Tribuna, decembrie 1891 (Anul 8, nr. 267-289)
1891-12-01 / nr. 267
Nr. 267 Amil din Sibiiu, Duminecă 1/13 Decemvrie 1891 ABONAMENTELE Pentru Sibliu: 1 lună 85 er., */4 an 2 fl. 50 er., */* an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru xnonarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., */* an 3 fl. 50 er., Vi an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: ș 1 an 10 franci, l/s an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele se fac numii plătindu-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. hodacţîa şi Administraţia: Strada Măcelarilor Nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Bucuresci primesce abonamente D. C. Pascu. Str. Lipscani 35 Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se Înapoiază. Un număr costă 5 crnceri v. a. s au 15 bani rom. La abonament lunar pentru Decemvrie st. v. — cu preţurile din capul foii — invită Administraţiunea ziarului „TRIBUNA“. Necesitatea unei conferenţe naţionale. Toate partidele politice din partea de dincoaci de Leitha a monarchiei noastre sunt în deplină activitate faţă cu alegerile generale ce au să se săvârşească în prima jumătate a anului viitor pentru parlamentul maghiar. Partidul naţional român priveste pănă acum cu linişte şi cu oarecare nepăsare la toate aceste mişcări electorale, şi nimic n’a intreprins ce ar semăna cu preparări pentru lupta electorală viitoare. Această stare de lucruri e altcum şi firească. Căci precum în actualul parlament maghiar Românii n’aveau loc, întocmai aşa nu vor av£ loc nici în noua sesiune parlamentară. Cu toate aceste pretutindene, printre Români se simte necesitatea întrunirii unei conferenţe a partidului naţional român şi în toată ţeara aderenţii partidului aşteaptă şi reclamă convocarea cât mai în grabă a acestei conferenţe. Prea multe încercări s-au făcut pentru a slăbi efectul impunător al resultatului strălucit după conferenţa din anul trecut, pentru cafiecae membru al partidului să nu fie pătruns de necesitatea paralisării acestei acţiuni prin noue manifestaţiuni ale întregului partid. De când s’a pus temeiul unui partid naţional n’a fost poate nici un period atât de bogat în evenimente şi atât de important pentru desvoltarea vieţii noastre politice ca cel dela 29 Octomvrie 1890 pănă astăzi. Cele ce s’au petrecut la conferenţa din 1890 sânt încă atât de vii în memoria tuturor, încât nu e trebuinţă a reflecta îndeosebi asupra lor. Atitudinea atât de deamnă şi atât de bărbătească a conferenţei însăşi, şi enunciaţiunile politice ce s’au făcut cu acea ocasiune pentru lămurirea şi precisarea raporturilor Românilor faţă cu statul maghiar, faţă cu monarchia habsburgică şi faţă cu politica marilor puteri din Europa centrală a atras atenţiunea lumii culte apusene asupra stării deplorabile, în care au ajuns Românii prin politica exclusivistă maghiară. Drept consecvenţă a acestei păşiri resolute a partidului a urmat memoriul fraţilor noştri din regatul României în favorul nostru, a urmat constituirea Ligei pentru unitatea culturală a Românilor, şi a urmat manifestaţiunea grandioasă a partidului, prin cele treizeci şi una de adunări mari, care toate au protestat contra tendenţei de maghiarisare a politicei maghiare. Se crease deci într’un timp relativ foarte scurt o situaţiune politică, care de o parte ne îndreptăţia la mari speranţe şi succese în viitor, car’ de altă parte trebuia să stârnească în lumea mare respectul, sau cel mai puţin interesul pentru noi. Dar’ precum se vede nu toţi eram de acord cu căile ce se croise pentru politica română la conferenţa dela 1890. Dl Mocsonyi Alexandru, care n’a luat parte la acea conferenţa, precum n’a luat nici la alte conferenţe ale partidului, a ţinut de cuviinţă a pune în cumpănă autoritatea şi peana sa pentru a abate pe poporul român de la căile politice apucate şi, după părerile d-sale, greşite. Incungiurat de magnaţi unguri şi în mijlocul societăţii aristocratice maghiare, îndepărtat astfel de societatea română, dl Mocsonyi Alexandru se inspira la Budapesta, —■ se înţelege — de alte idei politice precum sunt acele care se nutresc în poporul apăsat. Şi astfel se întemplă că dl Babeş, un bărbat prin care dl Mocsonyi îşi validitează părerile sale politice printre Români, se vede şi el necesitat a se folosi de posiţiunea sa înaltă, ce a ajuns să ocupe în partidul naţional român, pentru a realiza politica dlui Mocsonyi. Mai întâiu dl Mocsonyi se opune aşternerii unui memoriu la Monarch şi mărturisesce vederii care în consecvenţele lor male stau în deplină consonanţă cu conclusiunile politicei maghiare. Dlui Babeş nu-i rămâne decât să validiteze aceste păreri în mijlocul comitetului dirigent al partidului. Acesta, condus în prima linie de consideraţiuni de solidaritate, n’a denegat sprijinul şi ajutorul seu dlui Babeş. încuragiat prin această atitudine a comitetului, omul de încredere al dlui Mocsonyi a crezut sosit timpul potrivit pentru a merge în paşi grabnici şi a împinge politica română în cadrul vederilor mărturisite de patronul seu. Astfel vedem, — urmând şirul cronologic— căci Dl. Diaconovich redactorul de la „Romanische Revue“, un om care se bucură de înalta protecţiune a dlui Mocsonyi, combate în revista sa memoriul bucurescean, — un lucru, care nu putea supăra la Budapesta, cu atât mai mult nu cu cât dl Diaconovich a fost secundat în această privinţă de organul părintelui metropolit Miron; astfel vedem pe presidentul partidului naţional român, că ajunge în conflict cu opiniunea publică din România manifestată prin presă, iarăşi un lucru ce nu putea produce supărare la Budapesta; astfel vedem, că presidentul partidului naţional român, în loc de a apăra şi susţină programul partidului, declară în public, că idealul politicei române trebue să fie „un dualism maghiaro-român bine stabilit“, — deasemeni un lucru care la Budapesta trebuia să fie bine primit mai ales în faţa afirmaţiunii generale, că Românii nu se pot împăca cu politica maghiară; astfel vedem, că domnul Babeş ca president al partidului face încercări de o apropiere politică cu părintele metropolit Miron, ceea ce sigur mai ales la Budapesta trebuia să producă un bun efect; astfel vedem, că domnul Mocsonyi în alianţă cu dl Babeş lovindu-se mereu în acţiunile lor de o atitudine hotărîtă a unei minorităţi în comitetul partidului, fac o încercare serioasă de a exclude simplu acea minoritate din comitet, şi se mulţumesc în sfîrşit cu un vot de blam dat „Tribunei“. Partidul nu poate ca să desconsidere acest timbru, ce s’a încercat a se da atitudinei sale prin domnul Mocsonyi. E de neapărată trebuinţă ca partidul, dacă voeşce să fie socotit drept un factor politic, să se întrunească şi prin bărbaţii sei de încredere să manifesteze în mod clar şi neîndoios atitudinea sa politică. Căci e cu neputinţă, ca unul din acelaşi partid se urmeze două căi atât de divergente, precum sunt acele marcate prin faptele petrecute de la conferenţa din anul trecut încoace. Mai păgubitor decât jignirea unei solidarităţi închipuite e fără îndoeală pentru politica română o şovăire în principii şi o frământare stearpă între conducătorii partidului. FOIŢA „TRIBUNEI Răsbunarea florilor. Traducere după Freiligrath. De George Vent de Vară. Doarme ’n caldul pat topila D’un somn liniştit răpită, Genele-’i cu drag se ’mbină Peste faţa’i rumenită. Lângă pat stau aşezate Rînd de rînd atâtea fiori, Cu potire desvoltate în o miie de colori. Ce căldură prin odaie Calda vară răspândise! Că era pe mie de vară Şi ferestrile 's închise. E tăcere; tot e 'n pace Şi stă mut giur împregiur, Dar’ deodată — cei ? S’aude Prin odaie lin murmur. Din a florilor potire Es fantoame mititele, Ele au vestmânt de neguri, Plete late poartă ele. Dintr’un trandafir apare O femeie: s’auresc Pletele-’i pe albii umeri Şi 'n păr perlele-’i sclipesc. Din frunzişul de cicoare fată vine-un cavaler, Are ochi de foc şi flăcări Şi la şolduri are fer. Dintr’un crin zimbind voioasă O copilă blândă apare, Cu văl alb, care pe umeri Pânză de paragin pare. Din tăcuta lăcrimioară Ese ’n salturi un Arap, Semiluni purtând pe haină Şi pe turbanul din cap. Din violă ese-un rege, Ear’ din Iris îl urmează Vânătorii sei, cu lance Şi cu scut şi cu pavăză. Din narcisul palid ese Un ficior, carele-i gata Lângă pat venind încetul, Grabnic să sărute fata. Lângă pat ţipând s’adună Mititelele fantoame, Ş’apoi cântă nebunatec, Scuturând ale lor coame: „Fată, fată nemiloasă! „Din pământ ne-ai scos afară „Şi ne-ai pus aici în cale ^Să perim în noapte-amară! ■'•Vk „Cum dormiam de liniştite „Lângă sinul fericirii, „în pământ! Cu ce iubire „Ne mai sărutau zefirii. „Şi frumosulfilei soare „Cerul vesel s aurit! „Atunci ne scălda prin lacrimi „Şi prin zimbet fericit. „Rouă blândâ-a dimineţii, „Ploaia primăverii caldă, „Acum noaptea disperării „Cea fără sfîrşit ne scaldă. „Fată, fată ! Noi acuma „Vescejiie ne uscam, „însă de pe pragul morţii „Sci-vom să ne răsbunăm!“ „Cântecul acuma tace, Iar fantoamele d’odată Vin pe rînd, pe rînd s’apleacă Peste adormita fată. Câte şoapte ne’nţelese! Şi cât murmur ne’nţeles Şi cura ard obrajii fetei! Şi nu-’i bate lung şi des! Atunci soarele privesce în odaie; totul tace; Florile surid din oale Şi-’n pat un cadavru zace. Faţa fetei e topită, Ochii par deschişi uşor. Florile-au înăbuşit-o cu parfumurile lor. REVISTĂ POLITICĂ. Sibiiu, 29 Noemvrie st. v. Din parlamentul maghiar, în şedinţa de alaltăieri casa deputaţilor din Budapesta a primit în prima cetire proiectul de lege despre expoziţia din 1895. La sfîrşitul şedinţei ministrul Baross a presentat şi convenţia comercială cu Elveţia. După votarea legii despre expoziţie casa a hotărît sa nu mai ţină şedinţe vreo câteva zile, pănă când convenţiile comerciale vor trece prin desbaterile comisionale. Terminându-se acestea, casa deputaţilor va desbate mai întâiu proiectul de lege despre regularea pensiunilor învăţătoresei, care după aceea se va ocupa cu convenţiile comerciale. Parlamentul austriac despre vitele din România, în şedinţa dela 10 Decemvrie n. a casei deputaţilor din Viena, deputatul Sommaruga s’a ocupat cu afacerea importului de vite din România. El a zis, că scumpirea peste măsură a cărnii nu este causată de măcelari, ci de lipsa de vite de tăiat în monarchie, ceea ce nu se poate sana decât prin deschiderea graniţei române. Producţiunea vitelor din monarchie nu acopere trebuinţele şi afară de aceea vitele puse în vânzare de multe ori sunt inferioare. La sfîrşit vorbitorul a combătut afirmarea, că în România ar fi stări veterinare desolate. Convenţiile comerciale. Se telegrafează din Hamburg. Foaia bismarckiană „Hamburger Nachrichten“ pledează cu energie pentru desbaterea comisională a convenţiilor comerciale şi reclamă pentru Reichstag dreptul de a face modificări în convenţii. Dacă prin aceasta intrarea în vigoare a convenţiilor se va amîna cu câteva luni, numita foaie cere să se dee guvernului autorizarea de a prolonga cu atâta convenţiile cele vechi. La 10 i. c. a fost iscălită în ministerul de externe din Viena şi convenţia austro-ungară-germană cu Elveţia. Noul cabinet al României. Se telegrafează din Bucuresti dela 10 Dec. n. a. c.: Noul cabinet s’a o rugăciune. De Carmen Nylva. Traducere de Aurelia Roman. (Urmare.) „Copilă“,zise ea, „tu poţi să mă faci foarte, foarte fericită şi pe tine încă; aşa sper“. „Da, mamă?“ Pleopele ce se ridicară la aceste cuvinte erau grele şi obosite. „Dacă tu te-ai face o femeie avută, onestă şi iubită, atunci am fi scăpate de toate neajunsurile şi eu aş ajunge o bătrâneţă fericită, legănând nepoţii pe genunchi“. — Editha căzu înaintea ei în genunchi, plecându-’şi capul între mâni: „O mamă, mamă, altă jertfă nu pot să-’ţi aduc? Cruţă-me de asta, te rog“. „Dar primesci un bărbat ales, care te iubesce foarte mult“ ! „Dar’ eu nu pot să iubesc pe nimenea ! Nu sunt creată pentru a fi soţie. O mamă — cum pot eu să fericesc pe cineva?“ „Grija mea să fie; el crede că e destulă fericire a te are pe tine“. „Dar eu mă tem de asta !“ „Are să’ţi treacă, dacă omul se dedă“ „Ah! ai milă de mine, mamă!“ „Ai tu milă de mine, Editho !“ Tinăra fetiţă întinse manile şi vorbi cu lacrimi în ochi: „în toată vieaţa doriam liniştea mănăstirii, şi în timpul din urmă atât de mult, atât de mult“. „Fetele nu ştiu ce este bine pentru ele!“ „ Ah! dacă ai cunoasce întreaga mea păcătoasă inimă“! „Atunci aş 4i°e că nu eşti doamnă să fii mireasa lui Christos!“ Editha suspina. „Am fost întotdeauna o fiică ascultătoare, numai de astă dată nu-mi cere supunere “. „Tocmai de astă dată o pretind“. „Dar’ nu pot! — nu pot“ ! „Nu fi nebună, Editha, cer numai permisiunea de a îngriji de fericirea ta, și tu te aperi pare că ar fi moartea ta!“ „Este moartea mea, mamă“! „Destul, tu nu ştii ce vorbesci. Nu uita însă, că eşti o fiică care ’şi-a uitat de datorinţa proprie, dacă nu vei lua pe bărbatul pe care eu ’ţi-’l-am ales, şi că mă dai pradă unei bătrâneţe părăsite, miserabile şi nemângăiate! Acum eşi !“ Editha voia să mai facă ceva ; mama ridica însă mâna oprindu-o şi o trimise afară. Biserica gemea de numărul oamenilor; soarele străbătea prin geamurile pistriţe, şi dulcile sunete ale organelor se perdeau prin înălţimea murgândă. Cât de solemn suna vocea episcopului, când întrebă, dacă Raoul este demn de a primi sfinţirea. Şi ce frumos era, când bătrânul bărbat puse mânile pe capul lui Raoul şi o rază puternică a soarelui ilumina pe amândoi. — Apoi Raoul fu îmbrăcat; degetele lui se sfinţiră cu mir, pentru ca tot ce presentai astăzi camerelor şi a fost primit cu aplauze. Ministrul-preşident Catargiu a cetit o declaraţie, anunţând că ministerul va continua cele două reforme, care s-au început în cei trei ani din urmă. Direcţia conservatoare moderată a partidului şi vederile liberale ale membrilor cabinetului sunt în stare a satisface referinţelor moderne. Vederile lor sunt şi ale actualei majorităţi parlamentare, de al cărei representant fidel se va gera guvernul. Activitatea ministerului va fi cu atât mai roditoare, cu cât mai mare va fi unitatea vederilor şi a direcţiei. El apelează la spiritul de unitate şi la patriotismul representanţilor poporului. După aceste camera ,şi-a suspendat şedinţele pănă la 9/21 Decemvrie. Politica bisericească a Franciei. Cercurile politice republicane ale Franciei se vede că îşi string tot mai mult rîndurile pentru a lua posiţie hotărîtă contra atitudinei episcopatului şi clerului catolic. Astfel adunarea signalizată în telegrama noastră de ieri a celor 110 deputaţi republicanişi-a exprimat în unanimitate părerea, că în faţa manifestaţiunilor clericale guvernul şi întreg partidul republican au să rămână uniţi. Pe urmă au declarat, că măsurile pregătite pentru a despărţi biserica de stat este imposibil a le mai amîna. Tot la 10 Dec. n. senatul francez a hotărît a publica prin afişare în toate comunele Franciei discursul ministrului-president Frey cinet, rostit la 9 Dec. n., precum şi ordinea de zi votată de senat, prin care se aproabă atitudinea guvernului faţă cu clerul. CORESPONDENŢA „ TRIBUNEI“. Binţinţ, 21 Noemvrie 1891. (Starea deplorabilă a comunei bisericesci.) Onorată Redacţiune! La adresa mea în preţuitul d-voastre 4 dar aţi binevoit a descrie tristul eveniment despre incendiul întâmplat la 2 Aprilie a. cu care incendiu, ajutat de un vânt puternic, în timp de 2 care mistui cu flăcările sale o terţialitate a comunei noastre Binţinţ din comitatul Hunedoarei, situată în Câmpul pânei. A ars casa parochială cu toate edificiile economice, care nu demult au fost construite din lemn solid și edificate cu spesele actna-