttg3iegai»nK^t;&i^ ^ a. Marți Apare In ‘'-Ianuarie 1891 MMMIMMHiilM1inillBrWMIIlHirHllllllililBlilifllllll|i|fKgWBaBBB3HMW INSERTIUNILE s Un șir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia şi Administraţia: strada Măcelarilor Nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Bucureşci primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 3St. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Un numer costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. Cu 1a Ianuarie v. 1891 se începe Abonament nou d“ „tribuna“. Abnamentele se fac cu multă, les- Anire atâ în monarchie, cât și în România prin fondate postale (Posta-utalvány — Post-Abweisung.) Si recomandă abonarea timpurie pentru regulata expediţie a foii lomnii abonenţi sânt rugaţi a ne comunca eventual pre lângă localitatea unde se află şi posta ultimă, car’ doimii abonaţi vechi spre uşurare pot lipi pe mandatul poştal adresa tipărită dela fâşiile, în care li s’a trimis dianul pănă acuma. Administraţiunea (Ilarului JJT r i b vi u a“. Anul Nou. Sântere la pragul, preste care trecem dintr’un an trecut într’unul viitor. 1890 a trecut. Lui îi urmează imediat 1891, bucata de timp identică au partea din viitorul cel mai apropiat. Pănă când este vorba numai de imp, este indiferent trecutul, fie indiferent viitorul. Oamenii din toată lumea, ocupându-se cu timpul, nu se ocupă numai pentru ca să-’l mesure, să’l împartă în periode. Se ocupă pentru evenimentele, care și câte s’au întâmplat și în speranța sau în temerea celor ce vor avea să se întâmple în decursul timpului. Şi îi interesează pe oameni mai cu seamă evenimentele din timp, pentru că din ele are să se alcătuească istoria, care este cea mai sinceră magistră a vieţii. In trecut noi am avut obiceiul, când ajungeam la pragul dintre doi ani, de a face repriviri asupra evenimentelor în decurs de un an trecut, câte ni se păreau mai importante. Reprivirea se întindea asupra celor externe şi interne. Nu mai încape îndoeală că era bine aşa. Reprivirea era în multe privinţe un fel de mamă a studiilor, care îşi are efectul seu. Evenimentele n’au lipsit nici în anul expirat, și încă evenimente foarte importante atât în politica externă, cât și în cea internă, însă tocmai cele mai importante n’au ajuns la o finalizare definitivă. De unde urmează, că dacă am și vrea să facem ceea ce am făcut de alte dați, am merge pănă la un loc și ar trebui să ne oprim. Ne-am opri fără să terminăm ceea ce am început, sau apoi, voind totuși a finaliza oarecum, am substitui conclusiunii adevărate ce are să urmeze niste presupuneri, care, oricât de logice ar fi, rămân tot numai presupuneri, pănă când nu vin faptele, ca să le confirme definitiv sau să le dee de minciună. ^ Renunţăm dar’de astădată la o reprivire în stilul reprivirilor din trecut, din causa mai sus atinsă deoparte, de alta pentru că alte evenimente noue dau zor să le înregistrăm şi să le apreciem pe dînsele şi nu ne lasă să ne ocupăm acum îndată timp mai îndelungat cu trecutul. Renunţăm, pentru că ţinând cont de present, privirile va fi bine, va fi folositor să le îndreptăm asupra viitorului. Cu toate aceste de două evenimente din anul expirat trebue să facem menţiune. Aceste sânt procesele de presă, care au avut loc în decursul anului 1890, şi de conferenţa naţională a alegătorilor români din ţerile unguresci, a cărei născătoare, după noi, au fost tocmaimenţionatele procese de presă. ^ Făcând menţiune de procesele de presă, trebuie să constatăm, că prelângă supărările ep au trebuit se fie fiica, ni-au pricinuit şi un bine mare. Au făcut, ca dintre Românii din statul unguresc să dispară în cea mai mare parte şi divergenţele mai mărunte în vederi şi să se presenteze toţi într’un gând şi într’o simţire la conferenţa naţională urmată mai târziu. Cel mai mare bine însă, de care cu mândrie ne putem bucura, este că conferenţa, prin atitudinea ei armonică şi doamnă totodată, a atras în mod foarte favorabil atenţiunea naţionalităţilor nemaghiare din patrie, care ne însoţesc în suferinţe; a atras însă atenţiunea celor nepreocupaţi de fondul de disposiţiune budapestan în ţerile de preste Leitha şi mai departe în străinătate. Mai ales aceasta din urmă s’a interesat dela conferenţă încoace într’un mod, care şi onoare pie pt nu s’a mulţuteijt despre împregim mânilor din sit străduit prin stn împregiurărilor i digeta cum s’ar sa nare şi amelior lioreze. Este adevăr de care ne putei ferenţei alegători dinei conferenţei mai morală, în dacă acuisiţiunea sel susţină prin , cătoarea atitudi vor lăsa, ca pri stângace să suferească, nu trece va transforma îi vorul cel adevăr nilor, ci al între Acuisiţiunea o aşteptăm dar’ partea cea mai este anul, în cai ne ar pută opri anul acesta? Şi dacă uitările noastre cu am 4i°e» °ă ana să ne împlineasc triptice totodată, mai avem pacie mai îndepărtat, depărtat, nu la interesul nostru alte-ori este îo.\ J,:i viitorul de totul din mai bucurie, ci ce. Străinătatea cu informarea levărate ale Roguresc. Ea s’a afla şi căuşele române şi a vineât au lipsă de ie saneze şi amezată acuisiţiunea, ba în urma conmâni şi a atitupănă acum nuaşa credem, că a Românii o vor mare corăspuns politice, şi nu i care apucătură numai să se păi din morală se ială-reală, în fanumai al Romârii comune ,a materială-reală itor. Ear’ fiindcă ape a viitorului a să intrăm, ce işteptăm şi dela ocini noi aştepn întocmi, dacă a, în care intrăm, iţele juste şi paracă am 4i°e) că pentru ceva timp să nu fie prea nuse poate nega, mai mult ca de De aceea viitorul linia primă, fie poimâne, fie viiauului, în care — ! Ca să avem iar favorabil, să-’i punem base bun« trecut şi present. Conferenţa alegătorilor români din statul unguresc este a trecutului, în ea însă avem o basă solidă a viitorului nostru politic. O avem, dar’ nu fără de nici o condiţiune. Va să facă, să nu creadă nimenea, că Românii din ţerile regatului unguresc pot dormi acum liniştiţi pe laurii acultaţi prin conferenţa naţională. Este condiţionată basa cea solidă de o atitudine, prin care să se edifice cu aceeaşi energie, cu aceeaşi precauţiune, cu care s’a pus fundamentul. Nu ne întindem mai departe, condiţiunea am accentuat-o mai nainte, când amintiam de continuarea corespunzătoare lirei,ulti aniTMn, a atitudinei politice şi când trbceam, ca acuisiţiunea morală să nu sufere sau să nu se pălească măcar prin oarecare apucătură stângace. Atâta ni s’ar pare deajuns, ca să ştim ce avem de făcut, dacă este ca să nu stricăm ce am dres mai nainte. Şi totuşi dacă căutăm împregiurul nostru şi vom ţină cont de tot felul de apariţiuni şi inclinări, credem că trebue să fim ceva mai concreţi în ceea ce priveste atitudinea noastră a Românilor, înainte de toate, dacă voim ca reputaţiunea naţională română să nu sufere nimica şi, ceea ce e şi mai important, causa Românilor să nu se compromită, Românii să poarte de grije, ca condusele conferenţei să nu rămână literă moartă. De altă parte să caute, ca între Români, în orice formă, fie cât de plăcută după exterior, sub orice pretext, decorat cu eticheta cea mai frumoasă, să nu se poată vîrî discordia, care să-’i paraliseze mai mult decât orice acţiune vrăşmăşească din parte străină. Ear’ dacă ar vedea, că din oare-care parte se presentă vre-o ispită ademenitoare, bună-oară cum a fost cea inscenată de contele Lonyay la 1872, să nu o privească cu indiferentism moslemitic şi să nu lase ca să se compromită causa unui popor de trei milioane prinţi’’un necăjit „nesze semmit fog meg relu. Sentinele şi vedete să fie Românii în anul ce urmează! Moştenirea cea mai frumoasă din anul trecut le impune priveghierea aceasta. Şi dacă o vor executa cu promptitudine, se vor bucura de fructele politice cele mai bune şi plăcute în viitor. Strigând „atenţiune !“ , stăm dar gata la comanda a doua, care să ne pună picioarele în mişcare spre a trece pragul, fie, dacă va vrèa soartea, pentru continuarea luptei cu bărbăţie, fie, ceea ce am dori din toată inima, ca să auzim odată şi comanda de odihnă. Este o dorinţă viuă şi sinceră aceasta, cu toate că presa oficioasă maghiară se silesce din răsputeri a ne portreta de trădători. Dar’, este dorinţa de odichnă cu mulţumirea în suflet, ca dacă am luptat, să nu fi luptat în zadar şi nu spre stricăciunea patriei şi a cuiva din patrie, ci spre binele tuturor. Aşa să fie în 1891, dacă n’a putut fi aşa în 1890, n ci f JXâ « ostit. FOIŢA „TRIBUNE!“ Epistula ad Corobetium sive De arte corespondertica — Schiţă didactică. — De G i 1. Fiiule Corobete! Este un lucru prea frumos, când numărul celor ce se înrolează sub flamura masei (Jiaristice cresce din 40 ce merge, dar’ este fi mai frumos, când oamenii aceştia sânt Ronâni, şi de tot prea frumos este, dacă Ronânii aceştia sânt în vîrsta fragedă a clasei IV-a gimnasiale, precum eşti tu, fiiule. A fi băiat de şcoală încă şi a simţi tot şi mâncărimea genială de a colabora la un gar, — asta n’o poate face decât un Român! Ata e fără de părechie în vieața jurnalistică a popoarelor din Europa! Te felicit, fiule, pentru că ’mi-ai dat prilegiu să fac această remrcabilă constatare! Este cu un argument mi mult pentru misiunea noastră civilisatoare în Orient! Dar’ ca se revin la obiectul scrisorii ce ’mii adresat, deşi sânt grozav de ocupat cu trebile redacţiei, fiind eu într’o persoană redatorul şef, colaboratorul prim şi colaborator al doilea al darului meu, totuşi ţin ae-’trespund mai pe larg şi să-’ţi dau cânf c ateva instrucţii practice, care isvoresc din îndelungata mea carieră Ziaristică. Tu, fiiule,ți-ai ales partea cea mai bună. Tu vrei adecă să ne fii corespondent pentru feliile de vară, cu centrul de observație în comuna noastră înfloritoare Găunoasa. Foarte exact! Un flăcău de 15 ani nici că poate întreprinde un lucru mai cuminte, decât să se facă corespondentul unui ziar de calibrul celui ce-’l redigez eu cu atâta zel şi abnegaţie, — şi asta nu în timpul şcoalei, când ’şi ar negliga studiile, ci în ferii, care sunt date spre recreaţie omului! Ce va se facă asta? Va se 4*ca scurt şi bine, că d-ta eşti un om chibzuit şi de aceea te ţin pe deplin potrivit pentru chiemarea cea grea ce o are un corespondent la noi. Tot ce-’ţi lipsesce, este rutina de raportor, car’ scopul scrisori mele de faţă este tocmai ca să-’ţi dee şi această calitate ce-’ţi lipsesce, să-’ţi presente icoana unui corespondent, dupăcum avem noi Românii trebuinţă de el. în deosebite ţeri şi la deosebite popoare se cer diferite însuşiri dela cel ce voesce să fie corespondentul unui diar. Aceste însuşiri sunt amăsurate totdeauna după trebuinţele ţerii şi ale publicului. Un corespondent bun dela o foaie germană, ar fi poate cel mai réu corespondent ţaristic român şi iarăşi cel mai réu corespondent român din Ardeal ar putea fi cel mai bun corespondent în Camdtatea de ex. sau şi în altă ţearâ mai civilisată. De aceea, fiiule, îndrumările şi învăţăturile, ce voiu să ’ţi le dau eu aci sânt întocmite special pentru noi şi pentru trebuinţele presei române din Transilvania şi Ungaria. Şi dee bunul Dumnezeu, ca sămânţa ce o arunc eu aci cu sudoarea feţei mele să nu cadă în pământ neroditor! Precum la casa ce se zidesce, trebue să mi se pună dinteiu temeliile, pentru ca să aibă o basa sigură, astfel şi tu, fiiule, şi viitorul nostru corespondent, trebue să’ţi agonisesci drept temelie acele idei şi convingeri fundamentale, de care trebue să fii inspirat în activitatea ta, pentruca publicul nostru să te aprecieze şi să te placă. ’Ţi-le voiu expune pe cele mai de căpetenie, celelalte resultă toate dintr’aste. înainte de toate deci, trebue să ai, fiiule, nestrămutata convingere, că Românul e născut poet, artist şi savant, scurt că el este perfecţia creaţiunii. De ce trebue să ai această convingere? Mai ânteiu pentru că aşa este. Ce-i drept, noi stăm în multe privinţe înapoia altor neamuri şi multă vreme, are să treacă păna-’i vom ajunge. Asta e bine să o seim, dar’ nu e permisă o spunem. Căci calităţile noastre existente numai aşa pot fi susţinute şi întărite, dacă noi accentuam (fi de 4* absoluta noastră superioritate în toate! închipuesce-’ţi să sa pună cineva şi să descrie de pretutindeni defectele culturii noastre, înapoierea noastră, rapele naţiunii româneşei, ne-ar cuprinde, fiiule, desperarea, s’ar slăbi credinţa în calităţile noastre firesci şi deodată cu asta am perde credinţa în viitorul nostru strălucit. Dar şi dacă n’ ar fi aşa, adecă dacă n’am fi noi născuţi poeţi, artişti şi savanţi, noi trebue se cultivăm aceasta, pentru că numai ea ne susţine individualitatea noastră naţională. Dacă n’am ave noi convingerea, că Românul e perfecţia creaţiunii, atunci nu n-ar mai sta nimic în cale, ca să ne facem Unguri, Saşi ori Ţigani. Acesta e murul chinezesc ce ne desparte pe veci de ei. Vai de acela, care ar încerca să-l răstoarne ! Din premisa aceasta urmează câteva idei fundamentale, de cea mai capitală însemnătate pentru un corespondent de zhiar Urmează înainte de toate, că orice încearcă, dreg şi fac Românii, este prin sine bun şi perfect şi ireproşabil, şi că prin urmare trebue necondiţionat lăudat. Deşi logică, fiiule, n’ai învăţat încă, dar’ totuşi vei înţelege, că o fiinţă în toate privinţele perfectă, nu poate decât lucruri perfecte produce. Prin urmare tot ce s’ar pare la prima vedere defectuos în vieaţa publică a Românilor, tot ce s’ar pare a fi un lucru prost, — este numai la părere aşa, în realitate este şi asta tot perfecţie, poate numai perfecţie mai slabă! Să luăm un cas concret. D. e. se formează într’o comună oarecare un cor de plugari, corul dă un concert şi cântă miserabil, fiindcă dirigentul corului, bietul de el, n’are idee de musică. Tu, care ai audit concerte şi la oraş, afli că oamenii aceştia au cântat prost de tot şi te scandalisezi. Poţi s’o faci, dar’ n’ai voe s’o spui! De ce ? Pentru că între împregiurările date, fără un dirigent harnic, fără de public cu gust desvoltat, corul a cântat perfect. Ba dacă ar fi cântat mai bine, poate nu-’l asculta nimeni! înţelegi politica! Aşa e, că am dreptate? Prin urmare ce vei face ca corespondent? Te vei pune să reproşezi corul, vei condamna pe dirigent, pentru că îi lipsesce orice pricepere musicală, pentru că corumpe aucrul pe un veac al unui sat întreg de oameni de omenie ? Doamne feresce! Cu asta ’ţi-ai da însuţi testimoniul de paupertate şi ai deveni imposibil ca corespondent al darului meu ! Nu. Vei lăuda necondiţionat orice încercare, orice tendenţă a spiritului românesc, fiindcă dacă despre Român în luptă a ela vorba: „Român 4'cel viteaz 4ice“, — atunci în vreme de pace are să ese vorba: „Românice, fără de părechie pace!“ De aceea, fiiule, vei lua totdeauna posiţie faţă cu acea minoritate de bîrfitori, care au început să-şi arete spurcatele lor capete în mai multe părţi locuite de Români şi care nu află nimic perfect în ceea ce fac şi încearcă Românii, ci caută cu felinarul lui Diogen după defecte. Miserabili, hrăniţi din sudoarea poporului, trăsnetul Dumnezeului Românilor are să vă sfărîme! Veţi peri, canalii, în urgia neamului vostru, împreună cu aceia, care vă menajează în ziarele lor clandestine! Repet deci, devisa să-ţi fie: Laudă necondiţionată şi uimire neştirbită faţă cu toate manifestările spiritului românesc! Unde nu poţi sălauiji, acolo! să taci! Din perfecţia fiinţei româneşti urmează încă două convingeri, care trebue să le ai şi să le accentuezi în fiecare corespondenţă: 1) că noi suntem fiii lui Traian şi 2) că Românul în veci nu pere ! Nr. 1 Din Germania- Berlin, 8 Ianuarie. Cât de iute opiniunea publica din Germania s’a întors contra Maghiarilor, se vede în mod destul de remarcabil din numărul de astăzi dimineaţă al ziarului „Vossische Zeitung“. Această foaie, care numai cu vr’o câteva zile mai nainte a publicat la loc de frunte scrisoarea faimoasă pestană, în care declaraţiunile lui Lahovary s’au calificat de „tarifari diplomatic“, aduce astăzi o corespondenţă din Sibiiu, care se începe cu cuvintele: „Atitudinea moderată a ministrului român Lahovary . . . pare a fi gătit calea guvernului unguresc la negocieri cu Românii“. In înapregiurâri normale s’ar pute ţină redacţiunea unui astfel de ziar nu tocmai cu mintea la loc. Cine însă va căuta mai adânc după căuşele acestei contraziceri, va afla aci începutul la desfacerea din orbita raportării falsificatoare maghiare. „Vossische Zeitung“ aparţine fără îndoeală la foile germane precaute şi este liberală-moderată. Raportorul d-voastre stie foarte bine, că pe timpul conferenţei sibiiene redacţiunea ziarului »Vossische Zeitung“ şovăia în restimp de mai multe ore, dacă să primească în coloanele sale rapoarte favorabile sau nefavorabile Românilor şi, deoare ce ea atunci nu putea încă înţelege situa- ţiunea, n’a luat nici o notiţă despre conferenţă. După aceea redacţiunea primit rapoartele din Budapesta şi sfîrşit a început a crede în inocenţa Maghiarilor. Să nu se scape din vedere mai departe, că nici o foaie n’are atâţi inimici ca „Kreuzzeitung“ şi, deoarece ea a păşit mai ântăiu în mod resolut pentru Români, toate foile aşa numite diV»‘iuu fost fispuse,din antipptia, ce o nutriau faţă cu „Kreuzzeitung“, a părtini pe Maghiari, însă „Kreuzzeitung“ n’a rămas singură şi în prima linie „Tägliche Rundschau“ a produs efect prin declaraţiunea ei de deunări, că ea află de „neexplicabil“, cum preste tot se mai poate găsi o foaie germană, care să stee pe partea șovinismului maghiar. Că acest advertisment n’a rămas fără succese se vede din faptul, că „Rossische Zeitung“ califică astăzi atitudinea lui Lahovary de moderată și că pănă astăzi nici „Berliner Tageblatt“, nici „Börsencourier“, foile principale ovreesci, n’au mai publicat o justificare a Maghiarilor. Aşa d.e, ambele aceste foi numite au publicat la Anul Nou articoli mai lungi despre situaţiunea generală