Tribuna, ianuarie 1895 (Anul 12, nr. 1-24)
1895-01-28 / nr. 23
ţ Catolicii şi naţionalităţile. Raportându-i-se prin telefon chipul cum a înţeles un ziar maghiar un articol al nostru, „Dreptatea“ a pus din parte-şi ca comentar luminat, vorbele: „Sacul şi petecul“. Nu voim să-i întoarcem în acelaşi chip amabilitatea, arătând cum a înţeles „Presse“ din Viena articolul ei despre catolici. Aceştia au fost şi sunt prea circumspecţi şi „patrioţi“, decât să fie o atitudine care le-ar înstrăina pe şoviniştii alegători la care şi ei contează. Zichy şi Eszterházy ţin chiar ca în numărul de la 3 Februarie a. c. al lui „Fehérmegyei Napló“ să spună cu propria iscălitură, că programul lor „nu-’i negaţiunea iubirii de patrie şi de naţiunea maghiară, dar’ ni an Nr. 23 Sibiiu, Sâmbătă 28 ianuarie (9 Februarie) 1895 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: er., V* an 2 fl. 50 er., 1/a an 5 fl., 1 an 10 fl. iucerea la casă cu 15 er. pe lună mai mult. Pentru monarchia: 20 cr., 1h an 3 fl. 50 cr., 1/s an 7 fl. 1 an 14 fl. ’entru România şi străinătate: anei, 1 1 an 20 franci, 1 an 40 franci.mente se fac numai plătindu-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr. a treia oară 5 cr.; şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Măcelarilor nr. 21. Se prenumeră şi la poşte şi la librării, în România: a dnul Carol Schulder în Bucureşti, strada Labirint nr. 4. Epistoe nefrancate se refusâ. — Manuscripte nu se înapoiază Un număr costă 5 emeeri v. a. sau 15 bani rom. Alegerile. in cele şese cercuri electorale, nte prin ajungerea ca minisiţilor lor, în cinci a învins a mare majoritate. Este proîn al şeselea cerc, la Ciaot guvernul a învins ieri. mentul când scriem aceste primit încă nici o ştire, in telegramele publicate în iu, că şi în cercul electoral al ului Wl a s s i c s s’au petrecut .leorindu'eli, L-A e numai prin *.nţia forţei armate s’au putut înăbuşi. icolo, unde n’au fost contra cani, la Abrud, Ş i me u şi P a na, miniştri au fost aleşi în mani . S’ar pute de altfel zice mai au fost numiţi deputaţi de 'administraţie şi câţiva Unare ţin să fie bine cu administra-i marea majoritate a alegătorilor, i, conform tacticei adoptate de naţional român, s’au abţinut alegeri. celelalte trei cercuri electorale, p aszerdahely, Bonyhád şi a vr n a lupta a fost crâncenă, şi iul a reuşit numai făcând cele mai rușelii: a corupt cu bani şi promia secueLr f pe alegătorii oposiţiei, at cu im. ■. 1 ■■ at de gendarmi iție chiiu. scurt alegerile făcute sub priainistru Bándy, seamăna ca două de ipă cu alegerile ce făceapașa. i 1 e g e r i n e c u r a t e, cu alte fota caracteristică a acestor alegeri e a fost de altmintreli faptul, că gur partid a luptat contra guvercel poporal, catolic, căci d la B o n g h ăfi, unde K a a s, par.1 lui Apponyi, a întrunit 751 vo- Ujti a dus-o noul partid ca- Kossuthiştii s’au abţinut... în al guvernului. eu fiind, partidul poporalic n’a putut să aibă organisația foloasă unei învingeri. A dovedit că dispune de un factor puternic în catolic. Așa, că după cum am guvernul ca să paraliseze agitațiapeoților catolici, la Ciakaturna a dese un preot catolic, car’ pe doi fruntaşi din Bonyhád prin telefalse, iscălite de secretarul Kohld al primatelui Vaszary, fără ştirea acestuia Insé, mi-a citat tocmai pe ziua alegerii la Strigoniu, în afaceri grave bisericeşti. Acum se caută mistificătorul. Dar, desigur, el nu se va afla, deoarece mistificător este guvernul el însuşi. Neconstituționale sânt înse nu numai alegerile pătate cu astfel de corupții electorale, ci și cele, unde miniștrii s’au proclamat cu unanimitate. Cum? Bănffy representant legal al S imeu lui, unde jumătate din alegători, Românii, n’au luat parte la vot! Cum ? Lukács represent! cercul Abrudului, când locuitorii români din Munți refusă de a-l privi ca deputat al lor? Un alt moment al acestor alegeri a fost pasivitatea, care s’a observat cu mare stricteță de toți alegătorii români. Ne-ar fi înveselit însă, ca cel puțin la Abrud să se fi făcut același lucru, ca la Şimleu. Noi ştim că la Abrud este organisat club electoral, cu president şi secretari. Cât de înălţător era, dacă tocmai acum, după ucazurile hieronymiene, cei din Abrud se folosiau şi ei de prilegiu a face o manifestaţiune naţională, pentru a se dovedi încă odată, că Românii de pretutindeni în toate acţiunile lor se conduc de aceleaşi principii, de aceleaşi sentimente. Interpelarea dlui V. A. Urechiă. „Egyetértés“ dela 7 Februarie se ocupa într’un lung articol cu interpelarea dlui V. A. Urechiă privitoare la violarea secretului epistolar. Iată ce scrie între altele: „Dl Urechi” revendică această miserabilă manoperă (a trimite în Ardeal scrisori şi jurnale din Bucureşti. Red. „Trib“), ca un drept sfânt al cetăţenilor români şi crede că statul ungar este silit să tolereze perfidele atentate ce li se îndreaptă din România... A invitat pe ministrul de externe Lahovary să arangieze afacerea cu Kălnoky şi se ceară satisfacţie. Dl Lahovary n’a răspuns încă acestei ciudate interpelări, dar’ sperăm că dînsul are vederi mai onorabile despre relaţiunile internaţionale şi nu ţine că este un drept sfânt şi inalienabil al agitatorilor români să dejoace dispoziţiile luate de un stat vecin în afaceri interne. Dl Urechiă îşi poate permite luxul să sară în apărarea celei mai maloneste agitaţiuni îndreptate contra statului ungar. dl Lahovary va avă poate alte păreri şi va şti, că în calitatea lui de ministru de externe, nici măcar obiect de critică nu poate face din chestiile interne ale altui stat. E de aşteptat ca în răspunsul său să explice şi dlui Urechiă acest lucru“. »IŢA „TRIBUNEI: Ziarul unei femei— Roman — De Octave Feuillet. Tradus de Lucreţia Popescu Capitolul XXI. ,‘ (Urmare). In sfîrşit îmi luai inima în dinţi şi zi- Ştii, die major, până la ce grad iubesc şi ce disgust am pentru disordine.... e o patimă, o idee fixă, cu care m’ai it de multe ori, cu toate acestea o trecierea, nu e aşa?... îmi dai însă voea ordinea şi într’o vieaţă conjugală, de să interesez cu cea mai mare căldură?“ ,In ce vieaţă conjugală, doamnă?“ zise pape cu severitate, pe când se aşeză mine pe bancă. ,Natural, într’a dumintale !... sânt con- nu te îndoi — de mărimea importumele.... Dar’ dacă prietenia mea faţă file şi d-ta nu mă acusă destul în ochii atunci reaminteşte-’ţi, că ’mi-ai cerut un nainte de a te căsătoria cu Căcile, şi am recomandat această unire, şi dă-’mi să mă debarasez de responsabilitatea .Dar’, doamnă, eu nu vă reproşez ni„ Chiar dacă ai face-o..... ar fi pe nedrept; căci dacă ar fi urmat sfaturile ce-’mi luasem voe să ’ţi le dau — la insistenţa d-tale natural, — atunci aţi fi fost amândoi fericiţi.... şi acum nu e nici unul“. „Scusaţi, doamnă...., dar’ ’mi se pare, că cel puţin Cerile, căreia îi dau deplină libertate, ar trebui să fie complet fericită“. „Cerile nu se plânge“, zisei cu vioiciune; dar’ a presupune, că e complect fericită, când d-ta trăeşti intr’o parte şi ea într’alta, dacă o încrezi ori-şi-cui.... dacă îi dovedeşti tot mai mult, că nu-’ţi pasă nici de iubirea nici de reputaţia ei.... însemnează a presupune, că n’are nici minte, nici inimă, nici onoare.... şi eu ştiu, că toate acestea ii aparţin!“ „Dumnezeule, doamnă“, răspunse el cu o voce gravă, dar’ mişcată şi vibratoare, „nici eu n’am obneiul să mă plâng.... dar’ în realitate mă silţi la aceasta.... Spuneţi-’mi, aţi reflectat vre-odată asupra sorţii unui bărbat, care va fi preocupat de gânduri serioase, care iubeşte lucrul cinstit, care a visat, a gusta bucuria studiilor sale în tichna şi liniştea casnică... şi pe care soţia lui îl tîreşte cu sine ziua şi noaptea în golul sgomotos, în neliniştea neîntreruptă a vieţii sociale?.... A simţit bine, că datoria şi chiar înţelepciunea îi impune, s’o urmeze.... dacă în sfîrşit recunoaşte, că acolo îşi risipeşte toată vieaţa.... că acest copil, această nebună, de care el e legat, îi răpeşte, li sdrobeşte şi-i dejoseşte raţiunea, viitorul, demnitatea, vieaţa.... atunci.... 11 veţi I mai dojeni?... Atunci ’i se înmoaie inima.... I se opreşte deodată.... descurasiat şi resignat în toatei“ Surprinsă şi aproape săltată de această erupţie puternică a unui suflet, care de altcum totdeauna e stăpân pe sine, zisei mai blând: „Dar’ spune-’mi, die nator, cu lealitate, ai făcut încercări sincere şi stăruitoare, spre a da înclinărilor Căcilei o altă direcţie ?“ ! După o pausă lungă zise cu răceală: „N’am făcut nici una“. „Atunci eşti foarte vinovat... ’Ţi-am spus odată şi azi o repet cu aceeaşi convingere, cu aceeaşi siguranţă: Cecile a fost un copil desmerdat, dar’ greşelile ei erau superficiale; te-a iubit şi te-a stuuat; aveai toată influenţa asupra ei, şi nu exist nici o jertfă, ce n’ar fi adus-o pentru d-ta“. „Şi cu ce drept aş fi cert o jertfă dela ea?“ replică dl de Eblis. ,Conştienţa Îmi interzice... Ce-aş fi putut să-mi dau în schimbul plăcerii, ce ar fi jertfit-o pentru mine? Asemenea jertfe cerem numai dela o femeie, pe care o iubim !“ „Dela o femeie, ce o iubiţi! Dumnezeule ! vorbeşti de Cerile ?... Cum ? D-ta n’ai iubit-o pe Căcile, când ai luat - o de nevastă ?“ „Niciodată!“ zise el grav. Apoi adaugă încet şi repede: „Ah! n’am înşelat-o pe ea... Dumnezeu ’mi-e martori... M’am înşelat numai pe mine... şi pe d-ta!“ La aceste vorbe văzui adevărul limpede; mă ridicai de tot zăpăcită... scoasei un ţipet: „Vai! nenorocitule, ce ai făcut!“ „Am făcut, ce d-ta vei pricepe mai bine, ca ori și cine. . M’am jertfit! — Ah ! doamnă, eu n’am căutat această convorbire, mai bine aş fi fugit de ea, căci fără îndoeală ne va despărţi pentu totdeauna... Fie dar’! fiindcă am ajuns deja aşa departe... vreau să-’mi deşert inima!... Se ştii... lasă-mă să termin, vezi, îţi vorbesc cu cel mai adenc respect... Vreai să-ţi deştepţi amintirile... când Roger îmi împărtăşi patima lui pentru d-ta, de la care îi depindea soartea, când mă convinsei, că trebue să aleg între el şi d-ta, că nu te puteam iubi pe d-ta, fără se-l osândesc pe el la desperare, ba poate la sinucidere... atunci mă jertfii... şi apoi încercai... cu o sforţare sinceră de voinţă, ce o credeam în stare a transmite dragostea mea asupra acelui copil... asupra acelui copil, pe care d-ta îl iubiai, care părea a fi înfaşurat în imaginea d-tale, în farmecul d-tale, în gingoia d-tale... Da, credeam că o iubesc, dar’ erai d-ta aceea, pe care o iubiam în persoana ei... Şi dacă acesta îmi va fi ultimul cuvânt ce ’ţi-’l spun... astăzi ca atunci eşti d-ta singură în toată lumea femeia, ce o iubesc!“ Ca beată privind vag în noapte, pricepui tot; gândindu-mă turmentată la această fericire perdută, lacrimile începură să-’mi curgă, pe lângă toată stăruinţa mea de a le reţină. — El se aplecă puţin şi-’mi văză emoţia. „Plângi“, începu din nou, „este dar’ adevărat?... E cu putinţă?.. Şi d-ta m’ai iubit!.. D-ta ai suferit ca şi mine!... Vai, Dumnezeule, nu ’mi-o spune, nu mă lasa să presupun, dacă nu vreai să-’mi răpeşti ultimul rest al minţii şi al cinstii mele!“ îmi pusei cu blândeţe mâna pe braţul lui, când îi zisei: „Sigur nu voiu fi eu aceea, care-’ţi va răpi vre-odată mintea şi cinstea; dar’ te-am iubit sincer... te iubesc încă. — De eşti demn, a primi o asemenea declaraţie de pe buzele unei femei cinstite, voiu afla îndată. Nu-mi pot înăbuşi sentimentele inimii, dar’ pot cel puţin — şi aceasta o aştept şi de la d-ta — să le înalţ destul, pentru a le face curate... Să nu ne despărţim ca două fiinţe slabe, la care trebue să le fie frică, a nu deveni jucăria miserabilă a patimilor lor, să ne susţinem cu curagiu înclinările noastre reciproce, dar’ lasă să le dăm un caracter nou, să ne unim printr’o legătură aproape sfântă, aliându-ne în interesul binelui la o comunitate nobilă... da, ce datorie îmi impusesem, înainte de a cunoaşte adevărul... acum ’mi-o impun mai ifiult ca mai nainte... Ajută-’mi cu lealitate, a o aduce la îndeplinire, ajută-’mi, a’ţi recuceri inima femeii d-tale; eu îţi promit, că-mi voiu ajuta să o câştige din nou pe a d-tale. Vreai?.. Dacă zici da, stima mea pentru d-ta va fi atât de mare, încât îmi voi pune cu încrederi neţărmurite mâna întră, d-tale, dacă nu — rămâi cu tine-u (Va urma.) Legea despre voluntari, în ultimele delegaţiuni ministrul de răsboiu a declarat, că numărul oficerilor de reservă, făcuţi din voluntarii de un an a trecut cu mult peste cadrele trebuinţelor actuale. Drept consecvenţă a acestei stări s’a întâmplat, că din aproape 2200 voluntari care au depus la finele lunei Septemvrie a. tr. examenul de afaceri, numai 800 au fost numiţi la gradul de alocotenenţi. Negreşit că deja în faptul acesta contrazicere între lege şi aplicarea ei, ca,i legea sună, nu se poate mai clar: „fiecare voluntar care depune examenul de oficer, va fi numit sublocotenent“. O şi mai mare nepotriveala stă Iuse în anul al doilea, ce trebue se slujească drept pedeapsă, acei voluntari care nu au fost în stare să depună examenul, — acum, când nu mai trebuesc oficerii! Că părerea noastră în această chestiune nu este isolată, vom reproduce dint’o mulţime de voci numai aceea, care de sigur nu poate fi bănuită de duşmănie faţă cu armata, Iată cum încheie „N. Fr. Press“ articolul seu de fond dela 6 Februarie, în care se ocupă cu treaba aceasta: „Punctul de vedere al guvernului: a menţină al doilea an de slujbă, fiindcă odată s’a înfiinţat — nu se poate susţină. Lucru înţelept ar fi, a părăsi acest punct de vedere de bunăvoe, şi a deştepta In populaţiune, că nu ’i se cere nici o jertfă, ce n’ar corăspunde cu vre-un scop însemnat al statului, căci acest al doilea an al voluntarilor n’a încetat niciodată a fi un obiect de plângere printre popoare. Dacă Insă guvernul nu va avă atâta înţelepciune, dorinţa de a scăpa de o astfel de povară, care tocmai de către elementele inteligente şi patriotice e privită numai ca o şicană, se va năpusti ascurga guvernului cu atâta vehemenţă, încât guvernul nu va pută să se împotrivească“. Şi noi zicem, că aici încăpăţinare n’ar trebui să aibă loc. este cuprinderea în »(“astă iubire şi a tuturor cetăţenilor pa*”'e*BEi se a deveni concreţi. j]câd firesc ca această iubire a „tuturor ceh-venilor patriei maghiare“ să ne pară prea vagă, să pară oricui nesatisfăcătoare. Liberala „Nova reforma“, ziar polon, dată ce zice prin urmare: „Programul partidului poporal aduce aminte de acele cuvântări de candidaţi, în care scopurile proprii sunt acoperite prin promisiuni, care sunt menite a-ş i câştiga candidatului aderenţi. Promisiunile făcute naţionalităţilor sunt, susţinându-se în acelaşi timp unitatea şi caracterul naţional maghiar al statului, o ademenire, care numai la cei neexperţi poate se prinză. Cu aceste reserve şi cei mai şovinişti patrioţi pot se subscrie acel program“. „Politik“ din Praga face la acesteşire observarea: „Va fi datoria partidului poporal ca să frângă acest motivat scepticism printr’o intervenire serioasă în favorul naţionalităţilor siluite“. Aniversarea Ligei. Mercuri seara Liga culturală ’şi-a sărbat a patra aniversare a fondării ei. Dl Ionescu Gion ’şi-a ţinut conferenţa sa despre românismul în present şi trecut. Vom reveni. I. P. Sfinţia Sa Dr. V. Mihail, după o şedere de două săptămâni în Pesta, pe ieri. Joi, a trebuit să fie la Viena să depună jurământul ca metropolit al Blajului. De la Viena, spun foile din Budapesta, va pleca de-a dreptul la Lugoj, căci în Budapesta a terminat resolvarea tuturor chestiilor privitoare la noul scaun pe care îl va ocupa curând. De la Seghedin primim ştiri dureroase: dl Dr. I. Raţia care zace în pat. Dr. V. Lucaciu deasemenea pătimeşte de picioare, recidivând vechia lui boală: ischiasul. Le dorim însănătoşare. Mişcarea slovacă. „Narodnie Noviny“ în numărul din urmă publică doi articoli semnificativi ce dovedesc că conducătorii slovaci cu toate persecuţiunile, care îi apasă, lucrează, într’unul întitulat: „Egala îndreptăţire în Ungaria“, autorul încheie: „în luptă numai vom fi isolaţi, avem aliaţi voinici în lăuntru şi un număr enorm de prieteni în afară. Lozinca trebue să ne fie: autonomia slovacă, aşa cum o doriau părinţii noştri“. Cel al doilea articol cuprinde petiţia senioratului (protopopiatului) din T.Sân.-Mărtin către M. Sa Monarchul, în care se roagă ca M. Sa. se scutească protopopiatul de a fi alipit, în sensul nouei împărţiri a districtelor, In districtul montan şi peste tot a declara ca nevalabilă întreaga împărţire ca una ce stă în flagrantă contrazicere cu autonomia bisericii luterane. Iscăliţi în numele senioratului sunt: Iosif Horvát, senior, şi Pavel Mudron, inspector senioral. Din parlamentul maghiar. Şedinţa de la 4 Februarie. Noul deputat ales, de curând în oraşul Levada (cortul Spriş) ca candidat al partidului poporal, Dr. Zeleniák e trecut în lista deputaţilor definitiv verificaţi.Dr. Ioan Zeleniák este Slovac, a studiat la unul din cele trei gimnasii slovăceşti, desfiinţate sub Tisza. Până la alegerea sa a fost profesor de istoria biblică la seminariul de preoţi catolic din Legacia. Deşi nu s’a distins până acuma în vieaţa naţională, totuşi e slovac convins, nu tăgădueşte nicăiri simţămintele Sale şi simte cu durerile poporului. Se zice că e orator bun şi gata de luptă. Discuţia asupra „academiei de musică“, Portik Lajos, zice între altele: „Direcţiunea operei regale ungureşti n’are pic de simţământ pentru arta maghiară şi spiritul ei. In acest institut limba germană este dominatoare ; conducerea şi studiarea pieselor se face în limba germană. Cei mai mulţi artişti nu cântă ungureşte, dar dacă cântă în limba maghiară, nu pot fi luaţi în serios din cauza pronunţărilor foarte străine ţi deoarece nu ştiu ce cântă“. Thaly Kálmán spune serios că musica românească şi turcească cuprinde multe motive maghiare şi viceversa... Eötvös Károly între altele: „Partea covîrşitoare a locuitorilor ţerii acesteia nu sunt Maghiari. Şcoala elementară nu este în stare a-’i maghiarisa, căci mii şi mii de mijloace moderne ale civili- Baţiunii germanisează, cehisează şi internaţionalisează tot. Dacă dl Berzeviczy se miră de lucrul acesta, n’are nici cea mai mică bănueală despre stările capitalei noastre în această privinţă.“ Helfy Ignácz: Guvernul să facă musica maghiară doamnă de Curte (udvar képes), căci azi ea este declarată întocmai aşa de nevrednică de Curte (nem udvar képes) precum partidul seu nevrednic de guvern... Când presidenta republicei franceze a primit acum de curând în audienţă cu mare pompă pe ambasadorul Austro-Ungariei, a pus să se cânte „Gotterhalter“. Oare când vom pute auzi şi noi odată himnul maghiar, pentru ca străinătatea să ştie că există şi un rege al Ungariei?“.