Tribuna, august 1894 (Anul 11, nr. 162-183)
1894-08-02 / nr. 162
Anul XI Sibiiu, Marţi 2/14 August 1894 ABONAMENTELE Î Patru Sibiiu: 1 lună 85 cr., »/« an 2 fl. 50 cr., 1/a an 5 fl., 1 an 10 fl Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., */» an 3 fl. 50 cr., 1/s an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România şi străinătate: V. an 10 franci, */, an 20 franci, 1 an 40 franci Abonamente se fac numai plătindu-se înainte.TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua-oară 6 cr a treia-oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Măcelarilor nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării, în România, la dl Carol Schulder în Bucureşti, strada Laberint nr. 4. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Un număr cost& Seniceri v. a. sau 15 bani rom. L« Abonament lunar pentru August st. V. — cu preţurile din capul foii — invită Administraţiunea ziarului „TRIBUNA“. _________________________________________ „Nemzeti Egyesület“. Foile din Budapesta relatează, că noua reuniune de maghiarizare „Nemzeti Egyesület“ ’şi-a inaugurat activitatea în capitala Ungariei, în sala festivă a comitatului Pesta- P 1 8 a ţinut adecă ziaristul Déri Gyula la 10 n. a. c., înaintea unui numeros public distins de dame şi bărbaţi, o prelegere publică despre scopurile acestei reuniuni naţionale a Maghiarilor. Scopul reuniunii este „să câştige, nu se bată pe duşman“, înţeles este duşmanul intern al Ungariei, care ar fi democraţia socială şi dacoromânismul. Spre acest scop reuniunea, care îşi va lăţi organizarea peste ţeara întreagă, se va folosi de următoarele mijloace: va premia pe învăţătorii „patriotici“, va arangia prelegeri publice în toată ţeara, va distribui cărţi şi ajutoare etc. în acest mod reuniunea are intenţia să resolve „pe cale pacinică“ atât chestia naţionalităţilor, cât şi chestia democraţiei sociale. *v- Admitem de la capul locului, că această reuniune se presentă în public în chip cu mult mai blând, ca surorile ei kultur-egyletiste. Recunoaştem şi laudabila ei intenţie de a lupta „pe cale pacinică“ pentru realizarea scopurilor sale. In cele din urmă, chiar împregiurarea, că oamenii care au luat asupra lor întemeierea ei, sunt oameni mai mărunţi, mai de a doua mână, care nu matadorii vieţii publice şi ai şovinismului maghiar, este oarecum o garanţie, că reuniunea nu-şi va însuşi caracter prea agresiv. Şi cu toate acestea, în ciuda bunelor sale intenţii, nu-i putem proroci mult succes, cel puţin între Români nu. Căci oricare ar fi mijloacele sale, lucrul de căpetenie este sc o p u l ce urmăreşte: „A ne câştiga pe cale pacinică“. Foarte bine, însă dl Déri Gyula nu ni-a spus, sau foile din Budapesta nu ne relatează apicat, că pentru cine, sau pentru ce avem să fim câştigaţi pe cale pacinică. Dar’ în fine nu vom greşi la nici un cas, că pentru „idea de stat“, pentru patriotismul modern al şoviniştilor maghiari avem să fim câştigaţi. Şi astfel, urmărească reuniunea scopul seu cu mijloacele cele mai îngereşti, caracterul ei tot agresiv rămâne, câtă vreme are astfel de scopuri, care numai pacinice nu sânt. Da, dacă s’ar afla vre-odată vr’un Maghiar luminat, care să înţeleagă raporturile etnice şi misiunea istorică a patriei sale, să înţeleagă absurditatea periculoasă a actualei politice de stat şi să constitue societatea maghiară în reuniune pentru altă politică, dreaptă şi echitabilă faţă cu toate popoarele: da, atunci s’ar pută vorbi de scopuri pacinice, şi Românii fără îndoeală ar întimpina-o cu bucurie. Aşa însă, „Nemzeti Egyesület“ tot un fel de „Kulturegylet“ este, cu deosebirea numai, că nu vine ca lupul asupra noastră, ci ca vulpea. N’are însă la ce se mai osteni. Ce va face cu democraţii sociali de pe Alföld, asta e treaba ei. Acolo sunt alte raporturi, care nu pot fi confundate cu chestia noastră românească. In această direcţie îi dorim cel mai mare succes şi admitem chiar, că poate face mult bine luminând şi ajutând pe bieţii muncitori desmoşteniţi. Dar’ în chestia românească ar fi mai bine să nici nu se amestece şi această reuniune. Căci n’are să scoată nimic la cale, ci îşi va risipi numai de geaba puterile şi cel mult va înstrăina şi mai mult pe Români de cătră „naţiunea conducătoare“. Greşeala fundamentală a tuturor Maghiarilor este că nu-’i cunosc pe Români şi nu ştiu ce vor ei. Căci dacă ar şti, ar înţelege şi întemeietorii „Nemzeti Egyesületului“, că pe un popor cu conştienţă naţională atât de desvoltată, şi atât de mândru de trecutul şi menirea sa istorică, nici nu-’l poţi ademeni cu binele nici nu-’l poţi înfrica cu răul, ca se-’şi abandoneze firea şi aspiraţiunile sale naţionale. Românii nu sânt copii să-’i poată duce cineva, fie cu mere roşii, fie cu „virgaşul“ în abisul maghiarisării. Ei ştiu ce vor şi din calea lor nu-’i abate nimenea. Zădarnice dar’ toate sforţările. Astfel înfiinţarea „reuniunii naţionale“ maghiare nu mai poate avă pentru noi decât un interes simptomatic, care însă, la rîndul seu este foarte important. Ca şi cum noi am fi fost singurii revoluţionari cruzi! Cât au puşcat şi spânzurat Maghiarii — nu se simte din nici un şir! Nu-i de lipsă deci să luăm şi noi totdeauna cuvântul asupra istoriei noastre falsificate cu atâta îndrăsneală de scriitorii mercenari ai Maghiarilor? Kossuth însuşi apare într’o lumină de erou colosal. Cuvintele lui — incontestabil frumoase ca oratorie — sânt reproduse foarte des şi foarte pe ales. Câte vorbe dintre acestea s’ar pută cita ca o critică a faptelor de azi ungureşti! De pildă: „Şi sistemele politice nenaturale se pot susţină mult timp, pentru că între răbdarea popoarelor şi desperare e o cale lungă; dar’ sönt sisteme politice, care prin faptul că au durat mult nu au câştigat forţă, ci au perdut din ea; — şi în fine se arată momentul, în care ar fi periculos să le mai susţii.... Eu ştiu, că unui sistem vechiu ca şi unui om bătrân, îi cade greu să se despartă de idea unei lungi vieţi... dar’, dacă temelia e putredă, prăbuşirea nu se poate evita...“ Pentru noi, paginele în care astfel de vederi sunt citate, ni-au dat, prin aplicaţia făcută de noi, singura plăcere a recetirii acestor fel de scrieri tendenţioase. Nu ne îndoim că aceeaşi aplicaţie o vor face şi mulţi cetitori germani, care ştiu acum ce se petrece la noi. a. FOIŢA „TRIBUNEI: O biografie maghiară- Maghiarii sunt furioşi pe noi pentru-că ni-ara dat silinţa să lămurim Europei principiile politicei maghiare şi să-’i zugrăvim exact situaţia ce ni s’a creat prin urmărirea acestor principii. Noi facem ce trebue să facem. Şi o vom face necontenit, deoare-ce ştim că din partea-le Maghiarii fac şi ei tot posibilul ca relaţiunile din Ungaria să fie presentate In lumină falsă, dar’ favorabilă lor. Şi aceasta o fac şi relativ la trecut, nu numai la present. O nouă dovadă ni s’a dat prin dl Eduard Somogy — desigur Ovreu Maghiar — care a publicat de curând o biografie a lui Kossuth, într’o editură cu bună reputaţie din Lipsea, la Otto Wigand. Titlul cărţii este: Ludwich Kossuth. Sein Leben und Wirkenu. Ce se zice aici despre noi? Se zice că pretensiunile noastre de la 1848 au fost „cele mai prosteşti“ (p. 120), se spune că noi am fost nişte simpli „rebeli“ (p. 151) şi că Împreună cu Sârbii am purtat „un răsboiu de nimicire, ucigând în multe locuri femei, copii, bătrâni fără pe apărare“ ; numărul Maghiarilor ucişi de noi a fost „în puţine zile mai mult de 10.000“ (p. 130). Petrecere în Topliţa română “ - Dedicată onorabilelor domnişoare - (Urmare şi fine). „Căluşerul“ şi „Romanul“. Punctul de culminaţiunei-au format jocurile noastre istorice „Căluşerul“ şi „Romanul“, care aci au fost jucate pentru prima dată cu un efect indescriptibil. Cu zile mai nainte sosiră deja tinerii căluşeri spre a face pregătirile necesare. * Musica intonează marşul lui Mihaiu-Viteazul şi tinerii întră în sală „Purtând opinci, brâu şi iţari „Şi cuşma pe-o ureche“, între sunetele marşului eroic se face o scurtă plimbare cu paşi maiestatici, care făceau să tremure în căciuli penele de curcin, înţepenite cu câte o cocardă „trei colori, din mai multe d’albe flori“. Apoi postându-se căluşerii în cerc încep dansurile naţionale atât de pline de farmec şi frumseţă, car’ oaspeţii „___toţi, cu mic cu mare, uniţi într’o gândire „Aleargă colo ’n sală s’asculte şi s’admire „Un dans măreţ şi mândru, un dans plin di răpire Era o tăcere mormântală Nimic nu se auzia decât mişcările şi salturile uşoare ale tinerilor jucăuşi, dintre care mai ales ne-a încântat vătavul Teslovan, student octavan din Bihor. Acesta a stors admiraţiunea tuturor cu jocul seu plin de eleganţă şi graţie. Nu-i A. Bârsan. „Şi s’a continuat petrecerea frumos şi animat până când „Eşind din sală ne lovim „în ochi cu faptul zilei. Alexandri. Şi am mers apoi acasă să facem din zi noapte. Morfeu ne stringe ’n braţe, care sufletul deslănţuit pluteşte pe aripile speranţelor deşteptate In sala de dans de la „Speranţă“. * Excursiunea pe „Secul“. După recrearea procurată prin somn se fac visite reciproce, care şi ele au scos la iveală o nouă şi salutară idee respective propunere, primită cu bucurie de toţi. Pe după prânz o excursiune pe drumul Borsîgiului, de-a lungul părăului numit „Secul“. O ploaie de raze de pe prizont ne invită a ne scula mai iute de la masă şi a ne aşeza în trăsurile, care stau gata de a ne duce pe drumul umbrit din ambele părţi de umbra brazilor seculari. Trăsurile sboară cu noi, care cucuruzele şi holdele de pe dealurile din apropierea „ Valii“, plecate de vânt, fac complimente respectuoase oaspeţilor trecători. Abia ajunşi la gura „Săcului“, ce se varsă în „Vale“ şi începe pădurea stufoasă, plină de parfumuri. Cântările melodioase, ce răsunau din toate părţile şi măreţia naturei, bogată în frumseţi, ne învită a sări din trăsuri. La 1886 a venit pe lume „Kultur-egylet ul” sub auspiciile lui Bethlen Gábor-paşa şi între sunetele trimbiţei de resboiu. La 1894 se naşte ,,Nemzeti Egyesületul“ sub auspiţiile modeste ale dini Déri Gyula şi sunând trimbiţa de pace. De, semnele timpului! Wekerle în Galiţia. „Nova Reforma un ziar serios liberal, scrie, după plecarea lui Wekerle din Lemberg, un articol despre cuvântarea lui din Baia-mare. Această cuvântare este „o nouă dovadă“ — zice „Nowa Reforma“, — „că în Ungaria drepturile naturale ale naţionalităţilor sunt desconsiderate şi că e tare hotărîrea de a suprima tot ce în graniţele Ungariei şi Transilvaniei este de origine nemaghiară“. Ziarul polon mai scrie, că este un „cinism curios“ a zice, că chestia naţionalităţilor nu există în Ungaria, cum a zis Wekerle. „Această negare fără de consideraţie a drepturilor naţionalităţilor este o dovadă, că guvernul maghiar în unire cu poporul maghiar urmăresc foarte conştienţi maghiarizarea, deşi o neagă, pentru a nu fi osândiţi de Europa şi de întreaga lume civilizată şi a scăpa de obiecţia, că sunt nedrepţi şi neumani“. Aceste şire ale colegilor liberali poloni sunt foarte lămurite şi foarte puţin potrivite cu proclamarea „înfrăţirii“ polonă-maghiară, cu care foile ungurești s’au cam pripit. Deputatul Asboth despre politica lui Wekerle. Cu ocasiunea dării de seamă înaintea alegătorilor sei, fostul deputat guvernamental, Asboth János vorbind despre politica guvernului a zis următoarele: Nu înseamnă nici pace și nu este nici motivare, că guvernul nu are altă politică faţă cu naţionalităţile decât — temniţele, care faţă cu mişcările agrare nu ştie face altceva decât că — împuşcă poporul cu grămada. Naivitatea lui Wekerle numai insultele lui o întrec. Aceasta nu e consolidarea statului şi cu atât mai puţin — pacificare. Un interview cu dl V. A. Urechii Corespondentul ziarului „Deutsches Volksblatt“ a avut cu venerabilul president al Ligei, dl V. A. Urechiă, o întrevedere, din care extragem o parte interesantă. „Liga numără“ — a zis dl Urechiă — „peste 200 000 membri, care contribue pe lună cu cel puţin un franc. Afară de aceea cei 52 inspectori provinciali arangiază numeroase petreceri şi festivităţi pentru Ligă şi nu arareori înmulţesc daruri benevole, câteodată grandioase banii ce-i stau la dispoziţie, pe care îi întrebuinţăm în interesul fraţilor noştri din Transilvania“. La întrebarea corespondentului: „Aşadar’, Maghiarii au totuşi dreptate, când afirnă că Liga face propagandă pentru tendenţe dacoromaniste?“, dl Urechiă răspunse: „Nu, hotărît nu. Astfel de tendenţe sunt străine Românilor, pentru că ei recunosc, că o Românie unită pe ruinele monarchiei nu ar pute resista cu succes invasiunii ruseşti. Existenţa mai departe a monarchiei austro-ungare e doar şi în interesul nostru. La toată întâmplarea trebue să dorim, ca monarchia să primească o constituţie federativă, garanţia pentru existenţa monarchiei şi pentru desvoltarea liberă a tuturor popoarelor sale, prin urmare şi a Românilor“. La o a doua întrebare, pentru ce Liga nu sprijineşte şi pe Românii din Basarabia şi Bucovina, dl Urechin răspunse: „întrucât putem face aceasta, o şi facem. Că privirile noastre sânt îndreptate mai ales asupra celor trei milioane de Români care veţuesc în Ungaria şi Transilvania, şi nu asupra jumătăţii de milion din Basarabia, aceasta e explicabil. Aceştia s’au înstrăinat mai mult de noi, aceia însă au rămas totdeauna Români credincioşi - ei au cerut sprijinul nostru şi noi îi sprijinim încât putem“. Cu privire la conferenţa de pace din Haga de Urechi, a declarat, că afirmarea foilor maghiare, ca şi când delegaţii români la Haga ar vre să pledeze în favorul Românilor ardeleni, e luată din vânt. Chestiunea Românilor ungureni ca atare nu e pusă între punctele programului conferenţei, prin urmare nici nu se va discuta. Intâmplându-se însă, ca delegaţii maghiari să provoace o discuţie în această direcţie, în caşul acesta Românii vor primi discuţia. Al doilea interviev ’l-a avut cu vicepreşidentul senatului Budişteanu, un unchiu al ministrului de externe Lahovary. Prima întrebare adresată dlui Budişteanu a fost: „Ce atitudine se observă în regat faţă cu insuinţele Românilor din Ungaria?“ Dl Grădişteanu răspunse: „Noi aprobăm şi consimţim fără reservă cu instinţele Românilor ardeleni şi puteţi fi asigurat, că nu ne vom da înapoi nici dela cele mai mari jertfe, când e vorba de sprijinirea şi promovarea acestor instiinţe. Fireşte, pe cale diplomatică nu putem face mult, sperăm însă totul de la simpatiile ce se manifestează acum în toată Europa pentru Români. Presei din străinătate avem de a-i mulţumi foarte mult în această privinţă, stima noastră îi e totdeauna asigurată pentru activitatea sa“, mirare, că s’a născut în cel mai înalt sat din Ardeal, căci în adevăr e uşor ca un şoim de munte şi joacă pare-că are pene şi la picioare. E un adevărat artist, cunoscut şi în alte părţi şi cu care dorim a ne mai întâlni şi cu alte ocasiuni. Nu mai puţin încântat a rămas de această privelişe feerică poporul, care asista parte ca participant la petrecere, parte ca privitor. Ficiori de sat şi bătrâni ’mi-au declarat, că în vieaţa lor n’au văzut ceva, mai românesc şi mai mândru1. Tocmai la ce ne-am gândit şi ce-am dorit noi, arangiând petrecerea. Căci prea observăm şi în ţinutul Topliţei în portul şi în dansurile naţionale, o corcire urîtă cu câte şi mai câte pocituri şi caricaturi străine. Căluşerii noştri apoi încheie cu „Hora de la Plevna“, joc pe care profesorul de dans Sara — venit de la Oradea-mare — a avut bunăvoinţa a-i invăţa. Urmează „pausa“. Publicul e încă fermecat de impresiunea plăcută a jocurilor câluşereşti. Special preotul popistaş a fost aşa de entusiasmat de cele văzute, in cât de nu urma pausa — era pe aci să-şi uite călugăria ori celibatul şi uniforma şi să se arunce în vîrtegiul petrecerii. Trece şi pausa. Şi iarăşi: „Ziceţi, măi! cu cea vioară „Strigă ceata sgomotoasă, „Şi petrecerea se face „Tot mai vie, mai voioasă. „Maghiarii se plâng foarte mult din pricina „şovinismului“ Românilor avuţi, care din estan începând nu mai visitează băile ungureşti. Sunteţi într’adevăr decişi de a duce în deplinire această revanşe economică“. Dl Budişteanu: „Pe deplin. Maghiarii au clădit şcoala, noi am primit instrucţie în ea şi e de tot ridicol că ei se plâng astăzi de aceasta. Medicii care nu merg la congresul demografic din Pesta, boierii care renunţă la băile ungureşti, au tot dreptul, fiindcă ei împlinesc o misiune patriotică“. „Alătura-se-va şi statul ca atare la această luptă, adecă de a exclude pe industriaşii ungurii dela furniturile statului?“ Dl Budişteanu: „Noi nu avem aproape nici o singură astfel de firmă, peste tot importul nostru de producte industriale ungare e foarte mic, dar’ totuşi nu cred, că statul s’ar decide la aceasta“. „Ce părere aveţi despre formarea unui partid moderat român în Ungaria, respective ce atitudine aţi observa faţă cu un astfel de partid ?“ Dl Budişteanu: „Dacă Românii din Transilvania cred, că ar pută se ajungă ceva prin un astfel de partid, atunci ar fi necuminte lucru din partea lor, dacă din capul locului ar refusa așa ceva. Ca prima concesiune lucrul ar fi acceptabil, la toată întâmplarea însă Românilor nu li-e permis niciodatâ să peardă din vedere programul lor actual. Realizarea acestui program trebue să fie scopul lor final“. Cu aceste s’a terminat interviewul. Nr. 162 Din voci latine: „Procesul Memorandului va fi înregistrat în istorie, ca cea mai mare ofensă a dreptului şi a libertăţii. Şi numele condamnaţilor de la Cluj, criminali că ’şi-au iubit prea mult ţeara lor, cu fruntea încungiuratâ de aureola sfântului martiriu, va străluci printre secoli, iubiţi şi binecuvântaţi vor fi de toţi acei care au cultul patriei. „Timpul va da această justiţie pe care acei judecători din Cluj li-au negat-o“. Ugo Lavagna, directorul ziarului nFaro Romagnolo * Generalul şi senator Parmentier scrie În albumul martirilor de la Cluj: „A nu resimţi o profundă, o îndoită simpatie pentru o naţiune latină, care, de-a lungul timpului şi al distanţei, a ştiut să rămână fidelă la afinităţile sale de rasă şi din care o atât de mare parte geme sub un jug străin — ar fi a renega geniul Franciei“. *