Tribuna, august 1894 (Anul 11, nr. 162-183)

1894-08-02 / nr. 162

Anul XI Sibiiu, Marţi 2/14 August 1894 ABONAMENTELE Î Patru Sibiiu: 1 lună 85 cr., »/« an 2 fl. 50 cr., 1/a an 5 fl., 1 an 10 fl Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., */» an 3 fl. 50 cr., 1/s an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România şi străinătate: V. an 10 franci, */, an 20 franci, 1 an 40 franci Abonamente se fac numai plătindu-se înainte.TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima­ dată 7 cr., a doua-oară 6 cr a treia-oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Măcelarilor nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării, în România, la dl Carol Schulder în Bucureşti, strada Laberint nr. 4. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Un număr cost& S­eniceri v. a. sau 15 bani rom. L« Abonament lunar pentru August st. V. — cu preţurile din capul foii — invită Administraţiunea ziarului „TRIBUNA“. _________________________________________­ ­ „Nemzeti Egyesület“. Foile din Budapesta relatează, că noua reuniune de maghiarizare „Nem­zeti Egyesület“ ’şi-a inaugurat activi­tatea în capitala Ungariei, în sala festivă a comitatului Pesta- P­­ 1­­ 8 a ţinut adecă ziaristul Déri­­ Gyula la 10 n. a. c., înaintea unui numeros public distins de dame şi băr­baţi, o prelegere publică despre scopu­rile acestei reuniuni naţionale a Ma­ghiarilor. Scopul reuniunii este „să câştige, nu se bată pe duşman“, înţeles este duşmanul intern al Ungariei, care ar fi democraţia socială şi daco­­românismul. Spre acest scop reuniunea, care îşi va lăţi organizarea peste ţeara în­treagă, se va folosi de următoarele mij­loace: va premia pe învăţătorii „pa­triotici“, va arangia prelegeri pu­blice în toată ţeara, va distribui cărţi şi ajutoare etc. în acest mod reuniunea are in­tenţia să resolve „pe cale pa­ci­nică“ atât chestia naţionalităţilor, cât şi chestia democraţiei sociale. *v- Admitem de la capul locului, că această reuniune se presentă în public în chip cu mult mai blând, ca suro­rile ei kultur-egyletiste. Recunoaştem şi lauda­bila ei intenţie de a lupta „pe cale pacinică“ pentru realizarea scopu­rilor sale. In cele din urmă, chiar îm­­pregiurarea, că oamenii care au luat asupra lor întemeierea ei, sunt oameni mai mărunţi, mai de a doua mână, care nu matadorii vieţii publice şi ai şo­vinismului maghiar, este oare­cum o ga­ranţie, că reuniunea nu-­şi va însuşi ca­racter prea agresiv. Şi cu toate acestea, în ciuda bu­nelor sale intenţii, nu-­i putem proroci mult succes, cel puţin între Români nu. Căci ori­care ar fi mijloacele sale, lucrul de căpetenie este s­c o p u l ce ur­măreşte: „A ne câştiga pe cale pacinică“. Foarte bine, însă dl Déri Gyula nu ni-a spus, sau foile din Budapesta nu ne relatează apicat, că pentru cine, sau pentru­ ce avem să fim câştigaţi pe cale pacinică. Dar’ în fine nu vom greşi la nici un cas, că pentru „idea de stat“, pentru patriotismul modern al şoviniştilor maghiari ave­m să fim câş­tigaţi. Şi astfel, urmărească reuniunea scopul seu cu mijloacele cele mai în­­gereşti, caracterul ei tot agresiv ră­mâne, câtă vreme are astfel de scopuri, care numai pacinice nu sânt. Da, dacă s’ar afla vre-odată vr’un Maghiar luminat, care să înţeleagă ra­porturile etnice şi misiunea istorică a patriei sale, să înţeleagă absurditatea periculoasă a actualei politice de stat şi să constitue societatea maghiară în reuniune pentru altă politică, dreaptă şi echitabilă faţă cu toate popoarele: da, atunci s’ar pută vorbi de scopuri pacinice, şi Românii fără îndoeală ar întimpina-o cu bucurie. Aşa însă, „Nemzeti Egyesület“ tot un fel de „Kulturegylet“ este, cu deo­sebirea numai, că nu vine ca lupul asupra noastră, ci ca vulpea. N’are însă la ce se mai osteni. Ce va face cu democraţii sociali de pe Al­­föld, asta e treaba ei. Acolo sunt alte raporturi, care nu pot fi confun­date cu chestia noastră românească. In această direcţie îi dorim cel mai mare succes şi admitem chiar, că poate face mult bine luminând şi ajutând pe bieţii muncitori desmoşteniţi. Dar’ în chestia românească ar fi mai bine să nici nu se amestece şi această reuniune. Căci n’are să scoată nimic la cale, ci îşi va risipi numai de geaba puterile şi cel mult va înstrăina şi mai mult pe Români de cătră „na­ţiunea conducătoare“. Greşeala fundamentală a tuturor Maghiarilor este că nu-’i cunosc pe Ro­mâni şi nu ştiu ce vor ei. Căci dacă ar şti, ar înţelege şi întemeietorii „Nem­zeti Egyesület­ului“, că pe un popor cu conştienţă naţională atât de desvoltată, şi atât de mândru de trecutul şi me­nirea sa istorică, nici nu-’l poţi ademeni cu binele nici nu-’l poţi înfrica cu răul, ca se-’şi abandoneze firea şi aspiraţiu­­nile sale naţionale. Românii nu sânt copii să-’i poată duce cineva, fie cu mere roşii, fie cu „virgaşul“ în abisul maghiari­sării. Ei ştiu ce vor şi din calea lor nu-’i abate nimenea. Zădarnice dar’ toate sfor­ţările. Astfel înfiinţarea „reuniunii naţio­nale“ maghiare nu mai poate avă pen­tru noi decât un interes simptoma­tic, care însă, la rîndul seu este foarte important. Ca­ şi­ cum noi am fi fost singurii revo­luţionari cruzi! Cât au puşcat şi spânzurat Maghiarii — nu se simte din nici un şir! Nu-i de lipsă deci să luăm şi noi tot­deauna cuvântul asupra istoriei noastre falsi­ficate cu atâta îndrăsneală de scriitorii mer­cenari ai Maghiarilor? Kossuth însuşi apare într’o lumină de erou colosal. Cuvintele lui — incontestabil frumoase ca oratorie — sânt reproduse foarte des şi foarte pe ales. Câte vorbe dintre acestea s’ar pută cita ca o critică a faptelor de azi ungureşti! De pildă: „Şi sistemele politice nenaturale se pot susţină mult timp, pentru­ că între răbda­rea popoarelor şi desperare e o cale lungă; dar’ sönt sisteme politice, care prin faptul că au durat mult nu au câştigat forţă, ci au perdut din ea; — şi în fine se arată momentul, în care ar fi periculos să le mai susţii.... Eu ştiu, că unui sistem vechiu ca şi unui om bătrân, îi cade greu să se des­partă de idea unei lungi vieţi... dar’, dacă temelia e putredă, prăbuşirea nu se poate evita...“ Pentru noi, paginele în care astfel de vederi sunt citate, ni-au dat, prin aplicaţia făcută de noi, singura plăcere a recetirii acestor fel de scrieri tendenţioase. Nu ne îndoim că aceeaşi aplicaţie o vor face şi mulţi cetitori germani, care ştiu acum ce se petrece la noi. a. FOIŢA „TRIBUNEI: O biografie maghiară- Maghiarii sunt furioşi pe noi pentru-că ni-ara dat silinţa să lămurim Europei princi­piile politicei maghiare şi să-’i zugrăvim exact situaţia ce ni­ s’a creat prin urmărirea acestor principii. Noi facem ce trebue să facem. Şi o vom face necontenit, deoare-ce ştim că din partea-le Maghiarii fac şi ei tot posibilul ca relaţiunile din Ungaria să fie presentate In lumină falsă, dar’ favorabilă lor. Şi aceasta o fac şi relativ la trecut, nu numai la present. O nouă dovadă ni­ s’a dat prin dl Edu­ard Somogy — de­sigur Ovreu Maghiar — care a publicat de curând o biografie a lui Kossuth, într’o editură cu bună repu­taţie din Lipsea, la Otto Wigand. Titlul cărţii este: Ludwich Kossuth. Sein Leben und Wirkenu. Ce se zice aici despre noi? Se zice că pretensiunile noastre de la 1848 au fost „cele mai prosteşti“ (p. 120), se spune că noi am fost nişte simpli „rebeli“ (p. 151) şi că Împreună cu Sârbii am purtat „un răsboiu de nimicire, ucigând în multe locuri femei, copii, bătrâni fără pe apărare“ ; numărul Ma­ghiarilor ucişi de noi a fost „în puţine zile mai mult de 10.000“ (p. 130). Petrecere în Topliţa­ română­ “­­ - Dedicată onorabilelor domnişoare - (Urmare şi fine). „Căluşerul“ şi „Romanul“. Punctul de culminaţiune­­i-au format jo­curile noastre istorice „Căluşerul“ şi „Ro­manul“, care aci au fost jucate pentru prima­ dată cu un efect indescriptibil. Cu zile mai nainte sosiră deja tinerii căluşeri spre a face pregătirile necesare. * Musica intonează marşul lui Mihaiu-Vi­teazul şi tinerii întră în sală „Purtând opinci, brâu şi iţari „Şi cuşma pe-o ureche“, între sunetele marşului eroic se face o scurtă plimbare cu paşi maiestatici, care fă­ceau să tremure în căciuli penele de curcin, înţepenite cu câte o cocardă „trei­ colori, din mai multe d’albe flori“. Apoi postându-se că­­luşerii în cerc încep dansurile naţionale atât de pline de farmec şi frumseţă, car’ oaspeţii „___toţi, cu mic cu mare, uniţi într’o gândire „Aleargă colo ’n sală s’asculte şi s’admire „Un dans măreţ şi mândru, un dans plin di răpire Era o tăcere mormântală Nimic nu se auzia decât mişcările şi salturile uşoare ale tinerilor jucăuşi, dintre care mai ales ne-a în­cântat vătavul Teslovan, student octavan din B­i­­­h­o­r. Acesta a stors admiraţiunea tuturor cu jocul seu plin de eleganţă şi graţie. Nu-i A. Bârsan. „Şi s’a continuat petrecerea frumos şi animat până când „Eşind din sală ne lovim „în ochi cu faptul zilei. Alexandri. Şi am mers apoi acasă să facem din zi noapte. Morfeu ne stringe ’n braţe, care sufletul deslănţuit pluteşte pe aripile speranţelor deş­teptate In sala de dans de la „Speranţă“. * Excursiunea pe „Secul“. După recrearea procurată prin somn se fac visite reciproce, care şi ele au scos la iveală o nouă şi salutară idee respective pro­punere, primită cu bucurie de toţi. Pe după prânz o excursiune pe drumul Borsîgiului, de-a lungul părăului numit „Secul“. O ploaie de raze de pe prizont ne invită a ne scula mai iute de la masă şi a ne aşeza în trăsurile, care stau gata de a ne duce pe drumul umbrit din ambele părţi de umbra brazilor seculari. Trăsurile sboară cu noi, care cucuruzele şi holdele de pe dealurile din apropierea „ Valii“, plecate de vânt, fac complimente respectuoase oaspeţilor trecători. Abia ajunşi la gura „Săcul­ui“, ce se varsă în „Vale“ şi începe pădurea stufoasă, plină de parfumuri. Cântările melodioase, ce răsunau din toate părţile şi măreţia naturei, bogată în frumseţ­i, ne învită a sări din trăsuri. La 1886 a venit pe lume „Kul­tur-egylet­ ul” sub auspiciile lui Beth­len Gábor-paşa şi între sunetele trimbiţei de resboiu. La 1894 se naşte ,,Nemzeti Egye­­sület­ul“ sub auspiţiile modeste ale dini Déri Gyula şi sunând trimbiţa de pace. De, semnele timpului! Wekerle în Galiţia. „Nova Reforma un ziar serios liberal, scrie, după plecarea lui Wekerle din Lemberg, un articol despre cuvân­tarea lui din Baia-mare. Această cuvântare este „o nouă dovadă“ — zice „Nowa Reforma“, — „că în Ungaria drepturile naturale ale naţio­nalităţilor sunt desconsiderate şi că e tare ho­­tărîrea de a suprima tot ce în graniţele Un­gariei şi Transilvaniei este de origine nema­­ghiară“. Ziarul polon mai scrie, că este un „cinism curios“ a zice, că chestia naţionalită­ţilor nu există în Ungaria, cum a zis Wekerle. „Această negare fără de consideraţie a drep­turilor naţionalităţilor este o dovadă, că gu­vernul maghiar în unire cu poporul maghiar urmăresc foarte conştienţi maghiarizarea, deşi o neagă, pentru a nu fi osândiţi de Europa şi de întreaga lume civilizată şi a scăpa de obiecţia, că sunt nedrepţi şi neumani“. Aceste şire ale colegilor liberali po­loni sunt foarte lămurite şi foarte puţin po­trivite cu proclamarea „înfrăţirii“ polonă-ma­­ghiară, cu care foile ungurești s’au cam pripit. Deputatul Asboth despre politica lui Wekerle. Cu ocasiunea dării de seamă înaintea alegătorilor sei, fostul deputat guver­namental, Asboth János vorbind despre po­litica guvernului a zis următoarele: Nu în­seamnă nici pace și nu este nici motivare, că guvernul nu are altă politică faţă cu naţiona­lităţile decât — temniţele, care faţă cu miş­cările agrare nu ştie face altceva decât că — împuşcă poporul cu grămada. Naivitatea lui Wekerle numai insultele lui o întrec. Aceasta nu e consolidarea statului şi cu atât mai puţin — pacificare. Un interview cu dl V. A. Urechii Corespondentul ziarului „Deutsches Volksblatt“ a avut cu venerabilul pre­sident al Ligei, dl V. A. Urechiă, o în­trevedere, din care extragem o parte interesantă. „Liga numără“ — a zis dl Urechiă — „peste 200 000 membri, care contribue pe lună cu cel puţin un franc. Afară de aceea cei 52 inspectori provinciali arangiază nume­roase petreceri şi festivităţi pentru Ligă şi nu arare­ori înmulţesc daruri benevole, câte­odată grandioase banii ce-­i stau la dispoziţie, pe care îi întrebuinţăm în interesul fraţilor noştri din Transilvania“. La întrebarea corespondentului: „Aşa­dar’, Maghiarii au totuşi dreptate, când afirnă că Liga face propagandă pentru tendenţe daco­­romaniste?“, dl Urechiă răspunse: „Nu, hotărît nu. Astfel de tendenţe sunt străine Românilor, pentru­ că ei recunosc, că o Românie unită pe ruinele monarchiei nu ar pute resista cu succes invasiunii ruseşti. Exis­tenţa mai departe a monarchiei austro-ungare e doar­ şi în interesul nostru. La toată în­tâmplarea trebue să dorim, ca monar­chia să primească o constituţie fe­derativă, garanţia pentru existenţa monarchiei şi pentru desvoltarea liberă a tuturor popoarelor sale, prin urmare şi a Românilor“. La o a doua întrebare, pentru­ ce Liga nu sprijineşte şi pe Românii din Basarabia şi Bucovina, dl Urechin răspunse: „întrucât putem face aceasta, o şi facem. Că privirile noastre sânt îndreptate mai ales as­upra celor trei milioane de Români care veţuesc în Ungaria şi Transilvania, şi nu asu­pra jumătăţii de milion din Basarabia, aceasta e explicabil. Aceştia s’au înstrăinat mai mult de noi, aceia însă au rămas totdeauna Români credincioşi - ei au cerut sprijinul nostru şi noi îi sprijinim încât putem“. Cu privire la conferenţa de pace din Ha­ga de Urechi, a declarat, că afir­marea foilor maghiare, ca­ şi­ când delegaţii ro­mâni la Haga ar vre să pledeze în favorul Românilor ardeleni, e luată din vânt. Ches­tiunea Românilor ungureni ca atare nu e pusă între punctele programului conferenţei, prin urmare nici nu se va discuta. Intâmplându-se însă, ca delegaţii maghiari să provoace o dis­cuţie în această direcţie, în caşul acesta Ro­mânii vor primi discuţia. Al doilea interviev ’l-a avut cu vicepreşidentul senatului Budişteanu, un unchiu al ministrului de externe Lahovary. Prima întrebare adresată dlui Budiş­teanu a fost: „Ce atitudine se observă în re­gat faţă cu insuinţele Românilor din Un­garia?“ Dl Grădişteanu răspunse: „Noi apro­băm şi consimţim fără reservă cu instinţele Românilor ardeleni şi puteţi fi asigurat, că nu ne vom da înapoi nici dela cele mai mari jertfe, când e vorba de spriji­­nirea şi promovarea acestor instiinţe. Fireşte, pe cale diplomatică nu putem face mult, spe­răm însă totul de la simpatiile ce se manifes­tează acum în toată Europa pentru Români. Presei din străinătate avem de a-­i mulţumi foarte mult în această privinţă, stima noastră îi e totdeauna asigurată pentru activita­tea sa“, mirare, că s’a născut în cel mai înalt sat din Ardeal, căci în adevăr e uşor ca un şoim de munte şi joacă pare-că are pene şi la picioare. E un adevărat artist, cunoscut şi în alte părţi şi cu care dorim a ne mai întâlni şi cu alte ocasiuni. Nu mai puţin încântat a rămas de această priveliş­e feerică poporul, care asista parte ca participant la petrecere, parte ca privitor. Ficiori de sat şi bătrâni ’mi-au declarat, că în vieaţa lor n’au văzut ceva, mai românesc şi mai mândru1. Tocmai la ce ne-am gândit şi ce-am dorit noi, arangiând petrecerea. Căci prea observăm şi în ţinutul T­o­­pliţei în portul şi în dansurile naţionale, o corcire urîtă cu câte şi mai câte pocituri şi caricaturi străine. Căluşerii noştri apoi încheie cu „Ho­ra de la Plevna“, joc pe care profesorul de dans Sara — venit de la Oradea-mare — a avut bunăvoinţa a-­i invăţa. Urmează „pausa“. Publicul e încă fer­mecat de impresiunea plăcută a jocurilor câ­­luşereşti. Special preotul popistaş a fost aşa de entusiasmat de cele văzute, in cât de nu urma pausa — era pe aci să-­şi uite că­lugăria ori celibatul şi uniforma şi să se arunce în vîrtegiul petrecerii. Trece şi pausa. Şi iarăşi: „Ziceţi, măi! cu cea vioară „Strigă ceata sgomotoasă, „Şi petrecerea se face „Tot mai vie, mai voioasă. „Maghiarii se plâng foarte mult din pri­cina „şovinismului“ Românilor avuţi, care din estan începând nu mai visitează băile ungureşti. Sunteţi într’adevăr decişi de a duce în deplinire această revanşe economică“. Dl Budişteanu: „Pe deplin. Ma­ghiarii au clădit şcoala, noi am primit instruc­ţie în ea şi e de tot ridicol că ei se plâng astăzi de aceasta. Medicii care nu merg la congresul demografic din Pesta, boierii care renunţă la băile ungureşti, au tot dreptul, fi­indcă ei împlinesc o misiune pa­triotică“. „Alătura-se-va şi statul ca atare la această luptă, adecă de a exclude pe industriaşii un­gurii dela furniturile statului?“ Dl Budişteanu: „Noi nu avem a­­proape nici o singură astfel de firmă, peste tot importul nostru de producte industriale ungare e foarte mic, dar’ totuşi nu cred, că statul s’ar decide la aceasta“. „Ce părere aveţi despre formarea unui partid moderat român în Ungaria, respective ce atitudine aţi observa faţă cu un astfel de partid ?“ Dl Budişteanu: „Dacă Românii din Transilvania cred, că ar pută se ajungă ceva prin un astfel de partid, atunci ar fi necu­­minte lucru din partea lor, dacă din capul locului ar refusa așa ceva. Ca prima conce­siune lucrul ar fi acceptabil, la toată în­tâmplarea însă Românilor nu li-e permis nici­odatâ să peardă din ve­dere programul lor actual. Reali­zarea acestui program trebue să fie scopul lor fin­al“. Cu aceste s’a terminat interviewul. Nr. 162 Din voci latine: „Procesul Memorandului va fi înregis­trat în istorie, ca cea mai mare ofensă a drep­tului şi a libertăţii. Şi numele condamnaţilor de la Cluj, criminali că ’şi-au iubit prea mult ţeara lor, cu fruntea încungiuratâ de aureola sfântului martiriu, va străluci printre secoli, iu­biţi şi binecuvântaţi vor fi de toţi acei care au cultul patriei. „Timpul va da această justiţie pe care acei judecători din Cluj li-au negat-o“. Ugo Lavagna, directorul ziarului nFaro Romagnolo * Generalul şi senator Parmentier scrie În albumul martirilor de la Cluj: „A nu resimţi o profundă, o îndoită sim­patie pentru o naţiune latină, care, de-a lungul timpului şi al distanţei, a ştiut să rămână fi­delă la afinităţile sale de rasă şi din care o atât de mare parte geme sub un jug străin — ar fi a renega geniul Franciei“. *

Next