Tribuna, ianuarie 1895 (Anul 12, nr. 1-24)

1895-01-28 / nr. 23

ţ Catolicii şi naţionalităţile. Rapor­­tându-­i-se prin telefon chipul cum a înţeles un ziar maghiar un articol al nostru, „Dreptatea“ a pus din parte-şi ca comentar luminat, vorbele: „Sacul şi petecul“. Nu voim să-­i întoarcem în acelaşi chip amabilitatea, arătând cum a înţeles „Presse“ din Viena articolul ei des­pre catolici. Aceştia au fost şi sunt prea circum­specţi şi „patrioţi“, decât să fie o atitudine care le-ar înstrăina pe şoviniştii alegători la care şi ei contează. Zichy şi Eszterházy ţin chiar ca în nu­mărul de la 3 Februarie a. c. al lui „Fehér­megyei Napló“ să spună cu propria iscăli­tură, că programul lor „nu-’i negaţiunea iu­birii de patrie şi de naţiunea maghiară, dar’ ni an Nr. 23 Sibiiu, Sâmbătă 28 ianuarie (9 Februarie) 1895 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: er., V* an 2 fl. 50 er., 1/a an 5 fl., 1 an 10 fl. iucerea la casă cu 15 er. pe lună mai mult. Pentru monarchia: 20 cr., 1h an 3 fl. 50 cr., 1/s an 7 fl. 1 an 14 fl. ’entru România şi străinătate: anei, 1 1 an 20 franci, 1 an 40 franci.­mente se fac numai plătindu-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima­ dată 7 cr., a doua­ oară 6 cr. a treia­ oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Măcelarilor nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării, în România: a dnul Carol Schulder în Bucureşti, strada Labirint nr. 4. Epistoe nefrancate se refusâ. — Manuscripte nu se înapoiază Un număr costă 5 em­eeri v. a. sau 15 bani rom. Alegerile. in cele şese cercuri electorale, nte prin ajungerea ca minis­­iţilor lor, în cinci a învins a mare majoritate. Este pro­­în al şeselea cerc, la Cia­­ot guvernul a învins ieri. mentul când scriem aceste primit încă nici o ştire, in telegramele publicate în iu, că şi în cercul electoral al ului Wl a s s i c s s’au petrecut .leorindu'eli, L-A e numai prin *.nţia forţei armate s’au putut înăbuşi. icolo, unde n’au fost contra cani­­, la Abrud, Ş i m­­­e u şi P a n­­a, miniştri au fost aleşi în m­ani­ . S’ar pute de altfel zice mai au fost numiţi deputaţi de '­administraţie şi câţiva Un­­are ţin să fie bine cu administra-­i marea majoritate a alegătorilor, i, conform tacticei adoptate de naţional român, s’au abţinut alegeri. celelalte trei cercuri electorale, p­­ aszerdahely, Bonyhád şi a v­­­r n a lupta a fost crâncenă, şi iul a reuşit numai făcând cele mai ru­șelii: a corupt cu bani şi promi­­a secueLr f pe alegătorii oposiţiei, at cu im. ■. 1 ■■ at de gendarmi iție chiiu.­­ scurt alegerile făcute sub pri­­ainistr­u Bán­dy, seamăna ca două de ipă cu alegerile ce făcea­­pașa. i 1 e g e r i n e c u­ r a t e, cu alte­­ fota caracteristică a acestor alegeri e a fost de altmintreli faptul, că gur partid a luptat contra guver­­cel poporal, catolic, căci d la B o n g h ăfi, unde K a a s, par­­.1 lui Apponyi, a întrunit 751 vo- Ujti a dus-o noul partid ca- Kossuthiştii s’au abţinut... în al guvernului. eu fiind, partidul poporal­ic n’a putut să aibă organisația foloasă unei învingeri. A dovedit că dispune de un factor puternic în catolic. Așa, că după­ cum am guvernul ca să paraliseze agitația­­peoților catolici, la Ciakaturna a de­­se un preot catolic, car’ pe doi fruntaşi din Bonyh­ád prin tele­­false, iscălite de secretarul Kohl­d al primatelui Vaszary, fără ştirea acestuia Insé, mi-a citat tocmai pe ziua alegerii la Strigoniu, în afaceri grave bi­sericeşti. Acum se caută mistificătorul. Dar, de­sigur, el nu se va afla, deoare­ce mistificător este guvernul el în­suşi. Neconstituționale sânt înse nu numai alegerile pătate cu astfel de corupții electorale, ci și cele, unde mi­niștrii s’au proclamat cu unanimitate. Cum? Bănffy representant legal al S i­m­­­e­u l­u­i, unde jumătate din alegători, Românii, n’au luat parte la vot! Cum ? Lukács represent! cercul Abrudului, când locuitorii români din Munți refusă de a-­l privi ca deputat al lor? Un alt moment al acestor alegeri a fost pasivitatea, care s’a observat cu mare stricteță de toți alegătorii români. Ne-ar fi înveselit însă, ca cel puțin la Abrud să se fi făcut același lucru, ca la Şi­ml­eu. Noi ştim că la Abrud este organisat club electoral, cu president şi secretari. Cât de înălţător era, dacă tocmai acum, după ucazurile hieronymiene, cei din Abrud se folosiau şi ei de prilegiu a face o manifestaţiune naţională, pentru a se dovedi încă odată, că Românii de pre­tutindeni în toate acţiunile lor se conduc de aceleaşi principii, de aceleaşi senti­­mente. Interpelarea dlui V. A. Urechiă. „Egyetértés“ dela 7 Februarie se ocupa într’un lung articol cu interpelarea dlui V. A. Urechiă privitoare la violarea secretului epistolar. Iată ce scrie între altele: „Dl Urechi” revendică această mise­rabi­lă manoperă (a trimite în Ardeal scrisori şi jurnale din Bucureşti. Red. „Trib“), ca un drept sfânt al cetăţenilor români şi crede că statul ungar este silit să tolereze perfidele atentate ce li­ se îndreaptă din România... A invitat pe ministrul de externe Lahovary să arangieze afacerea cu Kălnoky şi se ceară satisfacţie. Dl Lahovary n’a răspuns încă acestei ciudate interpelări, dar’ sperăm că dînsul are vederi mai onorabile despre rela­­ţiunile internaţionale şi nu ţine că este un drept sfânt şi inalienabil al agitatorilor ro­mâni să dejoace dispoziţiile luate de un stat vecin în afaceri interne. Dl Urechiă îşi poate permite luxul să sară în apărarea celei mai maloneste agitaţiuni îndreptate contra statului ungar. dl Lahovary va avă poate alte păreri şi va şti, că în calitatea lui de ministru de externe, nici măcar obiect de critică nu poate face din chestiile interne ale altui stat. E de aşteptat ca în răspunsul său să explice şi dlui Urechiă acest lucru“. »IŢA „TRIBUNEI: Ziarul unei femei­— Roman — De Octave Feuillet. Tradus de Lucreţia Popescu Capitolul XXI. ,‘ (Urmare). In sfîrşit îmi luai inima în dinţi şi zi- Ştii, die major, până la ce grad iubesc­­ şi ce disgust am pentru disordine....­­ e o patimă, o idee fixă, cu care m’ai it de multe­ ori, cu toate acestea o treci­erea, nu e aşa?... îmi dai însă voe­a ordinea şi într’o vieaţă conjugală, de să interesez cu cea mai mare căldură?“ ,In ce vieaţă conjugală, doamnă?“ zise pape cu severitate, pe când se aşeză mine pe bancă. ,Natural, într’a dumintale !... sânt con­­- nu te îndoi — de mărimea importu­­mele.... Dar’ dacă prietenia mea faţă file şi d-ta nu mă acusă destul în ochii atunci reaminteşte-’ţi, că ’mi-ai cerut un nainte de a te căsătoria cu Căcile, şi am recomandat această unire, şi dă-’mi să mă debarasez de responsabilitatea .Dar’, doamnă, eu nu vă reproşez ni­„ Chiar dacă ai face-o..... ar fi pe ne­drept; căci dacă ar fi urmat sfaturile ce-’mi luasem voe să ’ţi­ le dau — la insistenţa d-tale natural, — atunci aţi fi fost amân­doi fericiţi.... şi acum nu e nici unul“. „Scusaţi, doamnă...., dar’ ’mi­ se pare, că cel puţin Cerile, căreia îi dau deplină li­bertate, ar trebui să fie complet fericită“. „Cerile nu se plânge“, zisei cu vioi­ciune; dar’ a presupune, că e complect feri­cită, când d-ta trăeşti intr’o parte şi ea în­­tr’alta, dacă o încrezi ori-şi-cui.... dacă îi do­­vedeşti tot mai mult, că nu-’ţi pasă nici de iubirea nici de reputaţia ei.... însemnează a presupune, că n’are nici minte, nici inimă, nici onoare.... şi eu ştiu, că toate acestea ii aparţin!“ „Dumnezeule, doamnă“, răspunse el cu o voce gravă, dar’ mişcată şi vibratoare, „nici eu n’am obneiul să mă plâng.... dar’ în rea­litate mă silţi la aceasta.... Spuneţi-’mi, aţi reflectat vre-odată asupra sorţii unui bărbat, care va fi preocupat de gânduri serioase, care iubeşte lucrul cinstit, care a visat, a gusta bucuria studiilor sale în tichna şi liniştea cas­nică... şi pe care soţia lui îl tîreşte cu sine ziua şi noaptea în golul sgomotos, în neliniş­tea neîntreruptă a vieţii sociale?.... A simţit bine, că datoria şi chiar înţelepciunea îi im­pune, s’o urmeze.... dacă în sfîrşit recunoaşte, că acolo îşi risipeşte toată vieaţa.... că acest copil, această nebună, de care el e legat, îi răpeşte, li sdrobeşte şi-­i dejoseşte raţiunea, viitorul, demnitatea, vieaţa.... atunci.... 11 veţi I mai dojeni?... Atunci ’i­ se înmoaie inima.... I se opreşte deodată.... descurasiat şi resignat în toatei“ Surprinsă şi aproape s­ăltată de acea­stă erupţie puternică a unui suflet, care de altcum totdeauna e stăpân pe sine, zisei mai blând: „Dar’ spune-’mi, die nator, cu leali­tate, ai făcut încercări sincere şi stăruitoare, spre a da înclinărilor Căcilei o altă di­recţie ?“ ! După o pausă lungă zise cu răceală: „N’am făcut nici una“. „Atunci eşti foarte vinovat... ’Ţi-am spus odată şi azi o repet cu aceeaşi convin­gere, cu aceeaşi siguranţă: Cecile a fost un copil desmerdat, dar’ greşelile ei erau su­perficiale; te-a iubit şi te-a stu­uat; aveai toată influenţa asupra ei, şi nu exist nici o jertfă, ce n’ar fi adus-o pentru d-ta“.­ „Şi cu ce drept aş fi cert o jertfă dela ea?“ replică dl de Eblis. ,Conştienţa Îmi interzice... Ce-aş fi putut să-mi dau în schim­bul plăcerii, ce ar fi jertfit-o pentru mine? Asemenea jertfe cerem numai dela o femeie, pe care o iubim !“ „Dela o femeie, ce o iubiţi! Dumne­zeule ! vorbeşti de Cerile ?... Cum ? D-ta n’ai iubit-o pe Căcile, când ai luat - o de ne­vastă ?“ „Nici­odată!“ zise el grav. Apoi adaugă încet şi repede: „Ah! n’am înşelat-o pe ea... Dumnezeu ’mi-e martori... M’am înşelat numai pe mine... şi pe d-ta!“ La aceste vorbe văzui adevărul limpede; mă ridicai de tot zăpăcită... scoasei un ţipet: „Vai! nenorocitule, ce ai făcut!“ „Am făcut, ce d-ta vei pricepe mai bine, ca ori și cine. . M’am jertfit! — Ah ! doamnă, eu n’am căutat această convorbire, mai bine aş fi fugit de ea, căci fără îndoeală ne va despărţi pent­u totdeauna... Fie dar’! fiindcă am ajuns deja aşa departe... vreau să-’mi de­şert inima!... Se ştii... lasă-mă să termin­, vezi, îţi vorbesc cu cel mai adenc respect... Vreai să-­ţi deştepţi amintirile... când Roger îmi împărtăşi patima lui pentru d-ta, de la care îi depindea soartea, când mă convinsei, că trebue să aleg între el şi d-ta, că nu te pu­team iubi pe d-ta, fără se-­l osândesc pe el la desperare, ba poate la sinucidere... atunci mă jertfii... şi apoi încercai... cu o sforţare sinceră de voinţă, ce o credeam în stare a transmite dragostea mea asupra acelui copil... asupra acelui copil, pe care d-ta îl iubiai, care părea a fi înfaşurat în imaginea d-tale, în farmecul d-tale, în ging­oia d-tale... Da, credeam că o iubesc, dar’ erai d-ta aceea,­­ pe care o iubiam­ în persoana ei... Şi dacă­­ acesta îmi va fi ultimul cuvânt ce ’ţi-’l spun... astăzi ca atunci eşti d-ta singură în toată lumea femeia, ce o iubesc!“ Ca beată privind vag în noapte, price­pui tot; gândindu-mă turmentată la această fericire perdută, lacrimile începură să-’mi curgă, pe lângă toată stăruinţa mea de a le reţină. — El se aplecă puţin şi-’mi văză emoţia. „Plângi“, începu din nou, „este dar’ ade­vărat?... E cu putinţă?.. Şi d-ta m’ai iubit!.. D-ta ai suferit ca şi mine!... Vai, Dumne­zeule, nu ’mi-o spune, nu mă lasa să presu­pun, dacă nu vreai să-’mi răpeşti ultimul rest al minţii şi al cinstii mele!“ îmi pusei­ cu blândeţe mâna pe braţul lui, când îi zisei: „Sigur nu voiu fi eu aceea, care-’ţi va răpi vre-odată mintea şi cinstea; dar’ te-am iubit sincer... te iubesc încă. — De eşti demn, a primi o asemenea declaraţie de pe buzele unei femei cinstite, voiu afla în­dată. Nu-­mi pot înăbuşi sentimentele inimii, dar’ pot cel puţin — şi aceasta o aştept şi de la d-ta — să le înalţ destul, pentru a le face curate... Să nu ne despărţim ca două fiinţe slabe, la care trebue să le fie frică, a nu deveni jucăria miserabilă a patimilor lor, să ne susţinem cu curagiu înclinările noastre reciproce, dar’ lasă să le dăm un caracter nou, să ne unim printr’o legătură aproape sfântă, aliându-ne în interesul binelui la o comuni­tate nobilă... d­­a, ce datorie îmi impu­­sesem, înainte de a cunoaşte adevărul... acum ’mi-o impun mai ifiult ca mai nainte... Aju­­tă-’mi cu lealitate, a o aduce la îndeplinire, ajută-’mi, a­’ţi recuceri inima femeii d-tale; eu îţi promit, că-mi voiu ajuta să o câştige din nou pe a d-tale. Vreai?.. Dacă zici da, stima mea pentru d-ta va fi atât de mare, încât îmi voi pune cu încrederi neţărmurite mâna întră, d-tale,­ dacă nu — rămâi cu tine-u (Va urma.) Legea despre voluntari, în ultimele delegaţiuni ministrul de răsboiu a declarat, că numărul oficerilor de reservă, făcuţi din voluntarii de un an a trecut cu mult peste cadrele trebuinţelor actuale. Drept conse­­cvenţă a acestei stări s’a întâmplat, că din aproape 2200 voluntari care au depus la fi­nele lunei Septemvrie a. tr. examenul de afa­­ceri, numai 800 au fost numiţi la gradul de alocotenenţi. Negreşit că deja în faptul acesta contrazicere între lege şi aplicarea ei, ca,­i legea sună, nu se poate mai clar: „fie­care voluntar care depune examenul de oficer, va­ fi numit sublocotenent“. O şi mai mare nepotriveala stă Iuse în anul al doilea, ce trebue se slujească drept pedeapsă, acei voluntari care nu au fost în stare să depună examenul, — acum, când nu mai trebuesc oficerii! Că părerea noastră în această chestiune nu este isolată, vom reproduce dint’o mulţime de voci numai aceea, care de sigur nu poate fi bănuită de duşmănie faţă cu armata, Iată cum încheie „N. Fr. Press­“ articolul seu de fond dela 6 Februarie, în care se ocupă cu treaba aceasta: „Punctul de vedere al guvernului: a menţină al doilea an de slujbă, fiindcă odată s’a înfiinţat — nu se poate susţină. Lucru înţelept ar fi, a părăsi acest punct de vedere de bunăvoe, şi a deştepta In populaţiune, că nu ’i­ se cere nici o jertfă, ce n’ar corăspunde cu vre-un scop însemnat al statului, căci acest al doilea an al voluntarilor n’a încetat nici­odată a fi un obiect de plângere printre po­poare. Dacă Insă guvernul nu va avă atâta înţelepciune, dorinţa de a scăpa de o astfel de povară, care tocmai de către elementele inteligente şi patriotice e privită numai ca o şicană, se va năpusti ascurg­a guvernului cu atâta vehemenţă, încât guvernul nu va pută să se împotrivească“. Şi noi zicem, că aici încăpăţinare n’ar trebui să aibă loc. este cuprinderea în »(“astă iubire şi a tutu­ror cetăţenilor pa*”'e*B­Ei se a deveni concreţi. j]câd­ firesc ca această iubire a „tuturor ceh-venilor patriei maghiare“ să ne pară prea vagă, să pară ori­cui nesatisfăcătoare. Liberala „Nova reforma“, ziar polon, dată ce zice prin urmare: „Programul partidului poporal aduce aminte de acele cuvântări de candidaţi, în care scopurile proprii sunt acoperite prin pro­misiuni, care sunt menite a-ş i câştiga candi­datului aderenţi. Promisiunile făcute naţio­nalităţilor sunt, susţinându-se în acelaşi timp unitatea şi caracterul naţional maghiar al sta­tului, o ademenire, care numai la cei neex­perţi poate se prinză. Cu aceste reserve şi cei mai şovinişti patrioţi pot se subscrie acel program“. „Politik“ din Praga face la aceste­şire observarea: „Va fi datoria partidului poporal ca să frângă acest motivat scepticism printr’o intervenire serioasă în favorul naţionalităţilor siluite“. Aniversarea Ligei. Mercuri seara Liga culturală ’şi-a sărbat a patra aniversare a fondării ei. Dl Ionescu Gion ’şi-a ţinut conferenţa sa despre românism­ul în present şi trec­u­t. Vom reveni. I. P. Sfinţia Sa Dr. V. Mihail, după o şedere de două săptămâni în Pesta, pe ieri. Joi, a trebuit să fie la Viena să depună jurământul ca metropolit al Blajului. De la Viena, spun foile din Budapesta, va pleca de-a dreptul la Lugoj, căci în Budapesta a ter­minat resolvarea tuturor chestiilor privitoare la noul scaun pe care îl va ocupa curând. De la Seghedin primim ştiri dureroase: dl Dr. I. Raţia care zace în pat. Dr. V. Lucaciu deasemenea pătimeşte de picioare, recidivând vechia lui boală: ischiasul. Le dorim însănătoşare. Mişcarea slovacă. „Narodnie Noviny“ în numărul din urmă publică doi articoli sem­nificativi ce dovedesc că conducătorii slovaci cu toate persecuţiunile, care îi apasă, lucrează, într’unul întitulat: „Egala îndreptăţire în Ungaria“, autorul încheie: „în luptă numai vom fi isolaţi, avem aliaţi voinici în lăuntru şi un număr enorm de prieteni în afară. Lozinca trebue să ne fie: autonomia slovacă, aşa cum o doriau pă­rinţii noştri“. Cel al doilea articol cuprinde petiţia se­­nioratului (protopopiatului) din T.­Sân.-Mărtin către M. Sa Monarchul, în care se roagă ca M. Sa. se scutească protopopiatul de a fi ali­pit, în sensul nouei împărţiri a districtelor, In districtul montan şi peste tot a declara ca nevalabilă întreaga împărţire ca una ce stă în flagrantă contrazicere cu autonomia bi­sericii luterane. Iscăliţi în numele senioratu­­lui sunt: Iosif H­o­r­v­á­t, senior, şi Pavel M­u­d­r­o­n, inspector senioral. Din parlamentul maghiar. Şedinţa de la 4 Februarie. Noul deputat ales, de curând în oraşul L­e­v­a­d­­­a (cortul­ Spriş) ca candidat al par­tidului poporal, Dr. Zeleniák e trecut în lista deputaţilor definitiv verificaţi.­­Dr. Ioan Zeleniák este Slovac, a stu­diat la unul din cele trei gimnasii slovăceşti, desfiinţate sub Tisza. Până la alegerea sa a fost profesor de istoria biblică la seminariul de preoţi catolic din Le­gaci­a. Deşi nu s’a distins până acuma în vieaţa naţională, totuşi e slovac convins, nu tăgădueşte nicăiri simţă­mintele Sale şi simte cu durerile poporului. Se zice că e orator bun şi gata de luptă­. Discuţia asupra „academiei de musică“, Portik Lajos, zice între altele: „Di­recţiunea operei regale ungureşti n’are pic de simţământ pentru arta maghiară şi spiritul ei. In acest institut limba germană este do­minatoare ; conducerea şi studiarea pieselor se face în limba germană. Cei mai mulţi artişti nu cântă ungureşte, dar­ dacă cântă în limba maghiară, nu pot fi luaţi în serios din cauza pronunţări­lor foarte străine ţi deoare­ce nu ştiu ce cântă“. Thaly Kálmán spune serios că musica românească şi turcească cuprinde multe motive maghiare şi viceversa... Eötvös Károly între altele: „Partea co­­vîrşitoare a locuitorilor ţerii acesteia nu sunt Maghiari. Şcoala elementară nu este în stare a-’i maghiarisa, căci mii şi mii de mijloace moderne ale civili- Baţiunii germanisează, cehisează şi internaţionalisează tot. Dacă dl Berzeviczy se miră de lucrul acesta, n’a­re nici cea mai mică bănueală despre stările capitalei noastre în această privinţă.“ Helfy Ignácz: Guvernul să facă musica maghiară doamnă de Curte (udvar képes), căci azi ea este declarată întocmai aşa de ne­vrednică de Curte (nem udvar képes) precum partidul seu nevrednic de guvern... Când pre­sidenta republicei franceze a primit acum de curând în audienţă cu mare pompă pe amba­sadorul Austro-Ungariei, a pus să se cânte „Gotterhalter­“. Oare când vom pute auzi şi noi odată himnul maghiar, pentru­ ca străinătatea să ştie că există şi un rege al Ungariei?“.

Next