Tribuna, iunie 1894 (Anul 11, nr. 113-133)

1894-06-01 / nr. 113

ABOimMENTELE îintru Sibiiu: 1 lună 85 cr., '/« an 2 fl. 50 cr.,/, an 5 fl., 1 an di fl. Pentru tlucerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., */« an 3 fl. 50 cr., '/, an 7 fl 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: */« an 10 franci, V, an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente se fac mimai plătindu-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru Nr. 113 INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua-oară 6 cr. a treia-oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr Redacţia şi administraţia: Strada Măcelarilor nr. 1. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Un minăr costă 5 cmceri v. a. sau 15 butii rom. La Abonament lunar pentru iunie st. v. — cu preţurile din capul foii — invită Administraţiunea ziarului „TRIBUNA“. FOIŢA „TRIBUNEI.“ Concertul român. Afară de mici conveniri sociale şi câte o rară şi restrînsă conferenţa, încolo abia mai putem număra ceva din domeniul mişcării social-culturale. Bar’ căuşele toţi le cunoaştem: înverşunarea, cu care trebue să susţinem lupta—'•* naţională, luptă ce ne mistue aproape toate forţele. Câtă bucurie, cât senin şi mângâiere trebue să simţim deci, când — ca Sâmbătă seara — ni se dă prilegiu să ne desmierdăm sufletul asistând la o sărbare, care e a noastră a tuturor Românilor sibieni, la care dispar toate micele animosităţi, ce în atâtea locuri tulbură armonia vieţii sociale române. Şi dacă ne bucurăm noi spectatori, auditorii sărbării, cu cât mai mult trebue să fie fericit de profesor G. Dima, pe care mai potrivit aş pute să-l numesc, autor al momentelor scumpe ce adună pe toţi Românii la un loc, momente, care ne înalţă în faţa, străinilor şi sânt cea mai eclatantă dovadă a simţului nostru Artistic. Distins compositor, conştiincios profesor şi abil dirigent, dl G. Dima şi prin concertul de Sâmbătă seara a câştigat drept la gratitudinea noastră. Ear’ felicitări pentru concursul graţios ce mi-au dat, trebue să adresăm d-nei Maria Dima, d-şoarei Lucia Cosma şi d-şoarei Leontina Gärtner. Doamna Maria Dima, putem se zicem că nu s progresat numai, dar’ a ajuns la perfecţie. Având o voce (alt) clară şi dulce, pe alocurea catifelată, d-na Dima a executat solurile sale nu numai cu deosebit gust artistic, dar’ şi cu multă simţire. Partea (din „Clopotul“) unde mama se sbuciumă cu gândul copiiilor, a fost o interpretaţie sublimă. Am avut însă regretul, ca la acest concert să nu putem asculta pe d-na M i m i C r iş a n, excelenta sopranistă. Locul d-niei sale ’l-a ţinut d-şoara Lucia C o sm a. Un greu rol! Când primeşti o mare moştenire, iai şi mare răspundere. S’a achitat nu numai bine, dar’ poate că a în trecut aşteptările multora dintre auditori. Vocea d-şoarei Lucia Cosma deşi acum se desvoltă, are cu toate astea un timbru hotărît, care numai în intensitate doar’ mai are a se desvoltă. în ceea ce priveşte felul timbrului, deja e frumos, plăcut. La început (fără îndoeală, din causa emoţiunii ce cuprinde chiar şi pe artistul expert) vocea d-sale părea cam prea albă. Era însă şi atunci purtată cu o deplină siguranţă. Repede s’a întărit apoi şi o singură clipă n’a slăbit ci clar şi metalic a răsunat pe întreaga intinsă scară, observând exprimarea nu numai a tonurilor înalte ori de jos, dar’ având şi nuanţare conştienţioasă. Nu era un sopran de eroină dramatică, dar’ (potrivit şi vîrstei concertantei) un sopran de un dulce lirism, care impresionează fără a sgudui şi place mai ales prin frăgezia, tinereţa sa. Fericitul debut al domnişoarei Lucia Cosma ne chezăşueşte, că pentru viitor „Reuniunea“ are nu numai o admirabilă solistă, dar o achiziţie ce-i va spori laurii. Alăturea cu d-şoara Lucia Cosma, evenimentul seratei a fost şi d-şoara Leontina Gärtner, excelenţa cellistă. Critica artiştilorşi-a dat deja părerea asupra eminenţei artiste. Prin prestanţa de Sâmbătă seara, d-şoara Gärtner a îndreptăţit chiar şi laudele cele mai exagerate la adresa d-neaei. A produs furtună de entusiasm. Sub arcuşul artistei, instrumentul greu devine când isvor de dulci desmierdări, când o furtună ce-ţi sgudue până în adânc sufletul. Gât-la-gât, artistă şi instrument parcă se contopesc, lemnul capătă vieaţă, ride şi plânge. . . A executat artistic cu deosebire „Concertul (op. 45)“ de B. Molique, după cum ne-a încântat prin executarea cu simţ românesc a piesei „Când te voiu uita“ de G. Dima. Publicul a aplaudat-o călduros şii-a oferit două coşuri mari de flori. îndeplinim o plăcută datorie aducând sincer de elogii d-şoarelor Teresa Dräxler, care a executat cu simţ şi artă partea d-sale de solo (alt) şi Eugenia Moga, sopranistă care promite mult. Dintre bărbaţi au contribuit ca solişti la reuşita seratei dnii Popovici (cleric), Isaia Popa şi Stroe. De la concertul dat în teatrul orăşenesc dl P o p o v ici a progresat foarte mult. Vocea a crescut în extensiune, a câştigat în timbru care prin şcoala continuă şi bună a dlui G. Dima, concertantul a profitat mult, mai ales în ceea ce priveşte siguranţa prestaţiunii. Dl Isaia Popa a fost urmărit de public în greaua sa partiţie cu vechia simpatie, dupăcum cu mulţumire trebue a se primi prestaţiunea dlui Stroe, careşi-a dat lăudabilă silinţă se ridice succesul serbării. Şi în fine, ca să dăm măiestrului ce este a măiestrului, trebue să accentuăm precisia şi siguranţa corurilor. Dl Dima ni-a dat o atât de perfectă interpretare a marelui op de A. Romberg („Clopotul“), că pe orice scenă mare ar fi putut ocupa loc cu mândrie. Nu mai puţin merit ’şi-a câştigat prin traducerea poesiei („Clopotul“) lui Schiller. E o traducere nu numai pentru necesitatea musicei, dar de incontestabilă valoare literară. Publicul a şi primit cu multă căldură toate piesele, aplaudând mai ales pe cele româneşti, composiţii ale dlui Dima, care la fiecare concert ni se presentă nu numai ca un distins măiestru de musică, dar şi ca un talentat compositor. Leandru. tam 4 ------------------------------------ Victoria lui „ Meise mach dech groiss ! “ Cine în lăuntrul ţerii noastre ori în afară n’ar fi fost până acuma destul de iniţiat în afacerile publice, pentru a fi convins că soartea Ungariei numai în aparenţă o croeşte elementul dominator maghiar, car’ în realitate ţeara este dată pradă celui mai corupt și corupător element din lume, Jidanilor, acela nu va sta nici o clipită la îndoeală, văzând mersul și modul în care s’a deslegat crisa ministerială și s’a format noul cabinet. Intr’adevăr nimic mai respingător, mai dejositor decât văzând că în fruntea întreg învălmăşagului răsboinic înscenat de cea mai putredă adunătură de oameni fără pic de ruşine, şi poreclită cinic şi „partidul liberal“ în contra C or o a n e i, stă un vulgar jidan galiţian : Darányi (pinn „Magenduff“) Ignácz. Dacă nici n’ar exista alte semne, alte dovezi, acest singur fapt umilitor pentru toate neamurile din ţeară dovedeşte cât se poate de lămurit de o adisenţa deplină a „elementului omin a tier “. Din telegramele publicate la timp se ştie ce s-a petrecut în conferenţa partidului liberal în ziua de 2 iunie n., imediat după însărcinarea dată de cătră Monarchul contelui Khuen-Hăderváry de a forma noul minister. Atunci cohorta liberală văzându-se amenințată de a fi desvăluită de viitoarele ministere, întocmai ca un făcător de rău de cea mai rea specie, văzând că ni se apropie ciasul ultim, scoate revolverul de răsvrătire şi face pe voinicosul cinstit. Fiind însă că în păcătoşenia lor nimeni n’avu îndrăsneală să fee răspunderea personală de a fi făurit revolverul, partidul corupţilor a împins pe un Jidan obraznic, Darányi Moise — sau Ignatz, tot una —■ să se pună el în fruntea cohortei şi să strige din gura-i ovreească, să se poseze el de patrihot cu un cinism de care e capabilă numai specia semită galiţiană. In beţia orgiilor produse de frica de catastrofă, Moise între altele strigă: „Binevoiţi totuşi a-mi da voe ca se arăt ex presiunea recunoştinţei mele patriotice adânc simţite pentru acea patriotică şi plină de caracter ţinută (îi aprobări) de care ni-a dat dovadă demisionatul ministru-president Wekerle Sándor (elrenuri înflăcărate isbucnesc) şi întreg guvernul. . . „Această luptă şi amintirea ei va rămână pururea printre cele mai măreţe tradiţiuni ale vieţii constituţionale maghiare. (Vii aprobări). . . „Prin ţinuta lor ce au dovedit în această grea luptă, demisionatul ministru-president şi colegii sei din cabinet au ridicat conştienţa de sine în lăuntrul partidului, car’ afară din partid puterea lui morală şi vaza“.. Odată pornit pe calea aceasta, gingaşa floare de usturoiu răsărită şi înflorită din mocirla celui mai cinic „partid“ politic din lume propuse următoarea moţiune, adoptată cu unanimitate de cohorta condusă de Jidan : 1. Partidul menţine neschimbat întreg programul seu; în special stă neclintit pe lângă programul seu politico-bisericesc, precum şi pe lângă realizarea lui deplină, neştirbită şi fără amînare; va promova întruparea acestor principii în orice împregiurări, oare cât pentru celelalte puncte îşi reservă dreptul de liberă decisiune; 2. îşi exprimă patriotica sa părere de rău adânc simţită asupra retragerii guvernului şi dă expresiunea mulţumirii sale neperitoare pentru purtarea sa bărbătească intru a servi credincios principiile partidului; 3. faţă cu demisionatul ministru-president şi a colegilor sei din minister, partidul dă pe faţă alipirea sa neînfrântă şi încrederea rugându-i, ca în aceste grele zile se binevoească a urma înainte cu conducerea partidului, îndelungate şi însufleţite aplause şi alren uri urmară acestui product al obrăzniciei evreeşti faţă cu opiniunea publică şi mai ales faţă cu Coroana; ear’ cunoscutul şarlatan şi harlekin Csernátony Lajos, beat cum era şi el de voinicia noului Rákóczy galiţian, se repezi la el şi strângându-’i mâna, exclamă: „Ezt kitünően csináltad, Nácsi/“ Bar’ „Egyetértés“ de la 3 iunie fuce pe imnul triumfător de pe fruntea foii cu: „Mind hősök ők, mind honfiak /“ Trezindu-se după o astfel de „ Walpurgisnacht“, voinicoşii văzură că altfel ’ţi se înfăţişează lumea în beţie şi altfel în stare trează; observară că nimeni nu se spăriase cât de puţin de gălăgie şi cel mai puţin Coroana. Schimbaseră imediat frontul şi puţin câte puţin se declarară gata la tot mai mari concesiuni : au renunţat la „garanţii“, la „parisuri“ (numirea noilor membri în casa magnaţilor); se lăpădaseră de Szilágyi, ba la urma urmelor de însuşi Wekerle, se arătaseră mulţumiţi şi cu „gendarmul“ Bánffy, numai şi numai să nu se prăbuşească nava şi să nu fie înghiţiţi de valurile eleşteului corupţiei îa care plutesc. Văzând însă că odată protectorul lor suprem Wekerle dus, furtuna totuşi foarte lesne s’ar pută naşte, în suprema necesitate earăşi au chemat într’ajutor pe acelaşi Jidan Darányi Ignácz să-’l scoată la liman printr’o declaraţie nouă, plină de pocăinţă pentru vitejia arătată la 2 Iunie. Iată cu ce ruşinoasă mărturisire au fost scăpaţi, iată ce moţiune a propus Darányi Sâmbătă în clubul liberal : „Am aflat cu surprindere, că resoluţiunea din 2 iunie, pe care onor. conferenţa a primit-o cu unanimitate, a fost rău înţeleasă nu numai de ziarele din ţeară, ci şi de acelea din străinătate şi că li s’a atribuit tendenţa ce ea nu cuprinde şi de care acest partid întotdeauna departe a fost. (Aprobări) Noi n’am făcut altceva, decât că am dat expresie recunoştinţei noastre încrederii neschimbate şi devotamentului cătră guvernul demisionat, accentuând menţinerea neatinsă a principiilor noastre (Aşa este!), am rugat pe ministrulpresident şi pe colegii sei demisionaţi, a păstra conducerea partidului în zile grele (Aşa este!) Faţă cu un guvern încă nealcâtuit n’am putut caracterisa posiţia şi raporturile noastre, am declarat Insă, că vom sprijini în toate Impregiurările aducerea la îndeplinire a principiilor noastre. Această declaraţiune a noastră n’a putut avă alt înțeles, decât că vom lucra întru realisarea principiilor cuprinse în programul nostru; dar’ încrederea noastră politică o vom face pendentă de împregiurarea, dacă dela un guvern format din sinul partidului nostru vom putea sigur aştepta aducerea la îndeplinire a programului nostru. (Aprobări.) De aceea, departe era de la noi gândul, că am fi voit se atingem în orice privinţă dreptul ce exclusiv numai Coroanei aparţine, de a încredinţa cui vrea formarea cabinetului. (Vii aprobări.) Aceasta n’am făcut-o şi n’am putut s- o facem, căci nimeni nu se află printre noi, care n’ar respecta acest drept imprescriptibil al Coroanei (Aşa este!), care ar voi se se recurgă la astfel de mijloace, care nu se pot potrivi cu constituţia noastră (Aşa este!); ba şi mai mult, nu este nici un om printre noi, care n’ar fi gata a apiora orişicând drepturile coroanei (Vii aprobări.) „Iată declaraţiunea, pe care ’mi am ţinut de patriotică datorinţă a o face şi a restitui prin ea adevăratul înţeles al resoluţiunii partidului. (Vii aprobări.) Rog deci pe onorata conferenţa a vota o resoluţiune în acel sens, că cu aprobare ia la cunoştinţă declaraţiunea mea“. (Vii şi lungi aprobări.) Pe această cale vitează, prin astfel de arme curat ovreieşti a repurtat cinismul şi corupţia ultima sa victorie. Poate un astfel de guvern să aibă undeva, înaintea lumii, în lâuntru şi în afară oarecare vază? Dacă au încă o picătură de ruşine în vinele lor, pot să se presente în public fără a roşi ? Oar’ cât despre Coroană, credem că numai spiritul nemărginitei răbdări şi scrupulositatea fără exemplu de forme constituţionale le mai îngădue voinicoşilor asta umiliţi şi pocăiţi înaintea uşilor; car’ că la cea mai proximă ocasie, care de sigur se va produce in foarte scurtă vreme, vor fi daţi cu ruşine afară aceia, care au abusat atât de încrederea şi bunăvoinţa stăpânului cât şi de răbdarea popoarelor, mită. Că se face slugă la dârloagă, treacă ducă-se. Românii sânt obicinuiţi a vedè în el un duşman al neamului românesc, un vânzător de neam şi de biserică. Prin acest fapt însă a insultat deadreptul conştienţa naţională a Românilor din eparchia Gherlei, s’a făcut un denunţant mârşav al credincioşilor sei, de dragul guvernului, din a cărui milă trăeşte spre ocara Duhului Sfânt. Nu e mirare deci, dacă bravii Români şi cetăţeni conştienţi, în mai multe locuri, după ce li s’a comunicat conţinutul neruşinatului circular, în indignaţiunea lor au ars acea hârtie, — infamie tipărită, ca monument de ruşine a trădătorului, — înaintea bisericilor. Totodată au fost rugaţi preoţii de la acele biserici, să protesteze în numele lor, al cetăţenilor oneşti, în contra minciunilor neruşinate ce cutează a debita pe contul lor an vânzător de neam. "" Mulţi cred, că Szabó János, în urma morbului de care sufere de multă vreme,şi-ar fi perdutusul normal al facultăţilor sale mentale. La tot caşul e de compătimit eparchia Gherlei! Resultatele cercularului lui Szabó János Cetitorii noştri ştiu, ce fel de circular a dat nefericitul vlădică Szabó János, pedeapsa diecesei de Gherla, cătră clerul şi poporul român din mult cercata diecesă nu 1 Procesul Memorandului şi presa franceză. Cr ată a Il-a scrisoare a corespondentului din Cluj al lui „Journal des Débats" publicată în nr. de la 5 Iunie asupra procesului Memorandului: Procesul din Cluj şi agitaţiunea română în Transilvania. Cluj, 29 Maiu. Procesul politic din Cluj s’a sfirşit după 17 zile de desbateri. V’am spus în scrisoarea trecută la ce manifestaţiuni grandioase a dat el loc din partea populaţiunii române din Transilvania, acum vreau să vă dau câteva detailii asupra primelor şedinţe, remarcabile mai cu seamă prin sforţările energice ale acusaţilor şi ale advocaţilor lor pentru a face să se respecte dreptul lor de a vorbi şi de a se apăra în româneşte şi care vă va arăta cum s’a respectat justiţia faţă cu membrii comitetului executiv al partidului naţional român traşi înaintea juriului din Cluj. In şedinţa a II-a de Marţi, 8 Maiu, a început interogatorul acuzaţilor. Preşedintele baron Szentkereszty îşi permite să le pună Întrebări pe care legea nu-l autorizează, d. e. câţi copii au, etatea lor etc. Advocaţii şi acuzaţii protestează contra acestei proceduri arbitrare a presidentului. Dar o să vă relatez un incident care arată până la evidenţă, cât a fost tribunalul maghiar de arbitrar, de inconsecvent cu propriile lui hotărâri şi lipsit de tact. Advocaţii vorbind până în a II-a şedinţă româneşte, procurorul dl Vita, cere tribunalului să le impună a vorbi de aci înainte ungureşte. După deliberare tribunalul primeşte cererea procurorului. Dar, printre apărători figurau şi neadvocaţi, care după procedura de presă în Ungaria au dreptul să vorbească româneşte. Eişi-au susţinut în consecvenţă dreptul lor, preşedintele însă le retrage cuvântul şi declară că hotărîrea tribunalului este aceeaşi pentru toţi. Apărătorii advocaţi şi neadvocaţi au continuat cu toate acestea de a vorbi româneşte şi în şedinţa a IlI-a. Unul dintre ei, dl Murăşan, întreabă pe preşedintele, să-i spună pe ce basă de drept se găsia, căci cu toată hotărîrea tribunalului dînsul a continuat să vorbească româneşte fără ca preşedintele să-’l întrerupă. El insistă pentru ca o nouă decisiune se fie luată în privinţa aceasta şi blamează cu energie atitudinea contradictorie a tribunalului. Preşedintele, confus, în loc de orice răspuns, ridică şedinţa. Tot în aceeaşi şedinţă advocatul Amos Frimcu, apărătorul preşedintelui partidului naţional, a făcut o descoperire sensaţională. El a atras atenţiunea tribunalului asupra unui pamflet scris şi subscris de doi dintre juraţi, dnii Bogdan şi Gajzagó, în care aceşti domni numesc pe Raţiură-_dător de patrie şi conspirator miserabil. Advocatul Frâncu citează apoi această trasă din pamflet: „Raţiu, care ’şi-a ridicat mâna lui criminală contra patriei, nu poate scăpa de răsbunare“. Este evident, continuă advocatul, că sânt aici juraţi, care ’şi-au fixat judecata dinainte. El protestează energie în contra acestei situaţiuni şi cere tribunalului să-i respingă. După deliberare tribunalul nu numai nu-i respinge pe juraţii în cestiune, ci la propunerea unuia dintre dînşii amendează pe dl Frâncu cu 100 fl, pentru că a făcut această prea justă denunţare. în zadar protestează advocaţii, preşedintele le detrage cuvântul Pentru orice observaţiune asupra ilegalităţilor comise, care nu convenia preşedintelui, advocaţii se treziau că li se ia cuvântul şi erau încărcaţi cu amende, în condiţiunile acestea poziţia apărătorilor devenia din moment în moment tot mai grea. Ei ţinură o conferenţă, şi în şedinţa de joi, 10 Mai, declarată preşedintelui, că deoarece prin amende continue şi prin restrîngerea libertăţii cuvântului, apărarea este absolut imposibilă, ei se văd siliţi să părăsească tribunalul In contra chiar a voinţei clienţilor lor. Acest eveniment agravă foarte situaţiunea acusaţilor. Ei cerură tribunalului ca se amme procesul până ce îşi vor găsi alţi advocaţi, căci într’un proces aşa important ei nu pot rămâne fără apărători. După deliberare tribunalul le respinge cererea şi procesul se continuă. Interogatorul, cetirea actului de acusare şi a Memorandului a durat până Mercuri, 23 Maiu. In decursul acestui timp procurorul îşi retrase acasa contra redacţiunii Memorandului şi o transformă în acusare de delict de colportagiu. Din parte-le acusaţii au denunţat ilegalitatea procesului invocând spre scopul acesta în zadar şi cu legea nu mână prescripţiunea: procurorul ştiu se-şi impună voinţa. Procesul îşi urmă cursul şi procurorul pronunţă rechisitorul. El spune în rechisitor, că acuzaţii au comis prin Memorandul lor un act de rebeliune contra legilor ţerii atacând uniunea Transilvaniei cu Ungaria. în consecvenţă el cere juraţilor în numele ideii de stat