Tribuna, ianuarie 1895 (Anul 12, nr. 1-24)
1895-01-01 / nr. 1
rtDV/i (rvi*u-n 1 »—«—«— ; entru Sibiiu: l uná 85 cr., V, an 2 fl. 50 cr., »/, an 5 fl, 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. T iru monarchie: lună 1 fl. 20 cr., Vi an 3 fl. 50 cr., i/s an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: rji 10 franci, l/j an 20 franci, 1 an 40 franci. A ou a mente se fac numai plătindu-se înainte. rysmzsmt. Masaam Apare în fiecare zi de lucru ! B8BJOTECA msBiesaa SIBIU llNOUKi; 1 IU1NILE, Un şir garmond prima dată 7 cr, a doua oară 6 c a treia oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Măcelarilor nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării, în România: la dnul Carol Schulder în Bucureşti, str. Labirint nr. 4, pistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoia Un număr costă 5 cruceri v. a. sau 15 bani rom. La Anul-Nou. Dar’ când mole- : aur, 'I-'-''c:‘ de văndutu-’şi-au sub fulg de zăpadă s’au făcut şi de JUUU sdrobit-aua numelui nostru! Xerxe şi tăria ! Dar’ ţegCa firiie cu noi preţuirea morgii temeri, ni s’a lăsat idealul strămoşilor noştri Romani, iubirea neamului şi credinţa în Dumnezeu. După vremuri mulţi veniră asupra noastră, ca să ne mistue, să ne culce, dar’ trecut-au ca apa de munte peste stâncile ce-’şi au în inima pământului rădăcini. Şi n’am perit, fiindcă vieaţa noastră sluja voinţei Celui de sus, care aşa a poruncit, ca omul să-’şi iubească pe tatăl-seu şi pe mumă-sa, căci atunci bine va fi lui pe pământ. Şi strămoşii noştri au ascultat de El. Căci mai presus de toate iubitu’şi-au limba şi neamul. Şi cum noi putere-am să batjocorim morminţii strămoşilor noştri ? Cum să călcăm legile firii? Dar’ nu voim moarte, ci vieaţă dorim şi vieaţa noastră e a strămoşilor noştri. Cum putere-am voî să ne iubim pe părinţii noştri, când ni-am rupe sufletul de sufletele lor, când ne-am lăpăda de firea lor, de limba lor. Nu! Nu ne vom lăpăda, ci mai vîrtos ne vom întări în iubirea lor. Căci nu e vieaţă afară de tine, ci (vg.) Vremea crece, vremea vine, — omul îşi urmează zilele mînat de nestrăbătută a firii. opoare s’au născut, popoare sau •v.’vieaţa lor oglindă ne este, pensă cunoaştem voea Celui de sus, aţa L’v propăşirea spre dere, ear’ omul când cu voinţa Lui, împotriva e: Cel ce se împotriveşte Inse firii, a-i voinţe, ce a croit Va, pe care lenimea trebue să cargă este răsturnat în cale şi prăvtşi, de greutatea vremii, care nepăsare trece peste trupurile celor ăzuţi. Din marea nepricepută a vremiii zâmislitu-s’au popoare, care umplut-au lumea de spaimă şi de lumina numelui lor, dar’ s’au stins, că braţele lor nu erau slugi adevărului, ci strîmbătâţii. Istoria nemiilor ne e este mărturie, că până atunc au fost popoarele tari şi fericite, pâ când vieaţa lor a în tine este fost în deplină pol veală cu cinstea şi : Vieaţa noastră este legea şi limba cu bunele moravul până când hrana noastră, numai în acestea trăim, şi dacă sulet o obştei a fost un ideal nobil şi nu am pute trăi cu acestea, — mai mo» , bine murim. Căci decât vieaţă moartă, door mic şi lab, hârbuit în zeci mai bine moarte vie prin lauda de veci de Sv .tuleţe, uterea milioanlor n’a fost deşi iubirea de i şiţi şi mai iubi mormintele pării fletul străinilor, s’au sta ’ şi ocara lumii. Şi acel neam indru şi rece, care ne este nouă print, dintr’un sat, ce se unim la Roma, biruit - a Italia şi Africa şi Asia şi toată lumea, dar’ numa j înă atunci, până când faptele lor îsvoiu din iubirea neamului şi din credinţa în Dumnezei. Căci strica : nea ’l-a mistuit. Când inimile lor s’au deşertat de iubirea de neam şi de curăţenia moravurilor, când sufletele lor ’şi-au perdut idealul, ce-’i umplea de bine şi fericire, atunc ca prin minune, din munţi şi din şesuri, din depărtări necunoscute potop se varsă asupra lor barbarii cu braţe e ventoase, cu lupurile sănătoase şi cu inimile scutite de stricăciunea rafinatelor îmbuibări. Marele imperiu hârb s’a făcut, parcă numai poveste a fost Crengile lui puternice însă scuturate şi-au ghinda prin lume, şi unde simburele a fost sănătos, răsărit-au mlădiţe noue şi pline de puterea vieţii în măduva lor. Aproape optsprezece sute de ani au trecut, de când fost-am şi noi, poporul românesc, sădiţi aici departe prin văile berănilor Carpaţi şi moştenire Nu ne Ridicatu-s’au nouri negri asupra noastră. Zisu-ne-au nume , rară ne-au bătut pe nai şi au cerut, să ne lăpedăm de neamul nostru, făgăduindu-ne arginţi pentru aceasta. Şi ne-au dus la închisoare, ca sufietul nostru să se întunece şi să-şi pearză lumina iubirii de neam. Dar noi mai virtus ne-am iintoni. Şi iarăşi zic, că ne-or închide şi vor lua de la noi roada sudorilor noastre, dacă nu ne vom lăpăda de gândurile noastre bune şi plăcute celor buni. Gata suntem. Lăcomia şi fariseismul ni se vor pune în cale, ura şi pofta de domnie vor pregăti chinuri sufletelor şi trupurilor noastre, vicleşugul şi făţărnicia va voi să ne otrăvească zimbind, dar’ iubirea noastră de neam nici puterea iadului nu ni-o poate răpi. Vom suferi ocară şi chinuri, vom răbda foame şi frig, merge-vom lăudând pe Domnul în temniţi, vom şti chiar să murim, — dar’ neamul nu ni-’l dăm odată cu capul, căci blăstămat este acela, care de dragul fericirii sale vremelnice vinde fericirea de veci a neamului seu. Vremea trece, vremea vine, — eară omul îşi urmează zilele mînat de legea nestrăbătută a firii. FOlj A, „TRIBUNEI.“ linei îndrăgite.. Când darnică ’« fereastră stai Şi ochU aţintiţi ii ai Departe '* sări spre Risărit, Gândind acelaşi gând iubit, — Vântul, sburdalnic salt săltând, Visduhuri vine despicând, Şi ’n faţa ta uneori suflând îşi faci joc în pirul tiu .. Suflând intrInsul, tot mereu El 'ţi-'l împleti şi desplete, Şi fi-'l risfiră, şi-l încrete, Şi, tragi îi sunt a tale plete, Căci le sărută lung şi piu . .. Dai sbiiit dt-al Un dor viu, El ht urechi, tu graiuri rari, îţi suflă vorbe dulci, de cari Frumoşii Ui ochi negri, mari, Dar" pare că-ţi dă o bună ştire, Căci tu limbeşti cu mulţumire.. . Hei, vântul însu-i hoţ din fire, Căci el, stafeţ crescut fugind, George Simrnu. Obrazuri june recorind, Zimbitor copilul doarme... Nu-ți poartă veşti pe-a lui suflare Zimbitor copilul doarme Fără vre-o plată oarecare... Pe al manii fraged sin, Eari plată dela fată mare Pe-al ei an şi cald și moale Ce iei cu drag ca sărutat ! De-a ta frumseţă fermecat El te desmeardă şi te 'ngână, In tuleiul cel molatic Şi, în plăcerea lui păgână, De pe cuibul măiestrit, Sărută lung alba ta mână, Păseruica cea golaşă Şi te sărută pe obraz, Doarme somnul liniştit. Pe sin rotund, pe alb grumaz, Apele Îngheţe ’n vale Pe ochii mari şi visători Vântul tremure hitre foi, Cin inimile de feciori Vină chiar furtuna neagră — Trezesc atât de dulci fiori... Nu sânt singuri, ei sânt doi. SV vesel bate ear pământul !.. Fiiul se va strînge ’n braţe, O cât aş vrea şi fiu eu vântul !.. sSHi-j, loan Moţa, Banlfy şi Saşii. Cetim în „Siebenbürgisch Deuteches Tagblatt* din 12 Ianuarie: „în mai multe ziare oposiţionale maghiare s’a putut ceti în zilele trecute, că în cas dacă baronul Bâoffy va compune noul cabinet, deputaţii Saşi vor eşi din partidul guvernamental. Deoarece aşa ceva e lucru firesc nu e de lipsă se mai perdem, o vorbă despre altă chestie11. Oare şi deputaţii o consideră tot aşa de firesc? Unirea Dalmaţiei cu Croaţia. Foile maghiare aduc din Zagrab ştirea, că deputaţii croaţi au elaborat deja proiectul pentru unirea Dalmaţiei cu Croaţia. Dar, că nu cutează a aduce proiectul acum la dietă, fiindcă le este teamă să nu fie disolută. Vor aştepta până ce se vor resolva unite afaceri de caracterlocal, a căror amînare ar pricinui multe îngreunări locuitorilor Croaţiei. Cabinetul Bânffy Publicând ştirea despre venirea la putere a lui Bânffy, am spus ieri ce credem despre viitoarea lui activitate. Intru cât aveam dreptate, se poate judeca și din scrisele ziarului „Magyarorstag“ de la 11 Ianuarie, care Intre altele spune: E generală părerea, că înlăturarea pentru a doua oară a lui Khuen este egală cu întreprinderea de a-’l da partidul liberal şi pentru a doua oară de părere, şi încă aşa, ca op-aî 9 f/'f frm * cv, dc.qfrnîrsire cârmi. I • * A produs mare deprimare ştirea, că mai J mulţi inşi vor es\ din partid dacă nu Banul va fi nimai ministru. A produs consterna- I tiune generală mai ales hotărîrea în acest sens a contelui Ndkb Kálmán. Ca nu va fi de lungă durați domnia lui Bânffy, roese din chiar telegramele, pe casa lv public.; îtire din Clij: „Kolozsvár“ „speră“ numai ca oposiția să nu-’i facă din cale afară multe neajunsuri lui Bânffy, car’ „Ellenzék“ zice, că „părerea generală e ca barray va compune numai un cabinet de transiţie, după care va urma fusiunea“. F TJ I T. „Spuneţi-’mi ce-i dreptatea? Cei „tari se Îngrădiră cu averea şi mă„rirea In cercai lor de legi“. Eminescu. A fost «dată şi istoria ne spune cu positivitate, că s’a Intemplat pe timpul domniei regelui Ludovic al XIV-lea, care domnie a ținut de la 1661 până la 1725*) Această epocă a fost una dintre cele mai periculoase pentru oamenii independenți ai Franciei. întreaga societate franceză era cuprinsă de iritegiul miseriei, netoleranței și asupririi. Decadenţa era la culme. Pe acel timp, orice bărbat cu vederi sănătoase şi independente era expus unei prigoniri nemaiauzite. Adevărat sistem de terorisare era pus în pradă faţă cu *) Datele sunt luate din cartea renumitului scriitor englez Budle, întitulată: „Istoria civilisaţiunii engleze“. „Alte măşti, aceeaşi piesă“.. De la sfîrşitul veacului al XVlII-lea, ţeara Avionului, în Anglia, stările erau tocmai ca şi cele de pe timpul lui Ludoiic XIV-lea... Scriitorul englez Buckle dese această epocă cu culorile cele mai negre, bărbaţii devotaţi binelui obştesc. Scrii- tiile “, unde să-şi treacă gustul de actorii cei mai distinşi, care se ocupau cu chestiuni politice ori religionare, siguri nu se simţiau în locuinţa lor, dacă nu scriau şi nu se închinau curentului de atunci şi dacă nu apărau vederile celor satirisa pe oamenii providenţiali ai alui timp. Prigonirile şi întemniţările ce le la de sfîrşit băgaseră spaimă în toţi bărbi cu vederi independente. Scriitorii dela putere. Gândirea era lănţuită formal ! renumiţi nu se mai încumetau să dee ! şi cel care vorbia după convingerile sale, bir iţii lucrurile lor nici la manda putea să se aştepte în tot momentul ca să expres al curţii regale. Astfel li s’ar fie înhăţat şi escortat chiar din mijlocul manual scriitorilor Racine şi Boiteau drumului. Scrierile lui Voltaire, Mon , desene ocârmuirea regelui Ludovic tesque, Buffon şi Rousseau au fost con- ; Xlviea şi li s’a asigurat şi remunera fiscate şi arse, ear’ autorii au fost aruncaţi grasă. Remuneraţia au primit-o dar’ brevi manu în temuita numită „Bastille“, toria n’au scris-o, într’atâta se teme brevi manu în temuita numită „Bastille Spre a face icoană mai adevărată situaţiunii de pe timpul regelui Ludovic al XIV-lea, e de ajuns să amintesc păţaniile scriitorilor Diderot, Marmontel şi abatele Moreilet. Diderot, pentru că scrisese într’o carte a sa, că „aceia, care se*nasc orbi, au Incâtva mai bune idei, decât cei ce văd“, a fost aruncat în temniţă, fără de a-l mai întreba, că pentruce. Un anumit scriitor Cury scrie o satiră despre prinţul d’Aumont şi o comunică amicului seu Marmontel. Marmontel observând spiritul ager al lui Cury, comunică cuprinsul satirei unui cerc restrîns de amici ai sei. Din cercul acesta a ajuns vestea la urechile prinţului. Prinţul d’Aumont ’l-a luat numaidecât la întrebări pe Marmontel, ca să-i spună numele autorului. Marmontel, om de o complesanţă foarte fină, ’şi-a dat toatâ silinţa să-’l liniştească pe prinţ, că acea satiră oamenii distinşi să se amestece inserarea istoriei, încât aflau de bine să adreseze la bărbaţi străini. Astfel prins cu mult năcaz pe abatele Prin Italian de origine, care locuia pe altimp în Paris. Abatele Primi a primit numeraţia din curtoasie şi a scris ista domniei lui Ludovic al XIV-lea în lim italiană. Când au tradus-o în iun franceză, s’a aflat în ea şi descrieri plăcute despre ocârlauire. Numai atât trebuit se ştie cei dela putere şi car nevinovată a lui Primi a fost confisca arsît şi autorul aruncat în „Bastille“, a fost comunicată numai unui cerc res- nistrii acelui timp de terorisare se întrec trtrs de amici şi nu publici .Aţii, ear’ ti- a umplă temniţele cu adversarii lor polit pârii« n’a fost d* fW F cerea cu I unde errn trAtf+i tn modul cel mai neuns insistenţa ca să ’i ■ omunce autorul j Lupta d satirei. Marmontel, — om de cuvânt şi răsbunat de caracter — n’a voit să trădeze nu- ’ formă, temele autorului. Urmarea a fost, că prin- oposiţiețul d’Aumont a mijlocit la rege intern- mau al ţ. nitarea lui Marmontel şi pe cât era Mar- t rului era î montei persoană cu desăvîrşită trecere înaintea Francezilor, totuşi a fost puns în mijlocul Parisului şi aruncat înBastille“. După eliberarea lui, adversarii lui aşa erau de neîndurători faţă de el, încât ca să-’l facă cerşitor, ’i s’a detras şi dreptul de editor al foii sale „Mercur“, care ’i-a fost aşa zicând Întreg isvorul seu de traiu. Asemenea soarte a avut şi abatele Morellet. Pe acest timp trăia în Paris, scriitorul trecător numit Palissot, un protegiat al princesei Robeck Ca să măgulească şi el cercurile înalte, unde se învîrtia din graţie, scrie o piesă comică firă căpâtâiu, în care ridiculisează pe câţiva Francezi distinşi de pe acest timp. Morellet — indignat de obrăznicia acestui epigon — răspunde într’o satiră mică şi seamănă într’un mod foarte fin piesa comică a epigonului, ţintind în mod nevinovat şi asupra princesei Robeck. Atât a fost de ajuns abatelui Morellet. Princesa ,supărată de moarte, s’a plâns ministrului, car’ ministrul fără multă ceremonie, dă mandat să-’l închidă în „Basera ameni mată. Nimit devărat răsboiu leva cu idei deschisă. Care fi declarat de aducător al p adunare popo ială cu forța Nici sanctu, familiilor nu era cruţat. Bărbaţii făceau opoziţie hotărîtă guvernului, erau în siguranţă nici sub acoparentul lor, de acasele trădătorilor şi fletnie servitorilor. Cafenelele şi cimele şi cluburile tuturor cercurilor soi furnicau de argaţii guvernului Aceşti gaţi — plătiţi bine — duceau gră price cuvânt petăgăduit al societăţii. I nu putea scoate la iveală nici pe aceasta, guvernul practica legea fiial corpusă fără de cruţare şi faţă cu cine, numai sâ-’l vadă nimicit din cale. Acestea s’au întâmplat în vieaţa două popoare din Apusul Europei aci un veac şi două veacuri. Urmările pririlor şi întemniţărilor le ştim cu A răsărit aurora libertăţii pentru acel poare şi azi istoria ne spune că a şi a trecut. Da, a fost şi cu sfîrşitul acestui va răsări şi pentru alte popoare ai libertăţii. Alp orii P o e s i i. De Somnu-i dulce şi senin. Păseruica h pene dulci; Dar’ tţi, inimă străină, Pe ce ÎFate-o să te culci? ✓ Sk'-1' Patru versuri. Vezi, tinereţa e scump tesaur, Şi orice clipă bucată d’aur. Dragă, dă-’mi numai un cias odată Şi-a fi vieaţa-’mi cea mai beată. Poveste veche. A fost odată In vecini O veselă fetiţă, Cu şorţul negru şi frumos, Cu galbină cosiţă. Şi vestea, sol fulgerător. ’I-a mers din ţeară 'n scară Şi fata, dragă tuturor, Departe-o măritară. Şi când pustiul s’a lăţit Şi când s'a dus departe, In ochi toţi lacrimi auzim, Dar’ eu simţit-am — moarte Chestiunea Românilor în presă de doctorat Dl E. Haumant, în tesa s. în litere dela universitatea din 1 *’, limba latină, și anume sub tit. detrirn nlc ex in""done Ungarorum Slavi a poriul“, (Paris 1894, broșură de 103 pag esi“ «uius a se oc ;a și cu chestiunea Romi -iilor J'ra.i :v artea privitoare la ea: .11 u - i locul de a cerceta argi :s«ineie Iu. Poes- ii asupra originei Român I Io:, totuşi î,r-hr. se arătăm că ele în tof - ieauna ui-F«.- parat a nu merita nici cea m: »re reuma, după cărţile de cuvân lung („Römer in den Alpen Linien. Phc („Der nationale Kampf gi sehe Staatsrecht“), şi Xenopi îs au Moyenâge“), aceste argu - pe deplin răsturnate, mai alăm totalitatea lucrurilor; nou -i vederat că Românii se trag di nise de Traian în Dacia, căc indoeală că Românii apar ca Icransilvania cu mult timp înf’!