Tribuna, ianuarie 1891 (Anul 8, nr. 1-25)

1891-01-02 / nr. 1

.■ Anul VIII abonamentele Pontra Sibilia: 1 lună 85 cr.,1/* an 2 fl. 50 cr., */* an 5 fl., 1 an 10 fi Pentru diferea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchia: 1 lună 1 fi. 20 cr., */* an 3 fl. 50 cr., l/a an 7 fi. 1 an 14 fl. intru România și străinătate: ve­­n 10 ranci, l/8 an 20 franci, 1 an 40 franci.­­. î iîisîentele se fac numai plătindu-se înainte. . «5 £ '■ mz iL.y ^M«Sfr;jgza^»G*gff«g«aBKBaB3Mttg3­iegai»nK^t;&i^ ^ a. Marți Apare In ‘'-Ianuarie 1891 MMMIMMHiilM1inillBrWMIIlHirHllllllililBlilifllllll|i|fKgWBaBBB3HMW INSERTIUNILE s Un șir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia şi Administraţia: strada Măcelarilor Nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Bucureşci primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 3St­. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Un numer costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. Cu 1­a Ianuarie v. 1891 se începe Abonament nou d“ „tribuna“. Abnamentele se fac cu multă, les- A­nire atâ în monarchie, cât și în România prin fondate postale (Posta-utalvány — Post-Abweisung.) Si recomandă abonarea tim­purie pentru regulata expediţie a foii lomnii abonenţi sânt rugaţi a ne comunca eventual pre lângă localitatea unde se află şi posta ultimă, car’ doimii abonaţi vechi spre uşurare pot lipi pe mandatul poştal adresa tipă­rită dela fâşiile, în care li­ s’a trimis dianul pănă acuma. Administraţiunea (Ilarului JJT r i b vi u a“.­ ­ Anul­ Nou. Sântere la pragul, preste care tre­cem dintr’un an trecut într’unul viitor. 1890 a trecut. Lui îi urmează imediat 1891, bucata de timp identică au par­tea din viitorul cel mai apropiat. Pănă­ când este vorba numai de imp, este indiferent trecutul, f­ie indi­­ferent viitorul. Oamenii din toată lumea, ocupân­­du-se cu timpul, nu se ocupă numai pentru­ ca să-’l mesure, să­’l împartă în periode. Se ocupă pentru evenimen­tele, care și câte s’au întâmplat și în speranța sau în temerea celor­ ce vor avea să se întâmple în decursul timpu­lui. Şi îi interesează pe oameni mai cu seamă evenimentele din timp, pen­­tru­ că din ele are să se alcătuească is­toria, care este cea mai sinceră magistră a vieţii. In trecut noi am avut obiceiul, când ajungeam la pragul dintre doi ani, de a face repriviri asupra evenimentelor în decurs de un an trecut, câte ni­ se pă­reau mai importante. Reprivirea se în­tindea asupra celor externe şi interne. Nu mai încape îndoeală că era bine aşa. Reprivirea era în multe privinţe un fel de mamă a studiilor, care îşi are efectul seu. Evenimentele n’au lipsit nici în anul expirat, și încă evenimente foarte importante atât în politica externă, cât și în cea internă, însă tocmai cele mai importante n’au ajuns la o finali­­zare definitivă. De unde urmează, că dacă am și vrea să facem ceea­ ce am făcut de alte dați, am merge pănă la un loc și ar trebui să ne oprim. Ne-am opri fără să terminăm ceea­ ce am început, sau apoi, voind totuși a finaliza oare­cum, am sub­stitui conclusiunii adevărate ce are să urmeze niste presupuneri, care, ori­cât de logice ar fi, rămân tot numai presu­puneri, pănă­ când nu vin faptele, ca să le confirme definitiv sau să le dee de minciună. ^ Renunţăm dar’de astădată la o reprivire în stilul reprivirilor din trecut, din causa mai sus atinsă deoparte, de alta pentru­ că alte evenimente noue dau zor să le înregistrăm şi să le apre­­ciem pe dînsele şi nu ne lasă să ne ocupăm acum îndată timp mai înde­lungat cu trecutul. Renunţăm, pen­tru­ că ţinând cont de present, privirile va fi bine, va fi folositor să le îndrep­tăm asupra viitorului. Cu toate aceste de două eveni­mente din anul expirat trebue să facem menţiune. Aceste sânt procesele de presă, care au avut loc în decursul anului 1890, şi de conferenţa naţională a alegătorilor români din ţerile ungu­­resci, a cărei născătoare, după noi, au fost tocmai­­menţionatele procese de presă. ^ Făcând­ menţiune de procesele de presă, trebuie să constatăm, că prelângă supărările ep au trebuit se fie fiica,­ ni-au pricinuit şi un bine mare. Au făcut, ca dintre Românii din statul un­guresc să dispară în cea mai mare parte şi divergenţele mai mărunte în vederi şi să se presenteze toţi într’un gând şi într’o simţire la conferenţa na­ţională urmată mai târziu. Cel mai mare bine însă, de care cu mândrie ne putem bucura, este că conferenţa, prin atitudinea ei armonică şi doamnă totodată, a atras în mod foarte favorabil atenţiunea naţionalităţilor ne­­maghiare din patrie, care ne însoţesc în suferinţe; a atras însă atenţiunea celor nepreocupaţi de fondul de dispo­­siţiune budapestan în ţerile de preste Leitha şi mai departe în străinătate. Mai ales aceasta din urmă s’a in­teresat dela conferenţă încoace în­tr’un mod, care şi onoare pie pt nu s’a mulţuteijt despre împregim mânilor din sit străduit prin stn împregiurărilor i digeta cum s’ar sa nare şi amelior lioreze. Este adevăr de care ne putei ferenţei alegători dinei conferenţei mai morală, în dacă acuisiţiunea sel susţină prin , cătoare­a atitudi vor lăsa, ca pri stângace să sufer­­ească, nu trece va transforma îi vorul cel adevăr nilor, ci al între Acuisiţiunea o aşteptăm dar’ partea cea mai este anul, în cai ne ar pută opri anul acesta? Şi dacă ui­­tările noastre cu am 4i°e» °ă ana să ne împlineasc triptice totodată, mai avem pacie mai îndepărtat, depărtat, nu la interesul nostru alte-ori este îo.\ J,:i viitorul de totul din mai bucurie, ci ce. Străinătatea­­ cu informarea levărate ale Ro­­guresc. Ea s’a afla şi căuşele române şi a vi­­neât au lipsă de ie saneze şi ame­zată acuisiţiunea, b­a în urma con­­mâni şi a atitu­­pănă acum nu­­aşa credem, că a Românii o vor m­are corăspun­­s politice, şi nu i­ care apucătură numai să se pă­­i din morală se ială-reală, în fa­­numai al Româ­­­rii comune­ ,a materială-reală itor. Ear’ fiindcă ape a viitorului a să intrăm, ce işteptăm şi dela ocini noi aştep­­n întocmi, dacă a, în care intrăm, iţele juste şi pa­­racă am 4i°e) că pentru ceva timp să nu fie prea nu­se poate nega, mai mult ca de De aceea viitorul linia primă, fie poimâne, fie vii­­auului, în care — ! Ca să avem i­ar favorabil, să-’i punem base bun« trecut şi present. Conferenţa alegătorilor români din statul unguresc este a trecutului, în ea însă avem o basă solidă a viitorului nostru politic. O avem, dar’ nu fără de nici o condiţiune. Va să facă, să nu creadă nimenea, că Românii din ţerile regatului ungu­resc pot dormi acum liniştiţi pe laurii acultaţi prin conferenţa naţională. Este condiţionată basa cea solidă de o atitu­dine, prin care să se edifice cu aceeaşi energie, cu aceeaşi precauţiune, cu care s’a pus fundamentul. Nu ne întindem mai departe, con­­diţiunea am accentuat-o mai nainte, când­­ amintiam de continuarea corespunzătoare lirei,­­­ulti aniTMn, a atitudinei politice şi când trbceam, ca acuisiţiunea morală să nu sufere sau să nu se pălească măcar prin oare­care apucătură stângace. Atâta ni­ s’ar pare deajuns, ca să ştim ce avem de făcut, dacă este ca să nu stricăm ce am dres mai nainte. Şi totuşi dacă căutăm împregiurul nostru şi vom ţină cont de tot felul de apariţiuni şi inclinări, credem că trebue să fim ceva mai concreţi în ceea­ ce priveste atitudinea noastră a Româ­nilor, înainte de toate, dacă voim ca re­­putaţiunea naţională­ română să nu su­fere nimica şi, ceea­ ce e şi mai important, causa Românilor să nu se compromită, Românii să poarte de grije, ca cond­u­sele conferenţei să nu rămână literă moartă. De altă parte să caute, ca între Români, în ori­ce formă, fie cât de plăcută după exterior, sub ori­ce pre­text, decorat cu eticheta cea mai fru­moasă, să nu se poată vîrî discordia, care să-’i paraliseze mai mult decât ori­ce acţiune vrăşmăşească din parte străină. Ear’ dacă ar vedea, că din oare-care parte se presentă vre-o ispită ademenitoare, bună-oară cum a fost cea inscenată de contele Lonyay la 1872, să nu o privească cu indiferentism mos­­lemitic şi să nu lase ca să se compro­mită causa unui popor de trei mi­lioane prinţi’’un necăjit „nesze semmit fog meg relu. Sentinele şi vedete să fie Românii în anul ce urmează! Moştenirea cea mai frumoasă din anul trecut le im­pune priveghierea aceasta. Şi dacă o vor executa cu promptitudine, se vor bucura de fructele politice cele mai bune şi plăcute în viitor. Strigând „atenţiune !“ , stăm­ dar­ gata la comanda a doua, care să ne pună picioarele în mişcare spre a trece pragul, fie, dacă va vrèa soartea, pentru continuarea luptei cu bărbăţie, fie, ceea­ ce am dori din toată inima, ca să auzim odată şi comanda de odi­hnă. Este o dorinţă viuă şi sinceră aceasta, cu toate­ că presa oficioasă maghiară se silesce din răsputeri a ne portreta de trădători. Dar’, este dorinţa de odichnă cu mulţumirea în suflet, ca dacă am luptat, să nu fi luptat în zadar şi nu spre stricăciunea patriei şi a cuiva din patrie, ci spre binele tuturor. Aşa să fie în 1891, dacă n’a pu­tut fi aşa în 1890, n ci f JXâ « o­stit. FOIŢA „TRIBUNE!“ Epistula ad Corobetium sive De arte corespondertica­ — Schiţă didactică. — De G i 1. Fiiule Corobete! Este un lucru prea frumos, când nu­mărul celor­ ce se înrolează sub flamura masei (Jiaristice cresce din 40 ce merge, dar’ este fi mai frumos, când oamenii aceştia sânt Ro­­nâni, şi de tot prea frumos este, dacă Ro­­nânii aceştia sânt în vîrsta fragedă a clasei I­V-a gimnasiale, precum eşti tu, fiiule. A fi băiat de şcoală încă şi a simţi to­­t şi mâncărimea genială de a colabora la un gar, — asta n’o poate face decât un Român! Ata e fără de părechie în vieața jurnalistică a popoarelor din Europa! Te felicit, fiule, pen­­tru că ’mi-ai dat prilegiu să fac această re­­mrcabilă constatare! Este cu un argument mi mult pentru misiunea noastră civilisatoare în Orient! Dar’ ca se revin la obiectul scrisorii ce ’mii adresat, deşi sânt grozav de ocupat cu treb­ile redacţiei, fiind eu într’o persoană redatorul şef, colaboratorul prim şi colabo­­rator al doilea al d­arului meu, totuşi ţin ae-’trespund mai pe larg şi să-’ţi dau câ­nf c­ a­teva instrucţii practice, care isvoresc din în­delungata mea carieră Ziaristică. Tu, fiiule,­­ți-ai ales partea cea mai bună. Tu vrei adecă să ne fii corespondent pentru feliile de vară, cu centrul de obser­vație în comuna noastră înfloritoare Gău­noasa. Foarte exact! Un flăcău de 15 ani nici că poate întreprinde un lucru mai cu­minte, decât să se facă corespondentul unui ziar de calibrul celui­ ce-’l redigez eu cu atâta zel şi abnegaţie, — şi asta nu în timpul şcoalei, când ’şi ar negliga studiile, ci în ferii, care sunt date spre recreaţie omului! Ce va se facă asta? Va se 4*ca scurt şi bine, că d-ta eşti un om chibzuit şi de aceea te ţin pe deplin potrivit pentru chiemarea cea grea ce o are un corespondent la noi. Tot ce-’ţi lipsesce, este rutina de raportor, car’ scopul scrisori mele de faţă este tocmai ca să-’ţi dee şi această calitate ce-’ţi lipsesce, să-’ţi presente icoana unui corespondent, după­­cum avem noi Românii trebuinţă de el. în deosebite ţeri şi la deosebite popoare se cer diferite însuşiri dela cel­ ce voesce să fie corespondentul unui diar. Aceste însuşiri sunt amăsurate totdeauna după trebuinţele ţerii şi ale publicului. Un corespondent bun dela o foaie germană, ar fi poate cel mai réu cores­pondent ţ­aristic român şi iarăşi cel mai réu corespondent român din Ardeal ar putea fi cel mai bun corespondent în Camdtatea de ex. sau şi în altă ţearâ mai civilisată. De aceea, fiiule, îndrumările şi învăţăturile, ce voiu să ’ţi­ le dau eu aci sânt întocmite special pen­tru noi şi pentru trebuinţele presei române din Transilvania şi Ungaria. Şi dee bunul Dumnezeu, ca sămânţa ce o arunc eu aci cu sudoarea feţei mele să nu cadă în pământ neroditor! Precum la casa ce se zidesce, trebue să mi­ se pună dinteiu temeliile, pentru­ ca să aibă o basa sigură, astfel şi tu, fiiule, şi vii­­torul nostru corespondent, trebue să­’ţi ago­­nisesci drept temelie acele idei şi convingeri fundamentale, de care trebue să fii inspirat în activitatea ta, pentru­­ca publicul nostru să te aprecieze şi să te placă. ’Ţi-le voiu expune pe cele mai de căpetenie, celelalte resultă toate dintr’aste. înainte de toate deci, trebue să ai, fiiule, nestrămutata convingere, că Românul e născut poet, artist şi sa­vant, scurt că el este perfecţia crea­ţi­u­n­ii. De ce trebue să ai această convingere? Mai ânteiu pentru­ că aşa este. Ce-i drept, noi stăm în multe privinţe înapoia altor nea­muri şi multă vreme, are să treacă păna-’i vom ajunge. Asta e bine să o seim, dar’ nu e permis­­­ă o spunem. Căci calităţile noastre existente numai aşa pot fi susţinute şi întărite, dacă noi accentuam (fi de 4* ab­­soluta noastră superioritate în toate! închi­­puesce-’ţi să sa pună cineva şi să descrie de pretutindeni defectele culturii noastre, îna­poierea noastră, rapele naţiunii româneşei, ne-ar cuprinde, fiiule, desperarea, s’ar slăbi credinţa în calităţile noastre firesci şi deo­dată cu asta am perde credinţa în viitorul nostru strălucit. Dar­ şi dacă n’ ar f­i aşa, adecă dacă n’am fi noi născuţi poeţi, artişti şi savanţi, noi trebue se cultivăm aceasta, pentru­ că numai ea ne susţine individualitatea noastră naţională. Dacă n’am ave noi con­vingerea, că Românul e perfecţia creaţiunii, atunci nu n­-ar mai sta nimic în cale, ca să ne facem Unguri, Saşi ori Ţigani. Acesta e murul chinezesc ce ne desparte pe veci de ei. Vai de acela, care ar încerca să-­l răs­toarne ! Din premisa aceasta urmează câteva idei fundamentale, de cea mai capitală în­semnătate pentru un corespondent de zhiar­ Urmează înainte de toate, că ori­ce în­cearcă, dreg şi fac Românii, este prin sine bun şi perfect şi irepro­­şabil, şi că prin urmare trebue ne­condiţionat lăudat. Deşi logică, fiiule, n’ai învăţat încă, dar’ totuşi vei înţelege, că o fiinţă în toate privinţele perfectă, nu poate decât lucruri perfecte produce. Prin urmare tot ce s’ar pare la prima vedere defectuos în vieaţa publică a Românilor, tot ce s’ar pare a fi un lucru prost, — este numai la părere aşa, în realitate este şi asta tot per­fecţie, poate numai perfecţie mai slabă! Să luăm un cas concret. D. e. se formează într’o comună oare­care un cor de plugari, corul dă un concert şi cântă miserabil, fiindcă dirigentul corului, bietul de el, n’are idee de musică. Tu, care ai audit concerte şi la oraş, afli că oamenii aceştia au cântat prost de tot şi te scandalisezi. Poţi s’o faci, dar’ n’ai voe s’o spui! De ce ? Pentru­ că între împregiurările date, fără un dirigent harnic, fără de public cu gust desvoltat, corul a cântat perfect. Ba dacă ar fi cântat mai bine, poate nu-’l asculta nimeni! înţelegi politica! Aşa e, că am drep­tate? Prin urmare ce vei face ca corespon­dent? Te vei pune să reproşezi corul, vei condamna pe dirigent, pentru­ că îi lipsesce ori­ce pricepere musicală, pentru­ că corumpe aucrul pe un veac al unui sat întreg de oa­meni de omenie ? Doamne feresce! Cu asta ’ţi-ai da însuţi testimoniul de paupertate şi ai deveni imposibil ca corespondent al darului meu ! Nu. Vei lăuda necondiţionat ori­ce în­cercare, ori­ce tendenţă a spiritului românesc, fiindcă dacă despre Român în luptă a ela vorba: „Român 4'cel viteaz 4ice“, — atunci în vreme de pace are să ese vorba: „Român­­ice, fără de părechie pace!“ De aceea, fiiule, vei lua totdeauna posiţie faţă cu acea mino­ritate de bîrfitori, care au început să-­şi arete spurcatele lor capete în mai multe părţi lo­cuite de Români şi care nu află nimic per­fect în ceea­ ce fac şi încearcă Românii, ci caută cu felinarul lui Diogen după defecte. Miserabili, hrăniţi din sudoarea poporului, trăs­netul Dumnezeului Românilor are să vă sfă­­rîme! Veţi peri, canalii, în urgia neamului vostru, împreună cu aceia, care vă menajează în ziarele lor clandestine! Repet deci, devisa să-­ţi fie: Laudă necon­­diţionată şi uimire neştirbită faţă cu toate manifestările spiritului ro­mânesc! Unde nu poţi sălauiji, acolo! să taci! Din perfecţia fiinţei româneşti urmează­ încă două convingeri, care trebue să le ai şi să le accentuezi în fiecare corespondenţă: 1) că noi suntem fiii lui Traian şi 2) că Româ­nul în veci nu pere ! Nr. 1 Din Germania- Berlin, 8 Ianuarie. Cât de iute opiniunea publica din G­ermania s’a în­tors contra Maghiarilor, se vede în mod destul de remarcabil din numărul de as­­tăzi dimineaţă al ziarului „Vossische Zeitung“. Această foaie, care numai cu vr’o câteva zile mai nainte a pu­blicat la loc de frunte scrisoarea fai­moasă pestană, în care declaraţiunile lui Lahovary s’au calificat de „tari­fari di­plomatic“, aduce astăzi o corespondenţă din Sibiiu, care se începe cu cuvintele: „Atitudinea moderată a ministrului ro­mân Lahovary . . . pare a fi gătit calea guvernului unguresc la negocieri cu Ro­mânii“. In înapregiurâri normale s’ar pute ţină redacţiunea unui astfel de ziar nu tocmai cu mintea la loc. Cine însă va căuta mai adânc după căuşele acestei contraziceri, va afla aci începutul la desfacerea din orbita raportării falsi­ficatoare maghiare. „Vossische Zei­tung“ aparţine fără îndoeală la foile germane precaute şi este liberală-mo­derată. Raportorul d-voastre stie foarte bine, că pe timpul conferenţei sibiiene redacţiunea ziaru­lui »V­ossische Zeitung“ şovăia în restimp de mai multe ore, dacă să primească în coloanele sale rapoarte favorabile sau nefavorabile Românilor şi, deoare­ ce ea atunci nu putea încă înţelege situa-­­ ţiunea, n’a luat nici o notiţă despre conferenţă. După aceea redacţiunea primit rapoartele din Budapesta şi­­ sfîrşit a început a crede în inocenţa Ma­ghiarilor. Să nu se scape din vedere mai departe, că nici o foaie n’are atâţi ini­mici ca „Kreuzzeitung“ şi, deoare­ce ea a păşit mai ântăiu în mod resolut pentru Români, toate foile aşa numite diV»‘iuu fost f­ispuse,­­din antipptia, ce o nutriau faţă cu „Kreuz­zeit­ung“, a părtini pe Maghiari, însă „Kreuz­zeitung“ n’a rămas singură şi în prima linie „Tägliche Rundschau“ a produs efect prin declara­ţiunea ei de deunări, că ea află de „neexplicabil“, cum preste tot se mai poate găsi o foaie germană, care să stee pe partea șo­vinismului maghiar. Că acest advertis­­ment n’a rămas fără succese se vede din faptul, că „Rossische Zei­tung“ califică astăzi atitudinea lui Lahovary de moderată și că pănă as­­tăzi nici „Berliner Tageblatt“, nici „Börsencourier“, foile principale ovreesci, n’au mai publicat o justificare a Ma­ghiarilor. Aşa d.­e, ambele aceste foi numite au publicat la Anul­ Nou articoli mai lungi despre situaţiunea generală

Next