Tribuna, august 1891 (Anul 8, nr. 171-193)
1891-08-01 / nr. 171
Anul Vffl Wlimilimi «MIH—MHBBEIHiimim———— »IUI«-». .:?««« ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., */* an 2 fl. 50 cr., */» an 5 fl., 1 an 10 fl Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarohie: 1 lună 1 11. 20 cr., l/i an 3 fl 50 cr., l/i an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: l an 10 franci, l/1 an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele se fac nuimi plăttindu-se înainte. Sibiiu, Joi 1/13 August 1891 Apare în fiecare zi de lucru Nr. 171 INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia şi Administraţia, strada Măcelarilor Nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Bnonresol primesce abonamente D. C. Pascu, Str. Lipscani 35 Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Un număr costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. FOIŢA „TRIBUNEI9 * 11 O călătorie în satele românesci din Istria- De Teodor T. Burada. (Urmare şi fine.) Dieta istriană, în urma acestei petiţiuni, a intrat în desbaterea cestiunii. Dl Dr. Constantini, însărcinat de comisiunea şcolastică a dat cetire acestei petiţiuni. După aceea ca referent continuă: „Comisiunea şcolastică, căreiai-a fost „transmis acest memoriu spre studiare şi referare, are onoare a se supune cele ce urmează: „în părţile Vald'Arsei, şi anume în comunele censuare Susnevizza, Bîrdo, Villanova, „Jesenovie, Letai, Possert, Gropnic şi Gradine „poporaţiunea e română şi, după ultimele date „statistice, numără 2299 de suflete. „Nu există însemnări istorice, din care „să se poată sti cu exactitate originea acestui „neam în Istria, precând despre venirea poporaţiunilor slave avem mai multe date. „Prin urmare cu tot dreptul preponderează „opiniunea, că Românii noştri sunt descendenţii acelor colonii, pe care le-au aşezat Romanii dela Luarnero pană la Marnero (Marea„Neagrâ) şi care ici colea pănă în ciua de „astăzi se susţin. „Românii din Istria ’şi-au păstrat limba „lor, cu toate că sunt încungiuraţi de o posporaţiune slavă şi primesc dela preoţi slavi „instrucţiunea religioasă, din care causa încă „de copii sânt siliţi a învăţa dialectul lor. „Cu toate aceste, ei au numai îşi păstrează limba lor, dar’ nu-’şi renegară nicij „neamul lor, şi aceasta, pentru că tipul popo „rului vecin li se manifestează străin atât în „privinţa neamului, cât şi în privinţa limbii, „apoi şi pentru că ei ocupă un teritor destul „de întins şi populat, pentru a le permite de „a se căsători între ei, şi în fine pentru că „poporul, cu care sânt în contact, nu exercitează asupra lor nici o superioritate prin calităţi morale, ca se se simtă îndemnaţi de „a-’i imita. „Drept aceea, cu toate că au fost daţi „uitării sute de ani, Românii din Val d’Arsa „au conscienţa deplină de sine, şi ştiu, că ei „sânt alţi oameni, şi mai deştepţi decât vecinii „lor străini; drept dovadă, ori de câte ori trecea pe la ei vr’un călător român cu o cultură mai înaltă şi se întreţinea cu ei ca să „facă studii, bieţii oameni se adunau extastaţi „pe lângă el, numai ca să audă cuvinte şi „sonuri mai frumoase ca cele întrebuinţate la „ei, în nevoile lorJilnice. „Nu e deci nici o mirare, dacă acest „popor arată, în aceste timpuri de deşteptare „generală, dorinţa de a se bucura şi el de un „atare învăţământ în limba sa. „După ce a făcut aceste consideraţiuni, „comisiunea scolastică a recunoscut în principiu dreptul acelei poporaţiuni, de a ave „oarecare instrucţiune în limba sa proprie, „pentru raţiunea, că poporul acela într’adevăr „există, şi prin urmare are drepturi egale cu „celelalte popoare la greutăţile impuse de provincie, şi îşi sacrifică sângele şi averea pentru „stat ca şi ceilalţi. „De există sau nu condiţiunile extreme „recerute de lege pentru înfiinţarea unei şcoale „în părţile acelea, de e preferabil satul Susne„vizza sau un altul, despre aceasta comisiunea „n’a putut să se pronunţe, fiind necesare nasce „relaţiuni mai exacte. „Dînsa e însă din începutul locului de „părere, că începând primele cercetări, nu „trebue lăsat la o parte greutăţile ce s’ar „pută întimpină la realisarea practici a şcoalei „dorite, pentru că dificultăţile nu vor fi nici „odată atât de mari, ca se nu se poată înlătura, şi fiindcă dificultăţile întâmplătoare atîrnate de întemeierea unei instituţiuni folositoare „sânt nu numai justificate, dar’ chiar cerute „în drept, n’ar trebui chiar din capul locului „să oprească pe autorităţile competente de a „face demersul necesar pentru realizarea scopului dorit. „Din consideraţiunile aceste, comisia şcolastică are onoare a propune, ca înalta dietă „să binevoeascâ a decide: „Memorialul Românilor din Vald’Arsa „pentru instituirea unei şcoale poporale în Sus„nevizza cu limba română de instrucţiune, „să fie trimis cu o recomandaţie la înaltul „comitet provincial, car’ pentru cercetările necesare, propunerile care pot urma să se „înainteze autorităţii şcolastice provinciale“. „După aceasta începând discuţiunea, cere „cuvântul onor. Jenco. — Vorbesce multtimp, în limba slavă, provocând rîsete din causa cuvântului Ginbiri, care adeseori îl repetă: „Onor. Laginjia. — Cestiunea de faţă „n’are decât o importanţă istorică. Să admitem, că se află în Istria rămăşiţe de popoare „romane, dar’ să vorbească cineva de o naţionalitate română, aceasta e curios. Acele „fracţiuni de popor, pe care noi le numim „Ciribiri, nu sânt Români. El cunoasce şi a „studiat de locuitorii diaceiane, n’a aflat „însă în ei rămăşiţe romane. Fie cum va fi, „acele poporaţiuni ele s’au croatisat. Toate „elementele culturale la oamenii aceia sânt „slave. înţelege prin aceasta despre religiunea, care e croată. (Oho! din dreapta), şi „numirile uneltelor de economie rurală, care „de asemenea sânt croate. „Tot tesaurul rămăşiţelor romane se re„duce poate la 7—8 sute cuvinte. E [sigur, „că aici chiar cei subscrişi din petiţiunea în „cestiune nu au înţeles cuprinsul ei. Ar fi „mai bine, ca în locul limbii române să se „propună limba clasică latină. Oamenii aceia „cel mult simţesc lipsa unei şcoale. Am putea discuta întrebarea: ce fel de şcoală să se „conceadă Susnevizzenilor, croată sau italiană, „dar’ de şcoală româna nici nu-i de vorbit. „Ne mai luând nimene, cuvântul, vorbeste dl raportor Constantini. „Nu-’şi putea închipui, ca din partea „minorităţii să se facă oposiţiune petiţiunii „pentru o şcoală română. „Acei domni, care sânt atât de simţitori, „când e vorba de naţionalitatea lor, n’ar trebui „să denege puţină dreptate nici celorlalţi, „adoptând astfel sistemul de două ponduri şi „două măsuri. Că suplicanţii sânt Români „este un fapt necontestat, recunoscut de filologi şi etnografi chiar străini. Nu neagă, ca „fiind încungiuraţi de Croaţi, sânt constrînşi „să vorbească limba croată; şi e adevărat, că „preoţii din locurile acelea cearcă toate modurile de a-i croatisa. E adevărat însă şi „aceea, că băieţii pănă nu umblă la biserică „nu vorbesc între ei altă limbă, decât cea „română. Desigur onor, Laginjia nu cu„noasce acele poporaţiuni, — din Susnevizza „şi de prin pregiur,— dar’ îl pot asigura, că „nu numai limba, dar’ chiar şi datinele şi „tipul sunt de tot diferite de ale Croaţilor. „El îl poate asigura despre aceasta, căci eu„noasce bine pe acei oameni. „Dacă pănă acuma au fost lăsaţi la o „parte, nu e just, ca să li se fee chiar şi dreptul „de a cere ceva. Deci recomandă dietei, „ca să primească propunerea comisiunii. „Care pusă la vot fu primită cu majoritate. 1). Încheiere. Din cele repede expuse până acum, am arătat atât afinitatea neamului, cât şi a sentimentelor, de care sânt însufleţiţi aceşti Români de viţă vechie, reslăţiţi în părţi aşa de îndepărtate de noi. Precât ei se află de înstrăinaţi, lipsiţi de comunicare directă cu cei de un neam cu dînşii, care au ajuns la o civilisaţie cu mult mai însemnată decât ei, precât dorinţa lor se desvoartă 0,14’ de a se cultiva şi lumina, pe atât datoria noastră, a Românilor din România liberă, este de a nu uita existenţa . Aceste desbateri urmate în dietă, se apă înserate în gazeta italiană L’Istria“ Parenzo. Nr. Sh6 din 6 Oct. 1888, veiţi asemenea şi „Tribuna“. Sibiiu 1888 nr. 18, 19 şi 20. IIII— La Abonament lunar pentru August st. v. — cu preţurile din capul foii — invită AdministraţiuneaJianului „TRIBUNA“. Neadevăr preste neadevér-Am promis, că vom arăta pe scurt neadevărurile cuprinse în contramemorandul tinerilor maghiari. Lucrul acesta este de o parte foarte uşor şi de alta foarte greu. Uşor, pentru că neadevărurile sunt atât de vădite, încât nici o trudă nu mai treime pentru a le scoate la lumină. Greu, pentru că sunt atât de multe, încât nu stim, pe care să alegem din ele, căci spaţiul nu ne permite să le arătăm pe toate. Vom lua deci pe cele mai boacăne, alegând cu prevalenţă de acele, care tinerimea maghiară nu din ignoranţă, ori din orbire naţională le spune, ci numai şi numai din tendenţa de a tăinui adevărul, care ar fi ruşinâtor şi compromiţător pentru naţiunea maghiară. Mai întâi, un neadevăr marcant este însăşi tendenţa generală a contramemorandului. Pe cine combate acesta? Ar fi să fie memoriul studenţilor bucuresceni, în realitate însă combate „un plan“ sau „un partid politic“, care reclamă de la Ungaria „25 de comitate în extensiune de 122.801 chilometri □ şi cu 5.009.121 suflete, din care numai 2.392.525, adecă nu tocmai 48% sânt Români“. Cu alte cuvinte combate irredenta română. Dar’ în memoriul dela Bucuresci nicăiri nu se află nici un cuvânţel, nici o alusiune, din care s’ar pută conclude, că urmâresce scopuri de aceste. Din contră este în mai multe locuri foarte lămurit accentuat, că fraţii noştri din regat nu se plâng de altceva, decât dependenţa Maghiarilor de a ne maghiariza cu forţa. Gentilii domnişori trebuiau să arete, care pasaginii din memoriu trădează scopuri irredenunte. Sau dacă nu din memorand, apoi măcar cu alte dovedi trebuiau să clarifice lumea, care este partidul irredentiştilor, care sunt oamenii ce-l compun şi prin ce fapte ’şi-au tradat pănă acuma scopurile. Nimic din toate aceste. Pentru câ bine stiu inspiratorii contramemorandului, că „irredentismul“, ca şi „dacoromanismul“ nu sunt lucruri reale, de care aravă Ungaria sau altcineva nevoie să se apere. Nici o faptă din trecutul şi presentul nostru nu arată irredentism, afară de un fleac de proclamaţiune dela 1885 a unor băieţi exaltaţi, care, seiu inspiratorii celor dela Budapesta foarte bine, a fost hotărit condamnată de toţi Românii, atât de cei din monarchia austro-ungară, cât şi de cei din regat. Şi astfel adevărul rămâne pe partea celor din Bucuresci, irredentismul este o invenţie, prin care Maghiarii, cumice memoriul studenţilor români, „fac pe Români să treacă în Europa ca un element de disordine, pen tru ca astfel statul maghiar să se pară a fi redus în stare de legitimă apărare şi să fie îndreptăţit a pune pe Români afară din lege“. Numai cât această procedură s’a cam deochiat astă(fi înaintea lumii şi nouă Românilor mai mult ne ajută, decât ne strică. Fiind tendenţa generală a contramemorandului o minciună, ne credem dispensaţi de a ne mai ocupa cu argumentele, prin care Maghiarii se silesc a combate irredenţa. Aceste argumente sunt luate din trecutul şi presentul nostru cu aceeaşi iubire de adevăr, precât de adevărată este şi „tesa" ce o combat. Ne oprim singur numai la unul . Acesta este „dovada strălucită“, că originea noastră este a se căuta în Peninsula Balcanică, care nu în coloniile dacice ale lui Traian. Cu două citaţiuni din Kopitar şi Tomasinbp.fr . p.n provocarea la numele „ilustre“ Roesler, Hunfalvy şi Réthy se săvîrşesce această dovadă. Tinerii maghiari nu ştiu, sau nu voesc să stie, că din Tomaschek s’ar pută cita şi dovedi despre continuitatea Românilor în Dacia şi că în favorul acesteia se pot cita nume şi mai multe şi mai ilustre ca cei trei istorici cu scopuri politice, la care se provoacă dînşii, în caşul cel mai rău cestiunea originei Românilor încă nu e resolvată, car’ dacă ea se considera de resolvată, mai curând e în favorul continuităţii, căci pe zi ce merge mai mulţi, mai nepreocupaţi şi mai neinteresaţi scrutători se declară pentru dînsa. Un intenţionat neadevăr comit scriitorii contramemorandului, când le subministrează celor din Bucuresci aserţiunea, că Ardealul şi după cucerirea maghiară ar fi fost un voivodat românesc. Am căutat cu cea mai mare minuţiositate şi nu am aflat nicăiri, că s’ar fi susţinut aşa ceva în memoriul bucurescean. Sejice aceea, şi cu drept cuvânt, că Ardealul totdeauna a fost autonom şi că Românii, care îi reclamă şi astăzi autonomia, sânt mai în conformitate cu tradiţiunile lui. Nu a fost Ardealul un voivodat românesc, dar’ au fost în Ardeal mulţi voevoci, cnezi şi alţi nobili românesci, din care îşi trag originea cele mai multe familii aristocratice. Caute domnişorii maghiari măcar prin scrierile lui Hunfalvy şi va vede adese citaţi cu numele de aceşti voevoji, cnezi şi alţi nobiles olachales. Este prin urmare un nou neadevăr, că în Ungaria niciodată nu a fost altă nobilime, decât maghiară. Ea a fost, nobilime românească, recunoscută chiar şi de regii Ungariei, cu drepturile şi privilegiile ei şi cu constituţia ei proprie, care toate nu s’au perdut prin cucerire, ci prin dureroasa desnaţionalizare. Nu pentru că am pune mare preţ pe ele, ci numai pentru că caracterisează tendenţa generală a contramemorandului, am scos la iveală aceste argumente relative la trecutul nostru. Altcum nu suntem dintre aceia, care dau mare greutate drepturilor istorice, ne credem destul de întemeiete drepturile de existenţă şi desvoltare prin aceea că suntem aici şi încă în număr foarte considerabil. De aceea lăsăm trecutul şi ne ocupăm mai bucuros cu actualitatea. Să vedem aşadar, în ce raport au adus tinerii maghiari actualitatea cu Insă aceasta cu altă ocasiune. REVISTA POLITICA. Sibiiu, 31 Iulie st. v Afacerea Ugron-Uzelac. Raportul comisiunii de imunitate împreună cu votul separat al minorităţii a fost presentat ieri casei deputaţilor din Budapesta. Presidentul a propus, ca desbaterea asupra lui să se pună pe rol la ordineazilei. Deputatul Szadovszki, sprijinit de Horánszky şi de Helly, a propus să se aştepte pănă când comisiunea mixtă, care anchetează caşul în Fiume, îşi va termina lucrarea. Intervenind însă ministrul-president, contele Szapáry, casa a primit propunerea presidentului de a desbate afacerea în şedinţa de joi. Presa oposiţională continuă agitaţia în favorul lui Ugran şi în contra majorităţii comisiunii de imunitate, respective a ministrului de honvezi baronul Fejérváry. Convenţiuni comerciale. „Die Presse“ din Viena scrie, că pentru ieri a fost statorită în ministerul de externe o conferenţă între delegaţii austro -ungari, germani şi elveţieni, în care s’au pertractat diferenţele ivite pe basa instrucţiunilor ceşi-au luat. Dacă în această conferenţă nu se va fi putut statori o învoeală, atunci pertractările cu Elveţia vor fi întrerupte pentru un timp oarecare. La tot caşul însă guvernele Austro-Ungariei şi Germaniei vor începe negocierile cu Italia spre sfîrşitul de a încheia o convenţiune comercială. în acest scop au avut loc înfilele din urmă consultări între delegaţii germani şi austro-ungari. Negocierile cu Italia vor avă loc în München, începând cu 17 Aug. n. a. c. Scriind în această materie „Nrdd. Alig. Zig“, z zice, că nu este încă sigur dacă pertractările convenţionale cu Elveţia se vor începe sau ba. Eronat este, că s’ar intenţiona isolarea Franciei printr’o ligă vamală. Scopul final al Germaniei este din contră să încheie convenţiune de tarife cu toate statele din Europa centrală, car’ nu să isoleze pe careva dintr’aceste. Germania, departe de a voi să isoleze pe Francia în privinţa comercială, regretă că apropierea economică de Francia, care fără multe greutăţi s’ar JJVltti 1VC6 O LI ikj UlVl ul V* iiUt W». . yî___ • vamale, întimpină pedeci, care deocamdată abia vor pută fi delăturate. Relativ la negocierile cu Elveţia mai este speranţă, că vor duce la un resultat favorabil. Îmbunătăţiri esenţiale ale relaţiunilor comerciale cu Elveţia nu se aşteaptă, ci scopul este numai a menţine pe cele actuale. La călătoria regelui Serbiei. Despre visita regelui Alexandru al Serbiei la Curtea din Viena scrie oficiosul „Fremdenblatt“ următoarele: „Istoria spune, că Austro-Ungaria totdeauna şi în toate raşele a fost cu sinceră bunăvoinţă cătră poporul sârbesc. Nimenea în Austro-Ungaria nu simţesce faţă cu Serbia altă dorinţă, decât ca tot mai mult să între în cercul culturii europene, să-şi folosească tot mai bine isvoarele sale naţionale şi să se desvoalte tot mai mult politicesce, în privinţa din urmă însă tabloul ce ne presentă este puţin îmbucurător şi se impun mari îndoeli, că oare vieaţa politică a Serbiei se mişcă sau ba în direcţiunea corăspundătoare binelui ţerii? Noi trebue să urmărim evenimentele din Sârbia cu atât mai multă atenţiune, cu cât certele partidelor, cu deosebire de când stă deasupra partidul radical, duc la expectoraţiuni pătimaşe contra Austro-Ungariei, care cu timpul trebue să tulbure relaţiunile amicale, şi după ce economia Sârbiei aproape exclusiv este avizată la comerciul cu Austro-Ungaria, această deprindere este imposibil să fie spre binele ţerii. „Fremdenblatt“ este convins, că aceasta nu a putut scăpa nici atenţiunii persoanelor, care conduc de present destinele Sârbiei, şi că aceste îşi dau silinţa să predee la timpul seii regelui un stat consolidat. Din Bulgaria. Lui „Pester Lloyd“i se telegrafează din Târnova, că Stambuloff, care de present petrece acolo, a primit o scrisoare din Odessa, subscrisă de Zancoff, Rizoff, Bendereff şi alţi doi Bulgari, în care este provocat să convoace Sobrania pentru a alege un principe agreat de Rusia. La cas de a nu face aceasta, declară de legale toate mijloacele pentru a răsturna pe Stambuloff. Presa bucuresceana şi dl Vincenţiu Luând informaţiunile sale fără îndoeală din articolui presei bucurescene, „Pester Lloyd“ (nr. de la 28 iulie n.) publică în fruntea foii sale următorul articol: Parlamentul privat al Românilor din Ungaria-de-Sud şi din Transilvania, „comitetul permanent al partidului naţional român“, se va întruni oară în „Ralele proxime în Sibiiu şi întrunirii îi premerge vestea, că cu această ocasiune va veni şi la aspre declaraţiuni între partid şi între conducătrul lui, dl Vincenţiu Babeş, posibil chiar şi la o crisă în conducerea partidului. Dacă cearta signalisată între fraţi va eclata