Tribuna, iunie 1893 (Anul 10, nr. 119-142)
1893-06-01 / nr. 119
Anul X ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., V1 an 2 fl. 50 cr., x/a an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarche: 1 lună 1 fl. 20 cr., x/4 an 3 fl. 50 cr., x/g an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: 10 an 10 franci, x/a an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente se fac numai plătindu-se înainte. Sibiiu, Marţi 1/13 Iunie 1893 TRIRTINA JL A 11 A-A A-J X TJL JL Apare în fiecare zi de lucru INSERTIUNILE I Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua-oară 6 cr., a treia-oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Măcelarilor nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. în Bucureşti primeşte abonamente Ioan Bianu, profesor, Bucureşti, Calea Victoriei nr. 135. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Un număr costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. La Abonament lunar pentru Iunie st. v. — cu preţurile din capul foii — invită Administraţiunea ziarului „TRIBUNA“, Triumful dela Mişcolţ. Pentru guvernanţii actuali ai statului unguresc Otto Herman a creat o situaţiune penibilă. Demonstraţiunea dela Mişcolţ n’a fost mai puţin penibilă pentru aspiranţii la succesiunea în guvern după guvernanţii actuali. „Pester Lloyd“ a dat în numele guvernanţilor „Pesti Napló“ în numele aspiranţilor la succesiunea în guvern, expresiune situaţiunii penibile creată de Otto Herman. Şi au oarecare cu venit atât cei de sub steagul „Pester Lloyd“, cât şi cei de sub steagul „Pesti Napló“ să fie năcăjiţi. Prea s’a pripit teribilul de independentist cu aruncarea bombei revoluţionare. Atât după unii cât şi după ceialalţi, principiul revoluţiunii nu trebuia afişat aşa în grabă. Mai trebuia ţinut puţin cu reservă. Mai trebuia operat cu ţărînă de lealitate aruncată în ochii nepricepuţilor şi numai tu caşul extrem dată cartea din urmă pe faţă. Pentru oameni sanguinici însă e greu a sta în reservă. Mai ales dacă sunt îmbătaţi de şovinism într’o măsură, încât să-’i facă să-’i uite că mai există şi alţi oameni afară de Maghiari pe lumea ungurească şi să creadă că ei sunt cei mai puternici pe toată faţa pământului. Dar, pe cât de indignate apar cele două ziare, „Egyetértés“ se bucură de triumful de la Mişcolţ. Otto Herman a desfăşurat acolo înaintea alegătorilor maghiari principiul revoluţiunii şi a învins. El fu ales deputat faţă cu un candidat de al guvernului unguresc. „Egyetértés“ saltă de bucurie, că au triumfat principiile independiştilor la Mişcolţ, unde încă cu ocasiunea alegerilor generale mai din urmă credincioşii transacţiunii dela 1867 erau în majoritate. In triumful acesta menţionatul ziar vede, că principiul independenţei ocupă din zi în zi teren mai mult în ţeară. E ar’ ce va să zică independenţă când o pronunţă cei din stânga extremă am văzut în numărul nostru de Duminecă. Dacă am băgat bine de seamă însă, cu toată indignaţiunea lui „Pester Lloyd“, guvernul unguresc nu e tocmai aşa de supărat, precum s’ar pare că este. Căci dacă cu un ochiu varsă lacrimi, cu celalalt în „Pesti Hirlap“ pare că s’ar vede dmpus a surîde. N’are deci să se mişte procurorul pentru cele întâmplate la Mişcolţ, fiindcă nici în ochii guvernului independiştii nu sunt aşa de răi, precum ar putea crede cineva. Din contră, în „Pesti Hirlap“ li se dă certificat de conduită bună, fiindcă sprijinesc pe guvern, în politica sa bisericească. Aşa nu sunt, nu pot fi oameni răi, în cele din urmă poate că independiştii vorbesc şi scriu chiar din inima guvernanţilor de astăzi. Numai că acestora nu le dă încă mâna să facă causă comună cu aceia. Este prea inoportun de a deschide ochii celor de la Viena şi din ceealaltă Europă înainte de vreme. Indignaţiunea din „Pester Lloyd“ din causa manifestaţiunii de la Mişcolţ, e aşadar, foarte probabil, că este numai o apucătură fariseească a guvernului. Dacă guvernul ar fi în adevăr indignat de cele ce s’au întâmplat la Mişcolţ, când cu alegerea lui Otto Herman, nu se indigna numai în „Pester Lloyd“, care se ceteşte în Europa, ci în toate organele câre îi stau la disposiţiune şi chiar şi în acelea, care sunt cetite numai de şoviniştii maghiari. Fie însă cum va fi, triumful de la Mişcolţ îşi are şi pentru noi Românii partea sa interesantă. Avem cu un motiv pipăit mai mult de a ne întări în convingerile noastre despre aceea, că unde au de gând să ne ducă compatrioţii maghiari cu măiestria politică. Ei repetează aproape fără deosebire toate cele dela 1848—1849. Nu cu celeritatea de atunci, ci într’un pas mai domol mînă şi împing lucrurile spre acelaşi scop şi spre aceeaşi ţintă. Dacă politicii Maghiarilor despreţuesc sancţiunea pragmatică şi dacă degradează şi uniunea personală la o eventualitate, sigur că merg la 14 Aprilie 1849, adecă la a doua detronare. Mînaţi de şovinism merg, nu strîmtoraţi, minaţi de grandomania, care la 1848 ’i-a încurcat în răsboiu civil, şii-a făcut să se răsvrătească contra puterii legale, contra Coroanei. Faţă cu astfel de lucruri Românii trebue să nu stee deloc nepăsători. Să nu le considere ca pe unele care privesc numai pe Maghiari. Ele ne pot împinge patria în nişte evenimente, care să ne apuce ca un vittegiu pe toţi câţi ne numim fiii aceleiaşi patrii. Precursorii astor fel de evenimente îi avem în împrocesuările şi întemniţările continue. Deci noi Românii n’avem să ne indignăm pentru triumful dela Mişcolţ. Noi avem să mulţumim lui Otto Herman şi consoţilor lui de principii, că ne advertisează din vreme şi ne atrage atenţiunea asupra îndatoririlor noastre politice. Noi Românii să ne încordăm îndoit puterile, şovinismului maghiar să-’i punem stavile puternice ca să-’l ţărmurim şi să-’l aducem la o stare normală. Fiii patriei să nu mai fie jigniţi în desvoltarea şi prosperarea lor de fanfaronadele unor smintiţi, care cred că numai ei sunt în patrie, numai ei representă patria şi că tot ce e afară de ei sunt numai obiecte de exploatare în favorul comodităţii lor. FOIŢA „TRIBUNEI“. Anacreontice. Un an, făr’ o săptămână, De când am legat la vite, Şi dând mâna c’o Româna, Am legat şi prietenie. Azi, vrând să-’i aduc aminte De-acea zi, de-acel cias sfânt, îmi trecu pe dinainte. Şi îmi zise greu cuvânt. Las’, am zis, te faci uitată, Nu-’i mult păn’ ţi-’i veni ’n ori, Viia ştiu că-i bin’ legată Şi de două, de trei ori... Să-’i spun atunci verde ’n faţă, De ce prieteni ne-am legat Şi să-’i zic: mândro, te ’nvaţă, Să legi prieteşug curat. Ştiu că-i tineră... n’a crede, Dar’ la toamnă să-’i arăt. .. Doar’ va crede ce se vede, Că ’i-s prietenul curat. Vină toamna, dar’ să vină, Vin s’aducă mult și bun, Să-’mi iau popă mărturie, Ear’ la altul mă cunun. Pân’ atunci cu cea Română Vom lega viia ’mpreună, Şi din nou vom prinde mână, Dar’ ne om da gură arvună. Bochia, 26 Maiu v. 1893. Oavriil Bodnariu. Nume etruscice ce se finesc în u*) Etruscii au schimbat numele eroilor şi zeilor greci după natura limbii etruscice. Numele aceste etruscice toate sunt culese din inscripţiuni etruscice, şi aceste ne arată, că Etruscii mai în tot locul au schimbat pe o în u, car’ schimbarea aceasta e dovadă, că în limba etruscică,u a predominat. Latinii au primit numele aceste greceşti finite în on, acuşi cu terminarea sau sufixul ou, acuşi au aruncat pe n şi a rămas o, până ce Etruscii pe on ’l-au strămutat în un, asemenea pe or în ur, şi uneori au aruncat pe n şi pe r, şi au format numele în w, ba şi alte vocale din mijlocul numelui le-a strămutat în u. Pentru deosebire mai uşoară, numele etruscice se înşiră înainte şi se tipăresc cu litere mai mari: Aplun şi Aplu şi Apulu, Apollon, Ataion, Aktaion, Achmemiun şi *) în „Familia“ anul 1892, nr. 30 şi următorii am aretat sistemul de formare a numelor de chemare (azi de botez) de familie şi de supranume la Etrusei. Penru extesiunea materialului, cer loc în forţa „Tribunei“. Marienescu. I Achnemon, Agamemnon. Atunis, Adonis. Artumes, Artemis. Aemphetru, Aemphitrion. Charon şi Charu, Charon. Ceron, Gerion. Castor şi Castru, Kastor. Cuclu, Kyklops. Clutumustha, Clutista, Clutumita, Klytemnestra. Curtune, orașul latin Cordona. Easun, Eiasun, Heiasun, Iason. Velparun, Elpanor (aci s’a pus înainte), Ectur, Hektor. Euturpa, Euterpe. Eture, Aitolos. Eupurias, Euporias, Ephesiu, Ephesios. Ichsiun, Ixion. Kukne, Kyknos, Lamtun, Laomedon. Le tun la Latini Leto, Lato, Latona. Memrun, Memron, Mlitun, Meliton. Nestor Nestor, Phuinis, Phönix. Philotis, Philotis. Phulnice, Polinikes. Pulutuke, Pultuke, Peeltuce, Polydeykes. Phuipa, Phobe, Prumathe, Promotheos. Patrukles, Patroklus, Pythnice, Pytonikos, Puiia Poenus (poporul pun.) Pup- tura (orașul etruscie) Rutapis, Rodopis, Ruphuius, Rupaios, Stenue, Sthenelos, Tramunus, Tolamonios. Uthave, la Osci Uhtavis, la Latini Octavius, Upriani, Hxperion Usii, Eos, lat. Aurora. Utur şi la Umbri auctor. Urusthe, Ursthe, Orestos, Utuze, Uthuste, Uthuze, Uthste, e Odysseios, Uris, Ulizes, Zetun, Zetes, Ziumithe, Diomedes. *) *) Deşi s’ar pute face mai multe observaţiuni, trag atenţiune numai Aemphetr , formă cum din Demetrios la noi s’a făcut: Mediu, Mitru apoi la Ziumithe, unde do încă în veacuri întunecate s’a schimbat în ziu. A. Numele finit în u. Acum trec la numele de chemare de familie, de supranume etc., care se finesc în u. Corsen le-a cules toate din inscripţiuni, dar’ eu ’mi-am dat truda, casele înşir după A. B. C, ca astfel să dau un material mai ușor de combinat. Numerii între parantese înseamnă pagina din tomul II. al lui Corsen. Predomnirea lui u în limba etruscică și predomnirea lui u în limba românească asemenea formează un punct de mare însemnătate pentru legătura noastră originală cu Etruscii, pentru aceasta să-l desvolt mai pe larg. A. La Achu (90) LI. Vipi Velu Athmi (81) Acilu Lucumu (117) Aruth Acilu șiAtli Acilu (117) Autu Vipti (173) Arnziu Slaithes (173) C Senti Achu (217) Lt. Cenena Afu (236) Alpanu (320) VI. Velu Athnu (321) Ar. Anani Athnu (321) Avinu (324 și 922) Arnziu Slaithes Latin (358) A. Veitnes Anthiatu (439) Apucu (938). O. Salie Careu (74) Ar Tutma Claniu (89, 142) Aule Ceisu Fulu (117, 236) VI. Cesu (117) Lathithe Crettu (126) Ar Tlesna Cencu (91, 142) VI. Tlesna Cecu (91, 142) A. Cerina Caspu (143, 235) Cumeru ( 95) Velus Estus Cerinu (213) Ls. Caspu (235) Ceriu Flesnas (321) VI. Ane Crisu (321) Labhni Zivas Cerichu (321) Art Velsi Cencu (322) VI. Crapilu Aule Caprilu şi Ath. Crapilu (322) Lth. Cicu şi Cae Cicu (323) V Velsis Caciu, Ath. Capiu Larth. şi Capiu Ranazu (358) Caru (487, 887) Velus Ez. Cerinu şi Culzu (640) Ceisu, Cesu si Cavsiu (965) Lth. Cicu (981) Caspu (996) Caca (1005). E. F. si H. Ephesiu Rucipal (358). Ls Faru (88, 90) VI. Fastntru (88) VI. Fulu (236) Aule Ceisu Fulu (236) Tuflunu (313) Ls. Faru (323) Arnt. Tethiu Larisal (358) VI. Fulu Ucis (363) V. Hastntru (88, 323) C. V. Helu (304) Lth. Hisu (323) Cure Lacna Heliu (513) Heliu (514). L. M. N. Laziu Uphie (Appius 74) Lensu (120) Lartiu Cuclinies (153, 357) Lachu Thefris (Tiberius 321)Laru (321) Lart Zenna Lachu (221) L. Larthru Fulnei și Thepsa (323) Larsiu Varnas (327) Lanu (627). Pentru cuvântul lăcustă, adaug aci: Thana Lecusta (174) Lecusta Caspes (174, 396) Minucw (Minucius 118) Musu (195, 483) Aldchis Muifu (320) Vel Musu (324) Musu (887) și Muthiku (939) Ar Sale Clan Nurziu (357) Nufalu (1002). P. și R. Klumie Parliu (74) VI. T. Petra (89) Lt. Petru (89) Lth. Petru (88) La Pumpu (108, 111), Ls. Pumpu (110) Salvis Sprechu (172) La Petra, Lt. Petra Lt. Petru (323) Arnth Pumpu, Larth, Pumpu, La. Pumpu (323) Pumpu Inute, Vetani Pupu. Au Precu Convocarea conferenţei naţionale. Precum aflăm din parte competentă comitetul central al partidului naţional va convoca conferenţa delegaţilor alegătorilor români la Sibiiu pe zilele: 9 10 şi 11 Iulie st. n. (27, 28 şi 29 Iunie v.). Presa străinătăţii despre darea în judecată a Memorandului. „La Patrie“ din Bucureşti primeşte din Anvers cu data 9 Iunie n. următoarea telegramă: în primul seu de astăzi „L’Independance Belge“ se ocupă cu procesul contra comitetului partidului naţional român din Transilvania şi zice că guvernul maghiar vrea să provoce tulburări în Transilvania pentru a pută sugruma (étrangler) cu atât mai uşor pe Români. Marele jurnal belgian califică purtarea guvernului de nepolitică şi crudelă“. Darea în judecată a MEMORANDULUI. Dl Dr. Gavriil Tripon, advocat în Bistriţa şi membru în comitetul central al partidului naţional ne trimite următoarea scrisoare, care o publicăm întocmai : Bistriţa, 8 Iunie n. 189 3. Onorată Redacţiune! După ce văd că toţi membrii din comitetul partiduluişi-au dat publicităţii pasiunile şi isprăvile făcute înaintea judecătorilor instructori , vă rog şi eu pentru a publica următorul extras din cuvintele mele. Am fost ascultat în Sâmbăta Rusaliilor, înainte de toate accentuez că mie nu ’mi s’au pus întrebările ad personam, că ce am făcut eu, şi ce nu am făcut, ci simplamente am primit provocarea să mă declar cu privire la compunerea, tipărirea şi împărţirea Memorandului Românilor! Cine a făcut Memorandul? Eu am cerut să fiu ascultat în limba română şi protocolul să fie condus tot în aceeaşi limbă, dar’ ’mi s’a refuzat, întocmai ca domnului Daniil Lica, care a fost ascultat înaintea mea. Referitor la meritul causei, eu am dictat la protocol următoarele: Memorandul român nu este operă isvorîtă din iniţiativa comitetului central de 25, ci este şi va fi totdeauna a poporului român întreg din Ungaria şi Transilvania. Iată dovezile: înainte de conferenţa cea mare din Sibiiu, unde s’a hotărît compunerea, tipărirea şi aşternerea Memorandului român, s’au ţinut în toată ţeara în cercurile electorale conferenţe prin comitate. Aşa şi în comitatul nostru în conferenţele cercuale s'au luat următoarele unanime conduse: 1. Să trimită fiecare cerc electoral câte 2—4 delegaţi la Sibiiu pentru conferenţa cea mare. Aceşti delegaţi apoi au să se ţină acolo de următoarele dorinţe şi voinţe ale poporului român: 2. Programul politic stabilit şi compus în 1881 să se susţină intact şi întreg şi mai departe. 3. Pe basa acestuia şi potrivit cu acesta să se compună şi aştearnă fără a m în a re un Memorand la înaltul Tron şi să se publice totodată spre orientarea tuturor! 4. Faţă cu alegerile dietale iminente, poporul român să rămână în resistenţă pasivă! Astfel au hotărît alegătorii şi poporul român din cercurile electorale, şi astfel au hotărît şi conferenţa delegaţilor ţinută în Sibiiu la 20—21 Februarie 1892, care au ales şi comitetul de 25, impunându-şi executarea acestor conduse. Adaug spre orientare: cercurile electorale: Bistriţa şi Năsăud au ales de delegaţi pe domnii Gavril Manu (reposatul), Dr. D. Ciuta, advocaţi în Bistriţa, Mihail Făgărăşan, protopop în Tăure, Gherasim Domide, Lazar Avram şi Simion Monda, toţi preoţi, cel din urmă protopop. Eu am primit mandat din cercul Ilenzii Mari, la conferenţa mai multor cercuri ţinută în Dej, în ianuarie 1892. Accentuez că condusele cercurilor electorale s'au luat unanim şi în conferenţa delegaţilor din Sibiiu. Toţi au susţinut programul politic din 1881, pasivitatea şi aşternerea şi publicarea Memorandului. Diferenţă de păreri s’a ivit numai pe lângă întrebarea: Când să se aştearnă Memorandul la înaltul Tron? Minoritatea delegaţilor a fost de părerea, că, acuma nu e încă timpul oportun a-l aşterne. Trebue aşteptat încă Majoritatea delegaţilor însă a fost de părerea să se aştearnă Memorandul după compunere la moment , cam din motivele următoare: 1. Poporul român nu duce şi nu vrea să ducă luptă şi politică vicleană şi ascunsă; după timpuri suspecte nu venează şi nu pândeşte. Apoi poporul român, vecinic credincios Tronului şi patriei, având de veacuri, şi mai ales chiar astăzi gravaminele şi suferinţele sale în vieaţa publică a ţerii, în care este redus şi apreciat aproape la nimica, îşi ţine de datorinţă a fi sincer faţă cu puterile statului, şi se crede şi de îndreptăţit pe basa constituţiunii, ca popor însemnat în patrie, prestator de oraţie şi purtător de greutăţi, a aduce chiar şi acuma gravaminele şi dorinţele sale pe calea petiţionarii la cunoştinţa înaltei Coroane, a puterilor statului nostru, şi prin publicare şi tipărire, a face cunoscută posiţia şi dorinţa tuturor Românilor, câţi numai se ocupă cu trebile publice, ca să li se dee ocasiune întru a uşura posiţia şi a promova causa Românilor apăsaţi pe nedreptul însemn, că în conferenţa delegaţilor au luat solidaritatea şi aceia, care au votat pentru aşternea mai târzie. Aşadară cu drept cuvânt trebue considerat Memorandul, ca operă a poporului român întreg! Dovadă, că Memorandul e al poporului, e şi aceea, că aproape 300 de inşi s’au alăturat la comitetul de 25, cu ocasiunea aşternerii Memorandului, — apoi declaraţiunile de aderenţă. 1 în conferenţa din Sibiiu 20—21 Ian. 1892 am luat şi eu parte, unde am pledat potrivit mandatului primit dela cerc, cu confratele Dr. T Mihali din Dej şi alţi consorţi, pentru aşternerea momentană a Memorandului. Tot în acea conferenţa am fost ales membru şi în comitetul de 25. Dar’ ca membru în acest comitet, nu m’am subtras nici prin gând dela împlinirea datorinţelor ce-’mi impunea această posiţie! Dar’ în Memorand şi în cuprinsul lui nu este nici o penalitate, căci: 1. Acest Memorand este numai un extras, (aşa zicând) din „Memorialul“ politic din 1881, care şi el a fost compus, tipărit şi distribuit în ţara întreagă şi în Europa, în limba română, germană, maghiară şi franceză, şi representă vederile şi dorinţele unui popor şi partid din patrie, ceea ce după constituţie, Nr. 119